Acatistul Sfântului Evmenie (Eumenie), noul Făcător de minuni, ucenicul Sfântului Nichifor cel Lepros

 

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;

Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;

Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;

Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;

Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;

Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;

Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;

Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;

Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;

Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 2‑lea:

Ai auzit încă din copilăria ta glasul Maicii Domnului, care ți‑a descoperit ca­lea slujirii lui Hristos, spunându‑ți: „În­tr‑o zi tu vei deveni preot” și cu­vin­tele ei s‑au împlinit. Iar tu, trăind ca un fiu duhovnicesc al Preasfintei Năs­că­toa­re de Dumnezeu, ai cântat fără încetare: Aliluia!

Icosul al 2‑lea:

Râvnind să trăiești sub acoperă­mân­tul Maicii Domnului, ai auzit dul­ce­le ei glas făgăduindu‑ți: „Copilul meu, să nu‑ți fie teamă și eu nu te voi lăsa să te pierzi.” Și ea te‑a călăuzit în toți anii vieții tale, purtându‑ți de grijă mai ales atunci când ai pătimit din pricina ata­cu­rilor diavolești. Iar noi, întărindu‑ne în credință, te lăudăm cu inimă smerită:

Bucură‑te, rudenie duhovnicească a creștinilor care te cinstesc;

Bucură‑te, că prin mijlocirile tale su­fletele tulburate se liniștesc;

Bucură‑te, că încă din copilăria ta ai fost vas ales al rugăciunii;

Bucură‑te, cel ce ai ales jugul pos­ti­rii aspre și al nevoinței;

Bucură‑te, că lumina cerească ți‑a deschis drumul spre călugărie;

Bucură‑te, că ai îmbrăcat haina mo­­nahală, jertfindu‑te cu bucurie;

Bucură‑te, cel ce ai purtat fără câr­tire boala leprei și te‑ai sfințit;

Bucură‑te, că și după tămăduirea ta pe mulți bolnavi i‑ai îngrijit;

Bucură‑te, că Maica Domnului ca pe un slujitor ales te‑a îmbrățișat;

Bucură‑te, că sufletul cu povețele Sfinților Părinți ți l‑ai îndestulat;

Bucură‑te, că în multe pelerinaje binecuvântări cerești ai primit;

Bucură‑te, că pe pelerinii care au venit la biserica ta i‑ai răsplătit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 3‑lea:

Fiind tu ispitit de duhul mâhnirii, ți s‑a arătat Sfântul Nichifor, povățuito­rul tău, mângâindu‑te și zicându‑ți: „Nu te ne­că­ji și nu plânge.” Și noi, Sfinte Ev­me­­nie, vrem să știm că ești lângă noi în vre­­mea ispitelor, ca să nu fim biruiți de atacurile puterilor întunericului, ci să cântăm fără teamă: Aliluia!

Icosul al 3‑lea:

Când la mormântul tău tânăra care urla din pricina de­monilor ți-a auzit în chip minunat glasul, atunci părintele Mi­hail i‑a spus: „Nu te teme, copila mea, te vei face bine”. Tu ai izbăvit‑o de le­gă­tu­rile întu­ne­ricului și ea ți‑a adus împre­u­nă cu părinții ei mulțumire din prea­pli­nul inimii, iar noi îți cântăm:

Bucură‑te, că la mormântul tău tă­măduirile se înmulțesc;

Bucură‑te, că minunile tale în toa­tă lumea se propovăduiesc;

Bucură‑te, că Maica Domnului de du­­hul necurat te‑a izbăvit;

Bucură‑te, că pentru răbdarea mu­cenicească ai fost răsplătit;

Bucură‑te, noule Gherasim, pen­tru harul alungării demonilor;

Bucură‑te, primăvară, care odih­nești sufletele suferinzilor;

Bucură‑te, că frica de puterile în­tu­nericului nu te‑a biruit;

Bucură‑te, că darul izgonirii duhu­ri­lor necurate l‑ai primit;

