✝) Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, deținut politic între 1958-1964, pictor bisericesc și „Duhovnicul Bucureștilor”.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim s-a născut la 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi, județul Bălți.
A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca, în toamna anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În perioada 1942-1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.
În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice între anii 1945-1950.
În perioada 1950-1958, a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț.
În anul 1958, a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată în cadrul „Rugului Aprins”. A fost eliberat în 1964, în urma decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire ca duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit „Duhovnicul Bucureștilor”.
A trecut la Domnul în ziua de 14 septembrie 2002 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 2024 cu data de prăznuire în 16 septembrie, alături de alți 15 mărturisitori din secolul trecut. Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți a avut loc în data de 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc.
Cuviosul Sofian de la Antim, este primul sfânt ortodox canonizat care a trăit în secolul 21.
Acatistul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 2
Cu inimă smerită, aducem slavă lui Dumnezeu, Cel ce, cu a Sa milostivire și purtare de grijă pentru noi, descoperă oameni duhovnicești, plini de râvnă apostolească, precum pe alesul Său, Cuviosul Sofian, prin care ne-a arătat că, și în vremurile de acum, harul se dobândește prin nevoința cea bună și îi sfințește pe cei răbdători, pentru care Îi cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Domnul ți-a atras inima din pruncie către cele cerești, fericite Părinte, și, fiind mai întâi ascultător față de părinții tăi trupești, ai primit de la ei binecuvântare pentru a-L urma pe Hristos și a lua jugul cel bun al vieții îngerești. Pe această cale cu osârdie mergând și multe osteneli și necazuri răbdând pentru El, ai ajuns la limanul desăvârșirii, făcându-te lăcaș al Preasfintei Treimi. Pentru aceea, auzi de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, crin cu mireasmă duhovnicească al gliei străbune;
Bucură-te, harnică albină care ai adunat nectarul faptelor bune;
Bucură-te, smerit rugător și iubitor de feciorie;
Bucură-te, pildă a monahilor în ascultare și curăție;
Bucură-te, tainic săvârșitor al Rugăciunii lui Iisus;
Bucură-te, călător fără odihnă către cele de sus;
Bucură-te, cel ce mintea în inimă o coborai în vremea rugăciunii;
Bucură-te, cel ce te-ai păzit de învățătorii minciunii;
Bucură-te, neîncetat cugetător la ceasul morții și al judecății;
Bucură-te, ales lucrător al trezviei și simplității;
Bucură-te, cel ce, în smerenie, lui Hristos I-ai fost neobosit următor;
Bucură-te, al darurilor Maicii lui Dumnezeu propovăduitor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 3
Venind din Basarabia cea greu încercată, pildă vie ai fost celor ce învățau cu tine la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, fiind numit „copil bătrân” pentru a ta înțelepciune; că, sporind în știința cărților sfinte, ai înmulțit și râvna pentru cele duhovnicești, cântând cu glas îngeresc lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Sârguincios fiind la învățătură, ți-ai ridicat mintea spre înțelegeri duhovnicești, dar tu mai mult te smereai, Părinte. Iar, după unsprezece ani de ascultare în obștile de la Rughi, Dobrușa și Bălți, ai primit îngerescul chip, întru nevoințe viețuind, și ai sporit în lucrarea virtuților ce ți-au înfrumusețat chipul; drept aceea, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce, din copilărie, vas al harului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce, din fragedă vârstă, multe osteneli ai răbdat;
Bucură-te, cel ce la Mănăstirea Rughi ai deprins meșteșugul cântărilor;
Bucură-te, cel ce la Dobrușa ai aflat taina pictării icoanelor;
Bucură-te, liturghisitor al Bisericii cu glas îngeresc;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, gură înțeleaptă, slujitoare a Cuvântului;
Bucură-te, alăută melodioasă a darurilor Duhului;
Bucură-te, următor Cuvioșilor cernicani, cu a ta nevoință;
Bucură-te, cel ce ai împodobit Casa lui Dumnezeu cu iscusință;
Bucură-te, râvnitor pentru adevărata închinare duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai dobândit smerenia dumnezeiască;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 4
Ai spus, Părinte, că smerenia și dragostea sunt roadele viețuirii în Hristos și zi de zi te-ai ostenit să le dobândești și să le sporești. Având credință puternică, nădejde neclintită și dragoste înflăcărată, ai răbdat toate încercările vieții, te-ai arătat biruitor asupra duhurilor întunericului și te-ai asemănat marelui Apostol Pavel, care zicea: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul 4
La Mănăstirea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul din București te-ai învrednicit de harul preoției și ai slujit cu multă evlavie Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Dar mai ales la Sfânta Liturghie s-a vădit râvna ta către cele cerești, încât erai pătruns de rugăciunea cea de foc. Pentru aceasta, noi, minunându-ne, îți grăim:
Bucură-te, vas ales al Treimii celei de o ființă;
Bucură-te, mijlocitor al nostru la tronul lui Dumnezeu, cu stăruință;
Bucură-te, închinător al Tatălui în duh și în adevăr;
Bucură-te, al Tainelor Bisericii smerit slujitor;
Bucură-te, cel ce, asemenea lui Moise, aveai fața luminată de har;
Bucură-te, împreună-mijlocitor cu Sfântul Antim la cerescul altar;
Bucură-te, foc de rugăciune, ce patimile mistuiești;
Bucură-te, cel ce inimile credincioșilor le înduhovnicești;
Bucură-te, rugător în duh cu Sfinții Trei Ierarhi;
Bucură-te, sfătuitor de taină al Părinților Patriarhi;
Bucură-te, rug aprins ce în Mănăstirea Antim strălucești;
Bucură-te, pavăză duhovnicească a orașului București;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 5
În vremea prigoanei dezlănțuite de cei potrivnici lui Dumnezeu, stâlp neclintit al credinței te-ai arătat și L-ai mărturisit pe Hristos cel răstignit și înviat, ca Dumnezeu adevărat, Mântuitorul întregii lumi, și ai fost alături de cei pătimitori, cântând din toată inima împreună cu ei: Aliluia!
Icosul 5
Năzuința către rugăciunea neîncetată te-a chemat sub acoperământul Maicii Domnului, înaintea icoanei sale „Rugul Aprins”, alături de alți părinți și frați duhovnicești, și acolo l-ai întâlnit pe fericitul mărturisitor Ioan Kulâghin, ucenic și următor al Cuvioșilor isihaști de la Optina; de la acesta ai deprins rugăciunea inimii, care te-a luminat și te-a întărit în vremea prigoanei, pentru care primește laudele noastre:
Bucură-te, cel ce inima ți-ai unit-o cu Hristos;
Bucură-te, cel ce mărturisitor al Evangheliei ai fost;
Bucură-te, cel ce următor al tradiției isihaste te-ai arătat;
Bucură-te, că în temniță rugăciunea lui Iisus te-a mângâiat;
Bucură-te, împreună cu toți martirii din închisorile comuniste;
Bucură-te, cel ce ai păstrat candelele credinței românești nestinse;
Bucură-te, evlavios rugător, de lumina Taborului cercetat;
Bucură-te, cel ce pe demoni, prin smerenie și pocăință, i-ai alungat;
Bucură-te, cel ce adesea ai cugetat la Dreapta Judecată;
Bucură-te, următor al Sfântului Paisie de la Neamț, prin viață curată;
Bucură-te, suflet întărit, prin răbdare, în virtuțile sfinte;
Bucură-te, cel ce ai păzit neclintit ale Bisericii așezăminte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 6
Văzându-te întărit în lucrarea duhovnicească, vrăjmașul diavol i-a îndemnat pe conducătorii necredincioși să te întemnițeze. Astfel, ai urcat Golgota neamului românesc, împreună cu mulți alți pătimitori și mărturisitori ai dreptei credințe; tu, însă, răbdând toate în numele lui Hristos, te-ai rugat pentru neamul nostru cel prigonit și greu încercat, ca Dumnezeu să nu-Și întoarcă mila Sa de la noi, cei ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Păstor luminat al turmei tale celei cuvântătoare fiind, niciodată nu te-ai întovărășit cu cei stăpâniți de întunericul relei credințe, ci ai ales să rabzi pentru Hristos batjocuri și asupriri, dar i-ai biruit pe prigonitorii tăi prin iubire smerită, iar Duhul Sfânt ți-a dat pricepere cum să răspunzi potrivnicilor tăi. Pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, măreție a viețuirii în Hristos, ascunsă în simplitate;
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei, cu blândețe și cu dreptate;
Bucură-te, cel ce sufletul prin dureri ți-ai sfințit;
Bucură-te, cel ce și de temniceri sfânt erai numit;
Bucură-te, chip îngeresc peste care harul s-a revărsat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, de Duhul Sfânt ai fost insuflat;
Bucură-te, propovăduitor cu mult har al Evangheliei Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce mereu ai fost ocrotit de Maica Domnului;
Bucură-te, cel împreună cu toți mărturisitorii neamului românesc;
Bucură-te, reazem tare pentru cei ce pe nedrept pătimesc;
Bucură-te, cel ce ne-ai dat pildă ca și pe vrăjmași să-i iubim;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat ca, pentru Adevăr, cu îndelungă răbdare să suferim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 7
Bisericile zugrăvite de tine, Cuvioase, sunt înfrumusețate de lumina harului, încât noi, credincioșii, rugându-ne în ele cu evlavie și cu inimi mulțumitoare, în cer a fi ni se pare, pentru care Îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce ți-a dat un astfel de dar, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, ți-a dat darul zugrăvirii sfintelor icoane, pe care l-ai înmulțit mereu prin lucrare duhovnicească și prin smerenie, devenind îndrumător al multor iconari. Astfel, multe biserici ai zugrăvit, Cuvioase, împreună cu ucenicii tăi, nu doar în patria ta, ci și în alte țări, pentru care îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce chipul Domnului te-ai străduit a-I zugrăvi;
Bucură-te, cel ce pe acesta și în inimă te-ai silit a-l întipări;
Bucură-te, cel ce la Saon și Negru-Vodă cu însuflețire ai pictat;
Bucură-te, cel ce Mănăstirile Dealu și Radu-Vodă cu alese chipuri de sfinți le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce în București, biserica Bumbăcari ai zugrăvit-o;
Bucură-te, cel ce și la Slatina Bucovinei pictura ai săvârșit-o;
Bucură-te, cel ce în Siria și Liban i-ai uimit pe toți cu minunatele zugrăviri;
Bucură-te, cel ce ai primenit pictura de la Antim, Darvari, Celic-Dere și alte mănăstiri;
Bucură-te, că în icoanele tale se oglindesc frumusețile Raiului;
Bucură-te, cel ce ți-ai înmulțit talantul după măsura darului;
Bucură-te, dascăl luminat, care și pe ucenici bine i-ai învățat;
Bucură-te, cel ce prețioase scrieri despre sfintele icoane ne-ai lăsat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 8
Închinându-ne sfintelor icoane pictate de tine, fericite, inima ni se înalță spre cele nematerialnice, iar mintea ni se umple de adevărata teologie, dorind după Dumnezeu cel nevăzut, pe Care neîncetat Îl laudă cetele îngerești în ceruri, cântând: Aliluia!
