ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
A SE SCUZA. Pentru a cere iertare este nevoie de curaj. Pentru a-ți cere iertare ai nevoie de smerenie, trebuie să lași deoparte mândria, aroganța, aroganța, ego-ul. Nu pretinde că ești spiritual dacă nu ai reușit să corectezi toate acestea. Spiritualitatea
este o invatare continua plina de lumini si umbre pe care trebuie sa le
echilibrezi si odata atinse poti avea umbre, dar vei sta in fata lor cu
curaj, vei face autopsia si vei invata din ele pana va veni momentul ca
ele sa nu te afecteze nici in viata ta, nici in mintea ta, mentinand un
echilibru perfect intre ele. suflet, minte și inimă. "Nu-mi spune că ești spiritual" dacă nu poți să-ți ceri iertare, pentru că atunci când acționezi greșit, o faci știind asta.
Fii tu însuți și nu te lăsa influențat de părerea celorlalți. Învață să
te cunoști și să te iubești așa cum ești. Fiecare dintre noi are un
scop în viață și o cale unică de urmat. Nu te compara cu alții și
nu îți face griji pentru lucrurile mărunte. Învață din greșeli și mergi
mai departe cu încredere și optimism. Viața este o călătorie frumoasă,
iar tu ești cel care decide cum să o trăiască. Alege să fii fericit și
să faci ce îți place cu pasiune și determinare. Fii curajos și
îndrăzneț în căutarea ta de a-ți descoperi adevărata natură. Nu te teme
să îți explorezi gândurile și sentimentele și să îți urmezi pasiunile.
Tu ești unic și ai ceva special de oferit lumii. Nu te compara cu
ceilalți și nu te lăsa descurajat de obstacolele care apar în calea ta. Încrederea
în tine însuți și perseverența te vor ajuta să îți atingi obiectivele
și să trăiești o viață plină de satisfacții. Fii tu însuți și lasă-ți
lumina interioară să strălucească. -
Sfînta Teodosia, mireasa lui
Hristos, s-a născut în Constantinopol, din părinţi bogaţi, cinstiţi,
dreptcredincioşi şi împodobiţi cu fapte bune. Aceştia, fiind mulţi ani
neroditori de prunci, erau foarte mîhniţi. Ei totdeauna se rugau cu
postire multă, alergau ziua şi noaptea la biserica lui Dumnezeu şi
dădeau cu prisos milostenie la săraci. Odată, fiind ei în biserica
Sfintei Muceniţe Anastasia, la cîntarea cea de toată noaptea, pe cînd
maica sa se ruga cu lacrimi mai cu dinadinsul pentru dezlegarea
nerodirii sale, a adormit puţin şi i s-a arătat în vis Sfînta Muceniţă
Anastasia şi i-a zis: "Femeie, nu te mîhni, că vei zămisli şi vei
naşte!" Ea, deşteptîndu-se, s-a bucurat şi a spus aceasta bărbatului
său. Şi i-a zis bărbatul ei: "Viu este Domnul, că de ne va dezlega
nerodirea noastră şi vei naşte parte bărbătească sau femeiască, îl vom
aduce ca dar Stăpînului nostru, Hristos Dumnezeu!"
Apoi, după puţină vreme a zămislit şi a născut prunc de parte
femeiască. Pe această sfîntă fecioară ei au numit-o Teodosia, adică dată
de Dumnezeu, căci de la Dumnezeu li s-a dăruit, şi au lumi-nat-o cu
Sfîntul Botez. Apoi, după patruzeci de zile, maica, luînd pe pruncă în
mîini, a adus-o în biserica Sfintei Anastasia şi, cu lacrimi de bucurie,
a dat mulţumire Domnului şi sfintei muceniţe, făgăduind ca, după ce va
creşte, s-o dea în numărul mireselor lui Hristos, care îşi păzesc
fecioria în rînduiala monahicească. Deci, maica sa luînd binecuvîntare,
s-a întors acasă şi creştea pe prunca cea făgăduită lui Hristos cu toată
luarea aminte, învăţînd-o citirea dumnezeieştilor cărţi şi frica de
Dumnezeu, aprinzînd astfel în inima ei focul dragostei celei
dumnezeieşti.
