Odovania praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona 21 SEPTEMBRIE

Luna septembrie în 21 de zile: Sfântul Mucenic Codrat

       Acesta, fiind om în vârstă şi învăţat, a trăit pe vremea împăraţilor Traian (98-117) şi Adrian (117-138) şi fusese ucenic al Apostolilor Domnului. După tradiţia Bisericii, el a propovăduit Evanghelia în multe locuri, dar, cu deosebire, în Magnezia şi la Atena, unde a fost şi episcop. Că, precum steaua magilor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinţei, surpând jertfele păgâneşti şi închinarea la idoli şi aducând pe mulţi din întunericul păgânătăţii la lumina cunoştiinţei lui Dumnezeu şi la credinţa lui Hristos. Dar, întunericul urăşte totdeauna lumina. Drept aceea, şi închinătorii idolilor goniră pe Sfântul Apostol Codrat de la turma sa din Atena, împroşcându-l mai întâi cu pietre, ca pe un alt Ştefan, dar Sfântul a fost păzit viu, cu darul lui Hristos. Fiind prins, apoi, de slujitorii împăratului Adrian, a fost supus la felurite alte chinuri, până ce, sfârşit de puteri, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind de la Hristos cununa mucenicilor.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Codrat din Magnesta 

Troparul Sfântului Apostol Codrat din Magnesta

Glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Codrat, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Împăratului Puterilor purtând cunună, roagă-te să se lumineze cei ce luminat săvârşesc această pomenire a ta, fericite apostole.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe temelia credinţei zidind plinirea binecredincioşilor cu învăţăturile tale cele tari, purtătorule de Dumnezeu, toată înşelăciunea idolilor ai răsturnat-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Propovăduind cu sfinţenie sfinţita Evanghelie, cu preasfinţitele tale cuvinte, ai închinat Ziditorului tău suflete prin credinţă, cu Puterea Duhului, pururea pomenite Apostole Codrat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născându-Se Ziditorul lumii din Fecioara cea Neispitită de bărbat, a păzit-o pe dânsa şi după naştere Fecioară, ca mai înainte de naştere, precum a binevoit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, cei ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind minuni înfricoşătoare, Sfinte Apostole Codrat, pe cei necredincioşi i-ai adus către Dumnezeiasca credinţă, ca un Apostol al lui Dumnezeu şi ca un ierarh cinstit, preasfinţite.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mulţi ai luminat cu învăţăturile cele Dumnezeieşti; că te-ai arătat slujitor Luminii, Celei Ce a luminat marginile lumii, cu străluciri Dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Codrat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcutu-te-ai pricină de multe bunătăţi turmei tale, curăţind întunericul necunoştinţei ei şi lumindând-o pe ea cu faceri de multe minuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sălăşluitu-S-a întru tine Focul Cel de nesuferit, nearzându-ţi pântecele, Născătoare de Dumnezeu; iar patimile noastre şi materia răutăţii a făcut-o cenuşă.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preamărit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arând pământul inimilor celor credincioşi, cu secera cuvintelor tale ai curăţit toată materia răutăţii.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Daruri de vindecări izvorăşte mormântul tău, nouă tuturor, celor ce te rugăm pe tine, Sfinte Ierarhe Codrat.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te cu milostivire, scapă din primejdii pe cei ce se roagă ţie, Sfinţite Codrat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminând pe cei întunecaţi de înşelăciune, cu făcliile cuvintelor tale, ai ars toată înşelăciunea cea uscăcioasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din curatele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu, S-a Întrupat Ziditorul şi a înnoit pe toţi cei ce erau stricaţi.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi; că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sufletul tău cel curat, aflându-l Dumnezeu Cel Preacurat locaş măririi Sale, curăţă prin tine sufletele cele spurcate cu păcate cumplite.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţaţii elinilor, fiind biruiţi de înţeleptele tale dogme, fericite, s-au plecat a mărturisi pe Hristos: Ziditor, Înţelepciune şi Putere a Tatălui Celui mai înainte fără de început.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătând oamenilor Lumina ce a Strălucit de la Tatăl luminilor, Sfinte Apostole Codrat, ai povăţuit popoarele a cinsti şi a mări o Treime Nedespărţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născutu-ne-ai nouă Întrupat în două Firi pe Fiul Cel Născut din Tatăl mai înainte decât toate veacurile, fără stricăciune, fără de ani, precum Însuşi ştie.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cer înalt te-ai arătat povestind tuturor mărirea lui Dumnezeu cea mântuitoare, ca un ierarh îndumnezeit, ca un Apostol lăudat, Sfinte Codrat.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O fire a Dumnezeirii fără de început şi o Domnie propovăduind, Preaînţelepte Codrat, ai risipit trufia cea întunecoasă a multor zei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După legea firii zăcând acum trupul tău în mormânt, Preasfinţite Fericite Codrat, faci minuni preamărite şi mai presus de fire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a întins cerul cu voia Sa, alt cer te-a arătat pe tine pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Stăpână şi din tine a răsărit celor din întuneric.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Ca o pârgă a firii...

