 
Luna septembrie în 15 zile întru
această zi, pomenirea celui între Sfinţi Părintelui nostru Iosif cel
Nou, mitropolitul Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorul de minuni
|
Acest
fericit părinte era din pământul Dalmaţiei, născut la anul 1568 în
oraşul Raguza, unde părinţii săi Ioan şi Ecaterina, vlahi sau aromâni,
se îndeletniceau cu negoţul pe mare fiind cunoscuţi de toţi locuitorii
acelei părţi ca oameni cu frica lui Dumnezeu. Murindu-i tatăl, înecat cu
corabia în apele Mării Adriatice, tânărul Iacob, cum se numea în
mirenie, s-a mutat împreună cu maica sa în Ohrida unde a şi învăţat
carte mai multă vreme la Mănăstirea Maicii Domnului din acea cetate.
Dorind să-şi închine viaţa Domnului, a plecat apoi la Sfâtul Munte al
Athosului, intrând în Mănăstirea Pantocratorului, unde s-a călugărit
luând numele de Iosif. Până la vârsta patriarhală de 82 de ani a
petrecut între vieţuitorii Sfântului Munte, făcându-se pildă de
adevărată trăire întru Hristos. În vremea aceea surpându-se stăpânirea
creştinească din părţile Banatului, o dată cu venirea turcilor, Domnul
n-a lăsat fără mângâiere şi întărire pe credincioşii acestor meleaguri;
ci din Sfântul Munte le-a hărăzit cârmuitor duhovnicesc pe vlădica
Iosif, care prin alegerea şi trimiterea sa de către Patriarhia
Ţarigradului trebuia să împodobească scaunul mitropolitan al Timişoarei.
Deşi la vârstă înaintată, n-a precupeţit osteneala purcederii la calea
lungă ce-l ducea spre păstoriţii săi, care-l aşteptau ca pe un sfânt
ales al lui Dumnezeu, al cărui dar al facerii de minuni în tot locul era
vestit. Noul mitropolit a fost înscăunat la 20 iulie 1650, din acea zi
cercetând cu o râvnă deosebită întregul ţinut pus sub oblăduirea sa
duhovnicească, îndrumând lucrarea preoţilor, înviorând viaţa
credincioşilor, reînnoind bisericile şi mănăstirile sau zidind altele
noi, după trebuinţă. Pretutindeni pe unde a trecut, neputinţa se
vindeca, viaţa se înnoia, credinţa se întărea, nădejdea creştea.
Ostenindu-se ca un viteaz s-a arătat biruitor în vâltoarea luptelor cu
greutăţile, mâna Domnului fiind cu el în toată vremea, ridicându-l
mărturie tare şi pavăză neînfrânată dreptei credinţe şi arătându-l
strălucit prin faceri de bine, prin săvârşirea de minuni şi prin
neabătuta dragoste faţă de toţi oamenii. La 1653, în al optzeci şi
cincilea an al vieţii sale, s-a retras la sfânta Mânăstire a Partoşului,
nu departe de cetatea Timişoarei, şi aici a mai vieţuit încă trei ani
în rugăciune, post, faceri de bine şi tămăduiri. Iar la praznicul
Adormirii Maicii Domnului din anul mântuirii 1656 s-a mutat către Domnul
fiind îngropat în biserica mănăstirii. Mormântul său a devenit de
atunci loc de cinstire şi de rugăciune pentru credincioşii de
pretutindeni. Mai apoi însă găsindu-se cu dreptate ca sfintele sale
moaşte să se aşeze în chiar oraşul în care a păstorit, spre mai mare
cinstire şi împlinirea cererilor de folos ale smeriţilor rugători, au
fost strămutate cu mare alai în catedrala mitropolitană din Timişoara în
anul 1956, la trei sute de ani de la moartea sa. Şi a lucrat sfântul şi
după moarte tot felul de minuni, întru slava adevăratului Dumnezeu şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Slavă... Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm. Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc. Apoi: Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om; Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor; Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Apoi: Psalmul 142 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori). (Troparul) Doamne, miluiește (de trei ori). Apoi: Psalmul 50 Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. (Apoi, urmează Condacele și Icoasele) Condacul 1 Apărător nebiruit şi neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni! Icosul 1 Credincioşii din părţile Banatului, cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor, ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea: Condacul al 2-lea Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere noi, păcătoşii, lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci, pentru că din suflet curat şi din inimă umilită le spunem, primeşte, Sfinte Iosif, aceste mărturisiri de la noi, cei ce cântăm Celui ce ţi-a dat ţie putere: Aliluia! Icosul al 2-lea Purtând numele nevinovatului Iosif, care a scăpat de la pieire pe fraţii săi, ajungând el mai mare în ţara Egiptului, aşa şi tu te-ai făcut apărător şi pavăză Sfintei Biserici şi după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaşte cele viitoare, a aflat har înaintea feţei lui Faraon, aşa şi tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit linişte Bisericii şi turmei tale; pentru care noi, lăudându-te, îţi grăim unele ca acestea: Condacul al 3-lea Împovăraţi fiind de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, Sfinte, ajutorul şi mângâierea noastră; fii, dar, mijlocitor al celor ce te rugăm şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia! Icosul al 3-lea Locuitor făcându-te Sfântului Munte al Athosului şi petrecând înţelepţeşte viaţa ta întru cuvioşie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veşmântul cel luminat al arhieriei, Sfinţite nevoitorule Iosif, fiind păstor turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la păşune aleasă, prin pilda vieţii tale celei sfinte şi prin semnele pe care le-ai săvârşit, alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credinţe; pentru acesta îţi aducem cântare aşa: Condacul al 4-lea Mult-milostive părinte, primeşte rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoşilor, şi cu obişnuita ta bunătate şi milostivire, mijloceşte către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare şi sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine: Aliluia! Icosul al 4-lea Astăzi noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei şi înaintea moaştelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosif, şi ne rugăm ţie: ascultă această puţină rugăciune a noastră şi întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârşim o cântare ca aceasta: Condacul al 5-lea Auzit-am, Părinte Iosif, minunile tale şi ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult şi spre Biserica noastră din părţile Banatului, trimiţându-i povăţuitor luminat şi părinte alinător de patimi trupeşti şi sufleteşti; pentru care noi acum, mulţumitori arătându-te iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 5-lea Dezlegat-ai limba fetei celei mute şi urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc şi din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ţinută sub tirania vrăjmaşului. Pentru aceea, acum şi noi, păcătoşii şi nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor şi ale predaniilor, îndrăznind, îţi aducem această cântare: Condacul al 6-lea Sfinte Ierarhe Iosif, făcător de minuni te-ai arătat şi după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci când tâlharii nelegiuiţi au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat, ca la un scut tare, la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea, pline de spaimă şi de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Puterile cele fără de trup se minunează, Părinte, de credinţa ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii şi ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârşire, monahii, te au pildă şi reazem strădaniilor lor, iar bolnavii şi neputincioşii spre tine au nădejde nedezminţită. Pentru aceasta, şi noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îţi aducem această cântare: Condacul al 7-lea La Sfânta Mănăstire a Partoşului întâmpinându-te oarecând bătrânii şi schilozii şi tot felul de neputincioşi, pentru ca prin atingerea şi umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost ruşinată, căci mulţime de vindecări ai făcut, Sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosif, lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie darul acesta, Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 7-lea Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresoară, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năprasnică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toţi: Condacul al 8-lea Toţi credincioşii Mitropoliei Banatului, având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor ruşina, Părinte Iosif, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăveşte din toate nevoile şi ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea Aducându-ţi aminte de fraţii tăi şi ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viaţa cea plină de duhovnicească dulceaţă a Athosului, pentru a veni iarăşi între ai tăi, ca să le fii povăţuitor şi îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea: Condacul al 9-lea Cinstitorule de Dumnezeu şi dumnezeiescule Iosif, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum şi, prin rugăciunile tale cele sfinte şi de Dumnezeu primite, fereşte-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca şi noi, asemenea celor izbăviţi atunci, să aducem cântare: Aliluia! Icosul al 9-lea Cu graiuri alese s-au împodobit cântările, pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, Sfinte, şi cu bucurie vin creştinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoşilor lor; pentru care şi noi, împreună cu dânşii, aducem ţie aceste cuvinte de laudă: Condacul al 10-lea O, Preamilostive şi Mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută şi ne miluieşte cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerţi pentru mulţimea păcatelor noastre şi ne ridică din căderi şi din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îţi cântăm: Aliluia! Icosul al 10-lea Asemenea sihaştrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceaţa amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului şi, rupând tocmirile cele nedrepte, prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoşilor, ai arătat tuturor că, prin nevinovăţie şi smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea şi noi, lăudându-te, cântăm: Condacul al 11-lea Creştinătăţii mare folositor te-ai arătat, cu învăţăturile, cu minunile şi cu chipul vieţuirii tale pline de sfinţenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută şi ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 11-lea Întru virtuţi duhovniceşti crescând din pruncie şi tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinereţile tale, şi în sfinţenie petrecându-ţi toată viaţa, Cuvioase Părinte Iosif, pe toţi ai uimit cu blândeţile, cu curăţia, cu smerenia şi cu firea ta cea paşnică; pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălţat pe tine, fericite, îţi cântăm aşa: Condacul al 12-lea Făcătorule de minuni, Sfinte Iosif, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale, ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Iosif, arhiereule al lui Hristos, slujitorule al darului, soleşte nouă păcătoşilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor creştini şi a primi cele bune şi de folos sufletelor şi trupurilor noastre şi să cântăm ţie: Condacul al 13-lea O, Preasfinte şi întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puţinei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul Sfânta Sa Biserică, oraşul tău, pe toţi credincioşii din Sfânta Mitropolie a Banatului şi pe toţi cei care aleargă la rugăciunile tale către Dumnezeu, ca aceştia pururea, cu o gură şi cu o inimă, împreună să cânte, ca şi părinţii lor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1 Icosul 1 Credincioşii din părţile Banatului, cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor, ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea: Condacul 1 Apărător nebiruit şi neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părintele nostru Iosif, făcătorule de minuni! Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş Preabunule şi întru tot lăudate Părinte Iosif, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi, cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta, ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună-cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la Înfricoşătoarea Judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin. Altă rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosif, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai înainte de mutarea ta la veşnicele lăcaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă. Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste, te lăudăm pe tine, Sfinte Ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, Părinte Sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze. Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin. Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului (1) Troparul SfântuluiIerarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului Glasul al 8-lea Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit; şi după moarte, în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.
Cântarea 1 Glasul al 8-lea Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. De la Sfântul Munte trimis ai fost de Duhul Sfânt, ca să întăreşti pe fraţii tăi, Prealăudate Iosif. Iar acum, după lupta cea bună ce ai dus, veselindu-te cu îngerii, luminează haina sufletelor noastre, ca să prăznuim cu laude sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Scăpare s-a făcut pentru poporul tău venirea ta în Ţara Banatului, la timp de grea încercare; că, purtându-ţi cârja păstorească cu vrednicie, Domnul pe tine te-a mărit ca să fii ocrotitor pentru cei ce aleargă la tine şi te cheamă cu dragoste, prealăudate. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Privind Stăpânul la podoaba faptelor tale, Sfinte Ierarhe Iosif şi slăvit fiind pe pământ printr-Însul, Cămărilor celor Cereşti te-a învrednicit a fi părtaş. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Curată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, spre mântuirea noastră.
Cântarea a 3-a Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. De Stăpânul apropiat fiind, cu părintească iubire mijloceşti înaintea Lui pentru cei ce aleargă la tine, Sfinte Iosif, părintele nostru, izbăvindu-i din nevoi. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Mult Milostive, Doamne, pentru mijlocirile Părintelui nostru Iosif, curăţeşte-ne pe noi robii Tăi, iertându-ne ca un Bun, toate greşelile. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Prealăudate Iosif, săvârşit-ai cu darul din tine preamărite minuni. Iar viaţa ta, ca o stea străluceşte înaintea oamenilor. Tămăduieşte rănile sufletelor noastre şi cu rugăciunile tale, izbăveşte-ne de toată ispita vrăjmaşului. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Dumnezeiască Mireasă, tu eşti Lauda noastră a credincioşilor, căci pe tine toţi creştinii te avem Solitoare şi Scăpare din primejdii şi nevoi.
Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca o oglindă fără de faţă a Dumnezeieştii Străluciri te-ai făcut înaintea credincioşilor tăi, bunule păstor al Bisericii Banatului; prin vieţuirea ta cea fără prihană ai luminat ca un stâlp de foc în întunericul ispitelor pe cei ce se nevoiau spre mântuire. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Urmând poruncii Domnului, te-ai făcut lumină povăţuitoare spre Tainele adevărului, ruşinând cu cuvântul învăţăturii tale rătăcirea cea păgânească. Pentru aceasta, ca pe o podoabă a Bisericii te cinstim. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cu darul tău, Preasfinte Părinte Iosif, vindecări izvorăşti celor ce se apropie cu credinţă de sfinţit mormântul tău. Revarsă darul tău cel tămăduitor şi în sufletele noastre, ca să ne vindecăm de toată patima cea pierzătoare şi pilda vieţii tale să o urmăm. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Iisuse Mântuitorule, nu trece cu vederea pe robii Tăi, ci ne dăruieşte iertare de păcate, ca Unul care Singur eşti fără de păcat şi împacă lumea, Mult Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Cântarea a 5-a Irmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Credincioşii Banatului neîncetat vestesc minunile tale; iar Cetatea Timişoarei împreună cu sfântă mănăstirea ta se veselesc cinstindu-te pe tine, Preasfinte Părinte Iosif. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nici pe cei de altă credinţă nu i-ai lipsit de bunătatea ta, ci pe toţi fără căutare la faţă i-ai împărtăşit de darurile tale; mântuieşte pe toţi din dureri şi din necazuri, scapă-ne şi pe noi din nevoi, cu rugăciunile tale. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. În Locaşurile cele de Slavă petrecând şi cu Apostolii şi cu mucenicii dănţuind, vorbitor împreună cu îngerii te-ai făcut; pentru aceasta, prăznuind cu dragoste sfântă pomenirea ta, Părintele nostru Iosif, te rugăm: roagă pe Hristos Mântuitorul pentru sufletele noastre. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Pe tine Acoperământ tare de mântuire tuturor te mărturisim, Maică Preacurată. Grăbeşte şi te milostiveşte şi acum spre noi cei ce-ţi cântăm ţie şi te lăudăm, Ceea ce eşti Una Folositoare către Dumnezeu.