După ce au trecut şapte ani de la naşterea Sfintei Teodosia, tatăl ei
a murit, iar maică-sa, luînd-o, a adus-o la mănăstirea Sfintei
Anastasia şi a dat-o spre tundere în schima monahală. După trei ani a
murit şi ea, lăsînd toată averea fiicei sale monahiei Teodosia. Ea,
ajungînd la vîrsta cea desăvîrşită şi fiind plină de înţelegere şi de
dragoste către Dumnezeu, toată averea care rămăsese de la părinţii săi
n-a voit s-o aibă la sine, ci a dat-o lui Dumnezeu, Căruia s-a dat şi pe
sine spre jertfă vie. Deci, chemînd un argintar, i-a dat aceluia mult
aur şi argint, pentru ca să îmbrace trei icoane: a Mîntuitorului
Hristos, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a Sfintei Muceniţe
Anastasia.
Acele icoane, care erau de cîte trei coţi, le-a pus în biserică; iar
cealaltă avere a împărţit-o toată săracilor şi scăpătaţilor, sărmanilor
şi văduvelor. După aceea, petrecînd de bunăvoie în sărăcie monahicească,
slujea Domnului ziua şi noaptea, îmbogăţindu-se cu duhovniceasca
bogăţie a darului lui Dumnezeu. Ea se înarma contra vrăjmaşului celui
nevăzut cu platoşe de rugăciuni, iar trupul omorîndu-şi cu nevoinţele
pustniceşti şi cu ostenelile, se lupta împotriva diavolilor şi astfel
biruia pe vrăjmaşul cel fără de trup, sfărîmînd capul balaurului iadului
şi surpînd pe mîndrul veliar prin smerenie, prin blîndeţe, prin
dragostea cea plăcută lui Dumnezeu, prin curăţie, prin cucernicie, prin
ascultare şi prin alte fapte bune călugăreşti.
Odată, la miezul nopţii, stînd ea la rugăciune, a văzut înaintea ei
pe diavol; şi a zis către ea: "Şi tu te-ai pornit asupra mea? Deci, mă
voi porni şi eu mai tare asupra ta! Şi nu numai asupra ta, ci şi asupra
tuturor creştinilor, de vreme ce am aflat pe un om prin care voi putea
ridica război contra Bisericii. Astfel, pe mulţi îi voi întoarce de la
închinarea icoanei lui Hristos şi vor merge în urma mea, făcînd voia
mea". Sfînta Teodosia, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis:
"Blestemat să fii tu, diavole, vrăjmaş al creştinilor, şi toate
meşteşugurile tale să fie deşarte cu puterea lui Hristos, Dumnezeul
nostru". La auzul acestora diavolul s-a stins; iar cuvioasa
îngrădindu-se cu Sfînta Cruce, a început a cînta psalmii lui David: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă din faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Această înfricoşată vedenie şi cuvintele cele trufaşe ale diavolului,
fericita fecioară Teodosia le-a spus egumenei sale şi o întreba: "De
unde o să vie ispita contra creştinilor spre care vrăjmaşul se laudă s-o
aducă?" Iar egumena a zis către ea: "Fiindcă Sfîntul Apostol zice că
cei ce voiesc a vieţui cu bună credinţă întru Iisus Hristos vor fi
prigoniţi, iar oamenii cei vicleni şi fermecători vor spori spre mai
rău, înşelîndu-se unii pe alţii. Deci, de la oamenii cei răi, care
socotesc cele eretice înşelîndu-se, pe aceia diavolul îi are ca pe nişte
unelte ale sale. De la aceia s-a tulburat turma lui Hristos. Precum au
fost prigoniţi din început prin multe ispite cei binecredincioşi, tot
astfel, şi în zilele cele de pe urmă, va năvăli asupra Bisericii celei
dreptcredincioase vreun lucru potrivnic şi tulburător. Deci, tu petrece în acelea în care te-ai învăţat, cum zice Sfîntul Pavel, că ştii din pruncie Sfintele Scripturi, care pot să te ducă la mîntuire, prin credinţa cea întru Iisus Hristos.