Icosul 8
Chip al blândeților te-ai arătat, Cuvioase Părinte, că, tuturor celor ce veneau la tine pentru sfat și mărturisire, le răspundeai cu pace și răbdare, iar ei, privind la fața ta cea luminoasă, se umpleau de bucurie. Pentru aceasta, îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte plin de iubire duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ne trimiți de sus mângâiere cerească;
Bucură-te, că încă din tinerețe ai fost biruitor al păcatului;
Bucură-te, iscusit învățător al luptei cu patimile trupului;
Bucură-te, cel ce, în această lume, ai fost dăruit cu înțelepciune cerească;
Bucură-te, cel ce ne îmbărbătezi când sufletele încep să ne slăbească;
Bucură-te, cel ce ai fost pe pământ chip ales de bună îngăduință;
Bucură-te, cel ce ai vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruință;
Bucură-te, cel ce ai socotit pacea mai mare decât dreptatea;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat iertarea și bunătatea;
Bucură-te, cel ce și în vedenie unora te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce ai fost văzut împodobit cu veșmânt luminat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 9
Născătoarei de Dumnezeu i-ai adus preacinstire în toată viața ta, Cuvioase, zugrăvind preacuratul ei chip în multe icoane ce împodobesc sfintele biserici, iar Maica milostivirii te-a sprijinit și te-a luminat, dăruindu-ți smerită înțelepciune, care te-a izbăvit de toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; pentru aceasta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Împlinitor al Testamentului Sfântului Ierarh Antim, întemeietorul și ocrotitorul mănăstirii tale, ai fost, Părinte, purtând de grijă și miluind pe săracii, văduvele și orfanii care veneau la tine cerându-ți ajutor, iar pe cei înstăriți îi îndemnai stăruitor la fapte de milostenie, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte milostiv al celor săraci și necăjiți;
Bucură-te, apărător al celor năpăstuiți;
Bucură-te, următor al îndemnurilor Sfântului Ierarh Antim;
Bucură-te, cel ce pe toți ne înveți viață sfântă să dobândim;
Bucură-te, că ajutător al celor în necazuri și suferințe ai fost;
Bucură-te, că în cei săraci vedeai chipul lui Hristos;
Bucură-te, al celor deznădăjduiți grabnic mângâietor;
Bucură-te, al tinerilor adevărat călăuzitor;
Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor sărmane și neajutorate;
Bucură-te, al bolnavilor izvor de vindecare și sănătate;
Bucură-te, cel ce întărești pe cei ce se clatină în credință;
Bucură-te, cel ce ne dăruiești pildă și îndemn spre nevoință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 10
Primind harul preoției, te-ai străduit să devii tot mai iscusit în arta artelor, care este știința duhovniciei, punând mereu suișuri în inima ta. Și, ajungând la măsura bărbatului desăvârșit, cu înțelepciune ți-ai povățuit fiii duhovnicești ca și ei să sporească necontenit în viața virtuoasă, pentru care, cu glas de bucurie, cântau din inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Toți marii Părinți care te-au cunoscut s-au minunat de înțelepciunea duhovnicească la care ai ajuns, Cuvioase, fiindcă lumina de dincolo de veac a sfinților se oglindea pe fața ta și în viața ta. Iar tu, înzestrat fiind cu înțelepciune de Părintele luminilor, îi îndrumai cu dragoste nemăsurată pe cei ce veneau la tine și, privindu-i, mulțumeai Domnului, zicând: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce Apostol al Bucureștilor de Cuviosul Cleopa ai fost numit;
Bucură-te, cel prin care orașul tău folos duhovnicesc a dobândit;
Bucură-te, cel ce ai ajuns la înălțimea marilor cuvioși;
Bucură-te, înțelept duhovnic al celor credincioși;
Bucură-te, că în inima ta, sfințită prin har, Hristos a împărățit;
Bucură-te, cel ce de fiii tăi duhovnicești ești nedespărțit;
Bucură-te, cel ce întru adevăr și dreptate te-ai sfințit;
Bucură-te, nevoitor înțelept, care năvălirile păcatului le-ai biruit;
Bucură-te, că în inimile ucenicilor sămânța evlaviei ai semănat;
Bucură-te, că, prin scrierile tale, mințile noastre s-au luminat;
Bucură-te, al celor mâhniți și îndurerați mângâietor;
Bucură-te, al bolilor sufletești și trupești grabnic vindecător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 11
Cu smerenie și cu cinste ți-ai purtat crucea, asemenea tuturor adevăraților următori ai Domnului Iisus Hristos, răbdând multe necazuri și suferințe în toată viața ta. Pentru aceasta, Părintele ceresc te-a chemat la veșnicele lăcașuri, chiar în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci. Iar acum, bucurându-te întru Duhul Sfânt, slăvești împreună cu îngerii pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 11
Lucrări minunate a săvârșit Dumnezeu prin tine, Părinte, iar, după mutarea ta cea cuvioasă la veșnica odihnă și fericire, nu pregeți să ne povățuiești tainic, întărindu-ne în ispite și încercări, iar celor ce te cinstesc cu evlavie, le dai alinare în tulburările vieții și tămăduire de bolile sufletești și trupești; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, că Maica Domnului în chilie te-a cercetat;
Bucură-te, cel ce cu evlavie Împărătesei cerești te-ai închinat;
Bucură-te, cel ce, pentru smerenia ta, ai primit descoperirea celor viitoare;
Bucură-te, cel ce pe unii i-ai cercetat în vedenii, spre îmbărbătare;
Bucură-te, cel ce, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, la cer te-ai mutat;
Bucură-te, că, la înmormântarea ta, trei cununi luminoase asupră-ți s-au arătat;
Bucură-te, că bună mireasmă a izvorât atunci din trupul tău cel cuvios;
Bucură-te, evlavios închinător al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a arătat a fi loc sfințit de rugăciuni;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor și făcător de minuni;
Bucură-te, iubitor al tăcerii întru cunoștință;
Bucură-te, îndreptător către adevărata pocăință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 12
Precum Moise odinioară a călăuzit poporul ales, și tu, Părinte, ne-ai îndrumat pe noi prin pustia deșertăciunilor acestei lumi, ca să ajungem la tărâmul binecuvântat al libertății duhului, iar acum te rogi pentru mântuirea noastră, ca să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu și să-I cântăm împreună cu tine pururea: Aliluia!
Icosul 12
Cinstind după cuviință viața ta, pe care întru curăție ai închinat-o Domnului încă din copilărie, precum și statornica ta înălțare duhovnicească din putere în putere, slăvim pe Dumnezeu pentru sfârșitul tău cel cuvios în zi de împărătească prăznuire și, cunoscând că acum te bucuri de vederea feței Mântuitorului Hristos, mijlocind pentru noi, îți aducem din inimă aceste laude:
Bucură-te, biruitor al vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, lucrător al celor mai mari virtuți;
Bucură-te, îmblânzitor al inimilor tulburate;
Bucură-te, îndreptător al celor robiți de păcate;
Bucură-te, cel ce pe monahi bine îi povățuiești;
Bucură-te, dascăl luminat al pictorilor bisericești;
Bucură-te, duhovnic neînșelat în vremuri cumplite;
Bucură-te, împodobitor sârgincios de lăcașuri sfinte;
Bucură-te, rod ales și binecuvântat al Basarabiei;
Bucură-te, icoană sfântă a credinței și a evlaviei;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum întru veșnică fericire;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru a noastră mântuire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 13
O, Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Rugăciune
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce, în viața ta pământească, mult L-ai iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu râvnă și dăruire, și oamenilor prin mulțimea faptelor tale bune le-ai fost o icoană a virtuților, iar acum împreună cu îngerii și cu sfinții te bucuri de vederea feței Lui pline de lumină și Îl lauzi neîncetat, ție ne rugăm cu lacrimi și cu umilință: Izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de multele ispite și necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni și de la patimile ce ne luptă. Pildă ai fost tuturor prin răbdarea încercărilor, bisericile lui Dumnezeu cu frumoase icoane le-ai împodobit, numele lui Hristos L-ai mărturisit în temniță, prieten al săracilor și al necăjiților te-ai arătat; pentru aceasta, împărățești veșnic cu Hristos în Raiul desfătării. Tu, cel ce ai înmulțit talanții încredințați de Părintele ceresc, roagă-te pentru noi să înmulțim râvna de a face fapte bune pentru mântuire; cel ce ai împlinit cu osârdie Testamentul Sfântului Ierarh Antim, insuflă-ne și nouă dorința de a face milostenie și de a-i ajuta pe cei în nevoi; cel ce ai fost duhovnic iscusit, ridicând pe mulți din moartea păcatului, dă-ne înțelepciune în lupta cu poftele vătămătoare de suflet și cu gândurile cele rele care se abat asupra noastră; cel ce ai fost învățător al neosândirii aproapelui, dăruiește-ne să avem smerenie și dragoste față de semenii noștri. Luminează-ne calea, ca să nu cădem în cursele înșelătoare ale acestei lumi, ci, cu ajutorul tău, să ne împărtășim și noi de frumusețea cea negrăită a luminii neînserate și să ajungem la odihna și bucuria veșnică a Împărăției cerurilor, unde să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Lucrătorule al rugăciunii, Cuvioase Părinte Sofian, iconar iscusit al bisericii, cel ce în suflete, prin harul duhului, ai zugrăvit chipul Mântuitorului, și-n temniță, pentru credință, ai pătimit cu sfinții toți fiind în ceruri acum, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rod binecuvântat odrăslit pe pământul românesc, din copilăria ta ai fost blând și ascultător față de părinții tăi trupești, iar mai târziu și față de părinții cei duhovnicești. Pentru aceasta, Domnul te-a învrednicit a fi mare duhovnic al Bucureștilor, umplându-te de daruri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubindu-L pe Hristos din copilărie, ai luat jugul Lui cel bun în Mănăstirea Dobrusa, și dorind cu multă râvnă să cunoști tainele credinței și să slujești Biserica, ai venit în Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, unde ai deprins cântările bisericești, pravila călugărească și meșteșugul frumoasei zugrăviri de biserici.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Preot purtător de Dumnezeu te-ai arătat în Mănăstirea Sfântului Antim, Sfinte Părinte Sofian, virtuțile tale aducându-le ca pe un prinos Domnului și înmulțind talanții primiți de la Stăpânul; pentru aceasta, te bucuri acum cu toți sfinții.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Domnul, Care după fire este întru totul nemărginit, S-a sălășluit întru tine, Stăpână, făcându-Se om, din milostivire, ca să mântuiască pe cei muritori, pentru negraita Lui iubire de oameni.
Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o pentru Israel, cel ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea, să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dumnezeiasca Liturghie cu multă evlavie și cu duhul adevăratei smerenii ai slujit-o, primind odihnă, bucurie și împăcare cu Dumnezeu, cu al tău cuget și cu semenii, sub razele vindecătoare ale lui Hristos, Soarele Dreptății, care a potolit patimile trupului și ale sufletului tău.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu smerenie te-ai nevoit duhovnicește și, pentru mărturisirea lui Hristos, ai răbdat temniță, dobândind sfințenia cea bineplăcută lui Dumnezeu; către aceasta ne îndemni și pe noi, prin înstrăinarea de răutăți și de patimi, prin păzirea dreptei credințe în Dumnezeu și împlinirea poruncilor lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De nimic ai socotit a fi viața pământească fără Dumnezeu și sufletul l-ai pus pentru dreapta credință, răbdând cu seninătate chinurile și rugându-te pentru vrăjmași, iar acum la limanul cel fără de durere și fără de întristare te veselești, cu toți drepții lăudând pe Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, sfințește sufletele și trupurile noastre ale celor ce te fericim pe tine, ceea ce ești fără de prihană.
Sedealna
Glasul al 4-lea
Împărăteasa cerului, Născătoarea de Dumnezeu, ți-a fost povățuitoare și ajutătoare în grelele încercări din vremea vieții tale pământești, cercetându-te deseori și inima umplându-ți de bucurie. Pentru aceasta, cinstitul ei chip l-ai zugrăvit în preafrumoase icoane, iar acum în ceruri din vederea ei te veselești.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Glasul al 8-lea
Podobie: Porunca cea cu taină...
În rai de demult, lemnul m-a dezgolit prin mâncare, vrăjmașul pricinindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieții oamenilor, s-a înfipt în pământ și lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălțată, lui Dumnezeu cu credință popoarele să strigăm: Plină este de slavă casa Ta.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Alături de nevoitorii „Rugului Aprins” te-ai deprins a chema neîncetat numele cel atotsfânt al Domnului Iisus Hristos, curățindu-ți inima și sfințindu-te; iar acum vindecă patimile sufletelor și durerile trupurilor noastre, cu harul cel dumnezeiesc dăruit ție, Cuvioase Sofian, purtătorule de Duh.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Se bucură Basarabia de strălucitele tale nevoințe, dar mai ales orașul București se veselește cu adevărat, lăudându-te, că i-ai fost ca un apostol în vremea vieții tale, iar pentru aceasta nu încetezi a te ruga Domnului ca să-i dăruiască pace și mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Următor fiind poruncilor dumnezeiești și râvnitor al slavei cerești, ai sădit în inima ta numele cel atotputernic al lui Iisus, Mântuitorul nostru, pentru care, umbrit fiind de darul Duhului Sfânt, ai răbdat cu mulțumire prigoana celor fără de Dumnezeu, învățându-ne astfel să ne rugăm și să-i iertăm pe cei ce ne prigonesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mantie de porfiră tainică Și-a țesut Dumnezeul tuturor din preacuratul tău pântece, Născătoare de Dumnezeu; cu care împodobindu-Se, ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Curățindu-ți ochii inimii prin lacrimi și privegheri, ai văzut slava lui Dumnezeu și frumusețile Raiului, mai apoi zugrăvind în biserici chipurile sfinților lui Dumnezeu, către care noi privind acum și închinându-ne cu evlavie, cântăm: Minunat ești, Dumnezeule, întru sfinții Tăi!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu toții ne bucurăm și ne minunăm de măiestria icoanelor tale, că ai înfățișat în biserici frumusețile cerești, arătând, prin chipuri sfinte, calea spre mântuire, iar, prin cuvintele tale blânde și înțelepte, ai zugrăvit și în sufletele credincioșilor chipul viețuirii virtuoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mănăstirile Antim, Plumbuita, Radu Vodă, Saon, Negru Vodă și Dealu, precum și mulțime de biserici dau mărturie de iscusința darului tău de zugrav, și până în Liban și Siria s-a făcut cunoscută frumusețea icoanelor tale, încât noi, credincioșii, strigăm: În biserica slavei Domnului stând, în cer a fi ni se pare!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut, prin cuvânt, pe Cuvântul întrupat, te rugăm, Fecioară, izbăvește de cursele vrăjmașului sufletele noastre.