Bucură‑te, că asemenea Sfân­tu­lui Vasile de la Ostrog ai lucrat;

Bucură‑te, că pe mulți bolnavi cu min­­țile rătăcite i-ai vindecat;

Bucură‑te, că i‑ai ferit de ispita de a‑și pune capăt zilelor;

Bucură‑te, că și noi mărturisim că ești grabnic tămăduitor;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 4‑lea:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

„Bolnavul se va face bine în chip minunat. O minune se va întâmpla. Pu­te­rea lui Dumnezeu îl va face bine”, ai spus despre bărbatul care, având o tu­moare la cap, era în primejdie de moar­te, și după o operație grea s‑a tă­mă­duit. Și Domnului I‑a mulțumit din toa­tă inima, zicând lauda: Aliluia!

Icosul al 4‑lea:

După adormirea ta te-ai arătat în chip minunat mamei căreia doctorii îi spu­seseră că trebuie să-și avorteze pruncul, pentru că bănuiau că acesta avea hi­droce­fa­lie. Dar tu i‑ai zis că va naște un băiat sănătos și i‑ai cerut să îl boteze cu numele tău. Iar mai apoi ea, când doctorii erau ui­miți de mi­nu­nea naș­terii pruncului său, ți‑a adus mulțu­mire, de care lucru minunându-ne îți zicem:

Bucură‑te, că pe mulți muribunzi des­­pre care doctorii spuneau că nu se pot vindeca i-ai tămăduit;

Bucură‑te, că prin rugăciunile tale tânărul care vreme de cinci luni a stat în comă și‑a revenit;

Bucură‑te, că bolnavii care se roa­­gă ție se întăresc în credință și primesc mângâiere cerească;

Bucură‑te, că ne înveți să prețuim mai mult sănătatea sufletească decât să­nătatea trupească;

Bucură‑te, că pe cei aflați pe patul de moarte de frica pierzătoare de suflet i‑ai izbăvit;

Bucură‑te, cel ce te‑ai rugat pentru cei aflați în comă și cu Sfintele Tai­ne i‑ai împărtășit;

Bucură‑te, că băiatul care avea pro­bleme de auz a visat că la mormântul tău l‑ai chemat;

Bucură‑te, că după ce a fost uns cu ulei de la candela ta s‑a întors în satul său vindecat;

Bucură‑te, că pe docto­rul care s‑a le­pă­dat de legăturile cu ma­sonii de can­cer l‑ai lecuit;

Bucură‑te, că spre folosul multora vestea despre această întâmplare s‑a răs­pândit;

Bucură‑te, că aducând celor sufe­rinzi alinare și mângâiere în vise și ve­de­nii te‑ai arătat;

Bucură‑te, că în chip minunat de sfin­ții doctori fără de arginți la stomac ai fost operat;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 5‑lea:

Când a venit la tine tânăra care vo­ia să te întrebe dacă e voia lui Dum­ne­zeu să pornească pe calea monahală, i‑ai răspuns mai înainte ca ea să apuce să îți spună ce o frământa: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă” și ea te‑a ascultat. Tot așa ajută‑ne și pe noi, sfinte, să cu­noaștem și să facem voia lui Dumnezeu și să Îl mărturisim prin viața noastră, cântând: Aliluia!

Icosul al 5‑lea:

Femeia care venise în Creta la po­menirea ta a auzit blânda ta mustrare: „De ce nu ai încredere în mine? Oare nu îți dau eu de fiecare dată mai mult decât ceri?”, dar având puțină credință nu te‑a as­cul­tat, căci a oprit o parte din banii pe care i‑ai cerut să îi lase la bise­ri­că. Tu aju­tă‑ne pe noi, sfinte, să ne încredințăm în­tru totul voii lui Dumnezeu, ca să îți aducem cântări de mulțumire:

Bucură‑te, cel ce alungi de la noi duhul neascultării și al necredinței;