După cîţiva ani, s-a sculat contra dreptcredinciosului împărat
Teodosie, care se numea Adramitin, un voievod al lui cu numele Leon,
care se numea Conon, de neam din Isauria. Acela, luînd lui Teodor
puterea împărătească, a împărăţit singur. La începutul împărăţiei sale
se arăta a fi dreptcredincios, dar, după puţină vreme, s-a făcut un nou
Baltazar, spurcînd sfinţenia bisericească şi urînd pe Hristos Dumnezeul,
Cel Preaînalt şi cinstita Lui icoană. El a introdus în Biserică otrava
cea vătămătoare de suflet a eresului maniheilor, dar mai ales a
iudeilor.
El s-a năpustit cu glas ca un leu răcnind şi scoţînd cuvinte de hulă
ereticeşti contra sfintelor icoane, numindu-le idoli; iar pe cei ce se
închină lor numindu-i închinători de idoli. Deci, a dat poruncă în toată
împărăţia sa să se lepede şi să se scoată afară din biserici sfintele
icoane. În acea vreme, scaunul patriarhiei Constantino-polului era
ocupat de Preasfinţitul Gherman. Acesta, cu ceilalţi arhierei
credincioşi, s-au împotrivit poruncii împăratului, nevoind a se supune
la ereticeasca lui poruncă pe care o dăduse spre lepădarea sfintelor
icoane; deci, grăia către hulitorul acela: "Întrupîndu-se Stăpînul
Mîntuitorul nostru din preacuratele sîngiuiri ale Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu şi săvîrşind pentru noi toată dumnezeiasca Sa rînduială, a
zdrobit toată idoleasca slujbă şi toate chipurile idoleşti s-au dat
focului şi întunericului.
De la vieţile apostoleşti şi de la învăţăturile lor cele mîntuitoare
de lume a trecut mai mult de şapte sute de ani pînă în zilele noastre;
deci, în vremile acelora erau atît de mulţi sfinţi drepţi şi cuvioşi
părinţi, încît niciunul din dînşii n-au hulit sfintele icoane, nici a
auzit cineva vreodată o socoteală mai rea ca aceasta, pe care voi o
purtaţi acum, lepădînd cinstirea icoanelor, care este făcută din vremile
cele vechi, cu vrednică datorie. Sfînta Biserică din început a primit
închipuirea sfintelor icoane şi cinstirea acelora, începînd de la chipul
cel nefăcut, pe care Mîntuitorul singur l-a trimis pe mahramă lui
Avgar, stăpînitorul Edesei. Apoi, după înălţarea lui Hristos, femeia
aceea ce-i curgea sînge, care prin atingerea de marginea hainelor lui
Hristos s-a tămăduit, a făcut dintr-o piatră chipul lui Iisus Hristos.
După aceasta, Sfîntul Evanghelist Luca, a zugrăvit icoana Preacuratei
Fecioare Născătoare de Dumnezeu şi de atunci s-a început acea
dreptcredincioasă zugrăvire a sfintelor icoane şi împodobirea
bisericilor Domnului şi a dreptcredincioşilor creştini. Acest lucru nici
cele şase sfinte Sinoade a toată lumea, care au fost mai înainte de
noi, nu le-au lepădat, ci mai ales a poruncit să ne închinăm
închipuirilor sfinţilor, iar nu să le lepădăm pe acelea.
Deci să ştii, o, împărate că eu pentru cinstirea sfintelor icoane
sînt gata, nu numai a pătimi ceva rău, ci a şi muri. Căci chipul lui
Hristos poartă numele Însuşi al lui Hristos, Care S-a întrupat din
Fecioara cea fără de prihană şi a petrecut pe pămînt cu oamenii. Deci se
cade fiecărui dreptcredincios creştin a muri atît pentru numele lui
Hristos, cît şi pentru chipul Lui, de vreme ce cel ce nu-I cinsteşte
chipul, nu cinsteşte nici pe cel închipuit".