Cântarea a 6-a
Irmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubind pe Dumnezeu din toată inima și pe aproapele ca pe tine însuți, ai ajuns la asemănarea cu Hristos și te-ai făcut tuturor toate, arătând, prin pilda vieții tale, că nevoința monahală, slujirea în Biserică și grija față de fiii duhovnicești sunt împreună-lucrătoare la mântuirea sufletului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ajutător și miluitor fiind celor orfani și lipsiți, ai împlinit cu osârdie testamentul Sfântului Ierarh Antim, și ne-ai lăsat ca moștenire duhovnicească scrierile tale de Dumnezeu insuflate și mulțime de icoane zugrăvite cu mult har, preaînțelepte luminătorule al celor din întuneric și din umbra morții.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Simțind harul dumnezeiesc în inima ta din tinerețe, ai urmat lui Hristos, Soarele dreptății, Care S-a făcut om asemenea nouă întru toate, afară de păcat, ochii sufletului tău luminându-se din cuvintele Evangheliei, pentru care ai strălucit prin virtuți, ajutând pe toți cei ce aleargă la tine cu credință.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Emanuel, Stăpânul tuturor, născându-L fără stricăciune, ai rămas Fecioară și după naștere, Maică preacurată; pe Acela roagă-L neîncetat să izbăvească de supărarea vrăjmașilor pe cei ce scapă sub acoperământul tău.
Condacul
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icos
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumăratele daruri pe care Dumnezeu ți le-a dat pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și marea ta dragoste îi atrăgeau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței și pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel cu numele înțelepciunii numit;
Bucură-te, cel ce cu toate virtuțile ai fost împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile Lui cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În vremuri de prigoană, ai fost înțelept semănător al dreptății și blând mustrător al nedreptății, izbăvind sufletele credincioșilor din înșelăciunea păcatelor și aducându-le lumină în inimi, neîncetat strigând: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sfinții Cuvioși Paisie de la Neamț, Gheorghe și Calinic de la Cernica și Irodion de la Lainici s-au bucurat văzând că le-ai urmat nevoințele și viața virtuoasă, prin care ai biruit uneltirile duhurilor rele, iar acum, împreună cu tine, în Împărăția cerurilor, Îl laudă pe Dumnezeu și se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi ne închinăm și noi cu evlavie la racla moaștelor tale ce revarsă tămăduiri, Cuvioase Părinte, și ne rugăm să mijlocești pentru dreptcredinciosul popor din care ai răsărit, ca, prin rugăciune neîncetată, la înălțimea nepătimirii ai urcat, pentru care cântăm:Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca un revărsat de zori ai răsărit, având pe Soarele dreptății, Care cu razele cunoașterii de Dumnezeu a curățit lumea de întunericul necunoștinței; Căruia Îi cântăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vas ales al lui Dumnezeu te-ai arătat, fericite, și, prin rugăciune cu lacrimi pentru toată lumea, lui Hristos jertfă curată te-ai adus. De aceea, credincioșii veneau la tine cu credință și se tămăduiau de patimi și dureri, iar noi, cei ce suntem în nevoi, te rugăm: Ridică mâinile tale, mijlocind pentru noi, fiii tăi!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubitor al tăcerii celei născătoare de gânduri înțelepte ai fost mereu, în dragostea de Domnul cu îngerii întrecându-te, și din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului lăuntric spre Domnul ți-ai suit, iar acum împreună cu sfinții te veselești întru lumina cea neapropiată.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Prin pilda vieții tale ai arătat că și în vremurile noastre se poate dobândi harul și desăvârșirea, că mintea, inima și voința în Dumnezeu prin rugăciune necontenită ți-ai întărit, pravila Sfinților Părinți urmând cu dreaptă socotință, iar duhul tău s-a asemănat cu vapaia rugului nemistuit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel născut din Tatăl în chip netălcuit, mai înainte de toată zidirea. Deci, pe Acela roagă-L să mă înnoiască și pe mine, cel învechit în greșeli, ca să strig: Tineri, binecuvântați; preoți, lăudați; popoare, preînălțați pe Hristos întru toți vecii!
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Din tinerețile tale ai iubit fecioria și cu multă dorire ai căutat mântuirea, slujind Împăratului ceresc fără odihnă, în toată viața ta, cu credință și cu dragoste; iar acum, înaintea Lui stând, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții, mijlocești pentru sufletele noastre.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Până la sfârșit ai răbdat pe crucea încercărilor și a bolilor, cu sufletul și cu inima urmând pe Cel ce S-a răstignit pentru noi, vrednicule slujitor al Bisericii, pentru aceasta, Hristos, Arhiereul cel veșnic, în ziua înălțării Cinstitei Sale Cruci, a ridicat la ceruri sfințitul tău suflet, încununându-l cu nepieritoare și minunată cunună.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca pe un sfeșnic nestins al Bisericii lui Hristos și adevărat mărturisitor al dreptei credințe, ca pe un blând și smerit păstor de suflete și crainic osârduitor al lacrimilor de pocăință, ca pe o întruchipare a dumnezeieștilor fapte bune, te cinstim noi, credincioșii, de Dumnezeu purtătorule Părinte Sofian.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Turn de mântuire fii mie, Curată, nimicind taberele demonilor și mulțimea ispitelor și a nevoilor; dăruiește-mi desăvârșită izbăvire, revărsând daruri dumnezeiești din destul asupra mea.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, deținut politic între 1958-1964, pictor bisericesc și „Duhovnicul Bucureștilor”.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim s-a născut la 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi, județul Bălți.
A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca, în toamna anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În perioada 1942-1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.
În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice între anii 1945-1950.
În perioada 1950-1958, a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț.
În anul 1958, a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată în cadrul „Rugului Aprins”. A fost eliberat în 1964, în urma decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire ca duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit „Duhovnicul Bucureștilor”.
A trecut la Domnul în ziua de 14 septembrie 2002 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 2024 cu data de prăznuire în 16 septembrie, alături de alți 15 mărturisitori din secolul trecut. Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți a avut loc în data de 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc.
Cuviosul Sofian de la Antim, este primul sfânt ortodox canonizat care a trăit în secolul 21.
Acatistul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 2
Cu inimă smerită, aducem slavă lui Dumnezeu, Cel ce, cu a Sa milostivire și purtare de grijă pentru noi, descoperă oameni duhovnicești, plini de râvnă apostolească, precum pe alesul Său, Cuviosul Sofian, prin care ne-a arătat că, și în vremurile de acum, harul se dobândește prin nevoința cea bună și îi sfințește pe cei răbdători, pentru care Îi cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Domnul ți-a atras inima din pruncie către cele cerești, fericite Părinte, și, fiind mai întâi ascultător față de părinții tăi trupești, ai primit de la ei binecuvântare pentru a-L urma pe Hristos și a lua jugul cel bun al vieții îngerești. Pe această cale cu osârdie mergând și multe osteneli și necazuri răbdând pentru El, ai ajuns la limanul desăvârșirii, făcându-te lăcaș al Preasfintei Treimi. Pentru aceea, auzi de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, crin cu mireasmă duhovnicească al gliei străbune;
Bucură-te, harnică albină care ai adunat nectarul faptelor bune;
Bucură-te, smerit rugător și iubitor de feciorie;
Bucură-te, pildă a monahilor în ascultare și curăție;
Bucură-te, tainic săvârșitor al Rugăciunii lui Iisus;
Bucură-te, călător fără odihnă către cele de sus;
Bucură-te, cel ce mintea în inimă o coborai în vremea rugăciunii;
Bucură-te, cel ce te-ai păzit de învățătorii minciunii;
Bucură-te, neîncetat cugetător la ceasul morții și al judecății;
Bucură-te, ales lucrător al trezviei și simplității;
Bucură-te, cel ce, în smerenie, lui Hristos I-ai fost neobosit următor;
Bucură-te, al darurilor Maicii lui Dumnezeu propovăduitor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 3
Venind din Basarabia cea greu încercată, pildă vie ai fost celor ce învățau cu tine la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, fiind numit „copil bătrân” pentru a ta înțelepciune; că, sporind în știința cărților sfinte, ai înmulțit și râvna pentru cele duhovnicești, cântând cu glas îngeresc lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Sârguincios fiind la învățătură, ți-ai ridicat mintea spre înțelegeri duhovnicești, dar tu mai mult te smereai, Părinte. Iar, după unsprezece ani de ascultare în obștile de la Rughi, Dobrușa și Bălți, ai primit îngerescul chip, întru nevoințe viețuind, și ai sporit în lucrarea virtuților ce ți-au înfrumusețat chipul; drept aceea, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce, din copilărie, vas al harului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce, din fragedă vârstă, multe osteneli ai răbdat;
Bucură-te, cel ce la Mănăstirea Rughi ai deprins meșteșugul cântărilor;
Bucură-te, cel ce la Dobrușa ai aflat taina pictării icoanelor;
Bucură-te, liturghisitor al Bisericii cu glas îngeresc;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, gură înțeleaptă, slujitoare a Cuvântului;
Bucură-te, alăută melodioasă a darurilor Duhului;
Bucură-te, următor Cuvioșilor cernicani, cu a ta nevoință;
Bucură-te, cel ce ai împodobit Casa lui Dumnezeu cu iscusință;
Bucură-te, râvnitor pentru adevărata închinare duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai dobândit smerenia dumnezeiască;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 4
Ai spus, Părinte, că smerenia și dragostea sunt roadele viețuirii în Hristos și zi de zi te-ai ostenit să le dobândești și să le sporești. Având credință puternică, nădejde neclintită și dragoste înflăcărată, ai răbdat toate încercările vieții, te-ai arătat biruitor asupra duhurilor întunericului și te-ai asemănat marelui Apostol Pavel, care zicea: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul 4
La Mănăstirea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul din București te-ai învrednicit de harul preoției și ai slujit cu multă evlavie Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Dar mai ales la Sfânta Liturghie s-a vădit râvna ta către cele cerești, încât erai pătruns de rugăciunea cea de foc. Pentru aceasta, noi, minunându-ne, îți grăim:
Bucură-te, vas ales al Treimii celei de o ființă;
Bucură-te, mijlocitor al nostru la tronul lui Dumnezeu, cu stăruință;
Bucură-te, închinător al Tatălui în duh și în adevăr;
Bucură-te, al Tainelor Bisericii smerit slujitor;
Bucură-te, cel ce, asemenea lui Moise, aveai fața luminată de har;
Bucură-te, împreună-mijlocitor cu Sfântul Antim la cerescul altar;
Bucură-te, foc de rugăciune, ce patimile mistuiești;
Bucură-te, cel ce inimile credincioșilor le înduhovnicești;
Bucură-te, rugător în duh cu Sfinții Trei Ierarhi;
Bucură-te, sfătuitor de taină al Părinților Patriarhi;
Bucură-te, rug aprins ce în Mănăstirea Antim strălucești;
Bucură-te, pavăză duhovnicească a orașului București;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 5
În vremea prigoanei dezlănțuite de cei potrivnici lui Dumnezeu, stâlp neclintit al credinței te-ai arătat și L-ai mărturisit pe Hristos cel răstignit și înviat, ca Dumnezeu adevărat, Mântuitorul întregii lumi, și ai fost alături de cei pătimitori, cântând din toată inima împreună cu ei: Aliluia!
Icosul 5
Năzuința către rugăciunea neîncetată te-a chemat sub acoperământul Maicii Domnului, înaintea icoanei sale „Rugul Aprins”, alături de alți părinți și frați duhovnicești, și acolo l-ai întâlnit pe fericitul mărturisitor Ioan Kulâghin, ucenic și următor al Cuvioșilor isihaști de la Optina; de la acesta ai deprins rugăciunea inimii, care te-a luminat și te-a întărit în vremea prigoanei, pentru care primește laudele noastre:
Bucură-te, cel ce inima ți-ai unit-o cu Hristos;
Bucură-te, cel ce mărturisitor al Evangheliei ai fost;
Bucură-te, cel ce următor al tradiției isihaste te-ai arătat;
Bucură-te, că în temniță rugăciunea lui Iisus te-a mângâiat;
Bucură-te, împreună cu toți martirii din închisorile comuniste;
Bucură-te, cel ce ai păstrat candelele credinței românești nestinse;
Bucură-te, evlavios rugător, de lumina Taborului cercetat;
Bucură-te, cel ce pe demoni, prin smerenie și pocăință, i-ai alungat;
Bucură-te, cel ce adesea ai cugetat la Dreapta Judecată;
Bucură-te, următor al Sfântului Paisie de la Neamț, prin viață curată;
Bucură-te, suflet întărit, prin răbdare, în virtuțile sfinte;
Bucură-te, cel ce ai păzit neclintit ale Bisericii așezăminte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 6
Văzându-te întărit în lucrarea duhovnicească, vrăjmașul diavol i-a îndemnat pe conducătorii necredincioși să te întemnițeze. Astfel, ai urcat Golgota neamului românesc, împreună cu mulți alți pătimitori și mărturisitori ai dreptei credințe; tu, însă, răbdând toate în numele lui Hristos, te-ai rugat pentru neamul nostru cel prigonit și greu încercat, ca Dumnezeu să nu-Și întoarcă mila Sa de la noi, cei ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Păstor luminat al turmei tale celei cuvântătoare fiind, niciodată nu te-ai întovărășit cu cei stăpâniți de întunericul relei credințe, ci ai ales să rabzi pentru Hristos batjocuri și asupriri, dar i-ai biruit pe prigonitorii tăi prin iubire smerită, iar Duhul Sfânt ți-a dat pricepere cum să răspunzi potrivnicilor tăi. Pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, măreție a viețuirii în Hristos, ascunsă în simplitate;
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei, cu blândețe și cu dreptate;
Bucură-te, cel ce sufletul prin dureri ți-ai sfințit;
Bucură-te, cel ce și de temniceri sfânt erai numit;
Bucură-te, chip îngeresc peste care harul s-a revărsat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, de Duhul Sfânt ai fost insuflat;
Bucură-te, propovăduitor cu mult har al Evangheliei Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce mereu ai fost ocrotit de Maica Domnului;
Bucură-te, cel împreună cu toți mărturisitorii neamului românesc;
Bucură-te, reazem tare pentru cei ce pe nedrept pătimesc;
Bucură-te, cel ce ne-ai dat pildă ca și pe vrăjmași să-i iubim;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat ca, pentru Adevăr, cu îndelungă răbdare să suferim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 7
Bisericile zugrăvite de tine, Cuvioase, sunt înfrumusețate de lumina harului, încât noi, credincioșii, rugându-ne în ele cu evlavie și cu inimi mulțumitoare, în cer a fi ni se pare, pentru care Îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce ți-a dat un astfel de dar, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, ți-a dat darul zugrăvirii sfintelor icoane, pe care l-ai înmulțit mereu prin lucrare duhovnicească și prin smerenie, devenind îndrumător al multor iconari. Astfel, multe biserici ai zugrăvit, Cuvioase, împreună cu ucenicii tăi, nu doar în patria ta, ci și în alte țări, pentru care îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce chipul Domnului te-ai străduit a-I zugrăvi;
Bucură-te, cel ce pe acesta și în inimă te-ai silit a-l întipări;
Bucură-te, cel ce la Saon și Negru-Vodă cu însuflețire ai pictat;
Bucură-te, cel ce Mănăstirile Dealu și Radu-Vodă cu alese chipuri de sfinți le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce în București, biserica Bumbăcari ai zugrăvit-o;
Bucură-te, cel ce și la Slatina Bucovinei pictura ai săvârșit-o;
Bucură-te, cel ce în Siria și Liban i-ai uimit pe toți cu minunatele zugrăviri;
Bucură-te, cel ce ai primenit pictura de la Antim, Darvari, Celic-Dere și alte mănăstiri;
Bucură-te, că în icoanele tale se oglindesc frumusețile Raiului;
Bucură-te, cel ce ți-ai înmulțit talantul după măsura darului;
Bucură-te, dascăl luminat, care și pe ucenici bine i-ai învățat;
Bucură-te, cel ce prețioase scrieri despre sfintele icoane ne-ai lăsat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 8
Închinându-ne sfintelor icoane pictate de tine, fericite, inima ni se înalță spre cele nematerialnice, iar mintea ni se umple de adevărata teologie, dorind după Dumnezeu cel nevăzut, pe Care neîncetat Îl laudă cetele îngerești în ceruri, cântând: Aliluia!