Bucură‑te, că pentru rugăciunile ta­le învățăm să ascultăm glasul conști­in­ței;

Bucură‑te, cel ce vrei să părăsim slă­­bi­ciunile și desfătările lu­mești;

Bucură‑te, că nu doar de pă­ca­tele mari, ci și de păcatele mici ne fe­rești;

Bucură‑te, că în vreme de is­pi­tă prezența ta nevăzută o mărturisim;

Bucură‑te, că asemenea ucenicilor tăi ocrotirea ta cerească o dobândim;

Bucură‑te, că prin râsul tău bine­cu­vântat înseninai sufletele pelerinilor;

Bucură‑te, că îi încurajai pe cei ca­re simțeau că sunt la capătul puterilor;

Bucură‑te, cel ce risipești nehotă­râ­rea din mințile noastre încețoșate;

Bucură‑te, că alungi nedu­me­ri­­ri­le, ca să luăm hotărâri binecuvântate;

Bucură‑te, cel ce te scârbești de pa­timile noastre, dar pe noi ne iu­bești;

Bucură‑te, că în viața duhovni­ceas­că nu cu asprime, ci cu blândețe ne crești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 6‑lea:

I‑ai văzut odată în chip minunat pe sfin­ții doctori fără de arginți cerându-I lui Dumne­zeu să te pedep­sească pentru o anumită greșeală, dar L‑ai vă­zut și pe Hristos privind spre tine cu o privire blândă și L‑ai auzit răspun­zân­du‑le: „Nu, nu‑l pedepsesc. Ceea ce Îmi cereți nu pot să fac.” Iar tu, cu­nos­când iubirea Lui și pocăindu-te, ai cântat cu smerenie: Aliluia!

Icosul al 6‑lea:

Voind tu ca Dumnezeu să îți desco­pe­re dacă ești vrednic de slujirea preoțească, ai visat că El te‑a pus paznic la o biserică strălucitoare, zicându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra în ea și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” Ști­ind aceasta, noi ne temem ca nu cumva să ne rătăcim pe drumul care duce spre împărăția cerurilor și de aceea te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să ne ri­dicăm din fiecare cădere și să te lăudăm cu recunoștință, zicând:

Bucură‑te, liman la care credin­cio­șii deznădăjduiți au alergat;

Bucură‑te, că la sfântul jertfelnic mulțime de nume ai pomenit;

Bucură‑te, părinte, care rănile su­fle­­telor bolnave le‑ai oblojit;

Bucură‑te, cel ce ai primit smerit mustrarea sfinților spre îndreptare;

Bucură‑te, că pentru pocăința ta Hristos a îndulcit lacrimile tale amare;

Bucură‑te, cel ce i‑ai primit la tine pe păcătoși, dar pe farisei i‑ai lepădat;

Bucură‑te, cel ce prin pilda vieții ta­le pe oamenii fățarnici i‑ai mustrat;

Bucură‑te, doctorie, care întărești sufletele slăbite în credință;

Bucură‑te, că pe cei care fac păcate împotriva firii îi chemi la pocăință;

Bucură‑te, că mulți păcă­toși pen­tru care te‑ai rugat s‑au pocăit;

Bucură‑te, că pentru lacrimile tale mulțime de suflete s‑au mântuit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 7‑lea:

„Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți catolicii, pe toți pro­testanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe cei necre­din­cioși”, s‑a rugat Ție, Doamne, Sfân­tul Evmenie, iar noi, uimindu‑ne de cu­rajul, de iubirea și de râvna sa, Îți adu­cem cântarea: Aliluia!