Cântarea a 6-a Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cununa măririi sfinţilor ai dobândit, căci, cu bărbăţia credinţei şi pe păgâni i-ai îmblânzit şi pe fiii tăi credincioşi la păşune duhovnicească i-ai povăţuit; drept aceea, ca o slugă bună şi credincioasă, ai intrat întru bucuria Domnului tău, unde este ceata celor ce se veselesc. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Străine şi negrăite minuni lucrezi şi prin cinstit mormântul tău, precum ai lucrat în viaţă. Celor în primejdii le stai într-ajutor cu rugăciunile tale, neputincioşilor doctor eşti şi celor ce pătimesc alinare; poporului tău celui credincios în prigoniri, apărător neînfricat te-ai arătat; şi întru toate slujba ta deplin ai făcut-o. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. În ceruri petreci acum, preasfinte părintele nostru şi vezi Slava cea pururea Fiitoare; acoperă-ne şi pe noi cu ocrotirea ta cea folositoare, slujitorul Domnului Hristos, Preafericite Iosif. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Maică pururea Fecioară, toată suflarea spre tine îşi îndreaptă nădejdile de izbăvire, căci pe tine toţi te avem Ancoră Neclintită şi Mijlocitoare spre mântuire.
CONDAC Glasul al 8-lea Podobie: Apărătoare Doamnă... Apărător nebiruit, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te are pământul Banatului, Sfinte Iosif. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu apără-l pe el de toată nevoia, ca să cântăm ţie: bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif, făcătorule de minuni.
Cântarea a 7-a Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Tinerii cei cu numărul Treimii, cu roua harului ceresc au biruit văpaia focului cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca unul care te-ai arătat tămăduitor bolilor, vindecă şi neputinţele sufletelor noastre ale celor ce aleargă la tine, Prealăudate Iosif şi grăim după cuviinţă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Împărate a toate, Stăpâne Mult Milostive, Doamne, pentru rugăciunile sfântului Tău ierarh, împacă viaţa noastră, Bunule, ca pururea cu un glas să lăudăm puterea Ta, preaînălţându-Te întru toţi vecii. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Rugăciunile şi nădejdea tuturor către tine se îndreaptă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; caută spre ele şi roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să izbăvească de veşnicele chinuri pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Primind cununa cea neveştejită a sfinţeniei, Sfinte Iosif, Părintele nostru, scapă din adâncul ispitelor pe cei ce te cinstim şi te roagă pentru noi către Mântuitorul Hristos. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Arhiereule cu cinstit nume, de Dumnezeu ales slujitor al celor sfinte şi părtaş al tainelor celor mai presus de minte, mijloceşte dar de mântuire şi tămăduire neputinţelor pentru cei ce se închină la mormântul tău. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Împărate a toate, Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule, pentru rugăciunile Ierarhului Tău Iosif, fă-ne parte cu drepţii la înfricoşătoare venirea Ta şi ne scapă de blestemul focului celui în veci nestins. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Stând în preajma Luminii Celei Neapropiate, luminează cu mijlocirile tale şi sufletele noastre, ca să scăpăm din întunericul ispitelor; şi ne învaţă şi pe noi să cântăm: toată suflarea să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că după alegerea Părintelui Nor de lumină te-ai făcut Cuvântului şi Rugul cel Nears l-ai închipuit, primind întru tine Focul Cel Dumnezeiesc, Stăpână Preacurată.
Cântarea a 9-a Irmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Veniţi, iubitorilor de praznic, pomenirea Sfântului Iosif cu vrednicie să o săvârşim, vestind minunile lui spre Slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră; şi preamărind întru inimile noastre pe Domnul, să dobândim scăpare din patimi şi de primejdii. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Slujitorule al lui Hristos Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce cu laude cinstesc sfântă pomenirea ta, ci primeşte cântarea noastră cea din inimă şi cu darul tău fii nouă folositor spre mântuirea sufletelor noastre. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Pe unul în Trei Ipostasuri Dumnezeu, pe Tatăl de la Care sunt toate şi pe Fiul prin Care sunt toate şi pe Duhul Sfânt, Care pe toate le plineşte, Treimea Cea Una şi Nedespărţită, credincioşii cu cântări o slăvim. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Pe Doctorul trupurilor şi al sufletelor născându-L, Fecioară, pe Domnul şi Mântuitorul, roagă-L Maică, Singura Folositoare, să ne dăruiască iertare de păcate şi vindecare patimilor.
SEDELNA Glasul al 4-lea Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif... Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat, Înţeleptule Iosif; şi Crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu anevoie ai umblat; şi călcând prin înfrânare dulceţile trupeşti, ai ajuns la desfătarea cea Dumnezeiască a Raiului, părinte al nostru, cuvioase.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci Glasul al 4-lea Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif... Întru tine, de trei ori Fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se, cu Oştile cele fără de trup împreună prăznuiesc; cetele arhiereilor cu bucurie te laudă, iar mulţimile monahilor şi ale pustnicilor cu credinţă ţie se închină; toţi slăvind pe Hristos, Cel Ce pe tine S-a Răstignit. Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului (2 Troparul SfântuluiIerarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului Glasul al 8-lea Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit; şi după moarte, în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.
Cântarea 1 Glasul al 8-lea Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Dragostea Domnului te-a atras pe tine, Preafericite Iosif şi desfătările trupeşti lăsându-le, viaţă îngerească pe pământ ai petrecut. Pentru aceea acum întru Hristos te odihneşti. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ridicatu-te-ai, Părinte Iosif, la înălţimea vieţii cereşti şi luminat te desfătezi lângă Fiinţa Cea Nezidită. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Raza cea fără materie a Dumnezeieştii Lumini în inima ta primind, Părinte Iosif, te-ai luminat şi toată negura patimilor ai risipit-o. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Neamul lui Adam la fericirea cea dintâi ridicându-se, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te măreşte. Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. De Focul Dumnezeirii aprinzându-te, Cuvioase Iosif şi curăţindu-te, cărbune aprins pe pământ te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Întru omorârea patimilor îmbrăcându-te mai înainte de sfârşit, cuvioase, la viaţa cea fără de sfârşit ai trecut prin moarte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Trupul ţi-ai supus nevoinţelor, Cuvioase Părinte Iosif şi sufletul ţi-ai arătat nesupus robiei patimilor. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, izgonind năvălirile tuturor primejdiilor celor rele. Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Sluga Ta, Doamne, a lepădat grija cea lumească, mintea sa netulburată făcând-o locaş Ţie. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Poruncilor Evangheliei te-ai supus, Fericite Iosif, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos, bucurându-te. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cu armele smereniei ai zdrobit cursele vrăjmaşului; pentru aceasta, cuvioase, înălţându-te, cetăţean al cerului te-ai făcut. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Curăţire de păcate dăruieşte-ne, Dumnezeule şi împacă lumea Ta, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe Tine. Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale; şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Cântarea a 5-a Irmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Mânie ai avut numai asupra şarpelui, iar către Stăpânul tău toată dragostea ţi-ai întors, de Dumnezeu purtătorule. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Simţurile trupului înţelepţeşte înfrânându-le, turn de bunătăţi te-ai făcut, preafericite. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Arşiţa zilei răbdând-o, preamărite, bucuriei Domnului tău, te-ai învrednicit, cuvioase. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Marie de Dumnezeu Născătoare, zădărniceşte uneltirile vrăjmaşilor, iar pe cei ce te laudă pe tine îi veseleşte. Catavasie: O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nici vicleşugurile şarpelui, Hristoase, n-au amăgit pe robul tău Iosif, nici focul ispitelor nu l-au înfricoşat. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Viaţă întocmai cu a îngerilor vieţuind pe pământ, Cuvioase Iosif, cu Dumnezeieşti daruri te-a împodobit dreapta Atotstăpânitorului. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Înfrânare cu rugăciunea cea pururea curgătoare, cu înfrânarea şi cu dragostea cea curată, Cuvioase Iosif, oglindă neîntinată lui Dumnezeu te-ai arătat Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor Scară Cerească, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine la noi S-a pogorât. Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul, iar cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
CONDAC Glasul al 8-lea Podobie: Apărătoare Doamnă... Apărător nebiruit, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te are pământul Banatului, Sfinte Iosif. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu apără-l pe el de toată nevoia, ca să cântăm ţie: bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif, făcătorule de minuni.
Cântarea a 7-a Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Desfătările lepădând şi patimile înfrânându-ţi, preafericite, ai luat răsplătire moştenirea cea de sus şi cânţi, veselindu-te: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Pe calea faptelor bune călătorind, preamărite, în cetatea Edenului te-ai suit, veselindu-te şi dulce cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Slava Treimii cu dreaptă credinţă vestind, Preafericite Părinte Iosif, întru Lumina Cea Întreit Strălucitoare te-ai odihnit şi cânţi, bucurându-te: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Vlăstar din rădăcina lui Iesei eşti Fecioară Preafericită şi Floare din care a odrăslit Rodul Cel de mântuire pentru cei ce cântă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă împotriva lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Pe Cel Ce a întărit minunat pe Cuviosul Său Iosif, întru nevoinţele cele pustniceşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Viaţă ca îngerii pe pământ petrecând, Fericite Iosif, împreună cu dânşii întru cele cereşti te desfătezi cu bucurie în veci. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Adunarea călugărilor se bucură şi cuvioşii dănţuiesc cu drepţii, cunună de biruinţă luând tu după vrednicie, Preafericite Iosif. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, pe Făcătorul şi Mântuitorul L-ai născut, Fecioară; pentru aceasta, pe tine te lăudăm întru toţi vecii. Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii. Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul, Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Praznicul tău cel luminat, Cuvioase Părinte Iosif, după vrednicie veseleşte astăzi tot pământul Banatului; roagă-te pentru noi cei ce de-a pururea cinstim sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Pe cei ce suntem împresuraţi de primejdii şi de ispite, apără-ne, Sfinte Părinte Iosif şi ne scapă cu rugăciunile tale. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Înaintea Scaunului Domnului stând pururea ca o slugă bună şi credincioasă, Fericite Cuvioase Iosif, nu înceta rugându-te pentru turma ta. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Cu cântări te lăudăm pe tine, Ceea ce eşti cu dar Dăruită şi neîncetat grăim către tine: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor bucurie. Catavasie: Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
SEDELNA Glasul al 4-lea Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif... Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat, Înţeleptule Iosif; şi Crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu anevoie ai umblat; şi călcând prin înfrânare dulceţile trupeşti, ai ajuns la desfătarea cea Dumnezeiască a Raiului, părinte al nostru, cuvioase.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci Glasul al 4-lea Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif... Întru tine, de trei ori Fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se, cu Oştile cele fără de trup împreună prăznuiesc; cetele arhiereilor cu bucurie te laudă, iar mulţimile monahilor şi ale pustnicilor cu credinţă ţie se închină; toţi slăvind pe Hristos, Cel Ce pe tine S-a Răstignit.  |
Acest
Sfânt Nichita a trăit pe vremea împăraţilor din neamul marelui
Constantin şi, îndeosebi, pe vremea lui Valens (364-378). S-a născut şi a
crescut în Dacia lui Traian, de pe malul stâng la Dunării, ţară pe
care, pe acele vremuri, o stăpâneau goţii. Sfântul a fost învăţat şi
botezat în legea creştinilor de fericitul Teofil, episcopul goţilor,
care a fost şi la întâiul Sinod din Niceea, din 325, întărind dogmele
sfintei credinţe. Pe
vremea sa, poporul goţilor era condus de doi regi: Atanaric, care
domnea asupra celor din răsăritul Goţiei şi era un rege barbar şi păgân,
purtând o ură de moarte creştinilor şi Fridigern, care stăpânea asupra
celor din apusul ţării, fiind creştin cu credinţa. Însă Sfântul Nichita
trăia sub stăpânirea lui Atanaric. Deci, în anul 370, Atanaric porni o
prigoană grozavă împotriva creştinilor. El hotărî să poarte un idol,
într-o căruţă, în toate locurile unde unde se aflau creştini şi porunci
să fie omorâţi toţi, care nu vor să se închine la idol. Şi ardeau pe
creştini prin casele lor şi prin bisericile unde se adunau la rugăciune.
