Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont. 19 SEPTEMBRIE

 

În această lună, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna septembrie în 19 zile: Sfinţii Mucenici 

Trofim, Savatie şi Dorimedont (+278)

     Aceştia au trăit pe când la Roma împărăţea Probus împăratul (276-282), deci pe vremea când încă erau prigoniţi creştinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor. Pe când se săvârşea praznicul zeului Apolo, din părţile din afară de cetate, veniră în Antiohia doi oameni neştiuţi, Trofim şi Savatie, creştini dreptcredincioşi şi închinători ai Dumnezeului Celui adevărat. Şi, văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au voit să intre şi să se veselească cu dânşii, zicând: "Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti". 

Acestea auzindu-le Eliodor, îndată a poruncit ostaşilor să-i prindă şi în temniţă să-i despartă unul de altul. Şi, aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat pe el de nume, de viaţă şi de credinţă. Mărturisind el cu îndrăzneală credinţa în Hristos, dregătorul s-a umplut de mânie, văzând atâta tărie de credinţă la un tânăr ca dânsul, şi dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, cât s-a roşit pământul de sângele lui, apoi, cu unelte ascuţite strujindu-i trupul până la oase, l-au aruncat în temniţă. 

A fost adus, apoi, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinţei înaintea dregătorului, a fost spânzurat şi strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniţă, şi-a dat duhul. 

Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor. Deci, fiind în temniţă şi aşteptând sărbătoarea, a cunoscut pe un tânăr bărbat creştin, din sfatul cetăţii, care în taină cerceta pe cei răniţi pentru credinţă, în închisoare, Dorimedont cu numele. Dar fapta lui nu s-a putut tăinui multă vreme. Întrebat de crudul dregător al Sinadelor, Dionisie, Dorimedont a mărturisit fără ocol, credinţa lui în Hristos. Deci, nesporind nimic, l-au dat la chinuri. I-au rupt faţa cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinţii, l-au ars cu foc, iar lui Trofim i-au scos ochii, cu ţepuşe înfocate. La urmă, i-au osândit pe amândoi să-i dea spre mâncare fiarelor, în privelişte, unde era mult popor. Dar o ursoaică, un pardos şi un leu se purtau cu ei ca nişte animale de casă, uitând năravul lor de fiare. Deci, numindu-i fermecători, dregătorul i-a osândit să li se taie capetele cu sabia. Şi aşa, Sfinţii Mucenici Trofim şi Dorimedont, după multe şi amare chinuri, cu ucidere de sabie au murit, iar acum, împreună cu Savatie, în ceruri neîncetat slăvesc pe Preasfânta Treime. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre mânie

      Îndrăcirea cea din mânie este în acest chip: cu cât mai mult, adică, s-ar certa cineva, cu atât mai multă îndreptăţire îi trebuie. Căci aşa şi focul, când se face mult, atunci mai mult se aprinde; deci să nu adaugi lemne de foc, când vrei ca mai repede să se stingă. Că nu are putere de la sine mânia, dacă n-ar fi altul care să o întărâte. Aşa fac şi corăbierii când se ridică furtună pe mare; atunci nu mai socotesc mărfurile pe care le aruncă. Iar după ce se linişteşte furtuna, îşi aduc aminte de cele ce le-au aruncat şi au multă jale din aceasta. Asemenea, se află şi cei ce se mânie: că furtună cumplită este când mintea lui se tulbură şi rămâne afară de sine şi nu simte ce face, chiar dacă ar grăi şi cuvinte rele. Iar după ce îi trece lui mânia, atunci se gândeşte la cuvintele cele rele, pe care le-a grăit şi îşi cunoaşte paguba, ruşinea şi pierzarea. Că precum stomacul stricat varsă mâncarea, aşa şi gura mâniosului aruncă cuvintele rele. Iar mulţi fac şi în alt fel: la mânie şi la vrajbă sunt grabnici, iar la smerenie sunt lenevoşi. Vei zice: acela care e începătorul certei, aceluia i se cade întâi a se smeri. Dar tu, apucând înainte, să te supui lui, ca să-ţi fie ţie plată de la Dumnezeu. Că, măcar că nu ai făcut tu începutul răului aceluia, fă tu, acum, începutul binelui, căci într-acest chip uneori fac şi doctorii, care umblă pe la cei bolnavi, iar nu bolnavii pe la doctori. Asemenea şi tu să faci fratelui cuprins de boala mâniei: să-i vindeci lui rana mâniei acesteia, prin supunerea ta. Ascultă pe Domnul, Cel ce a zis: "Cui te loveşte peste obrazul stâng, întoarce-i şi pe celălalt" (Matei, 5, 39).

Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre smerenie

      Erau doi fraţi călugări, care, de multă vreme, vieţuiau cu dragoste împreună, amândoi la un loc. Iar vrăjmaşul diavol, pizmuind traiul lor cel bun, a vrut să-i despartă pe ei, unul de altul. Deci, a făcut întrei ei o pricină ca aceasta: fratele cel mic a aprins lumânarea şi a pus-o pe ea la locul ei, iar diavolul, făcând pacoste, a prăvălit lumânarea jos şi s-a stins. Ci fratele cel mai mare, mâniindu-se foarte din aceasta, a lovit cu patimă pe fratele său cu palma peste obraz, iar acesta, cu smerenie, s-a închinat lui până la pământ, zicând: "Iartă-mă frate, că te-am supărat, ci aşteaptă puţintel şi iar o voi aprinde". Dar puterea lui Dumnezeu a pedepsit pe acel diavol până ce s-a făcut ziuă. Iar dacă s-a făcut ziuă, a mers acel diavol în capiştea idolească şi se jeluia mai marelui său, spunându-i lui toată întâmplarea ce a vrut să facă şi ce a făcut acelor călugări şi cum s-a smerit călugărul cel mai mic, celui mai mare şi cum, pentru smerenia aceluia, puterea lui Dumnezeu l-a pedepsit pe el, până la ziuă. Acestea spunându-le, diavolul se jeluia stăpânului său în capiştea idolească, iar slujitorul cel idolesc, întâmplându-se atunci acolo în capişte, a auzit cele ce se jeluia acel drac şi se mira de neputinţa lor. Deci, smerindu-se în inima lui, s-a dus la o mânăstire şi s-a făcut călugăr iscusit şi smerit şi spunea fraţilor, zicând: "Smerenia risipeşte puterea vrăjmaşului, că eu am auzit dracii grăind şi vorbind între dânşii şi zicând: "De vom face tulburare şi vrajbă între călugări şi de se va întoarce unul dintr-înşii şi, smerindu-se, se va închina fratelui său, atunci acela toată puterea noastră risipeşte". Acestea auzind noi, fraţilor, să ne silim să câştigăm smerenia, care risipeşte puterea diavolului şi aşa, Dumnezeul păcii va fi cu noi şi ne va feri pe noi de tot laţul vrăjmaşului. Dumnezeului nostru, slavă în veci ! Amin.

 Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont

Troparul Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont

Glasul al 8-lea

Dumnezeu Cel Lăudat în Treime a preamărit treimea mucenicilor; pe Sfântul Trofim, pe Sfântul Savatie şi pe Sfântul Dorimedont; căci, întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmaşul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiţi norii cei întunecaţi ai sufletului meu. Luminaţi-mi gândul şi deschideţi-mi buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiţilor mucenici ai lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vitejia cugetelor aţi stat împotriva celui cu cuget deşert, care vă silea pe voi, mucenicilor, să vă închinaţi zeilor celor fără de simţire. Şi prin multe chinuri aţi fost aduşi jertfă întreagă Împăratului tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotţiitorul, să surpaţi toată puterea balaurului, cinstiţilor mari mucenici, ostaşi ai Sfintei Treimi: Sfinte Savatie vrednicule de laudă, Dumnezeiescule Dorimedont şi Sfinte Trofim, Preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Însăşi Uşa Luminii, luminându-se, vitejii mucenici au trecut întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu socoteală foarte înţeleaptă şi cu gândul întărit aţi mers către ispita chinurilor, fiind chinuiţi cumplit, dar rămânând neclintiţi şi cu cugetul nebiruiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsările sângiurilor, vopsind preasfinţită porfiră, vitejilor ostaşi, acum staţi înaintea Nemuritorului Împărat, neîncetat făcând rugăciuni pentru noi către Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfâşiindu-vi-se trupurile în multe feluri şi cumplit fiind întinşi şi fiind daţi la fiare şi tot felul de chinuri suferind, nu v-aţi lepădat de Hristos, prealăudaţilor ostaşi, sfinţilor mari mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La Legile Stăpânului, Cel Ce S-a Întrupat din tine, plecându-se vitejii ostaşi, Preacurată Fecioară, au biruit pe cei fărădelege, avându-te într-ajutor pe tine, care miluieşti sufletele noastre.

Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu eşti Bucuria mea, Cel Ce Sânurile Părinteşti nu le-ai părăsit şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu prorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-vă, mucenicilor, cu răbdarea chinurilor, aţi fost spânzuraţi pe lemn şi cu unghii de fier vi s-au şuviţat coastele, măriţilor; prin dezbrăcarea trupului, v-aţi îmbrăcat cu Dumnezeiasca nestricăciune, stând înainte pururea lângă Scaunul Preasfintei Treimi.

Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind bătut pentru Hristos, Sfinte Mucenice Trofim, cu bucurie ai suferit mulţimea durerilor, privind la Dumnezeieştile răsplătiri cele din ceruri şi la îndulcirea cea nesfârşită; de care te-ai învrednicit acum, săvârşindu-ţi nevoinţa şi făcându-te îndulcire Stăpânului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răbdând chinurile ca un viteaz, Sfinte Savatie, cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu; şi bine te-ai odihnit în Locaşurile cele Cereşti, biruind pe cel ce ticăloşeşte s-a surpat de acolo şi ai primit darurile biruinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Cămară Curată împărătească chemându-te pe tine într-ajutor, adunarea cea cu numărul de trei mucenici, Preacurată Fecioară, locaşurile demonilor până la pământ le-a surpat şi s-au mutat la Locaşul Măririi celei de sus, cinstindu-te pe tine cu laude întotdeauna.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Depărtându-vă de prieteşugul trupului, prealăudaţilor, prin multe şi mari dureri v-aţi unit cu Dumnezeul Cel Preaîndurător, Care v-a iubit pe voi, pentru milostivirea Sa şi cu Patimile Sale a omorât patimile voastre.

Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cărările tale, Sfinte Mucenice Trofim, s-au îndreptat cu mucenicia către căile cele înţelepte, cu care înfrumuseţându-te şi ţintuindu-te cu încălţăminte de fier, ai sfărâmat capul şi boldurile lui Veliar.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ritoriceşte grăind cele Dumnezeieşti, Sfinte Trofim, mult chinuitule, ai ruşinat pe tirani; şi cu sângiurile tale sfinţind pământul, acum cu bucurie te desfătezi în Rai, cerând mântuire pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ostaşii cei tari, chemând spre ajutor pe Preasfânta Fecioară, pe cea de Dumnezeu Dăruită şi cu totul fără prihană, au trecut cu cuget nemişcat mulţimea chinurilor şi valurile cele rele.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin ocârmuirea Duhului, luptătorii cei vrednici de laudă cu linişte au plutit pe luciul chinurilor şi cu sfinţenie s-au liniştit către limanul mântuirii, cel fără de valuri.

Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-ţi membrele risipite pe pământ şi primind oţet pe nările tale, Sfinte Mucenice Trofim, mirosuri de bune miresme ai primit de la dragostea lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul care te-ai făcut sfetnic îndreptărilor lui Hristos, de tot te-ai lepădat de sfaturile vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Dorimedont şi te-ai supus chinurilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu puterile care erau trimise de la Tine, Hristoase, întărindu-se pătimitorii, după Lege s-au nevoit, lăudând pe Preacurată Maica Ta, care în chip de negrăit Te-a născut pe Tine.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Ca o pârgă a firii...

Ca unul ce eşti întărire nevoitorilor şi reazem al dreptei credinţe, Biserica cinsteşte şi laudă nevoinţa ta cea luminată, pururea pomenite, pătimitorule, viteazule Mărite Mucenice Trofim. Împreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, fericite, cere milostivire pentru cei ce te laudă pe tine, ca unul ce eşti nebiruit.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Dorimedont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te în chip desăvârşit, prin plecările cele către Dumnezeu şi fiind ars, fericite, cu frigări încinse în foc şi coastele fiindu-ţi sfâşiate fără de milă, Mucenice Dorimedont, cu tărie ai răbdat.

Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Slava lui Dumnezeu cea negrăită, ţi s-au orbit ochii cu fier ars, Sfinte Mucenice Trofim şi cu mulţumire cântai Domnului: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind aprinşi de dragostea Cinstitei Treimi, câte trei aţi săvârşit acele prea mari nevoinţe şi acum vă veseliţi cu mulţimea Puterilor Cereşti; cu care împreună aduceţi-vă aminte de noi, cerându-ne de-a pururea dezlegare de păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind, Stăpână, mai Curată decât toată zidirea, ai născut pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine. Pe Acela iubindu-L, vitejii mucenici au răbdat focul chinurilor.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori chinuitorul caldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu trupurile despuiate luptându-vă împotriva chinurilor, aţi primit podoaba nestricăciunii, cu ruşine veşnică îmbrăcând pe vrăjmaşul şi mutându-vă către odihna cea Dumnezeiască purtând cununi, cântaţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând patimilor lui Hristos, mucenicilor, legaţi aţi fost de lemne şi cu cuget viteaz aţi suferit chinurile; şi în pâraiele sângiurilor voastre înecând cetele demonilor cele preaviclene, Dumnezeieşte cântaţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Să se laude Sfântul Trofim, să se mărească Sfântul Savatie şi să se cinstească Sfântul Dorimedont astăzi, stâlpii cei nemişcaţi, turnurile cele de pază ale credincioşilor, luceferii Bisericii cei strălucitori, care Dumnezeieşte o luminează pe ea, cu razele nevoinţelor lor cele prea mari, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Prunc Tânăr ai născut, Preacurată Fecioară, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care este înţeles de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul. Pe Acela cu osârdie mărturisindu-L, vitejii mucenici bărbăteşte se nevoiesc; cu care împreună cu credinţă te fericesc pe tine, Preasfântă, toate neamurile şi toate limbile întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori chinuitorul caldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Ziditorului tuturor aţi înfruntat pornirile fiarelor şi aţi rămas nevătămaţi de ele, mucenicilor, minunându-se toţi de răbdarea voastră cea neclintită. Pentru aceea, unindu-vă cu cetele mucenicilor, rugaţi-vă pentru noi pururea.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte jertfe v-aţi adus la masa cea tainică, fiind tăiaţi de sabie, prealăudaţilor. Şi acum vă sălăşluiţi cu bucurie în locaşurile celor întâi-născuţi, văzând Slava lui Dumnezeu şi luând roadele ostenelilor voastre şi darurile nevoinţei.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, credincioşilor, să ne adunăm într-o unire, ca să mărim acum pe Sfântul Dorimedont, pe Mucenicul Savatie şi pe Lăudatul Trofim, pe mărturisitorii cei tari ai adevărului, pe strugurii cei din via cea înţelegătoare, din care se stoarce vinul veseliei celei adevărate, cu Dumnezeiescul Dar.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi, răsărind pomenirea cea întru tot prăznuitoare a înţelepţilor nevoitori, cu adevărat mai mult decât razele soarelui luminează pe toţi, îndepărtând întunericul patimilor şi norii lenevirii. Cu ale căror rugăciuni, Cuvinte, dăruieşte-ne tuturor milele Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Soarele Cel cu adevărat Neapus, Care a Răsărit din coapsele tale, Fecioară, păzindu-te pe tine întru feciorie, cu laudă a luminat pe nevoitorii care s-au nevoit ca nişte viteji pentru Dânsul. Cu aceia împreună roagă-L pe El, să Se milostivească spre noi, cei ce cu credinţă te mărim pe tine.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Răbdând bărbăteşte durerile chinurilor, aţi câştigat viaţa cea fără durere împreună, Sfinţilor Dorimedont şi Trofim şi Savatie, înţelepţilor. Pentru aceasta, Biserica lui Hristos, prăznuind sfinţita voastră pomenire, Dumnezeieşte se veseleşte.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Mai mult decât razele soarelui strălucind voi, cu lumina cea mucenicească, prealuminaţilor mucenici, luminaţi toată lumea; şi gonind de la mijloc negura înşelăciunii, străluciţi în toată lumea cu lumina dreptei credinţe. Pentru aceasta, cu bună cuviinţă fără de rătăcire umblând pe calea dreptei credinţe, ca întru lumina zilei, prealăudaţilor biruitori, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Cinstita Elena a scos Sfânta Cruce a Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să fie înălţată în Biserică şi ca un sceptru o aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea, strigă către fiul său: întinde-ţi, stăpâne, mâinile tale şi primeşte Crucea care se arată tuturor tărie, iar ţie, înţelepte şi biruinţă; şi cu darul învaţă neamurile să se închine Cinstitei Cruci şi Patimilor lui Hristos.