Auzind împăratul acestea, s-a umplut de mînie şi, răcnind ca un leu, a
început mai cumplit a se înrăi, prigonind şi muncind pe cei
dreptcredincioşi, iar pe cei ce se împotriveau lui îi dădea morţii.
Deci, mai întîi a trimis ostaşii săi cu arme, de au izgonit de la
patriarhie pe Sfîntul Gherman cu ocări şi cu bătăi, iar în locul lui a
pus pe mincinosul patriarh, ereticul Anastasie, cel de un gînd cu el.
După aceea toate cărţile dumnezeieşti şi pe învăţătorii cei înţelepţiţi
de Dumnezeu i-a dat focului; de vreme ce lîngă biserica Sfintei Sofia
era o bibliotecă, avînd mai mult de trei sute de mii de cărţi, iar lîngă
aceea erau douăsprezece şcoli şi tot atîţi înţelepţi dascăli, peste
care era unul mai mare, înţeleptul Ghimnasiarh, care luase acea cinste
de la împăratul. Deci, toţi aceştia erau, cu binecuvîntarea
patriarhului, potrivnici păgînătăţii acelui împărat.
Acel împărat fără de lege, a poruncit ca acea bibliotecă, cu toate
şcolile, cu dascălii şi cu ucenicii care s-au aflat în ele la acea
vreme, să le înconjoare cu oaste, să le pună foc şi să le ardă, astfel
încît nici unul n-a scăpat din foc şi nici o carte n-a rămas nearsă.
Atunci puteai să vezi toată cetatea Constantinopolului în întristare şi
în mare supărare, toţi plîngînd şi suspinînd, unii pentru nedreapta
izgonire a Preasfinţitului patriarh Gherman, alţii pentru arderea atîtor
cărţi renumite şi dascăli iscusiţi, iar alţii pentru necinstirea cea
mare ce se aducea sfintelor icoane, de vreme ce pretutindeni erau
sfărîmate, aruncate în noroi, călcate în picioare şi arse cu foc. Deci,
noul patriarh Anastasie, fiind eretic, stînd ca o urîciune a pustiirii
la locul cel mai de cinste şi făcîndu-se bine primit de împărat şi
ajutînd la eresul acelui luptător de icoane, îndată a poruncit ca să dea
afară din biserică cinstitele icoane.
Pe vreme aceea, la Constantinopol, era o poartă care se numea "Poarta
de aramă", ce ducea la palatul împărătesc. Acea poartă era zidită din
zilele marelui împărat Constantin, iar deasupra acelei porţi era chipul
Mîntuitorului făcut din aramă, care stătea acolo de mai bine de patru
sute de ani.
Pe acel chip al Mîntuitorului, patriarhul Anastasie vrînd să-l lepede
la pămînt şi să-L dea focului, ca un luptător de icoane ce era, a
trimis ostaşi cu tesle la acel lucru; şi, cînd un ostaş oarecare cu
dregătoria spătar s-a suit cu tesla pe scară spre a lua chipul lui
Hristos şi a îndeplini lucrul său cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci
l-au văzut nişte femei dreptcredincioase, care se întîmplaseră acolo,
între acelea fiind şi Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu rîvnă
după icoana lui Hristos, îndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea
mai multă rîvnă şi osîrdie spre Domnul şi, fiind insuflate de
sfătuirile cele de Dumnezeu şi pline de vitejeasca îndrăzneală către
Dumnezeu, au alergat la scară, au răsturnat-o la pămînt împreună cu
ostaşul acela, care căzînd de sus, a fost ucis, iar ele, trăgîndu-l şi
bătîndu-l, îl batjocoreau pentru acea nelegiuire.