Ca pe un ierarh cinstit şi nevoitor prea tare, lumea îţi aduce Ţie, Doamne, rugător, pe Dumnezeiescul Apostol Codrat şi cu cântări cinsteşte cinstita lui pomenire, cerând totdeauna să se dăruiască iertare de greşeli celor ce cântă: Aliluia.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur, în câmpul Deiera. Şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-ţi gândul către Dumnezeu, Cel Ce Însuşi este Bunătatea Cea Începătoare, te-ai făcut Biserică Treimii cu chip Dumnezeiesc şi pe cei din adâncimea răutăţii i-ai ridicat cu învăţăturile tale cele înţelepte, cântând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmând capiştile idolilor prin puterea rugăciunilor tale, ai zidit din nou Biserica lui Dumnezeu, cu Dumnezeiescul Duh, preasfinţite şi ai adunat într-însa mulţimile celor ce se mântuiesc şi care cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adiind foc ca unul ce pururea ai avut în inima ta Dumnezeiescul foc al Duhului, te-ai arătat văpaie arzând toată înşelăciunea cea uscăcioasă şi luminând celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvindu-ne de blestemul cel strămoşesc prin tine, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, te cunoaştem pe tine Pricină a tuturor bunătăţilor, ca pe Singura care ai născut pe Cuvântul Cel mai presus de gând şi de cuvânt, Care este Pricina fiinţei tuturor. Drept aceea cântăm ţie, Preacurată: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi veci!

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având picioarele sufletului tău întărite pe piatra credinţei, Fericite Apostole Codrat, ai împiedicat pe vrăjmaşii Domnului şi ai întărit pe toţi cei ce preaînalţă pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având şi sufletul şi inima înfrumuseţate cu virtuţi, ai împodobit sufletele cu cuvintele învăţăturii tale, ridicând toată nelegiuirea înverşunării idoleşti, Apostole Codrat, de Dumnezeu grăitorule.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un ucenic al lui Iisus, ca un Apostol minunat, ca o Rază Strălucitoare a Soarelui dreptăţii, Sfinte Codrat, luminează şi sfinţeşte pe cei ce pururea săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeieştii prooroci cu glasuri preafinţite lămurit te vesteau pe tine mai înainte, că vrei să fii Maică Preacurată lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor. Pentru aceea te lăudăm pe tine întru toţi vecii, Ceea ce Singură eşti fără prihană.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău în stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl mărim.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi cugetul înfrumuseţat, stai luminat pururea înaintea Stăpânului Celui Frumos, ca un ierarh preasfinţit, ca un Apostol Dumnezeiesc, împreună cu ceilalţi Apostoli cerând pace lumii, Preafericite Codrat.