Icosul al 7‑lea:

Când ai călătorit la Constantinopol i‑ai binecuvântat nu numai pe cei care erau creștini în ascuns, ci și pe mu­sul­mani, rugându‑te pentru venirea lor la Hristos. Știm că ai spus: „Nu poți ști ni­ciodată ce se poate întâmpla mâine”, de aceea te rugăm, sfinte, cheamă la lumina cre­dinței celei adevărate cât mai mulți oa­meni care stau acum departe de ea, ca să îți mulțumească, zicând laude ca acestea:

Bucură‑te, samarinean milostiv, că pe fiii lui Adam i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, că iubirea ta peste în­treg neamul omenesc s‑a revărsat;

Bucură‑te, că ai mărturisit că orto­doxia este singura credință adevărată;

Bucură‑te, că te‑ai rugat ca lumina ei să se răspândească în lumea toată;

Bucură‑te, că Domnul la Sfintele Liturghii multe taine ți‑a descoperit;

Bucură‑te, că pentru fiii Bisericii adevărate multe rugăciuni ai să­vârșit;

Bucură‑te, că în chilia ta și pentru întoarcerea ereticilor te‑ai rugat;

Bucură‑te, că din iubire nici pe pă­gâni și pe necredincioși nu i‑ai uitat;

Bucură‑te, că de învățătura orige­nis­tă despre mântuirea tuturor te‑ai ferit;

Bucură‑te, că, iubind acrivia, cur­sele ereziilor și ale înnoirilor le-ai nimicit;

Bucură‑te, sabie a Duhului, care în­vățăturile mincinoase le‑ai tăiat;

Bucură‑te, că predaniile Sfinților Pă­rinți cu credincioșie le‑ai urmat;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 8‑lea:

Prin cuvintele tale am cunoscut că ai fost dascăl al iubirii jertfelnice, învățându-ne: „Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe toți. Îi iubim și pe eretici, pentru că și pe ei i‑a zidit Dumnezeu. Nu că am iubi ereziile lor. Îi iubim pe păcătoși, dar nu și nelegiuirile pe care le fac. Îi iubim, pentru că nu pu­tem să nu‑i iubim.” Și iubirea ta s‑a înăl­­țat la cer ca o tămâie binemiro­si­toa­re, cântând: Aliluia!

Icosul al 8‑lea:

Când una dintre femeile desfrâ­na­te cărora le împărțeai iconițe l‑a luat de braț pe unul dintre pelerinii care veni­seră cu tine în Rusia, tu ai spus cu blân­dețe: „Acesta este al meu”, fe­rindu‑l de primejdia pă­catului. Așa să ne păzești și pe noi, sfin­te, în ceasul ispitei, ca să te lăudăm, zi­când:

Bucură‑te, că prin blândețea ta lui Hristos I‑ai urmat;

Bucură‑te, că la pocăință pe feme­ia păcătoasă o ai chemat;

Bucură‑te, că pe pelerinul acela de ispita căderii l‑ai ferit;

Bucură‑te, că mulți tineri din ghea­­rele patimilor ai izbăvit;

Bucură‑te, că și de la tineri și de la bătrâni primești mulțumiri;

Bucură‑te, cel ce ne scapi de frici, de primejdii și de nenorociri;

Bucură‑te, cel ce te-ai rugat pentru cei care în păcate au căzut;

Bucură‑te, că în inimile lor ofilite mugurii nădejdii au crescut;

Bucură‑te, dezlegare a oamenilor le­gați cu lanțurile patimilor;

Bucură‑te, că ai fost candelă aprin­­să a nevoinței și a virtuților;

Bucură‑te, cel ce în cuptorul încer­cărilor ai făcut voia Domnului;

Bucură‑te, că ai arătat puterea cre­dinței prin îmblânzirea tigrului;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 9‑lea:

„Nu te mâhni atât de tare, copilul meu, Hristos te iubește”, i‑ai spus fe­me­ii care se rușina să spovedească pă­catul mare pe care îl făcuse. Ajută‑ne și pe noi, tu, cel care ești prieten al sufle­telor rănite de păcat, să ne ridicăm din mo­cirla în care am căzut, ca să Îi adu­cem Domnului cântarea: Aliluia!

