Sinaxar 18 septembrie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Eumenie, episcopul Gortinei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Muceniţe femei Sofia şi Irina.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Ariadna (în altă parte numită Maria) din Frigia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Castor din Alexandria.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna septembrie în 18 zile: pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Eumenie, fãcãtorul de minuni, episcopul Gortinei.

        Acest cuvios Parinte, Eumenie, a trait pe la anii 550-600, calatorind din tanara varsta pe calea cea stramta si lui Dumnezeu placuta, pe care mergand, doua sarcini grele are omul a lepada: averea si poftele trupesti.
        Drept aceea, a lepadat Cuviosul averea sa, impartind-o la saraci, saturand pe cei flamanzi si imbracand pe cei goi, dupa cuvantul Domnului catre tanarul care-L intrebase, zicandu-i: Vinde averea ta si da-o saracilor si vei avea comoara in cer" (Matei 19, 21). Deci, pe toate socotindu-le gunoaie, a alergat sprinten sa afle si sa urmeze pe Hristos.
        Tot asa a lepadat acest Cuvios si grosimea trupului, supunandu-si poftele sale cu nevointele, cu infranarea, cu postul, cu rugaciunea, cu privegherea, cu ostenelile si s-a facut subtire, ferindu-se de toata placerea cea trupeasca si de iubirea dulcetilor lumesti, infranandu-se de toate acelea care ingrasa trupul, inrosind poftele si nascand patimile. Nu si-a dar somn ochilor sai, pana ce sufletul si trupul lui, curatindu-se de patimi, nu s-a facut locas Sfantului Duh.
        Si asa, lepadand amandoua sarcinile cele grele, una de avere si alta a mult patimasului trup, s-a facut lesnicios pentru petrecerea pe calea cea ingusta, care duce la viata vesnica. Deci i s-a dat lui si darul propovaduirii cuvantului lui Dumnezeu, impodobit cu multa intelepciune. Iar cand viata lui cea imbunatatita stralucea ca o lumina si era multora de folos, a fost ales si ridicat la scaunul de episcop al bisericii din Gortina, unde, luminand ca un soare, pastorea Biserica cu fapta si cu cuvantul, facandu-se pilda tuturor si fiind el si foarte milostiv, ca Eumenie milostiv insemneaza. Si i s-a dat lui si puterea facerii de minuni, incat era tata sarmanilor, bogatie saracilor, datator celor ce cer, celor ce patimesc impreuna-patimitor si preaminunat facator de minuni.
        A mers si la Roma, ca un inalt luminator ce era, manat de dorinta de a propovadui Evanghelia, iar de acolo a mers in Tebaida Egiptului. Aici, ajungand pe vreme de seceta in tot tinutul, cu rugaciunile sale pamantul a primit ploaie imbelsugata.
        Deci, dupa o indelungata propovaduire in acest tinut, si aducand multe suflete la lumina credintei lui Hristos, Sfantul Eumenie isi sfarsi in Tebaida sirul zilelor sale, mutandu-se la Domnul, ca bunul slujitor din Evanghelie. Iar moastele lui au fost trimise la locul lui de nastere, la Raxos, in Grecia.
 

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre cãlugarul ce plângea în toate zilele.

        Un frate, imbracandu-se in chipul calugaresc, a mers si s-a salasuit in muntele Nistriei. Insa era chilia lui aproape de alt frate, si-l auzea pe el in toate zilele plangandu-si pacatele sale. Deci, dupa ce multa vreme nu i-au venit si lui lacrimi, isi mustra sufletul sau, zicand: "Oare nu vei plange, ticalosule, si nu te vei tangui? Sa ma crezi pe mine, ca macar ca nu voiesti, vei plange". Si, luand o varga, se batea pe sine peste trupul gol, pana ce ii veneau lacrimi. Insa, s-a intrebat fratele si s-a rugat lui Dumnezeu sa-i arate lui, de face bine pedepsindu-se pe sine. Deci, intr-o noapte, a vazut in somn pe fratele cel ce locuia aproape, purtand cununa si stand in ceata Mucenicilor, iar pe un oarecare barbat privind si zicand: "Vezi pe bunul Mucenic? Si tu mantuieste-te pentru Hristos, ca si acesta, si impreuna cu Mucenicii te vei incununa".