Icosul 8
Chip al blândeților te-ai arătat, Cuvioase Părinte, că, tuturor celor ce veneau la tine pentru sfat și mărturisire, le răspundeai cu pace și răbdare, iar ei, privind la fața ta cea luminoasă, se umpleau de bucurie. Pentru aceasta, îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte plin de iubire duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ne trimiți de sus mângâiere cerească;
Bucură-te, că încă din tinerețe ai fost biruitor al păcatului;
Bucură-te, iscusit învățător al luptei cu patimile trupului;
Bucură-te, cel ce, în această lume, ai fost dăruit cu înțelepciune cerească;
Bucură-te, cel ce ne îmbărbătezi când sufletele încep să ne slăbească;
Bucură-te, cel ce ai fost pe pământ chip ales de bună îngăduință;
Bucură-te, cel ce ai vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruință;
Bucură-te, cel ce ai socotit pacea mai mare decât dreptatea;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat iertarea și bunătatea;
Bucură-te, cel ce și în vedenie unora te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce ai fost văzut împodobit cu veșmânt luminat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 9
Născătoarei de Dumnezeu i-ai adus preacinstire în toată viața ta, Cuvioase, zugrăvind preacuratul ei chip în multe icoane ce împodobesc sfintele biserici, iar Maica milostivirii te-a sprijinit și te-a luminat, dăruindu-ți smerită înțelepciune, care te-a izbăvit de toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; pentru aceasta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Împlinitor al Testamentului Sfântului Ierarh Antim, întemeietorul și ocrotitorul mănăstirii tale, ai fost, Părinte, purtând de grijă și miluind pe săracii, văduvele și orfanii care veneau la tine cerându-ți ajutor, iar pe cei înstăriți îi îndemnai stăruitor la fapte de milostenie, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte milostiv al celor săraci și necăjiți;
Bucură-te, apărător al celor năpăstuiți;
Bucură-te, următor al îndemnurilor Sfântului Ierarh Antim;
Bucură-te, cel ce pe toți ne înveți viață sfântă să dobândim;
Bucură-te, că ajutător al celor în necazuri și suferințe ai fost;
Bucură-te, că în cei săraci vedeai chipul lui Hristos;
Bucură-te, al celor deznădăjduiți grabnic mângâietor;
Bucură-te, al tinerilor adevărat călăuzitor;
Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor sărmane și neajutorate;
Bucură-te, al bolnavilor izvor de vindecare și sănătate;
Bucură-te, cel ce întărești pe cei ce se clatină în credință;
Bucură-te, cel ce ne dăruiești pildă și îndemn spre nevoință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 10
Primind harul preoției, te-ai străduit să devii tot mai iscusit în arta artelor, care este știința duhovniciei, punând mereu suișuri în inima ta. Și, ajungând la măsura bărbatului desăvârșit, cu înțelepciune ți-ai povățuit fiii duhovnicești ca și ei să sporească necontenit în viața virtuoasă, pentru care, cu glas de bucurie, cântau din inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Toți marii Părinți care te-au cunoscut s-au minunat de înțelepciunea duhovnicească la care ai ajuns, Cuvioase, fiindcă lumina de dincolo de veac a sfinților se oglindea pe fața ta și în viața ta. Iar tu, înzestrat fiind cu înțelepciune de Părintele luminilor, îi îndrumai cu dragoste nemăsurată pe cei ce veneau la tine și, privindu-i, mulțumeai Domnului, zicând: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce Apostol al Bucureștilor de Cuviosul Cleopa ai fost numit;
Bucură-te, cel prin care orașul tău folos duhovnicesc a dobândit;
Bucură-te, cel ce ai ajuns la înălțimea marilor cuvioși;
Bucură-te, înțelept duhovnic al celor credincioși;
Bucură-te, că în inima ta, sfințită prin har, Hristos a împărățit;
Bucură-te, cel ce de fiii tăi duhovnicești ești nedespărțit;
Bucură-te, cel ce întru adevăr și dreptate te-ai sfințit;
Bucură-te, nevoitor înțelept, care năvălirile păcatului le-ai biruit;
Bucură-te, că în inimile ucenicilor sămânța evlaviei ai semănat;
Bucură-te, că, prin scrierile tale, mințile noastre s-au luminat;
Bucură-te, al celor mâhniți și îndurerați mângâietor;
Bucură-te, al bolilor sufletești și trupești grabnic vindecător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 11
Cu smerenie și cu cinste ți-ai purtat crucea, asemenea tuturor adevăraților următori ai Domnului Iisus Hristos, răbdând multe necazuri și suferințe în toată viața ta. Pentru aceasta, Părintele ceresc te-a chemat la veșnicele lăcașuri, chiar în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci. Iar acum, bucurându-te întru Duhul Sfânt, slăvești împreună cu îngerii pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 11
Lucrări minunate a săvârșit Dumnezeu prin tine, Părinte, iar, după mutarea ta cea cuvioasă la veșnica odihnă și fericire, nu pregeți să ne povățuiești tainic, întărindu-ne în ispite și încercări, iar celor ce te cinstesc cu evlavie, le dai alinare în tulburările vieții și tămăduire de bolile sufletești și trupești; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, că Maica Domnului în chilie te-a cercetat;
Bucură-te, cel ce cu evlavie Împărătesei cerești te-ai închinat;
Bucură-te, cel ce, pentru smerenia ta, ai primit descoperirea celor viitoare;
Bucură-te, cel ce pe unii i-ai cercetat în vedenii, spre îmbărbătare;
Bucură-te, cel ce, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, la cer te-ai mutat;
Bucură-te, că, la înmormântarea ta, trei cununi luminoase asupră-ți s-au arătat;
Bucură-te, că bună mireasmă a izvorât atunci din trupul tău cel cuvios;
Bucură-te, evlavios închinător al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a arătat a fi loc sfințit de rugăciuni;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor și făcător de minuni;
Bucură-te, iubitor al tăcerii întru cunoștință;
Bucură-te, îndreptător către adevărata pocăință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 12
Precum Moise odinioară a călăuzit poporul ales, și tu, Părinte, ne-ai îndrumat pe noi prin pustia deșertăciunilor acestei lumi, ca să ajungem la tărâmul binecuvântat al libertății duhului, iar acum te rogi pentru mântuirea noastră, ca să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu și să-I cântăm împreună cu tine pururea: Aliluia!
Icosul 12
Cinstind după cuviință viața ta, pe care întru curăție ai închinat-o Domnului încă din copilărie, precum și statornica ta înălțare duhovnicească din putere în putere, slăvim pe Dumnezeu pentru sfârșitul tău cel cuvios în zi de împărătească prăznuire și, cunoscând că acum te bucuri de vederea feței Mântuitorului Hristos, mijlocind pentru noi, îți aducem din inimă aceste laude:
Bucură-te, biruitor al vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, lucrător al celor mai mari virtuți;
Bucură-te, îmblânzitor al inimilor tulburate;
Bucură-te, îndreptător al celor robiți de păcate;
Bucură-te, cel ce pe monahi bine îi povățuiești;
Bucură-te, dascăl luminat al pictorilor bisericești;
Bucură-te, duhovnic neînșelat în vremuri cumplite;
Bucură-te, împodobitor sârgincios de lăcașuri sfinte;
Bucură-te, rod ales și binecuvântat al Basarabiei;
Bucură-te, icoană sfântă a credinței și a evlaviei;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum întru veșnică fericire;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru a noastră mântuire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 13
O, Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Rugăciune
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce, în viața ta pământească, mult L-ai iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu râvnă și dăruire, și oamenilor prin mulțimea faptelor tale bune le-ai fost o icoană a virtuților, iar acum împreună cu îngerii și cu sfinții te bucuri de vederea feței Lui pline de lumină și Îl lauzi neîncetat, ție ne rugăm cu lacrimi și cu umilință: Izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de multele ispite și necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni și de la patimile ce ne luptă. Pildă ai fost tuturor prin răbdarea încercărilor, bisericile lui Dumnezeu cu frumoase icoane le-ai împodobit, numele lui Hristos L-ai mărturisit în temniță, prieten al săracilor și al necăjiților te-ai arătat; pentru aceasta, împărățești veșnic cu Hristos în Raiul desfătării. Tu, cel ce ai înmulțit talanții încredințați de Părintele ceresc, roagă-te pentru noi să înmulțim râvna de a face fapte bune pentru mântuire; cel ce ai împlinit cu osârdie Testamentul Sfântului Ierarh Antim, insuflă-ne și nouă dorința de a face milostenie și de a-i ajuta pe cei în nevoi; cel ce ai fost duhovnic iscusit, ridicând pe mulți din moartea păcatului, dă-ne înțelepciune în lupta cu poftele vătămătoare de suflet și cu gândurile cele rele care se abat asupra noastră; cel ce ai fost învățător al neosândirii aproapelui, dăruiește-ne să avem smerenie și dragoste față de semenii noștri. Luminează-ne calea, ca să nu cădem în cursele înșelătoare ale acestei lumi, ci, cu ajutorul tău, să ne împărtășim și noi de frumusețea cea negrăită a luminii neînserate și să ajungem la odihna și bucuria veșnică a Împărăției cerurilor, unde să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Lucrătorule al rugăciunii, Cuvioase Părinte Sofian, iconar iscusit al bisericii, cel ce în suflete, prin harul duhului, ai zugrăvit chipul Mântuitorului, și-n temniță, pentru credință, ai pătimit cu sfinții toți fiind în ceruri acum, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rod binecuvântat odrăslit pe pământul românesc, din copilăria ta ai fost blând și ascultător față de părinții tăi trupești, iar mai târziu și față de părinții cei duhovnicești. Pentru aceasta, Domnul te-a învrednicit a fi mare duhovnic al Bucureștilor, umplându-te de daruri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubindu-L pe Hristos din copilărie, ai luat jugul Lui cel bun în Mănăstirea Dobrusa, și dorind cu multă râvnă să cunoști tainele credinței și să slujești Biserica, ai venit în Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, unde ai deprins cântările bisericești, pravila călugărească și meșteșugul frumoasei zugrăviri de biserici.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Preot purtător de Dumnezeu te-ai arătat în Mănăstirea Sfântului Antim, Sfinte Părinte Sofian, virtuțile tale aducându-le ca pe un prinos Domnului și înmulțind talanții primiți de la Stăpânul; pentru aceasta, te bucuri acum cu toți sfinții.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Domnul, Care după fire este întru totul nemărginit, S-a sălășluit întru tine, Stăpână, făcându-Se om, din milostivire, ca să mântuiască pe cei muritori, pentru negraita Lui iubire de oameni.
Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o pentru Israel, cel ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea, să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dumnezeiasca Liturghie cu multă evlavie și cu duhul adevăratei smerenii ai slujit-o, primind odihnă, bucurie și împăcare cu Dumnezeu, cu al tău cuget și cu semenii, sub razele vindecătoare ale lui Hristos, Soarele Dreptății, care a potolit patimile trupului și ale sufletului tău.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu smerenie te-ai nevoit duhovnicește și, pentru mărturisirea lui Hristos, ai răbdat temniță, dobândind sfințenia cea bineplăcută lui Dumnezeu; către aceasta ne îndemni și pe noi, prin înstrăinarea de răutăți și de patimi, prin păzirea dreptei credințe în Dumnezeu și împlinirea poruncilor lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De nimic ai socotit a fi viața pământească fără Dumnezeu și sufletul l-ai pus pentru dreapta credință, răbdând cu seninătate chinurile și rugându-te pentru vrăjmași, iar acum la limanul cel fără de durere și fără de întristare te veselești, cu toți drepții lăudând pe Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, sfințește sufletele și trupurile noastre ale celor ce te fericim pe tine, ceea ce ești fără de prihană.
Sedealna
Glasul al 4-lea
Împărăteasa cerului, Născătoarea de Dumnezeu, ți-a fost povățuitoare și ajutătoare în grelele încercări din vremea vieții tale pământești, cercetându-te deseori și inima umplându-ți de bucurie. Pentru aceasta, cinstitul ei chip l-ai zugrăvit în preafrumoase icoane, iar acum în ceruri din vederea ei te veselești.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Glasul al 8-lea
Podobie: Porunca cea cu taină...
În rai de demult, lemnul m-a dezgolit prin mâncare, vrăjmașul pricinindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieții oamenilor, s-a înfipt în pământ și lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălțată, lui Dumnezeu cu credință popoarele să strigăm: Plină este de slavă casa Ta.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Alături de nevoitorii „Rugului Aprins” te-ai deprins a chema neîncetat numele cel atotsfânt al Domnului Iisus Hristos, curățindu-ți inima și sfințindu-te; iar acum vindecă patimile sufletelor și durerile trupurilor noastre, cu harul cel dumnezeiesc dăruit ție, Cuvioase Sofian, purtătorule de Duh.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Se bucură Basarabia de strălucitele tale nevoințe, dar mai ales orașul București se veselește cu adevărat, lăudându-te, că i-ai fost ca un apostol în vremea vieții tale, iar pentru aceasta nu încetezi a te ruga Domnului ca să-i dăruiască pace și mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Următor fiind poruncilor dumnezeiești și râvnitor al slavei cerești, ai sădit în inima ta numele cel atotputernic al lui Iisus, Mântuitorul nostru, pentru care, umbrit fiind de darul Duhului Sfânt, ai răbdat cu mulțumire prigoana celor fără de Dumnezeu, învățându-ne astfel să ne rugăm și să-i iertăm pe cei ce ne prigonesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mantie de porfiră tainică Și-a țesut Dumnezeul tuturor din preacuratul tău pântece, Născătoare de Dumnezeu; cu care împodobindu-Se, ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Curățindu-ți ochii inimii prin lacrimi și privegheri, ai văzut slava lui Dumnezeu și frumusețile Raiului, mai apoi zugrăvind în biserici chipurile sfinților lui Dumnezeu, către care noi privind acum și închinându-ne cu evlavie, cântăm: Minunat ești, Dumnezeule, întru sfinții Tăi!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu toții ne bucurăm și ne minunăm de măiestria icoanelor tale, că ai înfățișat în biserici frumusețile cerești, arătând, prin chipuri sfinte, calea spre mântuire, iar, prin cuvintele tale blânde și înțelepte, ai zugrăvit și în sufletele credincioșilor chipul viețuirii virtuoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mănăstirile Antim, Plumbuita, Radu Vodă, Saon, Negru Vodă și Dealu, precum și mulțime de biserici dau mărturie de iscusința darului tău de zugrav, și până în Liban și Siria s-a făcut cunoscută frumusețea icoanelor tale, încât noi, credincioșii, strigăm: În biserica slavei Domnului stând, în cer a fi ni se pare!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut, prin cuvânt, pe Cuvântul întrupat, te rugăm, Fecioară, izbăvește de cursele vrăjmașului sufletele noastre.
Cântarea a 6-a
Irmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubind pe Dumnezeu din toată inima și pe aproapele ca pe tine însuți, ai ajuns la asemănarea cu Hristos și te-ai făcut tuturor toate, arătând, prin pilda vieții tale, că nevoința monahală, slujirea în Biserică și grija față de fiii duhovnicești sunt împreună-lucrătoare la mântuirea sufletului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ajutător și miluitor fiind celor orfani și lipsiți, ai împlinit cu osârdie testamentul Sfântului Ierarh Antim, și ne-ai lăsat ca moștenire duhovnicească scrierile tale de Dumnezeu insuflate și mulțime de icoane zugrăvite cu mult har, preaînțelepte luminătorule al celor din întuneric și din umbra morții.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Simțind harul dumnezeiesc în inima ta din tinerețe, ai urmat lui Hristos, Soarele dreptății, Care S-a făcut om asemenea nouă întru toate, afară de păcat, ochii sufletului tău luminându-se din cuvintele Evangheliei, pentru care ai strălucit prin virtuți, ajutând pe toți cei ce aleargă la tine cu credință.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Emanuel, Stăpânul tuturor, născându-L fără stricăciune, ai rămas Fecioară și după naștere, Maică preacurată; pe Acela roagă-L neîncetat să izbăvească de supărarea vrăjmașilor pe cei ce scapă sub acoperământul tău.
Condacul
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icos
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumăratele daruri pe care Dumnezeu ți le-a dat pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și marea ta dragoste îi atrăgeau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței și pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel cu numele înțelepciunii numit;
Bucură-te, cel ce cu toate virtuțile ai fost împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile Lui cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În vremuri de prigoană, ai fost înțelept semănător al dreptății și blând mustrător al nedreptății, izbăvind sufletele credincioșilor din înșelăciunea păcatelor și aducându-le lumină în inimi, neîncetat strigând: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sfinții Cuvioși Paisie de la Neamț, Gheorghe și Calinic de la Cernica și Irodion de la Lainici s-au bucurat văzând că le-ai urmat nevoințele și viața virtuoasă, prin care ai biruit uneltirile duhurilor rele, iar acum, împreună cu tine, în Împărăția cerurilor, Îl laudă pe Dumnezeu și se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi ne închinăm și noi cu evlavie la racla moaștelor tale ce revarsă tămăduiri, Cuvioase Părinte, și ne rugăm să mijlocești pentru dreptcredinciosul popor din care ai răsărit, ca, prin rugăciune neîncetată, la înălțimea nepătimirii ai urcat, pentru care cântăm:Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca un revărsat de zori ai răsărit, având pe Soarele dreptății, Care cu razele cunoașterii de Dumnezeu a curățit lumea de întunericul necunoștinței; Căruia Îi cântăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vas ales al lui Dumnezeu te-ai arătat, fericite, și, prin rugăciune cu lacrimi pentru toată lumea, lui Hristos jertfă curată te-ai adus. De aceea, credincioșii veneau la tine cu credință și se tămăduiau de patimi și dureri, iar noi, cei ce suntem în nevoi, te rugăm: Ridică mâinile tale, mijlocind pentru noi, fiii tăi!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubitor al tăcerii celei născătoare de gânduri înțelepte ai fost mereu, în dragostea de Domnul cu îngerii întrecându-te, și din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului lăuntric spre Domnul ți-ai suit, iar acum împreună cu sfinții te veselești întru lumina cea neapropiată.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Prin pilda vieții tale ai arătat că și în vremurile noastre se poate dobândi harul și desăvârșirea, că mintea, inima și voința în Dumnezeu prin rugăciune necontenită ți-ai întărit, pravila Sfinților Părinți urmând cu dreaptă socotință, iar duhul tău s-a asemănat cu vapaia rugului nemistuit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prunc tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel născut din Tatăl în chip netălcuit, mai înainte de toată zidirea. Deci, pe Acela roagă-L să mă înnoiască și pe mine, cel învechit în greșeli, ca să strig: Tineri, binecuvântați; preoți, lăudați; popoare, preînălțați pe Hristos întru toți vecii!
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Din tinerețile tale ai iubit fecioria și cu multă dorire ai căutat mântuirea, slujind Împăratului ceresc fără odihnă, în toată viața ta, cu credință și cu dragoste; iar acum, înaintea Lui stând, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții, mijlocești pentru sufletele noastre.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Până la sfârșit ai răbdat pe crucea încercărilor și a bolilor, cu sufletul și cu inima urmând pe Cel ce S-a răstignit pentru noi, vrednicule slujitor al Bisericii, pentru aceasta, Hristos, Arhiereul cel veșnic, în ziua înălțării Cinstitei Sale Cruci, a ridicat la ceruri sfințitul tău suflet, încununându-l cu nepieritoare și minunată cunună.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca pe un sfeșnic nestins al Bisericii lui Hristos și adevărat mărturisitor al dreptei credințe, ca pe un blând și smerit păstor de suflete și crainic osârduitor al lacrimilor de pocăință, ca pe o întruchipare a dumnezeieștilor fapte bune, te cinstim noi, credincioșii, de Dumnezeu purtătorule Părinte Sofian.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Turn de mântuire fii mie, Curată, nimicind taberele demonilor și mulțimea ispitelor și a nevoilor; dăruiește-mi desăvârșită izbăvire, revărsând daruri dumnezeiești din destul asupra mea.
![[1609.jpg]](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYc1mqdbpUJ1B2v0P0pCSWq3uLGBKP3mBAVlsbGwH0SW8KXc-06wuGQBNDXue1Dy4IMMiX8mVGfaH8rNhr48wouXuwsZuo7zo0GSpqUqhGTtn7nRPCftnTYqyJ9S7qycwZpeQ45fYomFM/s1600-rw/1609.jpg)
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condac 1
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Icos 1
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 2
Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;
Bucură-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 3
Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 3
În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinat-o;
Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 4
Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia!
Icos 4
Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;
Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos!
Condac 5
Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!
Icos 5
Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 6
Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia!
Icos 6
Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;
Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 7
Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!
Icos 7
Despărțindu-ți-se sufletul de trup, s-a dus către locașurile cerești, înconjurat de cete îngerești care-ți glăsuiau așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, mielușeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu mucenițele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân și flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim și candelă plină cu uleiul credinței arzătoare;
Bucură-te, crin înveșmântat și porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 8
Sfintele tale moaște au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Eufimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!
Icos 8
Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaște și bolile celor neputincioși tămăduiești, căci toți care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm așa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc și prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curățată;
Bucură-te, piatră de mult preț strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioșare;
Bucură-te, a prea frumoșilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputințele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, mucenița lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 9
Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinții Părinți, arătând adevărul de credință și aducând prin lupta cu ereticii pace și liniște sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!
Icos 9
Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinței într-o carte, asemenea și ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Eufimia și s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt și au vazut scrisoarea dreptslăvitorilor creștini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe mucenița Domnului cu mare glas așa:
Bucură-te, limanul creștinilor și a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creștină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată o ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credință a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocșilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinței creștine;
Bucură-te, căci ai arătat că numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămași a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 10
Mavrichie, împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvorî din sfintele tale moaște mir roșu. Le-a pecetluit și singur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea perșilor, care au intrat în biserica Muceniței și au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat și au plecat rușinați. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste așa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai aratat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocăință l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înșelăciune și îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ți-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiți de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu rușine a păgânătății;
Bucură-te, pecetea cea sfântă a creștinătății;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 11
Răul și blestematul Leon Isaurul când a venit la împărăție, a îndrăznit a lua moaștele Sfintei Efimia și în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocșii de sfințenia Eufimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierarie. Dar creștinii cu multă răbdare și tânguire ziceau: Aliluia!
Icos 11
Și aruncându-se cinstitele moaște în mare, a dat peste dânsele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această prețioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă și alta ieșindu-i în întâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Eufimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau așa:
Bucură-te, că asupra moaștelor tale vrăjmașul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ți ia biruința;
Bucură-te, că lui Serghie și Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuță mică ți-au ridicat;
Bucură-te, că moaștele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ți-au slujit până la al vieții sfârșit;
Bucură-te, că și biserica aceea de un voievod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iarăși o a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 12
Venind la împărăție Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaște și a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!