Icosul al 9‑lea:

„Să te duci la icoana Arhanghe­lu­lui Mihail, ca el să te scoată din încur­că­tură”, i‑ai spus bărbatului din Mitilini care păcă­tuia, și Dum­nezeu l‑a ajutat să se despartă de femeia cu care își înșela soția. Tot așa și acum vino în aju­to­rul soților și soțiilor care batjocoresc taina cununiei, întorcându‑i pe toți pe dru­mul cel bun, ca să te laude împreună cu noi:

Bucură‑te, adiere care alungi no­rul ispitelor de la credincioși;

Bucură‑te, că fără șovăire îi ajuți să pună înce­put bun pe păcătoși;

Bucură‑te, că de păcatul divorțului mulți soți ai îndepărtat;

Bucură‑te, că certurile dintre ei le‑ai risipit când te‑au chemat;

Bucură‑te, că, aflând de minunile tale, familiile te aleg ocrotitor;

Bucură‑te, că ești rugător pentru pă­­rinți și pentru copiii lor;

Bucură‑te, că ajuți lumea mai mult decât în viața ta pământească;

Bucură‑te, că ne povățuiești să că­u­­tăm liniștea duhovnicească;

Bucură‑te, preot al Dumnezeului celui viu, care ne chemi la pocăință;

Bucură‑te, că ne ferești de rătăciri, ca să ne păstrăm dreapta credință;

Bucură‑te, că lacrimile soților evla­vi­oși care nu aveau copii s‑au risipit;

Bucură‑te, ocrotitor al copiilor ca­re la botez numele tău l‑au primit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 10‑lea:

Fiind pentru noi pildă de virtute, cu zdrobire de inimă te‑ai rugat Mân­tu­i­­torului: „Hristoase al meu, ajută‑mă să Te iubesc tot mai mult și mai mult. Să Te iubesc mai mult decât pe mine în­sumi, decât pe toți oamenii și să nu mă satur să Te iubesc”. Și în altarul su­fle­tului tău I‑ai adus cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 10‑lea:

Nu suntem vrednici să vii la noi, pă­cătoșii, precum a venit la tine Sfântul Nichifor de praznicul adormirii sale, ca să te mângâie în durerile tale și să îți spu­nă că te iubește. Dar te rugăm să fii ocrotitor al nostru, ca să învățăm să te iubim și să te cinstim aducându‑ți laude:

Bucură‑te, prieten al sfinților și al creștinilor care merg pe calea virtuților;

Bucură‑te, că pe calea sfințeniei ce­lor nevoitori le ești îndrumător;

Bucură‑te, mustrător al ieromo­na­hu­lui care spunea că vremea sfințeniei a trecut;

Bucură‑te, vrednic ucenic al Sfân­tu­­lui Nichifor, pe care pildă de evlavie l‑ai avut;

Bucură‑te, că după adormirea sa ți s‑a arătat când puteai muri și te‑a sal­vat;

Bucură‑te, grabnic ajută­tor al ce­lor care la vreme de necaz ți s‑au ru­gat;

Bucură‑te, că ploaia nu a căzut în locul pe care în aer cu mâna ta l‑ai în­semnat;

Bucură‑te, că tot așa nici ispitele nu i‑au doborât pe oamenii pe care i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, icoană a iubirii de Dum­nezeu și de aproapele în cu­getele noas­tre zugrăvită;

Bucură‑te, filă vie de Filocalie, ca­re îi chemi pe credincioși la rugăciu­nea neîncetată;

Bucură‑te, că pe creștini în lupta cu gândurile rele și otrăvitoare de suflet i‑ai povățuit;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucură‑te, că prin sfaturi ceața mâh­nirii și a deprimării de la cei nepu­tincioși o ai risipit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 11‑lea:

Atunci când preotul din Creta și‑a zis în gând: „O, dacă aș avea și eu o bucățică din hainele pe care le poartă părintele Ev­me­nie…”, tu i‑ai dăruit de îndată un epitrahil din biserică. Noi nu suntem vrednici să pri­mim de la tine mari daruri, dar îți cerem să fii mijlocitor și po­vă­țuitor al nostru pe ca­lea mântuirii, ca să cântăm în veci: Aliluia!