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre milostenie, cãci cel ce dã sãracului, dã lui Hristos.

       Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, incat si pe ulitele cetatii umbland el, mergea dupa dansul multime de saraci. Iar el se facea ca si cand ii gonea si-i indeparta, insa punea in mainile lui milostenie. Si facea aceasta, voind sa se tainuiasca de oameni. Deci, unul din prietenii lui credinciosi l-a intrebat pe el cum s-a facut milostiv. Si i-a spus lui, graind: "Cand eram mic, ca de zece ani, si am intrat in biserica sa ma rog, am vazut pe un batran duhovnic, invatand poporul si spunandu-i despre milostenie: cel ce da saracului pune in insesi mainile lui Hristos. Iar eu am auzit si n-am crezut pe cel ce invata, ca gandeam: Eu am auzit ca Hristos sta in cer, de-a dreapta Tatalui, deci, cum se afla pe pamant, precum invata acesta, ca sa ia ceea ce se da saracilor? Iar acestea gandind eu, m-am dus la casa mea si am vazut pe un sarac in haine rupte mergand, iar deasupra capului sau sta un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Si cum mergea saracul acela pe calea sa, iata un om milostiv l-a intampinat pe el si i-a dat lui o paine. Si cum a intins  mana cela ce da painea, iata si chipul Mantuitorului, care Si-a intins mainile Sale spre mainile lui si l-a binecuvantat pe acela. Deci aceasta vazand-o, am crezut ca acel ce da saracului, cu adevarat lui Hristos da. Dar eu inca si acum vad acelasi chip, stand deasupra capului saracilor si pentru aceea sunt cuprins de frica si fac milostenie dupa putere, pe cat pot."
 

 

Întru aceastã zi, cuvânt despre viata ce va sã fie, dintr-ale Fericitului Augustin.