Iar Sfântul ajuta în ascuns, din toate puterile sale, pe creştini,
ascunzând pe unii, hrănind pe alţii, îmbărbătând pe toţi. Multă vreme,
însă, n-a scăpat nici el de furia sângerosului rege. Deci,
aflând Atanaric de faptele creştineşti ale Sfântului, porunci să fie
prins şi pus la chinuri. Şi, nevrând el a se lepăda de Hristos, pentru a
urma păgânătatea barbarilor, fericitul a fost ars de viu şi aşa, prin
foc, s-a săvârşit. Iar trupul lui a fost strămutat în Cilicia şi acolo
înmormântat cu mare cinste. Dumnezeului nostru slavă ! Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate. Dând semnul biruinței, cinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului ridicându-se la înălțimea Sa, îndată sub semnul acesta a alergat cel ce numele biruinței purta, numindu-se Sfântul Nichita. Pentru că ieri am prăznuit înălțarea Sfintei Cruci, care este lumii neclintită biruință, azi pe sfântul Nichita îl cinstim, al cărui nume se tâlcuiește „biruitor”. Acesta, bun ostaș al lui Iisus Hristos, a stat ca sub un steag sub Sfânta Cruce, ca să se lupte împotriva vrăjmașilor Sfintei Cruci, pentru cinstea Celui răstignit pe Cruce. Unul se războiește pentru împăratul pământesc, altul pentru a sa întregime și slavă deșartă, iar altul pentru vremelnicile bogății. Sfântul Nichita nu s-a războit pentru nici una din acestea, ci a luptat numai pentru unul Dumnezeu Iisus Hristos, care este Împărat a toată zidirea, slavă a feții noastre și bogăție necheltuită niciodată. Să ascultăm unde și în ce fel acest ostaș s-a luptat pentru Hristos: În vremile când, întocmai cu Apostolii, Sfântul marele Împărat Constantin a început a lăți sfânta credință prin toată lumea, atunci și în țara goților, de partea stângă a râului Dunărea, bunăcredința sfântă a răsărit ca o lumină din întunerec. Deci, într-acea țară a fost nașterea, creșterea și luminarea Sfântului Nichita, pentru că Teofil, episcopul goților, care a fost și la întâiul sinod din Niceea (325) și a întărit dogmele dreptei credințe, cu limba și cu mâna, acela și pe Nichita l-a luminat cu lumina sfintei credințe și întru mărturisirea Sfintei Treimi l-a botezat. Nu după multă vreme, răutatea cea ve-che, diavolul, nesuferind să vadă lățirea sfintei credințe și înmulți-rea neamului creștinesc în mijlocul pământului barbar cel întunecat cu îndrăcirea idolească, a ridicat război și prigonire mare asupra celor care mărturiseau numele lui Hristos și credeau într-însul, pentru că a îndemnat pe conducătorul țării aceleia, cel cu numele Atanaric, ca să ucidă pe creștini și să piardă pomenirea lor din pământul său. În vremea aceea s-a întâmplat o dezbinare a goților având război între dânșii, că despărțindu-se în două, o parte avea un povățuitor, anume Fritigern (369-380), iar altă pe Atanaric (367-381), barbarul păgân. Deci, când amândouă taberele de un neam și de o seminție s-au lovit una cu alta la războiul cel dintre dânșii și s-a făcut mare tăiere, atunci Atanaric, având mai mare putere și vitejie, a biruit pe Fritigern, și i-a înfrânt pe ostașii lui, punându-i pe goană. Drept aceea, fiind biruit Fritigern, a fugit în părțile grecești la împăratul Valens, împărat semiarian (364-378); aici, Fritigern a cerut ajutor de la dânsul. Iar Valens a poruncit la toată oastea ce era în Tracia ca să meargă în ajutorul lui Fritigern, împotriva lui Atanaric. Deci, adunând Fritigern puterea sa care îi mai rămăsese și luând oastea cea greacă din Tracia, a mers asupra vrăjmașului său și, trecând râul Dunărea, a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să-l poarte înaintea taberilor sale și așa a năvălit asupra lui Atanaric. Și făcând război mare, cu puterea Crucii au biruit creștinii pe Atanaric și toa-tă oastea lui a zdrobit-o, pe unii i-au tăiat cu săbiile, pe alții i-au prins vii, iar Atanaric cu puțini tovarăși abia au scăpat. Din acea vreme a început a se înmulți mai mult între goți dreapta credință, cea creștină, pentru că văzând puterea cea nebi-ruită a crucii cu care se izbândea în războaie, mulți au crezut în Domnul cel răstignit pe cruce. Murind episcopul Teofil, s-a urcat la scaunul episcopal Ulfila († 383). Acela a tălmăcit goților Scriptură și a tradus multe cărți din limba greacă în limba goților. Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate. După câtăva vreme, necuratul Atanaric iar s-a întors la locul său. Luând stăpânirea și puterea, îndemnându-l pe el diavolul, a ridicat asupra creștinilor cumplită prigonire în cuprinsul stăpânirii sale, răzbunându-și rușinea ce suferise; că de creștini fusese biruit și rușinat în război. Atunci, Sfântul Nichita, aprinzându-se cu râvna cea după Dumnezeu, a ieșit la război împotriva amîndorura vrăjmașilor, împotriva celui nevăzut și a celui văzut. Se luptă împotriva vrăjmașului celui nevăzut aducând pe cei necredincioși la credință, iar pe cei cre-dincioși întărindu-i spre mucenicească nevoință, iar împotriva vrăjmașului celui văzut se lupta când mustra pe prigonitorul Atanaric și îl înfrunta pentru o așa nedumnezeire și neomenie, căci da la felurite munci mulțimea cea fără de număr a credincioșilor. Și i-a biruit pe amândoi: și pe diavol a călcat, și cruzimea prigonitorului a dovedit-o, pentru că prigonitorul a rămas în nepricepere cu toate felurile de chinuri cu care se sârguia ca să-l întoarcă de la Hristos pe pătimitorul cel bun. Cu toată puterea sa, n-a putut pe un rob al lui Hristos să-l plece la păgânătatea sa, pentru că era ca un stâlp tare și nemișcat. Și ce a făcut nelegiuitul? A poruncit ca să-l omoare cu foc pe acesta, pe care nici multele bătăi, nici ruperea trupului și chiar zdrobirea mădularelor n-a putut să-l ucidă. Dar ce a câștigat din aceasta păgânul? Nimic altceva decât că pe sine s-a aprins mai mult cu mânia, iar mucenicul, deși se afla în focul cel mare, n-a fost mistuit cu trupul, iar cu sufletul, ca și pasărea Fenix, din cenușă a răsărit spre cea mai bună, nouă și fără de moarte viață zburând. Iar prigonitorul, chiar și fără foc, prin ne-dumnezeire ars, a murit cu sufletul și în cenușă și-a gătit în iad a i se risipi oasele. Așa Sfântul Nichita, sub semnul crucii s-a luptat pentru Hristos și s-a arătat biruitor și cu numele, și cu lucrul. Iar trupul lui cel nevătămat de foc, rămăsese neîngropat și zăcea pe câmp aruncat și necinstit. Deci, un bărbat, anume Marian, de neam din părțile Ciliciei, din cetatea Mopsuestia, creștin bine-credincios, a venit în pământul goților pentru niște biruinți ale sale, și zăbovind într-însul multicel, se cunoscuse cu Sfântul Nichita și legase cu dânsul dragoste prietenească. Iar mai ales atuncea-l iubise pe dânsul, când l-a văzut răbdând cu tărie schingiuiri până la sânge pentru credința lui Hristos. Și zăcând aruncat sfântul lui trup, cugeta Marian cum ar putea să ia trupul iubitului său prieten, mucenicul lui Hristos, și să-l ducă pe el la moșia sa, dar de frica celui mai mare nu putea, pentru că poruncise tiranul să nu îndrăznească cinevasă îngroape trupul mucenicului. Deci, a chibzuit Marian ca în taină să-l ia pe el noaptea. Dar când a înnoptat și s-a pregătit să-și ducă la îndeplinire lucrul de care gândea, calea îi era foarte grea, pentru că noaptea era foarte întunecoasă și ploua; din această pricină se afla în mare mâhnire și nu știa unde să meargă și unde să afle pe cel dorit sufletului său. Fiind foarte mâhnit de aceasta, Dumnezeu cel a toată mângâierea, care oarecând pe magi prin stea i-a povățuit la Bethleem, acela și pe Marian l-a mângâiat în necaz și i-a arătat cale lesnicioasă spre aflarea mucenicescului trup; a trimis oarecare putere cerească în chip de stea, care răsărind înaintea lui Marian, l-a dus pe el unde avea trebuință. Deci steaua aceea mergea înaintea lui Marian, lumi-nîndu-i lui întunericul cel de noapte, iar el urma după dânsa cu bucurie. Și venind la trupul sfântului mucenic, steaua a stat dea-supra, iar Marian, învelind trupul sfântului cu pânză subțire, curată și luându-l pe el, l-a dus în casa în care era de gazdă, iar steaua ce se arătase, petrecând pe Marian la întoarcere până la poarta casei, s-a făcut nevăzută. Așa Marian, câștigând comoara cea căutată, a ascuns-o la sine cu pază și degrabă s-a întors la moșia sa ducând cu sine trupul sfântului mucenic. Și ajungând la cetatea Mopsuestia l-a îngropat pe el cu cinste în casa sa. Deci, a binecuvântat Dumnezeu casa lui Marian pentru Sfântul Nichita, răbdătorul său de chinuri, cu multe bogății, precum a binecuvântat oarecând casa lui Putifar pentru Iosif și casa lui Abiadar pentru Chivot. Și era îndestulată casa lui Marian cu bogăție îmbelșugată, și material și duhovnicește, pentru că multe daruri se dădeau tuturor bolnavilor; celor ce aveau trebuință le izvorau tămăduiri de la mormântul sfântului. Deci, se adunau toată cetatea și locuitorii cei dimprejur la mormântul sfântului, încât nu mai încăpea casa lui Marian pe credincioșii cei ce se adunau; pentru aceea, s-au sfătuit cu toții să zidească o biserică în numele sfântului și într-însa să pună sfintele moaște; au și făcut-o degrabă, multă sârguința adăugând la aceasta. Iar după ce zidiră biserica, o și înfrumusețară cu podoaba cea cuviincioasă și frumoasă. Au deschis mormântul mucenicului și, luând racla, au dus-o în biserica cea zidită din nou și acolo l-au pus pe el în pământ. Iar Marian, spre binecuvântarea casei lui, a luat din moaștele sfântului un deget și îl păstra la sine cu cinste, dar altcineva n-a mai putut să ia ceva din moaștele lui. Fericitul Auxențiu, episcopul cetății aceleia, când a zidit biserica Sfinților Mucenici Taruh, Prov și Andronic, a trimis o scri-soare a sa la cetatea care se numea Anabarza, în care se odihneau sfintele moaște ale acelor sfinți, poftind pe cetățeni ca să-i dea lui o parte din moaștele sfinților mucenici, la sfințirea bisericii cea zidită din nou. Atunci l-au rugat pe el acei cetățeni ca să le dea cu împrumutare o parte din moaștele Sfântului Nichita, spre binecuvântarea cetății lor; drept aceea a poruncit episcopul ca să descopere moaștele sfântului mucenic și îndată piatra cea de marmoră care era pe mormânt s-a desfăcut în două, neavând nici o pricină de acea despicare a sa. Iar unul din cei ce a descoperit mormântul s-a atins cu îndrăzneală cu mâna sa de sfintele moaște și îndată i s-a uscat mina, și l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut tunet mare și fulgere din cer au pogorât încât toți se înfricoșară. Și a cunoscut episcopul că nu binevoiește Dumnezeu ca să se împartă moaștele sfântului și se căia de îndrăzneala ce avusese. Iar mâna cea uscată a omului acela care fără de temere se atinsese de sfânt, luând-o, a lipit-o pe ea iar de sfânt, zicând: „Sfinte Mucenice Nichito! Mai lesne este ție a tămădui decât a vătăma, pentru că bun ești și următor al Celui bun și de ai vrut ca puțin să-l pedepsești pe acesta, apoi oare nu cu mult mai ales îl vei milui pe el?”. Acestea grăindu-le episcopul, s-a tămăduit mâna cea uscată a omului aceluia și toți s-au mirat de minunea Sfântului Mucenic Nichita și au slăvit pe Dumnezeu. Iar episcopul nemaicutezînd de-aci înainte să se mai atingă de moaș-tele sfântului, cântând pe deasupra îndestulate cântări, au acoperit iar mormântul cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul în Treime Dumnezeu, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin. Acatistul Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Slavă... Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm. Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc. Apoi: Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om; Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor; Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Apoi: Psalmul 142 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori). (Troparul) Doamne, miluiește (de trei ori). Apoi: Psalmul 50 Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. (Apoi, urmează Condacele și Icoasele) Condacul 1 Înfrumuseţat fiind cu minunată numire, ai arătat-o pe aceasta adeverită în chip strălucit prin pătimire, Mare Mucenice Nichita. Pentru aceasta, fiind împodobit cu diadema biruinţei, nu înceta, cu rugăciunile tale, a ocroti pe cei ce-ţi strigă: Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă! Icosul 1 Îngerii cu oamenii cântare de biruinţă aduc ţie neîncetat, mult pătimitorule Nichita, că, muceniceşte nevoindu-te pe pământul românesc, ai câştigat semn veşnic de biruinţă, cu împreună-lucrarea harului, pentru care şi auzi acestea: Condacul al 2-lea Viaţă curată şi îmbunătăţită, după vrednicie, ai dus, prin faptele bunei credinţe, Nichita, şi, odrăslind ca o floare cu bun miros în mijlocul necurăţiei păgânilor, ai făcut să înceteze înşelăciunea cea urât mirositoare a celor ce nu ştiau să cânte lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Cu strălucirea cea luminată a cereştii cunoştinţe luminându-ţi sufletul şi inima, ca un ostaş al lui Hristos, ai urât sfatul celor molipsiţi de păcat, precum zice David, mult pătimitorule Nichita; pentru aceasta strigăm ţie acestea: Condacul al 3-lea Primind din cer putere prin Crucea lui Hristos, te-ai arătat voievod vestit, înţelepte Nichita, că nu te-ai încrezut în cai, nici în arma pământească, nici în carul de război, ci în harul lui Dumnezeu, Căruia şi cânţi: Aliluia! Icosul al 3-lea Având simţirile sufletului tău întraripate către Hristos Mântuitorul, Mucenice Nichita, ai respins cu tărie deşertăciunea nedumnezeirii păgânilor, cu gură de Dumnezeu cuvântătoare; pentru aceasta auzi de la noi: Condacul al 4-lea Plin fiind de râvnă pentru adevăr, Nichita, ai urât oastea cea de jos şi ai ostăşit lui Hristos, luând, precum este scris, toată întrarmarea Duhului, strigând cu vrednicie: Aliluia! Icosul al 4-lea Ai fost adus legat înaintea tiranilor, Mucenice, chemarea ta cu bărbăţie vestind, şi ai mărturisit numele lui Hristos în faţa judecătorilor nedreptăţii, Nichita, veselindu-te. Pentru aceasta strigăm ţie unele ca acestea: Condacul al 5-lea Statuilor celor neînsufleţite ale relei cinstiri nevrând să jertfeşti, Nichita, ca un înţelept, ţi-a fost biciuit foarte tare trupul şi din răutate ai fost închis în temniţă, pe care însă ai făcut-o palat luminos lui Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icosul al 5-lea Tare te-ai arătat mai întâi în războaie, dar mai apoi mai tare, pătimitorule, în luptele muceniciei şi ai rănit pe vechiul vrăjmaş cu rănile tale muceniceşti, pentru care auzi de la toţi aşa: Condacul al 6-lea Slava lumii întru nimic ai socotit-o, viteazule voievod Nichita, şi ocara lui Hristos ai purtat în trupul tău prin har, că ai mers pe urmele Lui, strigând: Aliluia! Icosul al 6-lea Prin cuvintele tale, pe care Mângâietorul Duh ţi le dădea să le grăieşti cu multă înţelepciune, Nichita, cu bună credinţă ai ruşinat cugetarea cea fără de minte a necredinciosului stăpânitor Athanaric; pentru aceasta, cu înţelegere îţi strigăm: Condacul al 7-lea Fiind biciuit, Mucenice Nichita, nu te tânguiai că pătimeai, ci pe Dumnezeu Îl slăveai, bucurându-te, şi strigai luminat: „O, nelegiuiţilor, eu sunt ucenic al lui Hristos, al Celui ce izvorăşte nepătimire din cinstita Sa Patimă, celor ce strigă: Aliluia!”. Icosul al 7-lea Ascultând de legea cea purtătoare de viaţă a lui Dumnezeu, ai răbdat nebunia celor fără de lege şi te-ai sfinţit pe tine însuţi ca o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, în arena muceniciei, Nichita, sfinţind pe cei ce strigă: Condacul al 8-lea Arătându-te însuţi lucrător de semne şi minuni preamari, de nevoinţe purtătoare de biruinţă şi de lupte neobişnuite, în vremea muceniciei tale celei neclintite, Nichita, pe cei necredincioşi i-ai uimit, iar pe cei credincioşi i-ai încredinţat a striga: Aliluia! Icosul al 8-lea Cu totul fiind împodobit cu strălucirea cea în chip de fulger a mărturisirii tale, Nichita, prin râvna bunei credinţe, ai intrat în focul cel neacoperit al cuptorului şi în el ai făcut cenuşă înşelăciunea; pentru care îţi strigăm: Condacul al 9-lea Arzând cinstirea idolilor cea stricătoare de suflet, prin arderea ta de foc în cuptor, Mucenice Nichita, ai picurat în chip tainic roua cea sfântă a harului în inimile credincioşilor, care împreună cu tine strigă fără încetare: Aliluia! Icosul al 9-lea Cu statornicie curajoasă ai stat în mijlocul cuptorului aprins, Nichita, căci focul Mângâietorului s-a făcut ţie răcorire şi rouă; pentru aceasta cei ce te-au văzut cu mare glas strigau: Condacul al 10-lea Cununa nemuririi din cer ai primit-o, ars în foc săvârşindu-ţi nevoinţele, şi te-ai apropiat în chip strălucit de răcorirea cea nemărginită, o, Nichita, unde, bucurându-te împreună cu cetele Mucenicilor, strigi: Aliluia! Icosul al 10-lea Cinstitul tău trup ca pe al unui muritor de rând l-au aruncat bărbaţii cei vărsători de sânge, dar în chip minunat s-a făcut cunoscut printr-o stea cerească prietenului tău Marian, care striga ţie, mult pătimitorule, cu veselie: Condacul al 11-lea Purtătorule de chinuri, cu cântări de biruinţă şi cu miruri înconjurând sfântul tău trup binecredinciosul Marian, l-a adus în cetatea Mopsuestiei, ca pe o comoară cerească a harului pentru cei ce strigă: Aliluia! Icosul al 11-lea Potrivit numelui tău, strălucind în lupta muceniciei, ai primit de la Dumnezeu răsplata biruinţei, şi ai fost strălucit cu lumina cea neînserată a îndumnezeirii, Preafericite Nichita, luminând pe cei ce strigă: Condacul al 12-lea Îmbogăţindu-te cu darul minunilor, Mucenice Nichita, ca un preabun ostaş al lui Hristos, vindeci boli grele, izbăveşti din primejdii şi fereşti de necazuri pe cei ce cu credinţă tare se sârguiesc la biserica ta şi strigă: Aliluia! Icosul al 12-lea Psalmodiind întru cei de sus cântarea cea nesfârşită, împreună cu toţi sfinţii, Nichita, neîncetat roagă cu îndrăznire pe Împăratul a toate, ca să ne învrednicim de viaţa cea mai bună noi, cei ce cu credinţă strigăm: Condacul al 13-lea O, Mucenice Nichita, voievod cu nume de biruinţă, învingătorule al înşelăciunii, purtătorule de biruinţă, primeşte cântarea aceasta, adusă din buze întinate, mult pătimitorule, şi izbăveşte cu solirile tale de focul gheenei pe cei ce strigă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1 Icosul 1 Îngerii cu oamenii cântare de biruinţă aduc ţie neîncetat, mult pătimitorule Nichita, că, muceniceşte nevoindu-te pe pământul românesc, ai câştigat semn veşnic de biruinţă, cu împreună-lucrarea harului, pentru care şi auzi acestea: Condacul 1 Înfrumuseţat fiind cu minunată numire, ai arătat-o pe aceasta adeverită în chip strălucit prin pătimire, Mare Mucenice Nichita. Pentru aceasta, fiind împodobit cu diadema biruinţei, nu înceta, cu rugăciunile tale, a ocroti pe cei ce-ţi strigă: Bucură-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă! Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul Troparul Sfântului Mare Mucenic Nichita Glasul 1 Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu Puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, înţelepte; şi biruind-o, Sfinte Mucenice Nichita, ai luat daruri vrednice de biruinţă. Slavă lui Hristos, Cel Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.