Icosul al 11‑lea:

În tinerețea ta ți s‑a arătat Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoa­na ei și ținând diavolul de coarne, învă­țân­du‑te să re­ziști în lupta duhovni­cească, și ți‑a zis: „Într‑o zi, tu vei învia un mort”. Învi­a­ză‑ne acum pe noi, Sfinte Ev­me­nie, pe cei care suntem morți sufle­tește și fugim de calea învierii care trece prin cruce, ca să te lăudăm, zicând:

Bucură‑te, că Sfânta Marina te‑a îndrumat în lupta duhovnicească;

Bucură‑te, că mulți sfinți te‑au ocro­tit în nevoința ta îngerească;

Bucură‑te, că pe Sfântul Porfirie îm­preună rugător l‑ai primit;

Bucură‑te, că această legătură bi­ne­cuvântată în duh s‑a pecetluit;

Bucură‑te, că voi împreună cu alți sfinți pen­tru pacea lumii v‑ați rugat;

Bucură‑te, că atunci norul războ­iu­lui în chip minunat a fost îndepărtat;

Bucură‑te, că celor care trec prin în­cercări grele le aduci alinare;

Bucură‑te, că ne ajuți să aflăm li­niștea în vremurile de tulburare;

Bucură‑te, mână de ajutor întinsă celor din întunericul păcatelor;

Bucură‑te, dreptar, care ne arăți calea spre împărăția cerurilor;

Bucură‑te, clopot, care cu putere mi­la dumnezeiască o vestești;

Bucură‑te, că prin bucuria ta în­tris­tarea din suflete o risipești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 12‑lea:

Când ucenicii tăi se temeau că du­pă trecerea ta la viața veșnică îi vei uita, le‑ai spus cu hotărâre: „Nu, niciodată!”, încredințându‑i de iubirea pe care le‑o purtai și le‑o vei purta în con­ti­nuare. Iar noi, plecând genunchii inimii ca și cum am îngenunchea în fața sfintelor tale moaște, îți cerem să picuri și peste noi o pică­tură din iubirea ta pă­rintească şi Îi cân­tăm Domnului, Cel ce te‑a proslăvit: Aliluia!

Icosul al 12‑lea:

După adormirea ta te‑ai arătat în vis în chip minunat unor ucenici ai tăi, binecuvântându‑i într‑o biserică slăvită. Iar ei, încredințându‑se de acoperă­mân­tul rugăciunilor tale, și‑au împărtășit unii altora bucuria trăită și ți‑au adus cân­tări de laudă:

Bucură‑te, că Dumnezeu îți desco­pe­rea numele creștinilor pe care îi îm­părtășeai;

Bucură‑te, că prin aceasta de mul­ți­mea harismelor primite de sus îi în­cre­dințai;

Bucură‑te, că în duh îi vedeai adu­nați în rugăciune pe ucenicii Sfântului Porfirie;

Bucură‑te, cel ce acum ne vezi pe noi, pe toți cei care cu credință ne ru­găm ție;

Bucură‑te, că unii bolnavi ale căror pomelnice au fost puse sub perna ta s‑au vindecat;

Bucură‑te, că ai primit mulțumi­ri­le femeii pe care ai lecuit‑o de cancer la ficat;

Bucură‑te, că fiind în spital cu tru­pul, cântăreții psalmodiind în biserică te‑au auzit;

Bucură‑te, că după trecerea ta la Domnul de toți cei care ți s‑au rugat te‑ai milostivit;

Bucură‑te, că tânărul care cu evlavie păstra fotografia ta cu credință te‑a chemat;