Apoi, ducîndu-se cu sîrguinţă la patriarhul Anastasie, îl defăi-mau
pentru păgînătatea lui şi îl ocărau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l
lup răpitor, eretic şi vrăjmaş al Bisericii lui Hristos, aruncînd
astfel cu pietre asupra lui. Deci, patriarhul Anastasie, umplîndu-se de
ruşine şi temîndu-se ca să nu se scoale cu mare tulburare poporul întreg
contra lui, a alergat la împărat şi i-a spus de necinstea cu care l-au
înconjurat acele femei şi de uciderea spătarului lîngă porţile cele de
aramă. Din această pricină, împăratul s-a umplut de mînie şi de iuţime
contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis îndată pe ostaşii săi cu
săbiile scoase, ca să răzbune necinstea adusă patriarhului şi pentru
moartea spătarului.
Astfel, au tăiat pe acele sfinte femei, care au arătat atîta rîvnă
pentru buna credinţă; iar pe aceea care a mărturisit mai cu îndrăzneală
buna credinţă şi a fost pricinuitoarea lucrului făcut, tiranul a
poruncit ca, prinzînd-o, s-o arunce în temniţă şi să-i dea ei în fiecare
zi cîte o sută de bice. Deci, Sfînta Teodosia a fost muncită şapte
zile, iar în ziua a opta împăratul a poruncit ca, purtînd pe muceniţă
fără de cinste prin toată cetatea, s-o bată cu nemilostivire.
Atunci, fiind dusă muceniţa printr-un loc care se numea tîrgul
boilor, unde se vindeau şi se junghiau dobitoacele, un ostaş sălbatic şi
fără de omenie, din întîmplare, a călcat cu piciorul peste un corn mare
de capră şi s-a rănit puţin la picior. Deci, umplîndu-se de mînie, a
apucat acel corn şi a bătut pe muceniţă peste grumaz. După aceea a
lovit-o cu cornul acela în gîtlej şi a străpuns-o atît de adînc, încît
Sfînta Cuvioasă Muceniţă, fecioara Teodosia, sfinţita mireasă a lui
Hristos, şi-a dat cinstitul şi sfîntul său suflet în mîinile Mirelui său
Celui fără de moarte şi astfel s-a dus în cămara Lui cea cerească,
încoronată cu îndoită cunună a fecioriei şi a muceniciei.
Iar multpătimitorul ei trup, fiind aruncat pe pămînt şi luat fiind de
nişte oameni cucernici, l-au pus la un loc însemnat, de unde se dau
tămăduiri bolnavilor ca sfintele ei moaşte, întru slava lui Hristos
Dumnezeul nostru, Care împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh este slăvit,
acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
Notă - În această zi mai facem şi pomenirea întîiului sobor a toată
lumea, care s-a ţinut la Niceea la anul 325 şi la care au luat parte
trei sute optsprezece Sfinţi Părinţi care au propovăduit pe Fiul că este
deofiinţă cu Tatăl şi au lepădat pe răucredinciosul Arie, începătorul
de eresuri.
„ La fapta bună muceniţă, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas
iubit al lui Hristos şi locaş iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta
ai ruşinat pe vrăjmaşul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine
pătimind şi arătat cu sabia credinţei ai ucis pe cel cu nume de fiară,
Teodosia; şi bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă,
celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Dumnezeu, Cel Ce de bună voie S-a suit pe Cruce şi S-a făcut ţie
Teodosia cale de pătimire, căci surpând pe tiranul, l-a făcut să se
batjocorească de mucenici, ca o vrabie.
Cu vicleşug înşelându-mă şarpele, m-a luat rob, punând întru mine
poftă a mă face dumnezeu; iar prin tine, Preacurată, chemându-mă din
nou, chiar cu adevărat m-am îndumnezeit.
Pofta cea dumnezeiască pe tine Teodosia te-a arătat mireasă lui Hristos, căci ai iubit Crucea Lui, muceniţă credincioasă.