Cântarea 1 Glasul al 4-lea Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cel ce ţi-ai omorât cugetul trupului, luminează-mi cugetul cu strălucirea cea luminătoare, ca să laud, ca a unui ales biruitor, prăznuirea ta, cel ce te rogi lui Hristos pentru noi, Sfinte Mucenice Nichita. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nemolipsindu-te de otrava patimilor, cu vitejie ai răbdat chinurile; şi ca un mucenic te-ai îmbrăcat cu haina cea cinstită, care ţi-a fost ţesută din sângiuirile tale. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Nouă şi minunată cale de nevoinţe ai arătat, pironindu-Te pentru noi pe lemn, Stăpâne. Că Te-ai făcut pârgă mărturisirii şi răbdării mucenicilor. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Ceea ce ca o Uşă a pogorârii Tale către noi, Doamne, mai presus de fiinţă Te-a strălucit pe Tine, Iubitorule de oameni, îndoit în Fire, Cel Ce eşti numit Răsărit şi Soare şi Lumină, să fie Lăudată. Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu vitejie sufletească ai răbdat îngrozirile tiranului, mărite mucenice al lui Hristos, fiind întărit cu Putere Dumnezeiască. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Deznodarea trupului tău şi tăierea mădularelor ai suferit, mucenice prealăudate, pentru dragostea lui Hristos, Care a preamărit sufletul tău. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Se bucură de tine adunarea mucenicilor lui Hristos, văzând că se săvârşeşte astăzi pomenirea ta. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Fecioară Marie, Locaşul cel Curat şi Cinstit al fecioriei, vindecă rănile cele cumplite ale inimii mele. Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Cântarea a 4-a Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. În cugetările Domnului îndulcindu-se şi în strălucirile Lui dezmierdându-se mucenicul, pătimind nu simţea, ci bucurându-se, cânta: Slavă Puterii Tale, Doamne. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Fiind răscumpărat cu sângele Stăpânului, mult pătimitorul Mucenic Nichita, bucurându-se, aduce sângele său lui Hristos, pentru Care, fiind ucis, cânta: Slavă Ţie, Dumnezeul meu. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. De dragostea Mântuitorului fiind aprins mucenicul, a călcat văpaia cea idolească şi toată puterea demonilor şi cântă Ziditorului: Slavă Puterii Tale, Doamne. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Împărate al împăraţilor, Hristoase, Fecioara cea Preacurată, fiind Împodobită cu tot felul de străluciri, ca un Cer Însufleţit acum se preamăreşte ca Născătoare de Dumnezeu. Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale; şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Cântarea a 5-a Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cine poate spune darurile tale cele de biruinţă şi cununile pe care ţi le-a dăruit ţie Hristos? Căci te-ai nevoit pentru Dânsul, Prealăudate Mucenice Nichita. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Mucenicii, săvârşindu-şi nevoinţele pe pământ, au primit de la Tine răsplătire cerească, Hristoase, Dătătorule de viaţă. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acum străluceşti ca un luminător, Sfinte Nichita Prealăudate, ajungând a fi a doua lumină, stând cu mărire înaintea Luminii Celei Mari. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). În vremurile cele de apoi, Lumina ce era mai înainte de veci ne-ai născut, Maica lui Dumnezeu, nouă celor dintru întunericul vieţii; Aceea a luminat lumea. Catavasie: O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Îndulcitu-te-ai de frumuseţile Ziditorului, mărite şi primind luminile cele de acolo, fericite, te-ai întraripat; şi nebăgând seamă de moarte, ai mers către Dânsul. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cugetând cu socoteală înţeleaptă, mucenice, ai ales a fi mai de cinste cele veşnice, decât cele trecătoare; şi cu bucurie ţi-ai dat trupul tău chinurilor, Sfinte Nichita, veselindu-te. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Singură pe tine aflându-te ca pe un Măr în dumbravă, ca pe un Crin Preacurat şi ca o Floare din văi, Maica lui Dumnezeu, Mirele cel Mare Hristos în tine S-a Sălăşluit. Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul, iar cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
CONDAC Glasul al 2-lea Podobie: Căutând cele de sus... Tăind tăria înşelăciunii cu împotrivirea ta şi luând cununa biruinţei prin nevoinţa ta, te veseleşti împreună cu îngerii, Mărite Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinţă, împreună cu dânşii neîncetat rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Acum, luminându-te, mucenice, cu Lumina Cea Neapropiată, luminează cu lumina ta pe cei ce laudă acum pomenirea ta, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Oştile îngerilor s-au minunat de bărbăţia ta, fericite, văzându-te cu câtă tărie te nevoieşti, grăind: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Împreună cu ceata cea de sus, Arhanghelul Gavriil cel fără de trup, veselindu-se, strigă către tine: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Preacurată; Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, fără prihană. Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă împotriva lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Jertfă deplină şi bineprimită te-ai adus pe tine, Sfinte Mare Mucenice Nichita nebiruite şi jertfire întreagă de bun miros te-ai făcut Stăpânului tău, Cel Ce S-a Răstignit pentru noi, cu veselie cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Risipind taberile vrăjmaşului ca un viteaz Dumnezeiesc, te-ai nevoit şi după vrednicie ai primit cununa biruinţei celei neveştejite, din dreapta cea purtătoare de viaţă, înaintea căreia stai acum, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul. Fără de îndoială iubind pe Hristos, ai amestecat sângele tău cu sângele Lui şi cu bice fiind bătut şi în multe feluri chinuit, împărăţeşti acum împreună cu Dânsul, ca un râvnitor al Lui, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Născând pe Hristos, pe Cel Ce Singur este Preacurat, în chip vădit ai spălat spurcăciunea firii noastre, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu totul fără prihană. Şi te-ai făcut mai presus decât Heruvimii şi decât Serafimii, care cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii. Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul, Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu totul mă dau ţie, de Dumnezeu Fericite Mucenice Nichita, ca să te câştig pe tine părtinitor către Stăpânul, Cel Ce mă poate mântui de toată primejdia. Căci El este Pricinuitorul Dumnezeieştii mântuiri. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Făcându-te cu adevărat mărturisitor al adevărului, mucenice, bucurându-te stai acum cu îndrăzneală înaintea Adevărului Celui Ipostatic şi Cinstit, câştigând darurile nevoinţelor tale. Stih: Sfinte Mare Mucenice Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Liniştitu-te-ai la limanul cel lin, odihnindu-te de ostenelile tale; şi purtând cunună, dănţuieşti în Rai împreună cu mucenicii lui Hristos. Aşadar ca pe un mărit de Dumnezeu, după vrednicie toţi te cinstim. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Împărtăşeşte-mi cu îndestulare darul tău, mucenice, mie celui ce ţi-am împletit cu sârguinţă cununi cu cuvinte de laudă, izbăvindu-mă de păcatul meu şi de faptele mele cele cumplite, prin rugăciunile tale, preafericite. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Mai presus de legile firii ai născut pe Dătătorul de Lege, Cel Ce S-a făcut cunoscut lumii în două Firi, făcându-Se Trup fără schimbare, pentru milostivirea Sa cea neurmată, Binecuvântată Preacurată Fecioară. Catavasie: Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
SEDELNA Glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină... Veselindu-te, fericite, în durerile trupului, după cuviinţă ai câştigat desfătarea cea Dumnezeiască şi fără durere în Rai, primind de la Dumnezeu cununa nemuririi. Pentru aceea şi izvorăşti râuri de tămăduiri celor ce cu dragoste năzuiesc la acoperământul tău, mucenice.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci Glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină... Degrab apucă înainte până a nu ne robi pe noi vrăjmaşii cei ce Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru. Omoară prin Crucea Ta pe cei ce ne vrăjmăşesc pe noi cu războiul, ca să cunoască cât poate credinţa binecredincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni. ✝
Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei Acatistul Sfântului Ierarh Visarion Arhiepiscopul Larisei De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Slavă... Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm. Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc. Apoi: Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om; Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor; Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Apoi: Psalmul 142 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori). (Troparul) Doamne, miluiește (de trei ori). Apoi: Psalmul 50 Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. (Apoi, urmează Condacele și Icoasele) Condacul 1 Ca pe un ocrotitor al celor din necazuri te lăudăm pe tine, Părinte, cel mare între ierarhi, ctitor preaslăvit al Mănăstirii Dusicon, cel ce lui Dumnezeu i-ai bineplăcut în chip desăvârșit, aprins fiind de dragoste pentru turma ta. Pentru aceea strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Visarion, de trei ori fericite! Icosul 1 Cu bucurie și cu frică slăvim viața ta cea strălucită, Părinte, cel ce ai urcat pe tronul arhieresc al Sfântului Ahile al Larisei și, mergând pe urmele lui, te-ai făcut deopotrivă cu el întru sfințenie, pentru care te cinstim acum, grăind: Condacul 2 De viața ta cea sfântă s-a mirat cetatea Pili, în care te-ai născut tu, cel ce, ca un fiu bun cu bunăcuviință ai crescut și, având dascăli binecredincioși, ai căutat desăvârșirea și ai urmat-o întru Hristos, strigând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 2 Ca să sporești în cunoașterea poruncilor Domnului, spre desăvârșire, ai mers din copilărie la preaînțeleptul arhiepiscop Marcu și aceluia bun ucenic te-ai arătat, ascultându-l întru toate cu credincioșie, pentru care grăim ție: Condacul 3 Având, ca pe un dar dumnezeiesc, viața cea plină de virtuți a povățuitorului tău, luminător mare te-ai arătat credincioșilor, întru tot fericite; că, stăruind necontenit întru luare-aminte și viețuind în ascultare deplină, te-ai făcut locaș al curăției și din tot sufletul cântai lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 3 Nefiind primit ca păstor duhovnicesc de răzvrătitorii din ținutul Elasonului, nicidecum nu te-ai întristat, cugetătorule de Dumnezeu. Ocara ca pe mărire socotind-o, te-ai suit la înălțimea negrăită a smereniei, pentru care te fericim și toți cu credință strigăm: Condacul 4 Urmând înțeleptului Marcu, dascălul tău, aveai inima fierbinte spre săvârșirea faptelor bune și spre nevoință; pentru aceea, te-ai arătat bun hrănitor săracilor, mare doctor bolnavilor și tuturor slujitor, pentru care, credincioșii lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icosul 4 Strălucit-ai cu virtuțile dobândite întru osteneală, Părinte, pentru care ai fost rânduit ierarh al cetății Stagon. Cu blândețe ai răbdat mânia prigonitorilor tăi și pe toți i-ai iertat, Ierarhe. Deci, lăudând a ta blândețe și neținere în minte a răului, strigăm: Condacul 5 Ca o chemare dumnezeiască s-a arătat tuturor numele tău, de o cinstire cu al Cuvioșilor de demult, că, părăsind cele ale lumii ca pe unele ce sunt stricăcioase, ai dobândit mulțime de daruri dumnezeiești, căutând sporirea sufletului, nu a trupului, și strigând lui Hristos: Aliluia! Icosul 5 Ierarh al Larisei fiind ales prin Duhul Sfânt, te-ai arătat ca un luceafăr luminător, că ai ajuns la vrednicia arhierească prin voia tuturor de obște și ai călăuzit dumnezeiește pe poporul tău, care-ți strigă ție cu dreaptă credință: Condacul 6 Pe tine te lăudăm ca pe un nou Avraam primitor de oaspeți și ca pe un nou Iov îndurător către cei săraci. Arătatu-te-ai grabnic pedepsitor al celor ce nedreptățesc și ajutător al celor nedreptățiți, milostiv față de cei suferinzi și părinte al orfanilor, pentru care cântăm lui Hristos: Aliluia! Icosul 6 Întărind turma ta cu faptele și cuvintele tale, nu încetai a fi dascăl poporului, ci te arătai dezrădăcinător al patimilor sufletești și săditor al bunelor deprinderi creștine; pentru aceea, te mărim și cântăm în chip strălucit unele ca acestea: Condacul 7 Mitropolia ta, Părinte, s-a arătat tuturor, cu adevărat, ca o maică iubitoare, hrănitoare și milostivă; că, îndurător fiind, ai răscumpărat de la agareni pe cei robiți, care, bucurându-se pentru izbăvire, strigau Împăratului Hristos: Aliluia! Icosul 7 Insuflat de dumnezeiescul Duh fiind, te sârguiai în tot chipul a alina turma ta, Părinte, necruțându-te în multe osteneli. Ai dat poporului pildă de fapte bune, iar noi, minunându-ne de măreția lucrărilor tale, strigăm: Condacul 8 În mijlocul tulburărilor lumii cu înstrăinare ai viețuit, ca un al doilea Vasile cel Mare; că, îndeletnicindu-te cu faptele cele strălucite, nu ai încetat a ține trezvia minții, dumnezeiescule Părinte, prin care pururea înaintând în cunoașterea tainelor cerești, strigai lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 8 În muntele din preajma cetății Pili ai mers, cinstite Visarioane, și ai întemeiat mănăstire strălucită la locul numit Dusicon. Pe aceasta ai arătat-o ca pe un rai de taină, spre care cei ce aleargă cu evlavie strigă ție acestea: Condacul 9 Pretutindeni vestită s-a făcut mănăstirea ta, Părinte, că tu, cu înțelepciune, i-ai lăsat prin testament rânduieli și legiuiri, ca să slujească lui Dumnezeu și să poarte grijă de semeni. Pentru aceasta, cei ce cu vrednicie se nevoiesc în ea, cântă cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 9 Prin dumnezeieștile tale cuvinte povățuind pe fiii tăi duhovnicești, ai trecut la veșnicele locașuri, iar ei, înconjurând cinstitul tău trup, se tânguiau și ziceau: „Binecuvântează pe robii tăi, Părinte!”, cântând ție unele ca acestea: Condacul 10 Izbăvește-i pe toți cei ce cu dragoste se închină moaștelor tale și săvârșesc sfânta ta pomenire, Ierarhe, cel ce slujești acum lui Dumnezeu împreună cu Îngerii cei fără de materie și te rogi pentru noi toți, ca să fim izbăviți de osânda cea veșnică și să cântăm Mântuitorului: Aliluia! Icosul 10 De mâinile necredincioșilor fiind deschis mormântul tău, s-au aflat moaștele tale revărsând bună mireasmă ca de trandafir, iar trupul tău, fiind luat în ascuns, cinstitul tău cap a rămas mănăstirii tale ca mângâiere, pentru care cu evlavie te lăudăm, zicând: Condacul 11 Din adâncul inimii toți îți aducem cântare, Părinte, că prin moaștele tale te-ai arătat grabnic vindecător al ciumei și alungător al lăcustelor și izbăvitor la vreme de foamete. Pentru aceasta, cu credință strigăm: Aliluia! Icosul 11 Racla moaștelor tale s-a arătat izvor de binecuvântări tuturor credincioșilor, încât pe cei bolnavi îi vindecă și grabnic dăruiește ajutor; pentru aceasta, sub acoperământul tău alergând, grăim ție: Condacul 12 Cere de la Stăpânul, pentru noi toți, har și mântuire sufletească, minunate Părinte Visarion, cel ce te-ai făcut înțelept povățuitor monahilor și dumnezeiesc ajutător credincioșilor, ca, primind și noi binefacerile tale, să-L lăudăm pe Hristos, cântând: Aliluia! Icosul 12 Cântând nevoințele tale, te înconjurăm ca pe un părinte noi, fiii tăi, și, slăvind pe Marele Dumnezeu Cel ce te-a slăvit pe tine, cerem rugăciunile tale, fericite, ca, fiind prin ele binecuvântați, să te lăudăm cu bucurie, zicând: Bucură-te, cel luminat cu lumina lui Hristos; Condacul 13 O, Sfinte și slăvite Părinte Visarion, milostive ierarhe și făcătorule de minuni, această smerită cântare pe care cu dragoste o aducem ție primește-o și roagă-te Domnului pentru mântuirea noastră, ca împreună cu tine în veci să-I cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1 Icosul 1 Cu bucurie și cu frică slăvim viața ta cea strălucită, Părinte, cel ce ai urcat pe tronul arhieresc al Sfântului Ahile al Larisei și, mergând pe urmele lui, te-ai făcut deopotrivă cu el întru sfințenie, pentru care te cinstim acum, grăind: Condacul 1 Ca pe un ocrotitor al celor din necazuri te lăudăm pe tine, Părinte, cel mare între ierarhi, ctitor preaslăvit al Mănăstirii Dusicon, cel ce lui Dumnezeu i-ai bineplăcut în chip desăvârșit, aprins fiind de dragoste pentru turma ta. Pentru aceea strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Visarion, de trei ori fericite! Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei (1) Troparul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei Glasul al 8-lea Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Visarion Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1 Glasul al 4-lea Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Făcutu-te-ai, preaînţelepte, locaş Duhului Celui dumnezeiesc, supunând sufletul tău la pornirile Lui şi către limanurile cele fără de valuri ai ajuns, preasfinţite părinte. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Scuturat-ai din sufletul tău nebunia lui Mamona, ca pe o închinăciune la idoli. Şi ca un bun chivernisitor, talantul cel încredinţat ţie l-ai înmulţit la masa celor săraci. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Făcându-te locaş Duhului Celui Preasfânt şi luminându-te prin sfintele suiri, Biserică ai zidit lui Hristos, spre laudă neîncetată. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cuvântul lui Dumnezeu S-a Sălăşluit întru tine, Preacurată şi S-a arătat pe pământ Purtător de Trup, ca să izbăvească de necuvântare pe cei ce au fost amăgiţi de sfaturile vrăjmaşului.