       Scrie Fericitul Augustin aceasta istorie, zicand: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slavit, s-a deprins din tinerete a fi milostiv si mult indurat catre saraci, precum insusi mi-a povestit. Si i-a venit lui o indoiala de la uratorul binelui, vrajmasul, gandind: "Oare mai este alta viata dupa moarte?" Si asa petrecea intristat. Insa, milostivul Dumnezeu, nevrand sa piara lucratorul faptelor bune, a iconomisit in acest chip: Odata, culcandu-se el pe patul sau, ca sa se odihneasca, i s-a aratat in somn un tanar preafrumos si i-a zis lui: "Vino dupa mine!" Si, mergand dupa dansul, l-a dus pe el intr-o cetate, unde se auzeau preaminunate cantari. Si a intrebat pe tanarul care il purta: "Ce este aceasta?" Si i-a raspuns lui: "Aceasta este cantarea si veselia sfintilor lui Dumnezeu". Si dupa aceasta si-a venit in sine si s-a desteptat. Iar vrajmasul, iarasi, ii zicea, prin gand, ca acestea sunt niste naluciri. Deci, culcandu-se a doua noapte, intristat, iarasi i s-a arata lui acelasi tanar si l-a intrebat: "Oare ma cunosti?" Iar el a raspuns: "Tare bine te cunosc". Si l-a intrebat: "Dar unde m-ai vazut?" Si i-a zis Ghenadie: "Nu de mult te-am vazut, ca m-ai dus si m-ai purtat intr-o cetate, unde se auzeau cantari dulci si veselii". Si l-a intrebat: "In ce chip m-ai vazut, in somn sau aievea?" Si i-a raspuns: "In somn". I-a zis tanarul: "Bine ai grait, ca si acum, in somn ma vezi". Si a raspuns Ghenadie: "Stiu, cu adevarat, ca si acum in somn te vad". Deci, l-a intrebat, ca si acum in somn te vad". Deci, l-a intrebat ingerul: "Unde dar este acum trupul tau?" A raspuns: "In camara mea". L-a intrebat iarasi: "Au stii tu ca acum ochii tai sunt inchisi si fara simtire in trupul tau si nu vad nimic?" I-a raspuns: "Stiu tare bine". Iar el i-a zis: "Deci dar, cu care ochi ma vezi tu acum si privesti la mine?" Ghenadie sta uimit si nu stia ce raspuns sa dea. Ingerul a inceput a-l dojeni si a-l invata, zicand: "Ochii tai cei trupesti acum sunt nesimtitori si nu pot sa vada. Iar acestia, cu care privesti la mine, sunt alti ochi, si cand vei muri, atunci fara ochii cei trupesti ai sa vezi si ai sa vietuiesti si toata stiinta si cunostinta o sa ai. Iata, de acum, sa pui inceput bun si sa nu te mai indoiesti de viata cea de dupa moarte". Si, zicand acest cuvant, ingerul s-a facu nevazut, iar el s-a trezit. Si de atunci pana la moartea sa, n-a mai avut nici o indoiala in inima sa.
        Iarasi, asemenea acesteia, ne istoriseste Sfantul Augustin, zicand: Am auzit de la Mihail insusi ca i s-a intamplat a auzi aceasta de la unchiul sau, ce se cheama tot Mihail, care, iubind mult filosofia, se indeletnicea mult cu invataturile lui Platon si cu alte asemenea filosofii si castigase mare prietesug cu Marsilie, barbatul cel prea invatat si sporit in faptele cele bune. Si acestia doi, Mihail unchiul si Marsilie, de multe ori se indeletniceau cu vorbe adanci filosofesti. Iar odata, dupa obicei, intrand iarasi in noime adanci filosofesti si intrebandu-se, Marsilie a dus vorba si despre viata cea fara de sfarsit, ce are sa se descopere dupa mutarea cea de aici. Si din multa vorba ce a fost, au venit la atata neintelegere, ca au dat mana unul cu altul si cu juramant au intarit, ca oricare din ei va muri mai inainte, sa vie sa se arate celui ce a ramas, spre mai buna incredintare. Si a mers Marsilie la locul sau, in cetatea Florenta. Si a trecut vreme indelungata. Odata, Mihail, indeletnicindu-se in invataturile sale acasa, deodata a auzit o alergare de cal, care a stat langa usa lui. Si s-a auzit glas, strigand: "Mihaile, Mihaile, toate cele vorbite de noi sunt adevarate, adevarate" Si, sculandu-se, Mihail a deschis fereastra si a vazut pe un barbat imbracat tot in alb in calare; si cum l-a vazut Mihail, indata a intors calul si se ducea. Si a inceput a striga Mihail dupa dansul, zicand: "Marsilie, Marsilie". Si s-a facut nevazut. Si Mihail s-a infricosat foarte de aceasta. Si, incepand a cerceta cu deamanuntul despre Marsilie, a aflat, ca in ziua si ceasul acela in care i s-a arata, Marsilie s-a fost mutat catre Domnul, in cetatea Florenta. Dupa aceea, Mihail lasand desarta filosofie, se ingrija de viata cea vesnica.

Viața pe scurt - Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei (sinaxar)

Sfântul Ierarh Eumenie episcopul Gortinei a trăit în secolul al VI-lea. Încă din tinerețile sale, Sfântul îi urmă din toată inima lui Hristos, eliberându-se de cele două sarcini grele ale vieții omului: a bogăției și a trupului. Întâia povară o lepădă împărțindu-și întreaga avuție celor săraci și nevoiași, iar cea de-a doua prin postirile aspre. În felul acesta, se tămădui mai întâi pe sine, iar mai pe urmă începu să-i tămăduiască pe alții.