Stih: Sfinte Apostole Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Magnesta are sicriul moaştelor tale ca un Chivot Dumnezeiesc, din care izvorăşte toată folosinţa, Apostole Codrat; iar Locaşurile Cerurilor având sufletul tău, se veselesc împreună cu toţi sfinţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ziua ta cea prealăudată, pomenirea ta cea purtătoare de lumină, praznicul tău cel cu adevărat de bună laudă, ne-a strălucit ca soarele, tuturor celor ce cu credinţă te cinstim, Sfinte Codrat; căci ne rugăm ca prin rugăciunile tale, să câştigăm curăţire de păcate şi mare milă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fie-Ţi milă, Doamne şi Te îndură de mine când vei veni să judeci lumea; să nu mă osândeşti în foc, să nu mă cerţi cu mânia Ta. Se roagă Ţie, Hristoase şi Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece şi ceata Apostolilor împreună cu toţi proorocii şi mucenicii.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Pe marele Apostol şi ierarh al lui Hristos, pe Măritul Codrat să-l lăudăm credincioşii cu cântări de Dumnezeu însuflate. Căci izvorăşte ca dintr-o fântână celor ce cu credinţă cer iertare de greşeli şi dă tămăduire patimilor, că a luat de la Cel Preaînalt darul îndestulat.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Întru aceastã zi, cuvânt, cum se cade a vieţui creştinul

      Tot creştinul care este deosebit de necredincioşi să petreacă fără a face păcate, ca un prieten al lui Dumnezeu, ca un vrăjmaş al diavolului şi ca un părtaş al Tainelor lui Hristos. Ci, lepădându-se de sataniceştile fapte şi de înşelăciunile drăceşti, curat fiind şi cuvios, de Dumnezeu iubitor şi adeseori rugându-se lui Dumnezeu, să zică: "Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri." Ca nu, în chip nevrednic, pe Dumnezeu numindu-l Tatăl, să-L ocărască pe El. Ci, ca un fiu, să slăvească pe Tatăl şi, ca un slujitor, să se teamă de Domnul său. Că grăieşte Domnul: "Dacă Tată vă sunt vouă, apoi unde Îmi este Mie slava şi cinstea de la voi? Iar dacă vă sunt Domn, apoi, unde-Mi este frica voastră de Mine?" Drept aceea, fraţilor, să petrecem în porunca lui Dumnezeu. Să-L cinstim pe El ca pe un Tată şi să ne temem ca de un Domn. Să ne aducem aminte de păcatele noastre şi de ele să suspinăm neîncetat şi aşa, curăţindu-ne sufletele noastre, la Hristos să venim.

Cuvânt din Everghitinos, al Sfântului Grigorie Dialogul, cãtre diaconul Petru, despre vedenii de chinuri de la duhurile rãutăţii, spre zidire