Icos 12
Împreună cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oșteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaștele tale și le-au adus în sfântul locaș, unde au fost la început. Noi văzând biruința asupra vrăjmașilor, ce cu sunet au pierit, îți cântăm cu bucurie așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia purtătoare de biruință;
Bucură-te, și întărește a noastră credință;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ți se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, și mă învrednicește în Împărăția Cerului să ajung și eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înțelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor și-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 13
O, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia primește de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserică și ne răcorește inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ție și Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icos 1
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 1
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Paraclisul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Preotul face obişnuitul început, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul: Amin. Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă…Şi acum… Veniţi să ne închinăm… şi îndată psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…
Apoi cântăm pe glasul al IV-lea: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori)
Apoi troparele acestea
Glasul al IV-lea (forma glasului al II-lea)
Podobie: “Cel ce Te-ai înălţat pe cruce…”:
Pe Sfânta Eufimia întru cântări o lăudăm şi mărim viaţa ei cea dumnezeiască şi mucenicia ei cea minunată răbdată cu puterea lui Hristos, că aceasta a smerit nedumnezeirea idolilor şi a ruşinat rătăcirile la Sinodul al Patrulea; pentru aceasta a intrat slăvită în pământul celor blânzi, ca o muceniţă mult pătimitoare. (de 2 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi îndată psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule…
Canonul
Glasul al 8-lea, îl punem pe 4, fără irmoase:
Cântarea I
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vino, o, Duhule cel Bun, la mine, cel ticălos, care voiesc să laud pe Eufimia, stâlpul credinţei, fala şi cinstea Calcedonului.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Laud, Eufimia, vieţuirea ta, măresc jertfa şi minunata mucenicie, cerând ca, prin rugăciunile tale, Maică, să laud după vrednicie minunile tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În chip luminat te-ai lepădat de deşertăciunea şi de frumuseţile lumii, pentru Hristos, Eufimia; pentru aceasta şi pe noi, cei ce te cinstim, învredniceşte-ne să ne lepădăm de patimi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, pe noi, cei netrebnici, învredniceşte-ne, Maică a Cuvântului, ca, prin rugăciunile tale, să propovăduim cele două firi ale Lui într-un singur ipostas, Maică- Fecioară.
Cântarea a III-a
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vedem în mâinile tale, slăvită Eufimia, cartea Părinţilor, cea de Dumnezeu insuflată, cu cuviinţă ţinută, iar scrierea ereticilor zăcând la picioarele tale, ceea ce propovăduieşti dogmele adevărului.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai împotrivit cu tărie idoleştilor cuvinte, muceniţă Eufimia, prin credinţa ta către Dumnezeu – Omul şi, prin semne multe smerind pe judecătorii tăi, ai suferit mucenicia cu bucurie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dorind cu râvnă, slăvită Eufimia, sfinţenia vieţii şi pe Hristos, şi lepădând toate cele trecătoare de pe pământ, ai gustat cele cereşti, a căror dorire dăruieşte-o şi nouă, cu rugăciunile tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ca o purtătoare de biruinţă te-ai înălţat la ceruri, Preacurată, ca una ce ai născut nouă pe Dumnezeu Omul, pe Care roagă-L pururea, cu îndrăznire de maică, pentru robii tăi, pururea - Fecioară curată.
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.
Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Apoi preotul rosteşte ectenia la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, iar după ecfonis cântăm:
Sedealna
Glas 2
Podobie: Ceea ce eşti rugătoare caldă...
Dorind, cinstită, cămara cea preaîmpodobită, te-ai jertfit lui Dumnezeu, ca o junghiere cu bun miros şi L-ai propovăduit pe Hristos desăvârşit om şi Dumnezeu într-un singur ipostas, ținând în mâinile tale, Eufimia, cartea lui Dumnezeu.
Cântarea a IV-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai înfrumuseţat întru Duhul, muceniţă Eufimia; pentru aceasta te-ai nevoit biruind reaua credinţă, pe care şi acum o izgoneşte, cu solirile tale.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Uneltele diavolului le-ai smerit, prin minune, Eufimia; şi pe noi acum ne păzeşte de năvălirile înşelătorului, o, prealăudată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Chinuri ai răbdat bucurându-te, prin dumnezeiescul har, Eufimia; pentru aceasta grăbeşte şi izbăveşte de săgeţile durerii pe cei ce te cinstesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prin solirile tale, Fecioară, trimite-ne de la Fiul tău curăţire de păcate, ca toţi să scăpăm de năvălirile vicleanului balaur.
Cântarea a V-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Izbăveşte pe cei credincioşi cu solirile tale, Eufimia, de rătăcirile cele întinate ale ereticilor, care răstoarnă dumnezeieştile dogme ale Bisericii.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ai izbăvit şi ai întărit credinţa cea adevărată a ortodocşilor, prin minune pecetluind dumnezeiasca credinţă, Eufimia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înalţă mintea celor ce te cinstesc pe tine, Eufimia, către Iisus Mântuitorul, Dumnezeu - Omul, şi de înşelare păzeşte-ne şi ne izbăveşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Porţi pe Hristos în braţele tale, Mireasă dumnezeiască, şi alăptezi ca pe un prunc, mai presus de fire, pe Cel ce S-a întrupat sub vreme, pe Dumnezeu şi Domnul.
Cântarea a VI-a
Irmos: Rugăciune voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubit-ai pe Hristos, prealăudată Eufimia, din inimă fierbinte; pentru aceasta te desfătezi de viaţa cea veşnică şi dumnezeiască, bucurându-te, şi mijlocind la Dumnezeu să fim izbăviţi noi de chinuri.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Zădărniceşte îndrăznelile celor de rea credinţă şi năvălirile demonilor, Eufimia, şi, cu rugăciunile tale către Cuvântul, izbăveşte inimile credincioşilor de înşelare şi-i scapă de legăturile păcatului, ale morţii şi ale diavolului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Alină-mi sufletul, slăvită Eufimia, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi dăruieşte-mi bucuria păcii şi nădejdea în Dumnezeu cea mântuitoare şi dorirea veşnicei desfătări şi viaţa raiului cea nesfârşită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tu L-ai purtat în pântece pe Domnul, Fecioară, mai presus de fire şi de cuvânt, şi ai îmbrăţişat cu mâinile pe Dumnezeu şi din cinstiţii tăi sâni L-ai alăptat; pentru aceasta, ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă-L pe Acesta pentru toţi.
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.
Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rosteşte ectenia, aşa cum s-a arătat după cântarea a III-a, apoi cântăm:
Condac
Glas 2
Podobie: Ceea ce eşti folositoare creştinilor…
Eufimia, tu eşti fala mucenicilor, înfrumuseţarea cea cinstită a mărturisirii lui Hristos, jertfindu-te de bunăvoie pentru Dânsul cu bucurie ; pentru aceasta ai luat în ceruri cinste de mare muceniţă şi cununa biruinţei. Întăreşte, cu solirile tale, pe credincioşi în dreapta credință şi roagă pe Hristos ca să primim iertare.
Prochimenul, glas 4:
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi.
Stih: Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, lucruri minunate a făcut Domnul.
Şi se citeşte Sf. Evanghelie de la Luca ( XXI, 12-19 ): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Feriţi-vă de oameni…
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Glas 2
Pentru rugăciunile purtătoarei de chinuri Eufimia, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Apoi stihira glas 6 (forma glasului 2), Podobie: “Toată nădejdea…”
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
În cântări dumnezeieşti să lăudăm pe Eufimia, podoaba Calcedonului, înfrumuseţarea cea preacinstită a Bisericii, căci cu bucurie s-a jertfit pe sine Domnului şi a lepădat pe cele trecătoare, mincinoase şi stricăcioase şi toată deşertăciunea, întărind prin minuni pe cei ce cred întru adevăr ; cu adevărat s-a arătat pildă mucenicilor lui Hristos şi turn de apărare al ortodocşilor, cea de Dumnezeu fericită.
Diaconul (iar în lipsa lui, preotul ) rosteşte rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor sfinţiţilor ierarhi; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, ale Sfintei, marii Muceniţe Eufimia din Calcedon, ale Sfinţilor (N), a căror pomenire săvârşim, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.
Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori), cântat alternativ de cele două strane.
Preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Cântarea a VII-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, muceniţă Eufimia, prăznuieşti întru slavă, în Împărăţia lui Dumnezeu, fiind încununată după vrednicie, în mijlocul mucenicilor, cu care cânţi Domnului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În chip mărit ocroteşti pe cei ce cu dragoste se închină moaştelor tale, o, cinstită maică Eufimia, şi laudă pe Domnul cu credinţă dreptslăvitoare: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin minune pecetluieşte Eufimia cartea credincioşilor ortodocşi, dogmatizând cu adevărat cele două firi ale lui Hristos într-un singur ipostas, pentru cei ce laudă cu credinţă pe Cuvântul în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Biserică însufleţită a lui Dumnezeu Cuvântul eşti şi cort purtător de lumină; roagă-te, Fecioară, pentru cei ce te laudă şi împreună cântă luminat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Cântarea a VIII-a
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Logodindu-te cu Cuvântul, o, Eufimia, ai dat mărturie prin sânge, pe Hristos lăudând ca o muceniţă în veci.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
De la Domnul luând tărie, Eufimia se sârguiește către mucenicie cu bucurie, pe Hristos lăudând întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Mărturisind Eufimia Stăpânia Treimii, prăznuieşte acum în Sionul de sus, lăudând-O întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mărturisim pe Fecioara şi Maica Cuvântului ca pe o mai cuprinzătoare decât cerurile şi slăvim pe Hristos în veci.
Cântarea a IX-a
Irmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu puterea Domnului Eufimia pecetluieşte credinţa cea din carte în chip minunat, cu mâinile sale, biruind rătăcirea cea cu adevărat pierzătoare.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu veselie a lepădat Eufimia cele ale lumii şi cele stricăcioase şi frumoase ale vieţii celei trecătoare, ca să se bucure în locaşurile cele dumnezeieşti împreună cu mucenicii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dăruieşte-mi râvna mărturisirii şi a dumnezeieştii îndrăzneli şi harul lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale către Cuvântul, muceniţă preaslăvită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Să lăudăm pe Maria, Maica Cuvântului, folositoarea cea tare şi acoperământul credincioşilor, slava şi desfătarea celor fără de trupuri.
Apoi îndată:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi aceste stihiri (megalinarii), glas 8, Podobie: “Ceea ce eşti mai cinstită…”,
în timpul cărora preotul cădeşte altarul şi poporul:
Bucură-te, podoaba cea cinstită a Calcedonului, muceniţă Eufimia, şi călăuza credinţei; bucură-te, ruşinarea cumpliţilor eretici şi pecetluirea Sinodului al Patrulea.
Veniţi să lăudăm în cântări viaţa Eufimiei şi să strigăm cu bucurie: bucură-te, lauda Bisericii şi a mucenicilor şi apărarea credincioşilor ortodocşi.
Cu evlavie să cinstim pe dumnezeiasca pecete a mucenicilor, pe minunata Eufimia, care s-a jerfit cu râvnă pentru Cuvântul, şi a pecetluit credinţa ortodocşilor.
Pe marea muceniţă a lui Hristos cu cântări de laudă să o încununăm cu bucurie, pe ceea ce s-a învrednicit de cinstea nestricăciunii şi de dumnezeiasca odihnă împreună cu toţi mucenicii.
Muceniţă Eufimia, în ceruri pururea prăznuieşti cu îngerii, bucurându-te, ca un chip al mucenicilor şi laudă a ortodocşilor; roagă pe Ziditorul pentru robii tăi.
Păzeşte-ne pe noi toţi de rătăcire şi Ortodoxia de săgeţile ereticilor; întăreşte credinţa cu rugăciunile tale către Ziditorul şi călăuzeşte pe toţi către Dumnezeu, Eufimia.
Îngerii şi cetele Sfinţilor, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
şi după ecfonis cântăm
Troparul, glasul al 5-lea, Podobie: „Pe Cuvântul…”:
Tu eşti frumuseţea Calcedonului şi stâlpul Ortodoxiei, o, cinstită Eufimia, călăuza şi întărirea Părinţilor, că te-ai luptat strălucit şi te-ai încununat minunat cu harul nestricăciunii şi ai întărit cartea Părinţilor care au mărturisit cele două firi ale lui Hristos.
Preotul rosteşte ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul şi Otpustul mic.
Apoi cântăm această stihiră glas 2, podobie: “Când de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei sfântului:
Veniţi să cinstim nevoinţa cea sfântă a cinstitei Eufimia, întru umilinţa sufletului, lăudând în cântări minunile ei; că pe Hristos L-a propovăduit în mijlocul Sinodului un ipostas în două firi; pentru aceasta după vrednicie este preamărită, primind slava nestricăciunii şi dumnezeiasca odihnă în ceruri.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
(Traducere din limba greacă de protos. Chiril Lovin, după paraclisul alcătuit de Arhim. Nikodimos Aerakis)
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia (1)
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Glasul al 3-lea
Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău mărturisitori, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, preafumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit în lupte pe nevoitoarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se împodobească cu cununi.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi şi izvorăşte izvoare de tămăduiri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuiri în sicriu şi neîncetat ne dă daruri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Bucuria îngerilor, Lauda Apostolilor, Întărirea cea neclintită a sfinţilor mucenici, te fericim, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să se deschidă sicriul şi poporul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, ce auziri noi! Căci via Cuvântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sângiuirilor ei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să privim la sicriu ca la un lin şi la pielea trupului ca la un strugure şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.
Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străină auzire: firea femeiască cea slabă, îmbărbătându-se vitejeşte, se întrarmează împotriva balaurului.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Eufimia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nedescoperirea învăţăturilor celor potrivnice, aducându-ţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit dogma cea adevărată cu sângele tău, ca şi cu o pecete.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Calcedonul, prăznuind împreună cu noi, cinsteşte luptele tale, muceniţă şi înfiorătoarele sângiuiri şi se sfinţeşte poporul lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului şi după moarte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Deşi tu taci, fiind moartă şi nu-ţi mişti buzele, dar din lăuntru darul minunilor strigă în tine, cu trâmbiţa cea de taină a dogmelor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul Îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul Olofern cel înţelegător.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiuirile chinurilor tale şi ai pus într-însa ca învăţătură cuvintele tainelor lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.
Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Lupte în chinuri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul credinţei şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o păzitoare a dogmelor, primind, muceniţă, hotarul credinţei ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ferecându-se cu credinţa muceniţa în Calcedon şi cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce ai locuit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dânsa mai desfătată decât cerurile, Bi necuvântat eşti, Doamne, în veci.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mieluşeaua Domnului a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuiri, ai înecat în ele limbile celor rău credincioşi, mântuind ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă cea încredinţată ţie, muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu binevestiri de bune laude să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împletindu-şi muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiuirile ei, ţesându-şi pielea ca o porfiră.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei muceniţe, alergând cu osârdie şi grăindu-i: roagă-te lui Hristos pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te, Preacinstită, Lauda fecioriei, Întărirea mucenicilor, Ajutorarea oamenilor, Bucuria lumii, Marie, Roaba şi Maica Dumnezeului nostru.
Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia celor rău credincioşi şi striga: Hristos S-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Pe Mirele tău, Hristos, iubindu-L, candela ta îngrijind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, Prealăudată. Pentru aceea, primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi, care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Degrab ascultă, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; înlătură primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea îndrăzneţe ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plângând ca o maică, zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia (2)
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Glasul al 3-lea
Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori şi ai ruşinat pe cei rău credincioşi, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, Preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii bine au dogmatizat la al patrulea Sinod Ecumenic. Muceniţă Preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prealăudata fecioară cu minunile ei îndeamnă spre cetele îngerilor şi adunarea oamenilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părăsind cinstea neamului şi a bogăţiei Lăudată Muceniţă Eufîmia, în locul acelora ai câştigat pe Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Poftind Stăpânul podoaba frumuseţii inimii tale, prealăudată, te-a învrednicit de cămările cele cereşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut cu Trup pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veşnic, pe tine te lăudăm.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai în divan cu suflet viteaz şi ai biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic, prealăudată.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu este prihană, nici vreo pată la frumuseţea sufletului tău. Drept aceea, Hristos te-a primit pe tine, mireasă, în Cămările de mire cele nepieritoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prealăudata muceniţă a lui Hristos, tămăduieşte rănile sufletului meu şi cu rugăciunile tale zdrobeşte viclenirile vrăjmaşului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toţi creştinii pe tine te avem Scăpare şi Acoperământ. Pe tine te mărim fără încetare, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te pe tine oglindă neîntinată de înţelegeri Dumnezeieşti, muceniţă, ai strălucit ca un luminător cu mare cuviinţă, în mijlocul nevoitorilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu ai jertfit, muceniţă nebiruită, vrăjmaşului, celui întunecat; căci ai iubit a te jertfi cu moarte aducătoare de viaţă pentru dreapta credinţă.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca şi cum ar fi purtat trup fără durere aşa era împreună cu nevoitorii nesimţitoare la chinuri cea fără prihană, pentru dorirea dragostei celei Dumnezeieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Obrazul tău, muceniţă, răbdând lovituri, se lumina strălucit cu izbiturile; şi cu fulgerul Dumnezeiescului Duh a întunecat cugetul vrăjmaşilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dăruieşte-ne nouă iertare de greşeli, ca Unul Care Singur eşti fără păcat şi împacă lumea, Dumnezeule, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urât-ai pe vrăjmaşul cel iubitor de război, cunoscându-l că este potrivnic luminii şi păcii, preafericită.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vicleanul, cel ce socotea că-ţi va slăbi tăria cea Dumnezeiască, muceniţă, s-a făcut de râs cu toate măiestriile lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dă-mi mie luminare, prealăudată şi pace, risipind prin rugăciunile tale necunoştinţa minţii mele cea mult tulburătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vitejie bărbătească a sufletului, în trup femeiesc fiind slăvită, ai defăimat fiarele cele din apă.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai trufia tiranilor, rămânând nevătămată în ape împreună cu fiarele, asemenea cu Iona, muceniţă nebiruită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Domnul te-a scăpat de stricăciunea fiarelor, ascultându-ţi rugăciunea, prealăudată, ca a Proorocului Daniel din groapă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce Singură ai născut cu Trup pe Cuvântul prin cuvânt, te rugăm, izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit şi după moarte pe noi ne sfinţeşte cu izvoarele minunilor, prealăudată. Pentru aceasta, cinstim cu credinţă sfântă adormirea ta, stând înaintea cinstitelor tale moaşte, ca să ne mântuim de neputinţe sufleteşti şi să luăm dar din minune.
CONDAC
Glasul al 6-lea
Podobie: Chipul Cel Scris...
Nevoinţe în chinuri, nevoinţe pentru credinţă cu avânt ai suferit pentru Hristos, Mirele tău. Acestuia şi acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmaşilor sub picioarele binecredincioşilor, ca şi atunci eresurile prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce ai primit hotărârea credinţei, de la cei şase sute şi treizeci de Dumnezeu purtători Părinţi şi o păstrezi, prealăudată.
Cântarea a 7-a
Irmos: TTinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai presus de fire sunt vitejiile Dumnezeieştilor mucenici; căci Ziditorul tuturor supune zidirea la cei ce în nevoinţe grăiesc: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gurile cele bârfitoare ale tiranilor celor fărădelege le astupă fecioara cea pururea pomenită, în Duhul Sfânt Dumnezeieşte cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Treimea cuvioşilor tineri a ars pe cei ce cu tărie au încins cuptorul odinioară. Iar acum cugetătoarea de Dumnezeu, lăudând Sfânta Treime, a vânat pe slugile care laudă pe Dumnezeul părinţilor noştri în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În taină apropiindu-se Mirele către Fericita Curată Mireasă Eufimia în cuptor, cu roua Duhului şi cu bunăvoirea Tatălui a ferit-o pe ea, care cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Când ai vrut, Mântuitorule să tocmeşti mântuirea noastră, Te-ai Sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o Folositoarea lumii. Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce eşti fericită între femei, având Darul Celui Preaînalt în loc de zestre, cântând, lăudai pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi cugetul întărit de dragostea Mirelui, ţi-ai dat trupul morţii. Pentru aceasta, trăieşti acum în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Într-armându-se muceniţa cu Duhul Sfânt, împotriva întunericului rătăcirii, ca un luminător a primit răsplătirea întru toţi veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Temându-te de moartea cea pierzătoare de suflet, cu îndrăzneală ai suferit muşcarea fiarei şi ai câştigat Viaţa Cea Neveştejită şi Veşnică, ceea ce eşti fără prihană.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutorul tău, Fecioară, care te laudă pe tine şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai înaltă decât Preacuratele Puteri, cu cântări fără încetare te mărim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerea sângelui celui viu este semnul vieţii celei nepieritoare, care ţi s-a dăruit ţie de sus, muceniţa prealăudată. Căci te-ai arătat comoară de tămăduiri necontenită, celor ce cu credinţă se adapă dintr-însa.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Atinsu-s-a moartea de tine, după Legea firii, de Dumnezeu cugetătoare, care, fiind mântuită de pătimire, pricinuitoare de viaţă te-ai făcut. Şi jertfindu-ţi trupul tău, petreci viaţa cea fără stricăciune şi sângiurile ce ţi-au curs mărturisesc chinuirea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Primind cununa muceniciei prin nevoinţă, muceniţă, ceea ce eşti propovăduitoare lui Hristos, ţi s-a încredinţat cartea dogmelor dreptei credinţe, Sfântă Eufimia; pe care luând-o din mâinile celor din Sobor, te arăţi ca un stâlp viu al Ortodoxiei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mireasă Neispitită de nuntă, Vasul cel de bună mireasmă, Ceea ce eşti cu adevărat fără prihană şi Nor de lumină al Cuvântului; pe tine te mărim, ca pe Singura care ai primit Ploaia Cea Cerească în pântece, Maică Fecioară.
Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai înaltă decât Preacuratele Puteri, cu cântări fără încetare te mărim.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Cu râurile sângiurilor tale, muceniţă a lui Hristos, îneci totdeauna pârâul necredinţei, prealăudată; şi cu ploile darului adăpând holdele cele cuvântătoare, faci să crească spicul credinţei. Pentru aceasta, după moarte te-ai arătat nor preamărit care izvorăşti mărturisirea vieţii. Nevoitoare prealăudată, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Cinstita Elena a scos Crucea Mântuitorului, care în pământ era ascunsă şi a umplut marginile lumii de bucurie şi a poruncit să fie înălţată în biserică şi ca un sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea, strigă către fiul său: întinde-ţi, stăpâne, mâinile tale şi primeşte Crucea care este tuturor tărie şi biruinţă şi cu darul învaţă toate neamurile să se închine Sfintei Cruci şi Patimilor lui Hristos.
Sfânta Muceniță Ludmila
Sfânta Muceniță Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai țării. Ludmila s-a căsătorit cu prințul Borzivoi al Boemiei.
Sfânta Muceniță Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai țării. Ludmila s-a căsătorit cu prințul Borzivoi al Boemiei.
Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi frați Metodie și Chiril, „apostolii slavilor”. În urma acestei întâlniri, Ludmila și Borzivoi, soțul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulți dintre slujitorii lor. Astfel a apărut prima Biserică creștină în Boemia. Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei. Vratislas s-a căsătorit cu prințesa păgână Dragomira și au avut un fiu pe nume Venceslas. Acesta a fost crescut în credința creștină de către Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celălalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a rămas păgân, iar după moartea lui Borzivoi și a fiului său Vratislas, cei doi copii au rămas sub conducerea regentă a Dragomirei. Deoarece Boleslav și Dragomira urau pe Venceslas și Ludmila pentru că erau creștini, au complotat, omorându-i în timp ce se aflau în biserică rugându-se. Dar împăratul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca să pedepsească pe cei care l-au omorât pe vasalul său. Învingând pe Boleslav și Dragomira, le-a impus să restabilească religia creștină și să plătească un tribut anual.
Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre Dorotei pustnicul Un frate, spunea fraţilor lucruri folositoare despre egumenul Dorotei, părintele său, că era el foarte ostenitor şi aspru vieţuia, şaizeci de ani având în peşteră; în toate zilele, pe zăduf, întru amiază-zi aduna pietre în pustie şi totdeauna făcea cu ele chilii şi le da celor ce nu-şi puteau zidi. Iar eu - a spus fratele - am zis lui odată: "Ce faci părinte, la nişte bătrâneţi ca acestea, muncindu-ţi trupul prin zăduful cel cumplit?" Şi mi-a răspuns mie, zicând: "Ca să nu mă muncească el pe mine, îl muncesc eu pe el". Şi mânca, cu măsură, în toate zilele, pâine uscată şi mărunte verdeţuri de salată, încă şi apa o bea cu măsură. Iar Dumnezeu îmi este martor că nu l-am văzut pe el întinzându-şi picioarele, nici dormind pe rogojină, nici pe pat. Ci în toată noaptea, şezând, împletea coşniţe de smicele de finic şi din ele îşi cumpăra hrana. Însă, cugetând eu că numai în vremea mea vieţuieşte atât de aspru şi vrând a afla, am întrebat pe mulţi ucenici de-ai lui, cu dinadinsul: "Aşa, oare, mereu i-a fost lui viaţa aspră?" Iar cei ce vieţuiau deosebi, îndreptându-şi bunele obiceiuri, mi-au spus că din tinereţe a avut acest fel de viaţă. Că niciodată n-a dormit după obicei, fără numai când lucra şi mânca închizându-şi uneori ochii; de vreme ce, de multe ori şi pâinea îi cădea din gura lui, în vremea mâncării. Deci l-am silit noi odinioară pe dânsul, să se odihnească puţin pe rogojină, iar el, cam cu jale, ne-a grăit nouă: "De veţi învinge pe înger să adoarmă, apoi şi pe mine mă veţi face să mă culc".
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, cum se cade a asculta la citirea sfintelor cărţi, cu ce nevoinţă a citi şi a lua aminte Zis-a fericitul Ioan Gură de Aur: "Când vei şedea tu la citirea dumnezeieştilor cuvinte, mai întâi să te rogi lui Dumnezeu, ca să-ţi deschidă ochii inimii. Ca nu numai să citeşti cele scrise, ci ca să le şi faci, ca nu spre păcat să citeşti cuvintele şi vieţile sfinţilor. Şi iarăşi, când vei citi cu multă sârguinţă, să citeşti cuvintele, cu dinadinsul şi cu toată inima şi să nu te grăbeşti numai a întoarce filele. De-ţi este ţie de trebuinţă, nu te lenevi, ci şi de două ori şi de trei ori să citeşti cuvintele şi chiar de mai multe ori, ca să înţelegi puterea lor. Iar când vei voi să citeşti sau să asculţi pe altul ce citeşte, apoi să te rogi lui Dumnezeu, aşa zicând: "Doamne Iisus Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca să ascult cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe el şi să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ. Să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta. Arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale. Spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, ca să-mi luminezi mintea şi gândul, cu lumina înţelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le şi fac. Ca nu spre păcat să citesc vieţile şi cuvintele sfinţilor, ci spre înnoire şi spre luminare, spre sfinţire, spre mântuirea sufletului şi spre moştenirea vieţii veşnice. Că Tu eşti luminarea celor ce zac întru întuneric şi de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit".