Slobozindu-se de patimi și umplându-se de darul Duhului Sfânt, Sfântul Ierarh Eumenie lumină ca o făclie ce nu putea fi ascunsă, precum este scris: „nu poate o cetate aflată în vârful muntelui să se ascundă” (Matei 5, 14). Asemenea nici Sfântul Eumenie nu se putu tăinui pe sine lumii, căci văzând faptele sale cele bune, poporul îl alese episcop al Gortinei, iar sfântul părinte păstori turma lui Hristos ca un bun păstor.

Sfântul Ierarh Eumenie a fost părintele săracilor, bogăția celor din nevoi, mângâierea celor întristați, tămăduitorul bolnavilor, preaminunat făcător de minuni, căci săvârși mulțime mare de minuni cu rugăciunile sale: îmblânzi un șarpe veninos ce se repezise asupra lui, izgoni demonii și tămădui mulțime de bolnavi, făcând aceasta nu doar în cetatea sa, ci și în Roma (Italia) și Tebaida (sau Teba, în Egipt).

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei 18 septembrie

Ajungând la Roma, prin semne și minuni, pe multi îi făcut a se mira, căci pe duhurile cele viclene le alungă din oameni, bolnavii tămădui, aduse pacea în mijlocul vrajbelor și al mâniilor.

Alta dată, ajungând în Tebaida la vreme de secetă, el dobândi de la Dumnezeu ploaie cu rugăciunile sale. Tot acolo, în Tebaida, își săvârși viața sa pământească, strămutându-se în locașurile cele veșnice ale Domnului său. Până astăzi Sfântul Ierarh Eumenie este izvor îmbelșugat de mângâiere și tămăduiri tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Surse: Sfinți și Icoane.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei

După trecerea la Domnul a Sfântul Ierarh Eumenie, moaștele sale au ajuns în Raxos, locul său de naștere, Grecia, unde se aflau și moaștele Sfințitului Mucenic Chiril, care păstorise și el mai înainte Biserica din Gortina.

Icoana Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei

Icoana Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei 18 septembrie - pravila.ro

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Rugăciune către Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei

Având, Părinte Eumenie, pe Hristos, Care ascultă Dumnezeieștile tale rugăciuni, îmblânzește-L pe Dânsul, fericite, către cei ce cu dragoste te laudă pe tine.
Din tinerețe, cuvioase, iubind smerirea cea pricinuitoare de înălțare, ai smerit pe șarpele cel trufaș și vădit te-ai îmbogățit cu daruri de tămăduiri.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Organ primitor al Duhului te-ai făcut, supunând sufletului cugetele trupului prin multe nevoințe; partea cea mai slabă ai silit-o a sluji celei mai bune.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum s-au împlinit proorociile cele pentru tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; căci pe Cel pe Care L-au vestit mai înainte glasurile proorocilor, L-ai încăput în pântecele tău, în două Firi, desăvârșit.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei, glasul al 2-lea

Luminându-te cu Dumnezeiască Lumină, preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită și sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toți.

Viața completă - Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei (Viețile Sfinților)

Acest cuvios, părintele nostru Eumenie, prin îmbunătățita viață a plăcut lui Dumnezeu din tinerețe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, ascultând pe cela ce zice: "Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea și trupul"; Eumenie a lepădat averea pentru că a împărțit-o la săraci, știind că bogatul cu greu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Cine va putea să intre prin porțile cerești cele strimte fiind încărcat cu sarcina bogăției?

După cum a sfătuit Domnul pe tânărul acela care a întrebat despre viața cea veșnică: "Vinde-ți – zice – averile și le împarte la săraci și vei avea comoară în Cer" (Matei, 19,21). Pentru că cel ce slujește Mamonei nu poate să slujească și lui Dumnezeu. Și cel însărcinat cu mulțimea bogățiilor nu va trece prin ușile cerești cele strâmte, precum nici cămila prin urechea acului. Cel ce voiește sătreacă prin strâmtoare, nu numai sarcina, ci și hainele le leapădă. Cel ce dorește ca să fie în cer următorul Domnului, nu numai averile acelea care sunt de prisosit ca o netrebnică sarcină le leapădă, ci și pe acelea ce sunt de nevoie, care ca o haină pe neajungerea trupului o acopere, și pe acelea le împarte la săraci.