      Teodor era un copil foarte neaşezat, care mai mult de nevoie decât de voie, l-a urmat pe fratele său în mânăstire, acesta fiind călugăr. Şi, fiind el şi foarte nesupus, că, dacă cineva i-ar fi spus ceva bun pentru mântuirea lui, nu numai că nu făcea, dar nici să audă nu voia, nici nu suferea vreodată să umble în haina sfintei petreceri. Dar, fiind el lovit de boala ciumei în coapsă şi venind în ceasul cel de pe urmă, s-au adunat toţi fraţii. Şi dacă l-au văzut pe dânsul stingându-se, că trupul lui murise, răcindu-se din toate părţile, şi că puţină căldură de viaţă mai rămăsese numai în pieptul lui, făceau rugăciuni deosebite pentru dânsul, rugându-se iubitorului de oameni, Dumnezeu, să fie lui milostiv, la ieşirea lui din această lume. Şi, rugându-se fraţii, deodată acela a început a striga cu mare glas şi a tăia rugăciunile fraţilor zicând: "Depărtaţi-vă de la mine, depărtaţi-vă, ca iată balaurului m-am dat spre mâncare şi pentru a voastră stare de faţă nu poate să mă mănânce. Că, iată, capul meu l-a îmbucat în gura lui. Deci, daţi-i loc ca să nu mă chinuiască mai mult şi ce are a face, să facă mai repede, de vreme ce lui am fost dat spre mâncare. Pentru ce să mai rabd întârziere?" Iar fraţii i-au zis lui: "Fă, frate, semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci peste tine". Iar acela, cu prea tare strigare, a răspuns zicând: "Eu vreau pe mine a mă însemna, dar nu pot, că de balele balaurului sunt îngreuiat". Iar fraţii auzind, căzând la pământ cu lacrimi şi mai cu osârdie se rugau pentru izbăvirea lui. Deci, petrecând ei în rugăciune, bolnavul cu mare glas striga: "Mulţumire lui Dumnezeu! Că iată balaurul, cel ce mă luase spre mâncare, a fugit şi a sta nici n-a răbdat rugăciunilor voastre. Deci, acum, pentru păcatele mele rugaţi-vă, că gata sunt a mă întoarce şi a părăsi viaţa cea mirenească cu desăvârşire". Deci, îndată după aceasta, dobândind putere de viaţă, cu toată inima, s-a întors către Dumnezeu, schimbându-şi socotinţa ca unul care a fost pedepsit, din destul, cu bătaia. Şi aşa a ieşit din trup. Că acesta a văzut muncirea cea de după moarte, pentru al său folos; iar alţii, pentru a noastră zidire, spun, chinurile cele de la duhurile cele rele, pe care le-au văzut, încă suflând şi apoi, îndată, îşi dau duhul. 
     Tot aşa era un bărbat cu numele Hrisaorie. După ale lumii acesteia, era foarte vestit, dar cu cât prisosea în bogăţii, pe atât şi în patimi era bogat, întru mândrie îngâmfându-se, voilor trupeşti supunându-se, spre grămădirea de bogăţii cu sârguinţă nevoindu-se, cu zgârcenia, peste măsură, aprinzându-se. Deci, binevoind Domnul a pune sfârşit atâtor patimi, l-a lăsat să cadă în boala purtătoare de moarte. Şi ajungând la ceasul morţii, având ochii deschişi, a văzut înfricoşătoare şi întunecate duhuri, stând înaintea lui şi trăgându-l pe el cu sila, ca să-l ducă spre încuietorile iadului. Deci a început a tremura şi a se îngălbeni, sudorile peste tot curgându-i, cerând cu glas mare hotărârea aşteptată şi strigând şi pe fiul său, Maxim cu numele,(pe care şi eu, mai pe urmă, fiind călugăr, l-am cunoscut), pe acesta cu prea iute şi amestecată strigare chemându-l, zicea: "Maxime, aleargă, că niciodată rău ţie nu ţi-am făcut întru credinţa ta primeşte-mă". Deci, Maxim, tulburat şi plângând, a venit îndată şi, împreună cu dânsul toţi ai casei. Dar aceştia nu vedeau duhurile cele viclene, care îl trăgeau cu sila pe dânsul. Iar venirea lor o pricepeau din mărturisirea bolnavului prin gălbenirea şi prin chipul celui ce pătimea. Că, de frică şi de vederea lor cea întunecată, încoace şi încolo în pat se întorcea. Iar, uneori pe partea stângă zăcând le vedea pe ele stând înaintea lui. Şi vederea lor n-o putea suferi. Iar alteori, spre perete întorcându-se şi acolo de faţă le vedea. Şi, deznădăjduindu-se a se izbăvi de dânsele, în mare strâmtoare fiind, cu mare glas a început a striga: "Izbăveşte-mă măcar până dimineaţă". Şi întru aceste strigăte, a ieşit din trup. Deci, luminat se arăta că, nu pentru sine, ci pentru noi a văzut acestea, ca noi, acestea învăţându-ne, să ne temem şi să ne îndreptăm, căci, ce i-a folosit aceluia vederea duhurilor rele, mai înainte de moarte şi cererea de izbăvire? Pe care, chiar cerând-o, nu a dobândit-o.