Cântarea a 3-a Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Având minte luminată de Dumnezeu şi în trup râvnind cetelor minţilor celor cinstite, te-ai numărat cu ele, mutându-te de la noi. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Având vieţuire în ceruri, de unde toţi aşteptăm pe Hristos Domnul, roagă-L pe Dânsul pentru noi, robii Săi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aprinzându-te pe tine Hristos, te-a pus în Biserică sfeşnic înţelegător credincioşilor, care pururea luminezi cugetele lor. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Ca să întărească Domnul firea cea neputincioasă a oamenilor, a luat-o pe dânsa fără de păcat din tine, Preacurată.
Cântarea a 4-a Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Strălucind în lume ca un Luceafăr neapunând întru ascuns, ci stând pururea întru înălţime, ai gătit pe toţi a lăuda pe Domnul Cel Ce te-a mărit pe tine. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. O, Părinte Visarion, având în inima ta bună ştiinţă şi credinţă, te-ai arătat ostaş al lui Hristos. Pentru aceasta te-ai nevoit cu bună luptă, preafericite. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. O, Preacurată Fecioară, ridică-ne pe noi, cei ce cu totul suntem pierduţi în patimile cele de necinste şi cufundaţi în adâncul lenevirii, ca Una ce ai născut pe Ziditorul, Cel Ce a ridicat păcatul lumii.
Cântarea a 5-a Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Lepădat-ai din cugetul tău, sfinte, materia şi tulburarea cea lumească şi te-ai apropiat către Domnul cu toată cuviinţa. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Tu, cuvioase, astupând toate simţirile sufletului şi ale trupului, prin pătimire te-ai supus Duhului ca unui bun ocârmuitor. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Ridicatu-te-ai cu sfinţenia ca un măslin roditor; şi înflorind ca un finic şi ca un cedru al lui Dumnezeu, pe toate le-ai umplut de bun miros. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cel Preaputernic şi mai presus de fire, aflându-te pe tine Singură Preacurată, S-a Întrupat în pântecele tău fără de patimă şi fără stricăciune, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Purtat fiind de cuget curat, cuvioase, ţi-ai risipit bogăţia în holdele săracilor. Pentru aceasta şi seceri veselie, dobândind din destul darurile ostenelilor tale. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Pentru podul făcut de tine peste râul Ahelos, pentru ca să treacă cei ce se abăteau rău mai înainte, ţi s-a gătit şi ţie pod de suire către cer, de Dumnezeu fericite. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Pe tine, Părinte Ierarhe Visarion, te cunoaştem izbăvitor al celor robiţi şi al celor închişi în temniţe şi scăpare grabnică a celor pătimitori şi a celor cuprinşi de necazuri şi de nevoi. Pentru aceea, ne rugăm, izbăveşte-ne şi pe noi de reaua pătimire. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Îndreptează-mă, Stăpână, către limanurile cele de mântuire, pe mine cel deznădăjduit de furtuna cugetelor şi de mulţimea patimilor, ca Una ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul lumii.
CONDAC Glasul al 8-lea Podobie: Porunca cea cu Taină... Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite părinte şi făcându-te întocmai ca un înger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă, celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: bucură-te, Părinte Visarion.
Cântarea a 7-a Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Fiind ca un ierarh şi ca un slujitor al lui Hristos şi hrănindu-ţi sufletul cu cuvintele credinţei, din darul cel dintru tine ai împărţit credincioşilor în dragoste şi în Duhul, Preasfinţite Părinte. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Acum cu adevărat, iar nu întru închipuire, vezi mărirea cea dumnezeiască; şi nu ca prin oglindă priveşti cele tainice, ci faţă către faţă vezi cele înalte cântând: Binecuvântat eşti, Doamne. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cetatea Larisei şi Ftetaniei, cu credinţă adunându-se, prăznuiesc la mormântul tău, împreună cu călugării, racla moaştelor tale celor mirositoare de mir, aşezată în biserica Domnului, pe care tu ai zidit-o. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Ceata proorocilor văzându-te pe tine mai înainte locaş dumnezeiesc, cu totul luminat şi purtător de lumină, umplându-se de Duhul Sfânt, a cântat: Binecuvântat eşti în biserica măririi Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca să câştigi în ceruri comoară ce furată nu poate fi, pe pământ ţi-ai împărţit bogăţia la săraci şi la nevoiaşi, ca şi cum ai fi dat Domnului ale Sale, cuvioase, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nicicum nu te-ai arătat dojenitor, sau hrăpăreţ, Cuvioase Părinte Visarion; ci, bine chivernisind biserica, ai lucrat neruşinat, nevinovat, negrăitor de rău, fără vrăjmăşie, fiind şi învăţător luminat al credinţei, nebiruit, blând şi neiubitor de argint. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul. Potrivindu-ţi viaţa cu cuvântul tău cel bine împodobit, în amândouă te-ai arătat drept, cuvios, preaînţelept şi ai pus înaintea tuturor învăţăturile dreptei credinţe, neîncetat cântând: Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pe Unul din Treime ai primit în pântecele tău, Preacurată şi L-ai născut în chip minunat. Pentru aceea şi noi ne plecăm smeriţi înaintea ta şi îndrăznim a cere ca, prin rugăciunile tale către Cel pe Care L-ai născut, Duhul Sfânt să ne fie tuturor ca o pavăză tare, împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care tulbură viaţa noastră.
Cântarea a 9-a Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Arătatu-te-ai încununat cu multe feluri de bunătăţi, de Dumnezeu fericite şi ai fost încununat de Hristos cu cunună neveştejită. Pentru aceea te rugăm: Adu-ţi aminte şi de noi, care prăznuim pomenirea ta cea sfântă. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Având pe Hristos Locuitor întru tine, te-ai arătat tuturor cu chip dumnezeiesc, bine împreunând în tine milostenia şi judecata, o, preafericite. Pentru aceasta, acum bucurându-te, te îndulceşti de desfătarea cea neîncetată. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Blând făcând pe Domnul spre noi robii Săi, părinte, îndreptează viaţa noastră spre stare paşnică, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de supărarea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Noaptea patimilor s-a ridicat asupra mea şi toată viaţa mea rău petrecând-o, de somnul lenevirii cu totul sunt cuprins eu ticălosul. Ci tu, Fecioară, Ceea ce ai născut Lumina, luminează inima mea.
SEDELNA Glasul al 3-lea Podobie: De frumuseţea Fecioriei... Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta: vino dar de te suie către Dumnezeu, după care ai dorit; vino, Sfinte Visarion, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te aici şi te bucură împreună cu îngerii.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci Glasul al 8-lea Podobie: Porunca cea cu Taină... În Rai de demult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar Lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt în pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm: Plină este de Slavă Casa Ta. Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei (2) Troparul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei Glasul al 8-lea Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Visarion Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1 Glasul al 8-lea Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Omul acesta, care este lăudat de noi, este ceresc; căci viaţa lui ni l-a arătat pe el înger în trup. Pentru aceasta să fie lăudat şi ca un înger pământesc şi ca un om ceresc. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Omule al lui Dumnezeu, care cale a bunătăţilor nu ai urmat şi care faptă bună nu ai lucrat? Pentru că te-ai făcut dascăl a toată privirea Dumnezeirii şi pildă faptelor celor minunate, Părinte Visarion, de trei ori Preaînalte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. O, Preaslăvite Visarion şi după moarte eşti viu; şi acum trăind, părinte, nu ne lăsa pe noi; ci vino şi stai astăzi nevăzut împreună cu noi fiii tăi şi binecuvântându-ne pe noi, ca pe cei ce săvârşim pomenirea ta, noi şi mai mult ne vom bucura şi te vom lăuda pe tine, cuvioase. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Taina cea din tine, Preacurată, mă îndeamnă iarăşi a grăi despre Dumnezeu. Şi lăudându-te, îndrăznesc a-ţi cânta aşa: Bucură-te, Auzire Străină, Fecioară Maică, pentru că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Unul în două Firi. Catavasie: Cruce însemnând Moise, de-a dreptul cu toiagul Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmeziş lovind marea, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruită armă. Pentru aceea să-I cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a Irmos: Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Dănţuind acum în ceruri şi împreună cu toţi sfinţii stând înaintea Sfintei Treimi a Celei Preacinstite, adu-ţi aminte de noi toţi, pururea pomenite şi podoabă a ierarhilor. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Arătatu-te-ai, părinte, următor tuturor sfinţilor celor din veac, trăgând la tine cu iscusire toate faptele cele bune ale lor. Cu care şi acum împreună eşti locuitor în ceruri, Părinte Visarion, de Dumnezeu insuflate. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Tu, din pruncie făcându-te sfânt şi curat întru amândouă: cu sufletul şi cu trupul, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi după moarte slujeşti întru înălţime, o, Sfinte Visarion, de Dumnezeu sfinţite. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Ceea ce eşti Sălaş mai Desfătat lui Dumnezeu Celui Neîncăput numai tu Singură ai răsplătit datoria strămoaşei Eva. Căci fără stricăciune ai născut pe Ziditorul tău, fără amestecare şi fără schimbare. Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Cântarea a 4-a Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Legea Domnului făcându-se cu adevărat sfeşnic picioarelor tale şi poruncile Lui, cu adevărat lumină cărărilor tale, te-au înălţat la vârfurile bunătăţilor celor preaînalte şi minunate, pe tine, părinte, cel ce strigai: Mărire Puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Această pururea pomenire a Părintelui Visarion, amestecând preabine râvna lui Ilie cu blândeţile lui Moise cu adevărat a fost şi el însuşi ca un Ilie şi ca un Moise, când se cuvenea, fiind plin de Dumnezeiască râvnă şi de blândeţe, ca un apărător al credinţei. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Tu, mărite părinte, ai urmat lui Hristos şi omorând săltările trupului, te-ai arătat pe pământ ca un alt Ilie şi aprinzându-te de Dumnezeiasca râvnă, ai stat pururea împotriva celor fărădelege, cu învăţăturile graiurilor tale cele sfinte, Preafericite Părinte Visarion. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Ziditorul, aflându-te pe tine, Cinstită, Crin Preacurat în văi Strălucind din veac cu faptele cele bune, cu adâncimile curăţiei şi cu desfătarea cuviinţei, te-a înălţat în neamul omenesc. Pentru aceasta, ca pe o Maică a Ziditorului, te mărim. Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale; şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Cântarea a 5-a Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Slăvite Părinte Visarion, făcându-te vas aromatelor celor de taină, ai veselit simţirile tuturor credincioşilor. Căci graiurile cele din gura ta cea sfântă şi Dumnezeiască au fost mai presus decât tot mirosul cel cu multe feluri de mirosuri, părinte. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Tu şi cu cuvintele şi cu faptele ai mărit şi ai lăudat pe Dumnezeu, fericite părinte, pentru aceasta ai şi câştigat de la Dumnezeu mărire veşnică. Ci, o, părinte, locuind tu în cer, nu uita pe cei de pe pământ care săvârşesc pomenirea ta. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Întărindu-te, părinte, de puterea cea nevăzută a Preasfântului Duh, pe pământ te-ai arătat ca un înger fără de trup. Că, împreunându-te cu Dumnezeiasca dorire a Izbăvitorului, te-ai arătat preaales ierarh, pururea pomenite. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). O, Fecioară, niciodată n-a mai fost, nici nu s-a văzut din veac, Taină mai nouă şi înfricoşătoare decât Taina naşterii tale, cea fără de sămânţă. O, minune a înălţimii şi a adâncimii minunilor Tale cele străine şi negrăite, Fecioară. Catavasie: O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Bucură-te, Sfinte Visarion, căci cu adevărat te-ai arătat podoabă şi Dumnezeiască frumuseţe ierarhilor şi dulceaţă părinţilor. Bucură-te, pururea pomenite ierarhe, îndreptătorule şi apărătorule al dreptei credinţe. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Sfântul Visarion cel îndumnezeit şi cu adevărat mare arhiereu, făcându-se următor bunătăţilor celor noi, printr-însele şi-a făcut grabnică suire care cu adevărat duce către Dumnezeu. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Urmând noi învăţăturilor tale, părinte, precum pe pământ şi sus să avem sălăşluire împreună cu tine, cetăţeanule ale cerului, Preasfinţite Visarion. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Tu, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai arătat Slujitoare lucrării celei de negrăit a Măririi lui Dumnezeu, prin naşterea ta ai îndumnezeit toată firea omenească; căci pe Dumnezeu L-ai născut Om, pentru care îţi cântăm: Bucură-te. Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul, iar cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
CONDAC Glasul al 8-lea Podobie: Porunca cea cu Taină... Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite părinte şi făcându-te întocmai ca un în ger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă, celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: bucură-te, Părinte Visarion.