La
fapta bună muceniţă, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit
al lui Hristos şi locaş iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai
ruşinat pe vrăjmaşul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine pătimind
şi arătat cu sabia credinţei ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia;
şi bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă, celor ce
cu credinţă te cinstesc pe tine.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmosul
Adâncul
Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult
cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu o a
biruit.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu,
Cel Ce de bună voie S-a suit pe Cruce şi S-a făcut ţie Teodosia cale de
pătimire, căci surpând pe tiranul, l-a făcut să se batjocorească de
mucenici, ca o vrabie.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
bună tărie ai surpat la pământ pe înşelătorul, preacinstită Teodosia şi
ca o purtătoare de biruinţă, ai primit cununa biruinţei, muceniţă
prealăudată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel
ce odinioară avea semeţie mare, acum s-a surpat, lovindu-se de răbdarea
ta, sfântă muceniţă, căci luând asupra ta puterea Crucii, ai ruşinat pe
cel ce fără de măsură se trufea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu
vicleşug înşelându-mă şarpele, m-a luat rob, punând întru mine poftă a
mă face dumnezeu; iar prin tine, Preacurată, chemându-mă din nou, chiar
cu adevărat m-am îndumnezeit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pofta cea dumnezeiască pe tine Teodosia te-a arătat mireasă lui Hristos, căci ai iubit Crucea Lui, muceniţă credincioasă.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părăsind
purtarea de grijă a trupului cea făcătoare de stricăciune, cinstită
Teodosia, vieţuieşti întru Duh făcător de viaţă, prealăudată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Vindecă-mi cugetul cu cinstit darul tău cel de Dumnezeu dăruit şi sufletul meu care este slăbănogit de patimi tămăduieşte-l.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ridicat-ai, o, Stăpână Preacurată, chipul meu cel căzut, născând pe Începătorul sculării noastre a tuturor.
Irmosul
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Ridicat
pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a
sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mândrindu-se
tiranul cel viclean, socotea ca să înspăimânteze cu muncile bună
întărirea răbdării tale, iar tu prealăudată strigai: Slavă lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
cunoştinţă de mai înainte te-ai îmbogăţit de dumnezeiasca numire cea de
Dumnezeu dată, muceniţă purtătoare de chinuri, căci te-ai făcut dare
lui Dumnezeu, veselindu-ne pe noi care cu credinţă şi cu dragoste te
cinstim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind
înfrumuseţată şi îmbrăcată cu podoabă mucenicească, înroşită cu sângele
tău, cugetătoare de Dumnezeu Teodosia, strigai Mirelui tău: Cu dragoste
voi alerga după Tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară
Preacurată, cu cuviinţă dumnezeiască ai născut pe Cuvântul Întrupat şi
ai rămas Fecioară; drept aceea cu glasuri netăcute şi cu credinţă
neîndoită, strigăm ţie: Stăpână, bucură-te.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Tu,
Doamne, lumina mea, în lume ai venit, lumina cea sfântă, Care întorci
din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuget dumnezeiesc iubind fecioarele pe Hristos, au mers după Dânsul, slăvindu-L cu cântări.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Schimbând viaţa cea vremelnică, pe viaţa cea veşnică, prin puţin sânge, a moştenit muceniţa împărăţia cerurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Moaştele mucenicilor ca nişte izvoare curg tămăduiri celor bolnavi şi prin credinţă vindecă bolile sufletelor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cine poate să tâlcuiască taina ta, Preacurată? Căci pe Ziditorul, pe Care nu-L încap toate, L-ai încăput în pântecele tău.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru
Tine Hristoase cu sârguinţă a primit moarte muceniţa Teodosia,
înspăimântându-se de îngrozirile tiranilor, urmând patimii Tale celei de
bună voie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-se
femeile cu Crucea Ta, fiind rănite de dorire şi de dragostea Ta cea
dumnezeiască, prea lesne au călcat capetele balaurilor, precum ai zis,
Mântuitorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mirele
cel înţelegător, aflându-te pe tine Porumbiţă cu totul desăvârşită şi
Preacurată şi Crin foarte luminos şi Floare din văi, S-a sălăşluit întru
tine, o, Maică a lui Dumnezeu.
Irmosul
Jertfi-voi
Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele
demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta
Ta.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Căutând cele de sus...
Cu
ostenelile ai câştigat viaţa cea fără osteneală şi în sângiurile tale
ai înecat pe vrăjmaşul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată
şi te bucuri cu oştile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârşesc
pomenirea ta.