Unul ca acesta era Sfântul Eumenie. El pe toate le-a socotit a fi gunoaie, de toate s-a lepădat, pe toate le-a lăsat, ca să alerge după Hristos, și pentru ca să-L afle și să-L dobândească. Averea, dezbrăcând-o de pe sine ca pe o haină, pe cei săraci, pe cei goi și pe cei lipsiți i-a îmbrăcat, apoi el însuși, dezbrăcându-se de toată dulceața pământească, a trecut prin strâmtoarea sărăciei și a intrat prin poarta cea îngustă care duce la cereasca bogăție.

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei 18 septembrie

Acest cuvios a lepădat și altă grosime a trupului când cu nevoințele, cu ostenelile, cu înfrânarea, cu postul și cu pribegirea și-a supus poftele sale și s-a făcut subțire, ferindu-se de toată plăcerea trupească și de iubirea dulceților lumești. Pentru că "cel ce se luptă - precum zice apostolul - se înfrânează de la toate" (I Corinteni 9, 25). S-a înfrânat și el de toate acelea prin care trupul s-ar fi îngrășat și s-ar fi îngroșat poftele, născându-se patimile. Nu și-a dat ochilor săi somn, până ce sufletul și trupul, curățindu-se de patimi, s-a făcut locaș Sfântului Duh. Așa lepădând amândouă sarcinile cele groase: una de avere, iar altă a trupului mult pătimașului, s-a făcut ușor trecerea pe calea cea îngustă a porților celor strimte care duc la viața veșnică. Iar când viața lui îmbunătățită strălucea ca o lumină și era de folos tuturor, atunci a fost ales și ridicat la scaunul episcopal al Bisericii Gortinei, unde ca o lumină stând în sfeșnic, a luminat păstoria sa și ca un soare a luminat Biserica lui Hristos cu lucrurile și cu cuvintele, pentru că așa se cade să fie lumina lumii, ca fapta să meargă înaintea cuvintelor, precum raza apucă înaintea luminii. Drept aceea și acest sfânt, șezând pe scaunul său de episcop, învăța pe fiii săi sufletești mai întâi cu fapta, chip și pildă făcându-se turmei cu viața cea curată și plăcută lui Dumnezeu, apoi îi învăța și cu cuvântul.

Mai întâi fiind lumină pentru sine, a luminat și pe alții. Întâi cugetând el la legea Domnului ziua și noaptea și pe alții după aceea i-a învățat. Întâi el a viețuit cu sfințenie și apoi i-a sfințit pe alții. Întâi a câștigat știința sa curată și apoi a curățit științele altora. Era încă și foarte milostiv și după numele său Eumenie, care se tâlcuiește milostiv, avea viața plină de lucruri bune. Era tată al sărmanilor, bogăție a săracilor, dătător celor ce cer, mângâietor, pătimitor celor ce pătimesc și făcător de minuni prea minunat.

Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei 18 septembrie

O dată a omorât cu rugăciunea un șarpe mare ce se repezise asupra lui, dar mai mare minune a făcut că pe șarpele iadului, pe diavolul l-a călcat, pășind peste dânsul prin rugăciune și l-a alungat pe el de la turma lui Hristos cea încredințată lui. Și nu numai în Gortina, ci și în Roma asupra diavolilor s-a înarmat pentru că, ajungând la Roma, prin semne și minuni, pe mulți i-a făcut a se mira; pe duhurile cele viclene le-a alungat din oameni, bolnavii a tămăduit, era făcător de pace în mijlocul vrajbelor și al mâniilor. Ajungând la Tebaida în vreme de secetă, a pogorât ploaie din cer cu rugăciunea și acolo sfârșindu-se cu pace, a început după viața cea vremelnică viața cea veșnică și nesfârșită. Iar sfântul lui trup a fost mutat în Gortina, la scaunul lui, și acolo l-au îngropat cu cinste.