A fost un oarecare monah, Filarghie cu numele, care vieţuia în Ierusalim, lucrând lucruri de mână şi din osteneala sa îşi mânca pâinea sa. Iar odată, şezând el în târg îşi vindea lucrul său; şi oarecine şi-a uitat o pungă ce avea o mie de galbeni şi a aflat-o bătrânul. Deci a stat pe locul său, zicând: "Se cade celuia ce a pierdut-o să vie să-şi ia al său şi punga să-şi primească". Şi îndată a venit cel ce o uitase, plângând. Deci, primindu-l pe el bătrânul, i-a dat-o lui. Iar acela îl ţinea pe el, vrând să-i dea lui o parte oarecare, iar bătrânul nici nu se uita. Atunci a început a striga cel ce o pierduse: "Veniţi de vedeţi pe omul lui Dumnezeu, ce fel de faptă face acesta". Însă bătrânul, furişându-se, a fugit pe ascuns şi a ieşit din cetate, ca să nu fie cunoscut. Iar aceasta a făcut-o, ca să nu fie cinstit.
16 septembrie – Sf. Mc. Eufimia; Sf. Cuv. Dorotei; Sf. Ciprian, mitropolitul Kievului; Sf. Mc. Ludmilla (Proloagele de la Ohrida)
Pomenirea Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Sfînta Eufimia s-a născut în Calcedon. Tatăl ei, senatorul Filofron, şi maica ei, Theodorisia, erau creştini adevăraţi, plini de toată cucernicia şi evlavia. Fiica lor, Eufimia, era de o mare frumuseţe, şi trupească şi sufletească. Pe cînd odată Proconsului Priscus a organizat o mare serbare în Chalcedon, în care a poruncit şi aducerea de jertfe la idolul lui Ares, patruzeci şi nouă de creştini s-au ascuns, spre a nu fi nevoiţi să aducă jertfe idolului. Ei au fost însă aflaţi şi tîrîţi înaintea judecăţii, iar printre ei se afla şi Eufimia. Întrebaţi fiind cu aroganţă de către Priscus cum au îndrăznit să sfideze decretul imperial, ei au răspuns: „Comanda împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci cînd nu este contrară poruncii lui Dumnezeu Celui din Ceruri. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar încă combătută”. Cei patruzeci şi nouă au fost torturaţi bestial timp de nouăsprezece zile încheiate. În ziua a douăzecea Priscus a scos-o pe Eufimia de o parte, şi a început să o laude şi să o linguşească pentru frumuseţea ei, sperînd să o cîştige pentru idolatrie. Linguşirile senatorului însă au rămas zadarncie, iar acesta a poruncit din nou torturarea ei. Mai întîi a fost trasă pe roată, dar un înger al Domnului a venit la ea şi a sfărîmat roata. Apoi au aruncat-o într-un cuptor încins, dar şi acolo a fost păzită cu puterea lui Dumnezeu. Văzînd acestea, doi soldaţi, Victor şi Sosthenes, au crezut în Hristos, şi pentru aceasta au fost aruncaţi imediat la fiare, dîndu-şi astfel cu cinste vieţile lor. Sfînta Eufimia a fost după aceea aruncată într-o apă plină de tîrîtoare otrăvitoare, dar ea a însemnat apa cu semnul sfintei cruci şi a rămas nevătămată. La urmă a fost aruncată şi ea la fiare sălbatice, şi aşa şi-a dat sfântul ei suflet, mulţumind lui Dumnezeu. Părinţii ei au luat sfînt trupul ei şi 1-au îngropat cu cinste. Sfînta Mare Muceniţă Eufimia a luat cununa muceniciei la anul 304, şi a intrat în slava cea veşnică. Mai este prăznuită sfântă pomenirea ei şi la ziua de 11 iulie.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Dorotei
El a fost un mare nevoitor egiptean, care a vieţuit în veacul al patrulea. El timp de şaizeci de ani a petrecut întru toate nevoinţele pustniceşti, într-o peşteră din Tebaida. El s-a făcut vestit prin neobişnuita lui dragoste de oameni, întru care a strălucit şi cu minunile. Ziua el zidea chilii pentru fraţii ce veneau să se sălăşluiască în apropiere, iar noaptea o petrecea în lucrul mîinilor, întru neîncetată rugăciune şi psalmodie.
• Pomenirea Sfântului Ciprian, Mitropolitul Kievului
Sfîntul Ciprian acesta s-a născut la Târnovo, şi a vieţuit multă vreme la Muntele Athos. Nevoinţa lui era mai ales aceea de a recopia şi traduce cărţi sfinte. El s-a făcut astfel ucenic al lui Filotheos, Patriarhul Constantinopolului. Cînd Patriarhul a ajuns să îl cunoască pe Ciprian la Sfîntul Munte Athos, el 1-a cerut în slujba lui, iar mai apoi 1-a uns şi 1-a trimis să fie Mitropolit al Kievului. Ca Mitropolit al Kievului Sfîntul Ciprian a avut parte de multe dureri şi suferinţe, pe care le-a îndurat cu bunătate şi cu răbdare. Aceste nevoinţe ale lui au adus multă roadă, şi au folosit mult Biserica Rusă. El a păstorit Biserica kieveană timp de aproape treizeci de ani. Mai înainte de moartea lui, el a scris un cuvînt de despărţire, care a fost citit la mormîntul lui. El s-a săvîrşit către Domnul în şaisprezece zile ale lunii septembrie, din anul 1406. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni se odihnesc în Biserica Adormirii de la Moscova.
• Pomenirea Sfintei Muceniţe Ludmilla
Ludmilla a fost bunica cneazului ceh Vatslav [Wenceslaus]. Ea a fost soţia Marelui Cneaz ceh Borivoy. Credinţa ei plină de rîvnă a adus pe mulţi păgîni la Biserica lui Hristos. Dar nora ei a urît-o de moarte, şi a plătit ucigaşi care au sugrumat-o pe Ludmilla la bătrîneţele ei. Vatslav a îngropat cu cinste trupul mamei lui în Biserica Sfîntului Gheorghie de la Praga. La sfintele ei moaşte sau lucrat nenumărate minuni. Sfînta cneaghină Ludmilla a fost asasinată la Techino, la anul 927. Cneazul Vatslav însuşi a mărturisit cu sînge marea lui rîvnă pentru ortodoxie, fiind asasinat, din această pricină, de fratele lui, Boleslav.
Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia
Mult-binecuvîntata Eufimia, sfânta fecioară,
Pe sine ca o mieluşea de jertfi lui Hristos s-a adus.
Ea nici a oftat, nici s-a plîns, nici a jelit,
Ci pentru-ale ei chinuri a mulţumit lui Hristos.
În flăcări fiind, îngeri au pogorît la ea,
Şi focul l-au stins cu răcoare din Rai.
Cu adevărat neclintită este credinţa creştinilor!
Cu adevărat de nestins dragostea lor de Hristos!
O, Sfînta Eufimia muceniţă-fecioară a lui Hristos,
Ceea ce plină eşti de a Lui înţeleapciune!
Pentru-ale tale chinuri Domnul cu-a Raiului
Bucurie Te a răsplătit!
Tu îndrăznire multă ai înaintea Maicii lui Dumnezeu,
Şi a Dulcelui ei Fiu!
Cu-ale tale rugăciuni tu duci ajutorul lor lumii!
O, Sfînta Mare Muceniţă Eufimia,
Roagă-te pentru toţi păcătoşii,
Şi aduce-i pre ei la pocăinţă!
Cugetare
Adesea vin peste noi nenorociri neaşteptate, şi zadarnic este să ne întrebăm: „De ce tocmai nouă?”.
Singură Biserica lui Hristos poate oferi explicaţii adevărate, numai ea poate să arate adevărata cauză a fiecărui dezastru, a oricărei nenorociri.
Sfânta Biserică împarte aceste nenorociri în două mari clase: unele se abat asupra păcătoşilor din pricina unor păcate vechi, nespălate prin pocăinţă conştientă şi asumată. Altele se abat asupra drepţilor şi slujesc, după cuvintele Sfântului loan Gură de Aur, „ca mijloc de primire a cununilor, precum odinioară Iov îndelungrăbdătorul şi săracul Lazăr”.
Împărăteasa Eudochia a aderat în secret la erezia lui Eutihie, luîndu-se după sfatul perfid al eunucului ei, Hrisafie. Dar asupra capului ei nenorocirea s-a abătut fără întîrziere şi pe neaşteptate. Într-o zi, soţul ei, împăratul Theodosie, i-a oferit în dar un măr de o mărime neobişnuită. Împărăteasa a trimis mărul Senatorului Paulin care zăcea de o boală. Acesta, la rîndul lui, din dragoste faţă de împărat, i-a trimis lui acel frumos măr. Amănuntul acesta i-a dat motiv împăratului să creadă că între împărăteasă şi Senatorul Paulin se află o legătură ilicită. De aceea el i-a cerut împărătesei să îi arate mărul pe care i-1 oferise. „L-am mîncat!” a minţit împărăteasa. Faptul acesta a confirmat, în ochii împăratului, bănuiala lui, şi de aceea el imediat a surghiunit-o pe împărăteasă în Palestina. În timp Eudochia s-a curăţit de gîndurile şi credinţa ei eretică şi, cu ajutorul Sfinţilor Părinţi palestinieni, a revenit cu adevărat şi pe de-a întregul la ortodoxie.
Iată că nenorocirea abătută asupra capului împărătesei nu a fost cauzată de vreo legătură ilicită a ei cu Senatorul Paulin – ea fiind, în această privinţă, cu totul nevinovată – ci de aplecarea eretică a sufletului ei.
Iată şi un alt caz: Pe cînd era numai comandant militar, viitorul împărat Marchian a călătorit pe lîngă cetatea Filipopolis şi a văzut pe cale cadavrul unui om care fusese asasinat. Din pură compasiune, el a coborît de pe cal şi a pornit să îngroape cadavrul acelui om. Tocmai atunci, cineva care a trecut pe acolo şi 1-a văzut pe Marchian îngropînd mortul, a raportat autorităţilor că Marchian este un criminal. Pentru aceasta comnadantul Marchian ar fi fost pasibil de condamnare la moarte, dacă Dumnezeu nu ar fi descoperit în mod minunat pe adevăratul criminal.
Această nenorocire face parte din cea de a doua categorie, cea a primitorilor de cunună.
La scurt timp după acest incident, Generalul Marchian a fost ales împăratul Imperiului.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata judecată a lui Dumnezeu cu privire la vieţile oamenilor (III Regi 14):
- La cum fiul lui Ieroboam s-a îmbolnăvit şi a murit, ca pedeapsă pentru cumplita apostazie a tatălui lui, şi spre a fiului proprie mîntuire;
- La cum şi ceilalţi bărbaţi din casa lui Ieroboam au pierit desăvîrşit, iar trupurile lor au fost mîncate de cîini în cetate, şi devorate de corbi în afara zidurilor cetăţii.
Predică
Despre Domnul, Cel Care are Puterea – „Putere am Eu ca să-l pun [Sufletul Meu] şi putere am ca iarăşi să-l iau” (loan 10: 18).
Puterea dumnezeiască a Domnului nostru lisus Hristos s-a arătat în manifestarea deplinei Lui puteri asupra Lui însuşi. Dacă puterea dumnezeiască s-ar putea despărţi de dumnezeiasca iubire, atunci s-ar putea zice despre Domnul Hristos că ar fi stat în puterea Lui să Se întrupeze, sau să nu Se întrupeze; sau că ar fi stat în puterea Lui să moară, sau să nu moară. Dar El în baza dumnezeieştii Lui iubiri de oameni S-a întrupat, şi din pricina dumnezeieştii Lui iubiri de oameni S-a dat pe Sine morţii, punîndu-şi viaţa pentru turmă ca Păstorul cel Bun (loan 10: 11).
Omul care îşi ridică singur viaţa, nu are cu adevărat putere asupra vieţii lui, căci nu prin puterea lui proprie comite sinuciderea, ci prin puterea păcatului, sau a lui Satan, sau al vreunei alte împrejurări grave. Tot aşa, omul pe care îl omoară alţii nu are nici o putere asupra vieţii lui în faţa asasinilor lui: el nu poate spune: „Putere am să-mi pun viaţa”, căci atunci el îşi pune viaţa fără buna lui voie. Doar Domnul nostru lisus Hristos a putut rosti aceste cuvinte în prezenţa asasinilor Lui, iudeii: „Putere am Eu ca să pun sufletul Meu”.
Avînd acea putere, El ar fi putut, printr-o minune care Lui I-ar fi stat cu totul la îndemînă, să-i facă să piară pe toţi iudeii, mai înainte ca aceştia să îl dea la răstignirea pe Cruce. Dar El a văzut roadele mîntuitoare ale morţii Lui, şi de aceea S-a dat de bunăvoie morţii.
„Şi putere am iarăşi să-l iau [Sufletul Meu]”. Cu aceste cuvinte El a arătat Învierea Lui. Prin urmare, şi Moartea şi Învierea Domnului s-au făcut prin Puterea Lui cea dumnezeiască.
O, Stăpîne Atotputernice Doamne, Iubitorule de oameni, cît de minunat ai plănuit Tu mîntuirea noastră, cu a Ta Dumnezeiască Iubire şi Putere! Ajută-ne nouă să îmbrăţişăm din tot sufletul nostru Mîntuirea Ta! Căci noi Ţie îţi mulţumim şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.