Cântarea a 7-a
Irmosul
În
cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai
vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat
eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzându-te
noi pe tine, muceniţă, împodobită cu frumuseţi de Dumnezeu date, cu
credinţă şi cu cântări, curat strigăm Mirelui tău: Binecuvântat eşti în
Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împreună
cu fecioarele purtând făclie, ai intrat acum, muceniţă, bucurându-te,
în cămara cea cerească a Mirelui strigând: Binecuvântat eşti în Biserica
slavei Tale, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel
Ce șade pe tronul cel înălţat, aflându-te pe tine pe pământ Tron de
cuviinţă dumnezeiască, Fecioară, S-a odihnit întru tine. Binecuvântată
eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dezlegându-te
de legăturile trupului, cinstită Teodosia, cu bucurie ai zburat către
cămara Mirelui cea luminoasă, dănţuind ca o mireasă şi strălucind cu
sânge roşu mucenicesc şi strigând: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul,
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-te-ai
luminat a locui în cămara Mirelui cea cerească, cinstită Teodosia,
aflând mărire veşnică pururea pomenită şi cu adevărat te-ai îmbogăţit cu
roada vitejiei tale, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Arătatu-te-ai
cu adevărat purtătoare de nume, cinstită Teodosia, căci dare de
Dumnezeu preaaleasă te-ai dat nouă, preaînţeleaptă, izvorând râuri de
daruri, mai presus de cuget, celor ce cu credinţă cântă: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu
adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică a lui
Dumnezeu, Preacurată, purtând adevărată numire a Dumnezeirii, asemenea
cu naşterea. Pentru aceea noi credincioşii cu cuget dumnezeiesc te
mărim, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile
întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a
încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii
cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
rugăciunile tale, de Dumnezeu cugetătoare, muceniţă Teodosia,
prealăudată, dezleagă lanţurile greşelilor celor ce cu dreaptă credinţă
te laudă pe tine, ca una ce stai înaintea lui Dumnezeu Atotţiitorului,
preacinstită.
Stih: Sfântă Muceniță Teodosia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndumnezeindu-te
cu plecarea către Dumnezeu, cu iscusire ai câştigat pofta strămoaşei
Eva, făcându-te Dumnezeu prin împărtăşire dumnezeiască; pentru aceasta,
preafericită Teodosia, pe tine te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu
totul este dulceaţă Mirele tău, purtătoare de chinuri, muceniţă
Teodosia; cu totul este veselie sufletească Hristos, de Care acum
îndestulându-te, adu-ţi aminte de noi cu rugăciunile tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul,
Cel ce a împodobit toate, vrând să Se întrupeze, S-a sălăşluit întru
tine, pe tine singură aflându-te mai sfântă decât toate şi te-a arătat
cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.
Irmosul
Hristos,
piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele
cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru
aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Dare
lui Dumnezeu eşti după cuviinţă, muceniţă înţeleaptă, strălucind întru
pătimire şi întru luminată feciorie, cu razele luminând cugetele
tuturor, celor ce pururea te cinstesc pe tine cu credinţă, Teodosia şi
săvârşesc pe pământ praznicul tău cel prealuminat, de Dumnezeu fericită.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe înţelepciunea...
Cu
curgerea sângiurilor tale toată puterea diavolului celui viclean, cu
adevărat înecând mărită, adâncul cel mare al chinurilor fără vătămare ai
trecut şi intrând în cămara cea cerească, te-ai sălăşluit în pământul
cel sfânt, după vrednicie primind plata ostenelilor, prealăudată
Teodosia; roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli,
celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
Troparul Sfintei Mucenițe Teodosia din Tir, glasul al 2-lea
La fapta bună, muceniță, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas
iubit al lui Hristos și locaș iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta
ai rușinat pe vrăjmașul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine
pătimind, și arătat cu sabia credinței ai ucis pe cel cu nume de fiară,
Teodosia; și bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă,
celor ce cu credință te cinstesc pe tine.