Cântarea a 7-a Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nu ai murit, sfinte, căci, trăind cineva pentru Dumnezeu, nu moare niciodată. Pentru aceasta, o, părinte, pe noi, fiii tăi, nu ne uita; ci prin rugăciunile tale, învredniceşte-ne şi pe noi toţi a câştiga viaţa cea veşnică. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Semănând tu lacrimi întru veselie, ai adunat roadele vieţii. Deci tu, părinte, umplând din ostenelile tale vistieriile cele cereşti, neîncetat te desfătezi şi cânţi împreună cu cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Având ochiul sufletului tău pururea neadormit, părinte şi jos fiind, erai împreună cu Dumnezeu Cel dintru Înălţime. Pentru aceasta, neîncetat cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Nu e cu putinţă a pricepe, nu numai oamenilor, dar nici tuturor Puterilor celor de sus, chipul cel străin al naşterii tale, Preacurată. O, minune a înălţimii măririi tale. Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce fără de sămânţă S-a născut din tine, Fecioară. Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă împotriva lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a Irmos: De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu o Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Tu, Părinte Visarion, din comorile Duhului cele de sus luând de la Dumnezeu bogăţie nedeşertată, prin cuvânt Dumnezeiesc ai hrănit sufletele cele flămânde; iar trupurile cele topite de foame, preaînţelepţeşte le-ai hrănit, dându-le în toate zilele cele trebuincioase, ca un Dumnezeiesc chivernisitor. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Făcându-te tuturor tată, te-ai arătat al doilea Avraam, aducând jertfa fără de sânge Arhiereului Hristos, Celui după rânduiala lui Melchisedec. Căci cu dreptate ai izgonit pe vrăjmaşi de la toţi şi de la biserica ta cea Dumnezeiască, ca pe cei care despărţeau şi tulburau turma ta. Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul. Cu alegere Dumnezeiască fiind făcut arhiereu ales al Larisei, te-ai arătat şi îndrumător iscusit al dreptăţii şi pildă tuturor bunătăţilor, Părinte Visarion, mustrând şi certând, precum învaţă Apostolul Pavel şi făcându-te tuturor toate, ca pe toţi să-i câştigi, întocmai ca şi el. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Racla ta, Stăpână, cea Plină de Mir cu bună mireasmă, izvorăşte tuturor Mirul Cel mai presus de fire şi Tainic al Darului, Care a umplut toată lumea de Mireasmă Dumnezeiască. Ceea ce eşti Obştească Iubire şi Cinstire a oamenilor, Marie, Fiica lui Dumnezeu, pe tine te laudă toate Cetele îngereşti şi cele omeneşti, întru toţi vecii. Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii. Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul, Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Pe mine, scriitorul laudei tale, pe mine, care ţi-am adus această cântare din suflet şi împreună cu mine şi pe toţi cei ce-ţi cântă, preafericite părinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adună-ne unde acum locuieşti tu şi ne arată fii şi moşteni ai Împărăţiei pe care tu ai câştigat-o. Stih: Sfinte Părinte Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cununilor şi darurile cu care te-ai împărtăşit de la Dumnezeu, Părinte Visarion, Preaminunate, dă-ne şi nouă, prin rugăciunile tale, a ne împărtăşi şi noi cu acoperământul tău cel nevăzut, păzind totdeauna pe toţi cei ce se roagă către tine, de toată răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Lauda ta, deşi a luat sfârşit, sfinte, însă dragostea noastră cea către tine este pururea; căci noi suntem fiii tăi cei iubitori de părinţi; iar tu, preasfinţite, eşti părinte iubitor de fii. De aceea te rugăm: fii nedespărţit de noi, fiii tăi şi acum, iar în ziua judecăţii, să ne vii în ajutor. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Ceea ce eşti Împlinirea proorocilor cea de Dumnezeu Aleasă, Propovăduirea Apostolilor şi a mucenicilor; Chipul curăţiei pustnicilor, Laudă Cinstită a Arhanghelilor şi Locaş al Dumnezeirii, primeşte, Născătoare de Dumnezeu, laudele noastre, pe care ţi le aducem cu dragoste şi din cuget curat. Catavasie: Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
SEDELNA Glasul al 3-lea Podobie: De frumuseţea fecioriei... Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta: vino dar de te suie către Dumnezeu, după care ai dorit; vino, Sfinte Visarion, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te aici şi te bucură împreună cu îngerii.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci Glasul al 8-lea Podobie: Porunca cea cu Taină... În Rai de demult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar Lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt în pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta, văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm: plină este de Slavă Casa Ta. 
Întru aceeaşi zi, cuvânt din Limonar, despre gânduri
Un
frate locuia în pustie şi era muncit de dracul desfrânării. Şi a venit
la părintele Pahon, spunându-i lui războiul. Iar el, răspunzând i-a zis:
"Nu te mira de lucrul acesta, că nu-l pătimeşti din lenevire. Că
mărturiseşte ţie şi locul şi lipsa celor pentru trebuinţa trupească, că
nu sunt aici vorbe muiereşti. Ci, mai vârtos, din fapta bună ţi se
întâmplă ţie vrăjmăşia. Că din cauza ostenelii este războiul
desfrânării. Că, uneori trupul nostru se sălbăticeşte din traiul cel
bun, iar, alteori, patima năvăleşte asupra noastră prin gânduri, iar,
alteori, însuşi dracul, din zavistie, ne face războiul. Că eu, de multe
ori, luând seama, m-am aflat în unele ca acestea. Că, iată, mă vezi pe
mine om bătrân, având patruzeci de ani de chilie şi îngrijindu-mă de a
mea mântuire, şi atât de bătrân fiind şi până în ziua de astăzi îmi face
mie război".
Învăţătură a Preacuviosului, Părintelui nostru Efrem Sirul,
că nu se cade a ne jura, nici a grăi de rău
A
zis Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: "Aţi auzit, că s-a zis
celor de demult: să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului
jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: să nu juraţi nicidecum, nici pe
cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este
aşternut al picioarelor Lui, nici în Ierusalim, fiindcă este cetatea
marelui Împărat, nici pe capul tău, să nu te juri, fiindcă nu poţi să
faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce
este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea,
de la cel rău este (Matei, 5, 33-37). Şi cum îndrăznim noi a călca
poruncile Celui ce ne-a făcut pe noi? După cel ce zice: "Până
la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul" (Ps. 72,9). Şi
îndrăzneşti a-ţi deschide gura ta fără de frică şi a slobozi cuvinte de
jurământ şi de defăimare la cer şi nu ai teamă că secera cea de văpaie,
pe care a văzut-o Proorocul, s-ar putea sălăşui în casa ta, până când
te va pierde din cele de sub cer, că îndrăzneşti a-ţi deschide împotriva
Atotputernicului Dumnezeu, către Care îngerii, arhanghelii, heruvimii
şi serafimii nu îndrăznesc a căuta, căci cu frică şi cu cutremur mare,
stau înaintea Lui, lăudând numele Lui Cel înfricoşător şi preaslăvit şi
cu totul vrednic de cinstit. Precum este scris: "Îndrăzneţii,
îngâmfaţii, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer), pe când
îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc în faţa Domnului
judecata defăimătoare împotriva lor. Aceştia însă, ca nişte dobitoace
fără de minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce
nu cunosc, vor pieri în stricăciunea lor" (II Petru, 2, 10-12). Iar tu,
om fiind, nu te cunoşti pe tine; sau ţi se pare că aceasta îţi face
îndreptăţire; Nu, zic ţie. Ci întru pieire şi pierzanie îţi va ieşi ţie
lucrul acesta, că şi sufletele altora le întinezi, ajutător făcându-te
satanei. Că, zice Apostolul: "Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu
toată înţelepciunea, cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu,
mulţumindu-I în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti" (Col.3,
16). Iar tu, în locul acestora, lucruri împotrivă înveţi: defăimări şi
jurăminte. Şi te faci pe tine, şi pe cei ce urmează nebunia ta, fii ai
gheenei. Că gura pe care Dumnezeu a zidit-o pentru preaslăvirea Sa, tu
pe aceasta cu defăimări ai umplut-o. Deci, încetează, omule, ca nu cumva
însuşi cuvântul cu care defăimezi pe Dumnezeu să se facă văpaie în gura
ta şi să-ţi ardă limba. Că oamenii, dacă se ceartă unii cu alţii, după
ce se împacă, se ruşinează a se privi în faţă; cum tu, care azi stai în
lume, iar mâine vei sta înaintea înfricoşătorului divan, cum îndrăzneşti
unele ca acestea a zice? Nu te temi, că s-ar putea să se pogoare foc
din cer şi să te mistuiască pe tine, când deschizi gura împotriva
Atotţiitorului? Nici nu pui în mintea ta, că s-ar putea să se desfacă
năpraznic pământul sub picioarele tale şi să te înghită? Nu te înşela,
omule, este cu neputinţă a scăpa din mâinile Celui ce ne-a zidit.
Ascultă pe cel ce zice: "Cei care defaimă vor da seamă înaintea lui
Dumnezeu, Care va judeca viii şi morţii. Până când întărâtăm pe Cela ce
atâtea bunătăţi ne-a dat nouă, Care, luând tină din pământ, a zidit pe
om şi a suflat întru el Duh de viaţă, Care a şi supus toate sub
picioarele Lui, Care ne cearcă şi ne miluieşte, Cela ce şi pe Unul
născut Fiul Său l-a dat pentru viaţa tuturor ! Iar noi, în locul
facerilor Lui de bine, spini şi mărăcini Îi aducem, al căror sfârşit
este arderea. Întoarce-te dar, de acum înainte, la iubitorul de oameni
şi nepomenitorul de rău Dumnezeu, cerând pază gurii tale şi uşă de
îngrădire împrejurul buzelor tale. Că văd pe Proorocul cât de înfricoşat
şi de cutremurat strigă, vorbind cu Dumnezeu, prin curata rugăciune,
zicând: "Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am cutremurat de punerile
Tale la cale, Dumnezeule". Şi iarăşi: "Auzit-am de aceasta şi lăuntrul
meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a
cuprins oasele mele şi picioarele mele au şovăit" (Avacum, 3,2,16).
Iar, dacă rămânem defăimând pe Dreptul Judecător, să ascultăm pe
Apostolul, care zice: "Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a
îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui
Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, după învârtoşarea ta şi după
inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei
judecăţi a lui Dumnezeu, care va da fiecăruia după faptele lui".
(Rom,2,4-6). Drept aceea şi în alt loc zice: "Dacă greşind, va greşi
omul către om, se vor ruga pentru dânsul către Domnul. Iar dacă Domnului
vom greşi, cum ne vom mai ruga Lui?" Deci să ne pocăim, fraţilor. Până
când amărâm pe Cel ce ne-a făcut pe noi? Dacă vom pierde limanul, unde
ne vom mântui în vreme de furtună şi de vifor?Dacă pe Domnul vom
întărâta, către cine vom scăpa în ceasul necazului şi al nevoii? Eu,
fraţilor, acestea am scris vouă, nu ca unul ce arată cu fapta adevărul,
ci ca un frate sfătuindu-vă. Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin
de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. Pentru aceea şi pe voi vă
rog, eu, cel ticălos între oameni, să vă rugaţi pentru mine către
Domnul, ca să şteargă mulţimea păcatelor mele, mai înainte de sfârşit,
ca să nu fiu ruşinat în aşteptarea mea. Şi în ceasul morţii să caute
spre mine, după mulţimea îndurărilor Sale. Şi, prin îngeri credincioşi
şi de lumină purtători, să povăţuiască păcătosul meu suflet şi, împreună
cu ale voastre, în locaşul drepţilor să-l odihnească. Că ce fel de
frică şi de cutremur nu are sufletul în ceasul acela? Căci, dacă acela
ce se duce într-o ţară depărtată, stă şi se minunează, văzând popor
străin şi de altă limbă, pământ pe care niciodată nu l-a văzut, apoi, în
ce fel de frică ne este sufletul, când se mută din lumea aceasta în
ceea ce va fi să fie, văzând atunci cele ce niciodată nu le-a văzut?
Deci, să ne îngrijim de cele de acolo, iubiţilor, cu tot sufletul şi
inima. Să slujim lui Dumnezeu cu toată tăria noastră. Să păzim poruncile
Lui cu toată puterea. Să iubim înfricoşătorul şi preacinstitul Numele
Lui, iar pe aproapele, ca pe noi înşine, ca să ne învrednicim a auzi
binecuvântatul glas; "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi
împărăţia cea pregătită vouă, de la întemeierea lumii". (Matei, 25, 34).
Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce ne umple pe noi de binecuvântarea
Sa, că întru toţi vecii este mila Lui. Amin.
|
Viața pe scurt - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (sinaxar)
Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul s-a născut pe teritoriul actual al țării noastre, într-un sat din Câmpia Dunării, în secolul al IV-lea, atunci când, peste toată creștinătatea domnea marele împărat Constantin cel Mare. Familia Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul era originară din Asia Mică, părinții săi provenind din Cilicia, teritoriul Greciei zilelor noastre, aceștia, cel mai probabil fiind aduși la nord de Dunăre împotriva voinței lor, de către colonizatorii goți.
În vremea aceea, în țara noastră pe numele ei Dacia în acele timpuri, poporul got, care stăpânea acest teritoriu, era condus de doi regi: Atanaric, care domnea asupra celor din răsăritul Goției (Daciei) fiind un rege barbar și păgân, purtând o ură de moarte creștinilor; și Fritigern, care stăpânea asupra celor din apusul țării, fiind un creștin evlavios. Așadar, zona în care viețuia Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul se afla sub stăpânirea păgânului Atanaric. Astfel, în anul 370 regele necredincios, pornind o prigoană împotriva creștinilor pe care îi ura profund, a așezat un idol într-o căruță, mergând din cetate în cetate, poruncind tuturor să se închine acestuia. Totodată, în nebunia lor, păgânii ardeau bisericile creștinilor, urmărindu-i pe aceștia, ca, în cazul în care s-ar fi adunat undeva la rugăciune să fie prinși și siliți să treacă la credința păgână. În acele vremuri zbuciumate și-a aflat mucenicia și Sfântul Sava de la Buzău împreună cu alți credincioși.
Încă de mic, Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul a învățat tainele credinței în Hristos de la episcopul Teofil al Sciției și Goției (Daciei) fiind în același timp și botezat de acesta. Călugărindu-se la una din mănăstirile din sudul Dunării sau poate în Munții Buzăului, unde era o mică așezare monahală cunoscută, tânărul Nichita, a fost hirotonit preot de același Teofil ajungând prezbiter misionar prin sate, aducând la dreapta credință și botezând mulți daco-romani și goți.
Mucenicia Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul
Cu sufletul plin de harul ceresc Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul îi îmbărbăta pe creștinii din jurul său încurajându-i să treacă peste toate obstacolele vieții cu gândul la cele veșnice întru Hristos. Aflând mai marii goților despre activitățile creștine ale Sfântului Nichita, despre creștinarea localnicilor în ciuda persecuțiilor pornite împotriva lor, în anul 372, fericitul preot Nichita a fost prins de ostași în biserică, chiar în timpul slujbei. Chinuit de aceștia, refuzând categoric a se lepăda de credința cea sfântă a Mântuitorului Hristos, Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul își va săvârși mucenicia fiind ars de viu. Prin voia lui Dumnezeu, trupul său a rămas însă nevătămat de flăcări fiind iluminat cu o minunată strălucire.
Surse: orthodoxwiki, Radio Renasterea, calendar-ortodox, pemptusia.
Unde se găsesc moaștele Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul
La adăpostul nopții, un prieten al mucenicului, un creștin pe nume Marian, a recuperat trupul Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul și l-a așezat într-o raclă spre închinare. Mai târziu, în anul 451, sfintele sale moaște au fost duse de creștini în Cilicia, provincia de obârșie a strămoșilor Sfântului, fiind așezat într-o biserică din orașul Mopsuestia, într-o zi de 15 septembrie. O parte din moaștele Sfântului Mare Mucenic Nichita au fost mai târziu mutate la mănăstirea Vysokie Decani din Serbia. Cinstindu-se ca "mare mucenic" în toată Biserica Creștină, Sfântul Mare Mucenic Nichita este prăznuit în fiecare an pe 15 septembrie spre slava lui Dumnezeu.
Etimologia / semnificația numelui Nichita
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul!
NICHITA - (gr. Νικήτας) sau Niceta (greacă: "nikê",) este un nume bărbătesc, din ce în ce mai rar folosit cu acest statut, provine, potrivit cercetătorilor lingviști, de la forma de origine greceasca Niketas, în componenta căreia recunoaștem cu ușurință elementul "nike-", ce înseamna "victorie", aceasta fiind, de altminteri, și semnificația numelui Nichita. Un aspect extrem de interesant, referitor la acest prenume, este faptul ca Nichita era folosit, chiar înainte să ajungă la popoarele vecine, de către populația daco-romană, ceea ce ne îndreptățește să afirmam că este unul dintre cele mai vechi nume de persoana din onomastica noastră. În prezent numele Nichita este popular în Grecia și în Rusia.
Derivate ale numelui Nichita
Nechita, Niceta, Michita, Nichitus, Chita, Chitu, Chitila.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Nichita?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 15 septembrie când este pomenit Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, pe data de 3 aprilie atunci când este sărbătorit Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, pe data de 28 mai când sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului și pe data de 24 iunie când îl prăznuim pe Sfântul Niceta de Remesiana.
Icoana Sfântului
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul
Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce te-ai născut pe meleagurile țării noastre, fiind de neam asemeni Sfântului Apostol Pavel, bucură-te căci acum viețuiești în ceruri, alături de Dumnezeu și de toate Puterile Cerești. Roagă-te pentru noi, cei ce suntem acum urmași ai tăi, pentru sănătate trupească, fericire sufletească și bunăstare zilnică. Roagă-te, Sfinte Mucenice Nichita, lui Dumnezeu, neîncetat, pentru tot poporul creștin. Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce asemeni Sfântului Mucenic Sava de la Buzău ai viețuit și ai pătimit, suferind mucenicia, aici, pe pământul patriei noastre, te rog, ca împreună cu acesta, prin calde și neîncetate rugăciuni, să obțineți pentru noi, prin mijlocirea voastră, de la Stăpânul și Dumnezeul nostru harurile dorite și împlinirea dorințelor noastre cele bune, pe care cu toată încrederea și dragostea vouă le încredințam. Amin.
Cântări Liturgice
Tropar - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, glasul 1
Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu Puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, înțelepte; și biruind-o, Sfinte Mucenice Nichita, ai luat daruri vrednice de biruință. Slavă lui Hristos, Cel Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.
Condac - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, glasul al 2-lea
Tăind tăria înșelăciunii cu împotrivirea ta și luând cununa biruinței prin nevoința ta, te veselești împreună cu îngerii, Mărite Mucenice Nichita, cel cu nume de biruință, împreună cu dânșii neîncetat rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.
Viața completă - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (Viețile Sfinților)
Dând semnul biruinței, cinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului ridicându-se la înălțimea Sa, îndată sub semnul acesta a alergat cel ce numele biruinței purta, numindu-se Sfântul Nichita. Pentru că ieri am prăznuit înălțarea Sfintei Cruci, care este lumii neclintită biruință, azi pe sfântul Nichita îl cinstim, al cărui nume se tâlcuiește "biruitor".
Acesta, bun ostaș al lui Iisus Hristos, a stat ca sub un steag sub Sfânta Cruce, ca să se lupte împotriva vrăjmașilor Sfintei Cruci, pentru cinstea Celui răstignit pe Cruce. Unul se războiește pentru împăratul pământesc, altul pentru a sa întregime și slavă deșartă, iar altul pentru vremelnicile bogății. Sfântul Nichita nu s-a războit pentru nici una din acestea, ci a luptat numai pentru unul Dumnezeu Iisus Hristos, care este Împărat a toată zidirea, slavă a feții noastre și bogăție necheltuită niciodată. Să ascultăm unde și în ce fel acest ostaș s-a luptat pentru Hristos:
În vremilecând, întocmai cu Apostolii, Sfântul marele Împărat Constantin a început a lăți sfânta credință prin toată lumea, atunci și în țara goților, de partea stângă a râului Dunărea, bunăcredință sfântă a răsărit ca o lumină din întunerec. Deci, într-acea țară a fost nașterea, creșterea și luminarea Sfântului Nichita, pentru că Teofil, episcopul goților, care a fost și la întâiul sinod din Niceea (325) și a întărit dogmele dreptei credințe, cu limba și cu mâna, acela și pe Nichita l-a luminat cu lumina sfintei credințe și întru mărturisirea Sfintei Treimi l-a botezat. Nu după multă vreme, răutatea cea veche, diavolul, nesuferind să vadă lățirea sfintei credințe și înmulți-rea neamului creștinesc în mijlocul pământului barbar cel întunecat cu îndrăcirea idolească, a ridicat război și prigonire mare asupra celor care mărturiseau numele lui Hristos și credeau într-însul, pentru că a îndemnat pe conducătorul țării aceleia, cel cu numele Atanaric, ca să ucidă pe creștini și să piardă pomenirea lor din pământul său.
În vremea aceea s-a întâmplat o dezbinare a goților având război între dânșii, că despărțindu-se în două, o parte avea un povățuitor, anume Fritigern (369-380), iar altă pe Atanaric (367-381), barbarul păgân.
Deci, când amândouă taberele de un neam și de o seminție s-au lovit una cu alta la războiul cel dintre dânșii și s-a făcut mare tăiere, atunci Atanaric, având mai mare putere și vitejie, a biruit pe Fritigern, și i-a înfrânt pe ostașii lui, punându-i pe goană. Drept aceea, fiind biruit Fritigern, a fugit în părțile grecești la împăratul Valens, împărat semiarian (364-378); aici, Fritigern a cerut ajutor de la dânsul. Iar Valens a poruncit la toată oastea ce era în Tracia ca să meargă în ajutorul lui Fritigern, împotriva lui Atanaric. Deci, adunând Fritigern puterea sa care îi mai rămăsese și luând oastea cea greacă din Tracia, a mers asupra vrăjmașului său și, trecând râul Dunărea, a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să-l poarte înaintea taberelor sale și așa a năvălit asupra lui Atanaric. Și făcând război mare, cu puterea Crucii au biruit creștinii pe Atanaric și toată oastea lui a zdrobit-o, pe unii i-au tăiat cu săbiile, pe alții i-au prins vii, iar Atanaric cu puțini tovarăși abia au scăpat.
Din acea vreme a început a se înmulți mai mult între goți dreapta credință, cea creștină, pentru că văzând puterea cea nebiruită a crucii cu care se izbândea în războaie, mulți au crezut în Domnul cel răstignit pe cruce.
Murind episcopul Teofil, s-a urcat la scaunul episcopal Ulfila († 383). Acela a tălmăcit goților Scriptură și a tradus multe cărți din limba greacă în limba goților. Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.
După câtăva vreme, necuratul Atanaric iar s-a întors la locul său. Luând stăpânirea și puterea, îndemnându-l pe el diavolul, a ridicat asupra creștinilor cumplită prigonire în cuprinsul stăpânirii sale, răzbunându-și rușinea ce suferise; că de creștini fusese biruit și rușinat în război.
Atunci, Sfântul Nichita, aprinzându-se cu râvna cea după Dumnezeu, a ieșit la război împotriva amândurora vrăjmașilor, împotriva celui nevăzut și a celui văzut. Se luptă împotriva vrăjmașului celui nevăzut aducând pe cei necredincioși la credință, iar pe cei credincioși întărindu-i spre mucenicească nevoință, iar împotriva vrăjmașului celui văzut se lupta când mustra pe prigonitorul Atanaric și îl înfrunta pentru o așa nedumnezeire și neomenie, căci da la felurite munci mulțimea cea fără de număr a credincioșilor. Și i-a biruit pe amândoi: și pe diavol a călcat, și cruzimea prigonitorului a dovedit-o, pentru că prigonitorul a rămas în nepricepere cu toate felurile de chinuri cu care se sârguia ca să-l întoarcă de la Hristos pe pătimitorul cel bun. Cu toată puterea sa, n-a putut pe un rob al lui Hristos să-l plece la păgânătatea sa, pentru că era ca un stâlp tare și nemișcat. Și ce a făcut nelegiuitul? A poruncit ca să-l omoare cu foc pe acesta, pe care nici multele bătăi, nici ruperea trupului și chiar zdrobirea mădularelor n-a putut să-l ucidă. Dar ce a câștigat din aceasta păgânul? Nimic altceva decât că pe sine s-a aprins mai mult cu mânia, iar mucenicul, deși se afla în focul cel mare, n-a fost mistuit cu trupul, iar cu sufletul, ca și pasărea Fenix, din cenușă a răsărit spre cea mai bună, nouă și fără de moarte viață zburând. Iar prigonitorul, chiar și fără foc, prin ne-dumnezeire ars, a murit cu sufletul și în cenușă și-a gătit în iad a i se risipi oasele. Așa Sfântul Nichita, sub semnul crucii s-a luptat pentru Hristos și s-a arătat biruitor și cu numele, și cu lucrul.
Iar trupul lui cel nevătămat de foc, rămăsese neîngropat și zăcea pe câmp aruncat și necinstit. Deci, un bărbat, anume Marian, de neam din părțile Ciliciei, din cetatea Mopsuestia, creștin bine-credincios, a venit în pământul goților pentru niște biruinți ale sale, și zăbovind într-însul multicel, se cunoscuse cu Sfântul Nichita și legase cu dânsul dragoste prietenească. Iar mai ales atuncea-l iubise pe dânsul, când l-a văzut răbdând cu tărie schingiuiri până la sânge pentru credința lui Hristos. Și zăcând aruncat sfântul lui trup, cugeta Marian cum ar putea să ia trupul iubitului său prieten, mucenicul lui Hristos, și să-l ducă pe el la moșia sa, dar de frica celui mai mare nu putea, pentru că poruncise tiranul să nu îndrăznească cineva să îngroape trupul mucenicului.
Deci, a chibzuit Marian ca în taină să-l ia pe el noaptea. Dar când a înnoptat și s-a pregătit să-și ducă la îndeplinire lucrul de care gândea, calea îi era foarte grea, pentru că noaptea era foarte întunecoasă și ploua; din această pricină se afla în mare mâhnire și nu știa unde să meargă și unde să afle pe cel dorit sufletului său. Fiind foarte mâhnit de aceasta, Dumnezeu cel a toată mângâierea, care oarecând pe magi prin stea i-a povățuit la Bethleem, acela și pe Marian l-a mângâiat în necaz și i-a arătat cale lesnicioasă spre aflarea mucenicescului trup; a trimis oarecare putere cerească în chip de stea, care răsărind înaintea lui Marian, l-a dus pe el unde avea trebuință. Deci steaua aceea mergea înaintea lui Marian, luminându-i lui întunericul cel de noapte, iar el urma după dânsa cu bucurie. Și venind la trupul sfântului mucenic, steaua a stat dea-supra, iar Marian, învelind trupul sfântului cu pânză subțire, curată și luându-l pe el, l-a dus în casa în care era de gazdă, iar steaua ce se arătase, petrecând pe Marian la întoarcere până la poarta casei, s-a făcut nevăzută.