Bucură‑te, că a avut nădejde în pu­terea rugăciunilor tale și a scăpat nevă­tămat;

Bucură‑te, că biruind legile firii ți‑ai mișcat un picior când erai așezat în sicriu;

Bucură‑te, că prin harul primit de la Domnul Hristos ai arătat atunci că ești viu;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 13‑lea:

O, Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, ale cărui daruri le lăudăm ziua și noaptea, apărătorule al nostru, fii nouă ajutor în ceasul morții și ne ri­dică la ceruri, ca să Îi cântăm lui Dum­nezeu împreună cu arhanghelii și cu toți sfinții în vecii vecilor: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;

Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;

Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;

Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;

Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;

Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;

Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;

Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;

Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;

Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;

Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Rugăciune:

Sfinte Evmenie, noule făcător de mi­nuni, primește rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, că la tine alergăm cu nă­dejde, crezând că nu vei trece cu ve­de­rea rugăciunile noastre din pricina pă­ca­telor care ne apasă.

Știm că te‑ai arătat unora dintre ucenicii tăi după trecerea ta la Domnul și i‑ai binecuvântat, întărind prin aceas­ta făgăduința ta că nu îi vei uita ni­cio­da­tă. Noi nu ne‑am învrednicit să fim uce­nicii tăi, sfinte, dar credem că iubirea ta ne acoperă și pe noi, cei mulți și nepu­tincioși, și cerem cu credință să fim bi­necuvântați de tine. Așa cum psalții te‑au auzit cântând în biserică, deși cu trupul erai în spital, așa să simțim și noi în taină prezența ta binefăcătoare în viețile noastre. Am auzit de femeia bolnavă de can­cer la ficat, al cărei bilet a fost pus sub perna ta și ai vindecat‑o. Noi nu am pus cererile noastre sub perna ta, dar ple­când genunchii inimilor noastre în fața sfintei tale icoane, ne închinăm cu evla­vie, ca și cum am sta în fața sfin­te­lor tale moaște. Primește cererile noas­tre, Sfinte Evmenie, și ne izbăvește de toată ispita și de tot răul, văzut și ne­vă­zut.

Îmblânzește patimile noastre, pre­cum ai îmblânzit tulburarea tigrului. Păzește‑ne de tot răul, cum i‑ai pă­zit de ploaie pe cei care stăteau în cer­cul pe care l‑ai făcut cu mâna în aer și nu s‑au udat. Roagă‑te pentru toți bolnavii, stând lân­gă patul lor de suferință, pre­cum ai stat lângă femeia care te‑a văzut în spital în timpul operației și după aceea. Ai grijă de toți călugării și de toate maicile, tu, cel ce te-ai rugat pentru Sfântul Sofronie de la Essex și el s‑a tămăduit, fiind uns cu ulei sfințit la Sfântul Maslu. Ai grijă de soții cre­din­cioși, alun­gând dintre ei neînțele­ge­rea și tul­bu­ra­rea, tu, cel ce pe bărbatul care își înșela nevasta l‑ai povățuit să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el s‑a des­părțit de femeia cu care păcătuia.

Ai grijă de toți copiii, fe­rindu‑i de păcatele tinereții și de curse­le viclea­nului diavol. Să nu ne depărtezi de ajutorul tău, cum ai depărtat‑o de la tine pe maica care venise la tine fără dorința de a pune în­ceput bun pocăinței. Ci înse­ni­nează vie­ți­le noastre, ca să cu­noaș­tem bucuria cea adevărată, pe care au cunoscut‑o cei pe care i-ai ridicat din groapa întristării. Căci avem nevoie de mijlocirile ta­le în fața tronului dumnezeiesc, ca să nu fim înghițiți de marea vieții acesteia, ci să mergem cu pocăință și smerenie pe calea cea îngustă a mântuirii. Și pri­mind ajutorul tău, să Îl lăudăm în toate zilele vieții noastre pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. Amin.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.