Așa Marian, câștigând comoara cea căutată, a ascuns-o la sine cu pază și degrabă s-a întors la moșia sa ducând cu sine trupul sfântului mucenic. Și ajungând la cetatea Mopsuestia l-a îngropat pe el cu cinste în casa sa. Deci, a binecuvântat Dumnezeu casa lui Marian pentru Sfântul Nichita, răbdătorul său de chinuri, cu multe bogății, precum a binecuvântat oarecând casa lui Putifar pentru Iosif și casa lui Abiadar pentru Chivot. Și era îndestulată casa lui Marian cu bogăție îmbelșugată, și material și duhovnicește, pentru că multe daruri se dădeau tuturor bolnavilor; celor ce aveau trebuință le izvorau tămăduiri de la mormântul sfântului. Deci, se adunau toată cetatea și locuitorii cei dimprejur la mormântul sfântului, încât nu mai încăpea casa lui Marian pe credincioșii cei ce se adunau; pentru aceea, s-au sfătuit cu toții să zidească o biserică în numele sfântului și într-însa să pună sfintele moaște; au și făcut-o degrabă, multă sârguința adăugând la aceasta. Iar după ce zidiră biserica, o și înfrumusețară cu podoaba cea cuviincioasă și frumoasă. Au deschis mormântul mucenicului și, luând racla, au dus-o în biserica cea zidită din nou și acolo l-au pus pe el în pământ.
Iar Marian, spre binecuvântarea casei lui, a luat din moaștele sfântului un deget și îl păstra la sine cu cinste, dar altcineva n-a mai putut să ia ceva din moaștele lui.
Fericitul Auxențiu, episcopul cetății aceleia, când a zidit biserica Sfinților Mucenici Taruh, Prov și Andronic, a trimis o scrisoare a sa la cetatea care se numea Anabarza, în care se odihneau sfintele moaște ale acelor sfinți, poftind pe cetățeni ca să-i dea lui o parte din moaștele sfinților mucenici, la sfințirea bisericii cea zidită din nou. Atunci l-au rugat pe el acei cetățeni ca să le dea cu împrumutare o parte din moaștele Sfântului Nichita, spre binecuvântarea cetății lor; drept aceea a poruncit episcopul ca să descopere moaștele sfântului mucenic și îndată piatra cea de marmoră care era pe mormânt s-a desfăcut în două, neavând nici o pricină de acea despicare a sa. Iar unul din cei ce a descoperit mormântul s-a atins cu îndrăzneală cu mâna sa de sfintele moaște și îndată i s-a uscat mina, și l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut tunet mare și fulgere din cer au pogorât încât toți se înfricoșară. Și a cunoscut episcopul că nu binevoiește Dumnezeu ca să se împartă moaștele sfântului și se căia de îndrăzneala ce avusese. Iar mâna cea uscată a omului acela care fără de temere se atinsese de sfânt, luând-o, a lipit-o pe ea iar de sfânt, zicând: "Sfinte Mucenice Nichito! Mai lesne este ție a tămădui decât a vătăma, pentru că bun ești și următor al Celui bun și de ai vrut ca puțin să-l pedepsești pe acesta, apoi oare nu cu mult mai ales îl vei milui pe el?". Acestea grăindu-le episcopul, s-a tămăduit mâna cea uscată a omului aceluia și toți s-au mirat de minunea Sfântului Mucenic Nichita și au slăvit pe Dumnezeu. Iar episcopul nemaicutezând de-aci înainte să se mai atingă de moaștele sfântului, cântând pe deasupra îndestulate cântări, au acoperit iar mormântul cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul în Treime Dumnezeu, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea pătimirii Sfântului Marelui Mucenic Nichita Gotul;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei (Filoteu) preotul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie, cel dintre îngânători (actorul / comicul);
Tot în această zi, pomenirea aflării moaștelor Sfântului Acachie, episcopul Melitinei;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Maxim, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea a două sfinte fecioare, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea aflării moaștelor Sfântului întâiului Mucenic și arhidiacon Ștefan;
Tot
în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gherasim,
ctitorul sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, ce se numește Survia, care
se află aproape de Macrenița cea din Zagora, și care cu pace s-a
săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan
Criteanul (Cretanul), care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul 1811;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Visarion, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni;
Tot
în această zi, pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Iosif cel
Nou, mitropolitul Timișoarei și a tot Banatul, făcătorul de minuni.
Pe Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Nichita roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
15 septembrie – Sf. Mc. Nichita; Sf. Cuv. Pilotei; Sf. Mc. Porfirie; Sf. Mc. Theodot, Asclepidot și Maximus; Sf. Vissarion, făcătorul de minuni, episcopul Larissei; Sf. Nou Mc. Ioan Criteanul; Sf. Iosif, episcopul cetății Alaverdi (Proloagele de la Ohrida)
15 septembrie
• Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Nichita
Acesta a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, Episcopul Goţilor, care a fost unul dintre Părinţii Sinodului întîi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Cînd Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfîntul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgîn şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, Sfîntul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul lisus, în care Dumnezeiescul Prunc era închipuit stînd drept, şi ţinînd Sfînta Cruce în Mîinile Lui. Sfîntul Nichita purta la sine această icoană, deoarece însăşi Maica lui Dumnezeu i se arătase şi îl întărise în chinurile lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfîntul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pămîntul goţilor (care se întindea în Valahia şi Basarabia de astăzi) şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o sfîntă biserică închinată Sfîntului Mare Mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfîntului. Sfîntul Mare Mucenic Nichita a luat cununa muceniciei la anul 372.
• Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Pilotei
Preotul Sfîntul Pilotei a fost din satul Myrmix sau Mravin din Asia Mică. Maica lui purta numele fiului ei, în anagramă: Teofila. Sfîntul Pilotei, preot fiind, a fost un mare făcător de minuni întreaga lui viaţă. Odată el a preschimbat apa în vin, iar altă dată a înmulţit în chip minunat pîinea. El s-a odihnit întru Domnul în veacul al zecelea, iar din sfintele lui moaşte a izvorît mir.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Porfirie [îngînătorul sau măscăriciul]
Simţul Porfirie acesta s-a născut la Mimosa. Mai întîi el a fost saltimbancul personal al împărăratului Iulian Apostatul, pe care îl veselea cu jocul lui de mim, prin care îşi bătea joc de credinţa creştinilor şi de Sfintele Taine ale Bisericii. Astfel, odată, parodiind Sfînta Taină a Botezului , el s-a cufundat în apă şi a pronunţat cuvintele întru Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh! Ieşind din acea apă, el a strigat: „Acum sînt Creştin!”. Toată lumea a crezut că şi acum glumeşte, însă Porfirie nu a mai glumit. El a încetat să îşi mai bată joc de creştinism, şi a luat moarte martirică pentru Hristos. El a fost decapitat la anul 361 şi s-a strămutat la locaşurile veşnice ale împărăţiei lui Dumnezeu.
• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Theodot, Asclepidot şi Maximus
Toţi trei au fost de neam nobil, din cetatea Trachis. Ei au luat mucenicia pentru Hristos în satul Saltis de lîngă Filipopolis, între anii 305 şi 311, şi aşa s-au strămutat la locaşurile cereşti ale împărăţiei lui Hristos.
• Pomenirea Sfântului Vissarion Făcătorul de Minuni, Episcopul Larissei
Sfîntul Vissarion a întemeiat Sfînta Mînăstire a Mîntuitorului, din Eparhia Larissei. El a fost mare făcător de minuni, atît în timpul vieţii cît şi după fericita lui adormire.
• Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Ioan Criteanul
El a luat mucenicia pentru credinţa creştină la Efes[ul cel nou, cf. Sinaxarul din Minei], fiind omorît de către turci, la anul 1811.
• Pomenirea Sfântului Iosif, Episcopul cetăţii Alaverdi [ din Georgia]
Acest Sfînt a fost unul dintre cei Treisprezece Părinţi Sirieni (pomeniţi la 7 mai), care au fost trimişi în Caucaz ca să predice acolo Sfînta Evanghelie. Sfîntul losif s-a odihnit cu pace în Domnul la anul 570. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc în biserica-catedrală din Alaverdi.
Cântare de laudă la Sfântul Mare Mucenic Nichita
Acela iubitor de poporul său este,
Care pentru poporul lui înalţă
Altar adevărat Domnului Celui Viu.
Athenaric gotul silnic a domnit,
Şi jertfe a adus morţilor idoli.
Dar Nichita Sfîntul, ostaşul lui Hristos,
Vestit-a curajos mîntuirea veşnică.
El întru al nopţii întuneric a strălucit Lumina Veşniciei
El al idolatriei întuneric l-a risipit
Din al oamenilor inimi.
Sfîntul Nichita împotriva regelui a stat,
Şi cu curajul lui a uimit poporul.
El puterea întunericului o a rispit
Cu puterea Crucii Preacinstite.
El întru ale oamenilor inimi a sădit
De Dumnezeu sfînta frică.
Roşul sîngelui lui fost-a ca trandafiriul
Zorilor zilei celei noi,
Iar duhul lui fericit sălăşluitu-s-a
La Curţile Împărăţiei Cerului.
Nichita Sfîntul întru foc s-a săvîrşit,
Dar flăcările lui nu l-au ars pînă azi.
Goţii întru numele Domnului
Sfîntul Botez au primit,
Şi pre Nichita Sfîntul îl proslăvesc în veci.
O, Sfinte Mare Mucenice Nichita,
Cela ce eşti glas al trîmbiţei lui Dumnezeu,
O, mucenice viteze, ce pre poporul tău l-ai iubit!
Tu pămînteştile corturi lepădat-ai,
Iar acum ca un împărat şezi în ceruri
De îngeri înconjurat!
Ci roagă-te Domnului, ca unul ce la El ai îndrăznire,
Ca să mîntuiască ca un Milostiv
Sufletele noastre!
Cugetare
Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Galateni 6: 7).
Dumnezeu fie îi pedepseşte pe batjocoritori spre a-i întoarce de la rătăcirea lor, fie îi preface întru cele de ei batjocorite.
La început Sfîntul Porfirie, care era de meserie îngînător, adică saltimbanc, sau măscărici [ceea ce azi s-ar numi actor] a fost vestit între păgîni ca batjocoritor al lui Hristos.
El odată a trebuit să batjocorească, înaintea lui Iulian Apostatul şi a curţii lui, Sfînta Taină a Botezului. S-a întîmplat însă atunci ceva cu totul neaşteptat. Cînd Porfirie s-a cufundat în apă rostind formula baptismală întru Numele Sfintei Treimi, duhul lui s-a schimbat deodată, şi el s-a făcut adevărat creştin. In loc să continue să-şi bată joc de Sfintele Taine şi de creştini, Porfirie a început să-şi bată joc de Apostat, rîzînd de idolatria şi de credinţa lui necurată, drept pentru care a fost torturat şi decapitat.
La fel s-a întîmplat şi cu comedianul Gennesus, care a trăit probabil în timpul lui Diocleţian.
El parodia Sfînta Taină a Litrughiei înaintea unei adunături de păgîni, care se amuzau grozav la batjocura şi la glumele lui. Dar deodată Gennesus s-a oprit şi a strigat înaintea tuturor: „Cred în Hristos, şi vreau să mă botez!”. La început spectatorii au crezut că şi aceasta face parte din farsă, dar Gennesus a strigat din nou credinţa lui în Hristos. El a rămas neclintit în credinţa mărturisită şi cînd a fost dus înaintea tribunalului, şi interogat sub tortură. De aceea el a fost la urmă omorît.
Astfel, batjocoritorul lui Hristos s-a prefăcut în Mucenic al lui Hristos.
Luare aminte
Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu asupra prorocului celui neascultător (III Regi 13):
- La cum unui proroc i s-a poruncit să nu rămînă nicicum să bea sau să mănînce în cetatea idolatră Bethel;
- La cum prorocul nu L-a ascultat pe Dumnezeu, ci a cedat unor rugăminţi şi a rămas să bea şi să mănînce la o casă din Bethel;
- La cum, ieşind să plece, a fost sfîşiat de un leu pe cale.
Predică
Despre îndoita mărturie despre Fiul lui Dumnezeu – „Eu sînt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel Care M-a trimis” (Ioan 8: 18).
Scris este în Lege că este nevoie de mărturia a doi oameni, pentru orice dovedire.
În primul rînd, Domnul le-a oferit iudeilor nu doi, ci trei mari martori cu privire la Sine. Aceşti trei mari martori sînt Tatăl, propriile Lui lucrări, şi prorociile Sfintei Scripturi (loan 5: 36-39).
Cu toate acestea, după ce a lucrat multele minuni, după ce a predicat din belşug învăţătura cea Nouă şi Mîntuitoare, El le-a zis iudeilor că singură mărturia Lui despre Sine puternică este să probeze adevărul, şi suficientă (loan 8: 14).
La urmă, El a întărit din nou înaintea lor mărturia a Doi: a Sa proprie, şi a Tatălui despre Sine, spre a împlini şi litera Legii Vechi, care cerea mărturia a doi martori.
Astfel, Domnul închide peste tot gurile tuturor necredincioşilor, cărora nu le mai rămîne nici o împotrivire decît crima şi asasinatul, ultima armă a acelor care refuză să accepte adevărul, care calcă în picioare, precum nişte animale, raţionalitatea şi evidenţa lui. Mai ales în acest ultim caz al dublei mărturii, în care Domnul a adus mărturia Sa proprie şi pe cea a Tatălui, El a voit să le mai arate iudeilor şi că El este Persoană [Ipostas] aparte de Tatăl, dar de o Fiinţă cu El. De aceea şi sînt Două Mărturii: a Lui însuşi, şi a Tatălui. Următoarele cuvinte ale Domnului confirmă acest lucru: „Dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu” (loan 8: 19). Avem aici expresia completă a unimii esenţiale dintre Tată şi Fiu, şi nu rămîne nici o umbră de îndoială că în aceste cuvinte Domnul Hristos exprimă egalitatea fiinţială dintre Sine şi Dumnezeu Tatăl. Aceste cuvinte adică au în vedere Dumnezeirea Fiului, iar nu omenitatea Sa.
Oricine cugetă Sfînta Treime ca fiind o treime de fiinţe trupeşti se înşeală, în trup omenesc a venit numai Unul Fiul lui Dumnezeu, pentru ca să mîntuiască lumea. Tatăl şi Duhul Sfînt nu au luat trup omenesc. După Dumnezeirea Lui, Fiul, deşi a luat trup omenesc, a rămas cu toate acestea egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt.
Rămînînd Dumnezeu Adevărat, întocmai cu Tatăl şi cu Duhul, El a îmbrăcat şi trupul omenesc şi firea omenească adevărată, astfel încît, din iubire de oameni, să li Se poată descoperi lor şi să îi mîntuiască.
O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce întru Una Sfînta Treime de o Fiinţă şi Nedespărţită eşti închinat şi slăvit, Carele ne-ai luminat pe noi şi ai strălucit preste noi Cuvîntul Cel întrupat al lui Dumnezeu, viază-ne pre noi pînă la sfîrşit cu Sfinţenia, Puterea şi Nemurirea Ta, şi ne mîntuieşte. Căci Ţie se cuvine toată slava şi închinăciunea în veci, Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.