Condac Sfintei Mucenițe Teodosia din Tir, glasul al 4-lea
Cu ostenelile ai câștigat viața cea fără de osteneală, și în
sângiuirile tale ai înecat pe vrăjmașul cel spurcat al Bisericii lui
Hristos, prealăudată, și te bucuri cu oștile cele de sus, acoperind pe
cei ce săvârșesc pomenirea ta.
Condacul 1
Luând asupra ta puterea Crucii și surpând tăria vrăjmașului cu bună
știință, ai lovit de răbdarea ta și durerea trupului și ocara păgânilor,
primind cununa de crini a mucenicilor lui Dumnezeu. Ceea ce acum te
veselești în Ceruri în ceata Sfintelor Fecioare, primește aceste cântări
de la noi care te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia,
purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Icosul 1
Cetele de Îngeri s-au adunat pe pământ din porunca Domnului Hristos
și te-au întărit în a-I urma pe drumul Crucii, Sfântă Teodosia, iar
păcatele tale s-au spălat în sângele pe care cu bunăvoie l-ai vărsat
spre iertarea greșelilor celor cu voie și fără de voie, urcând curată în
Împărăția Lui, iar de acolo auzi aceste laude:
Bucură-te, vlăstar ieșit din rădăcina Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, fecioară iubitoare de Adevăr;
Bucură-te, neîntinată copilă, cu inima ridicată la Cer;
Bucură-te, cea pură la suflet;
Bucură-te, cea luminată în gândire;
Bucură-te, inimă plină de razele aurii ale harului;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 2
Te-ai născut în cetatea Tirului din Siria din neam de părinți
închinători idolești, Sfântă Teodosia, dar deși în oraș era obiceiul
jertfelor la idoli și toți săvârșeau păcate de moarte, te-ai ferit de a
te însoți cu ei și ai ales a te lipi cu inima de Dumnezeu, Căruia Îi
cântai în fiecare zi: Aliluia!
Icosul 2
Ai găsit câteva fecioare asemenea ție, curate și cuminți, unindu-vă
în credința în Dumnezeu și petrecând zii și noapte în rugăciune și fapte
de milostenie, iar noi te cinsim:
Bucură-te, cea credinicioasă și plină de evlavie;
Bucură-te, pârga tinereții închinată lui Dumnezeu;
Bucură-te, crin binemirositor al fecioriei;
Bucură-te, floare parfumată ca tămâia din Rai;
Bucură-te, cea cu bună purtare;
Bucură-te, veselia trăirii cu gândul la Cer;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 3
Ai ascultat întocmai de îndemnul lui Hristos: ”Cine are poruncile
Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de
Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” și prin aceasta ai primit
Cunua veșniciei: Aliluia!
Icosul 3
”Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe
Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după
Mine nu este vrednic de Mine.” zice Domnul, iar noi ne rugăm:
Bucură-te, că mult ai pătimit din cauza părinților tăi după trup;
Bucură-te, că ei te sileau să jerfești la idoli;
Bucură-te, că te-ai împotrivit cu toată puterea ta;
Bucură-te, că te pedepseau și te lipseau de hrană;
Bucură-te, că încercau să te amăgească cu amenințări;
Bucură-te, că nimic nu au izbutit;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 4
Dei erai de numai 17 ani, nu ai făcut din credința ta o taină ci ceea
ce credeai propovăduiai public, având în inima ta cuvintele lui
Hristos: ”Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi
mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de
oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu
înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” Aliluia!
Icosul 4
Era multă teamă în cetate fiind vremea persecuțiilor împăratului
Maximian împotriva creștinilor, dar tu te-ai apropiat în Ziua Învierii
Domnului de prizonierii creștini care erau închiși din pricină că nu
vroiau să se închine idolilor și noi te lăudăm:
Bucură-te, că ai vrut să iei parte la durerea lor;
Bucură-te, că ei își așteptau moarte mucenicească;
Bucură-te, că le-ai vorbit cu îndrăzneală;
Bucură-te, că le-ai spus despre Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, că i-ai rugat să te pomenească și pe tine la Tronul Lui;
Bucură-te, că le-ai întărit credința și L-ai mărturisit pe Hristos în fața păgânilor soldați;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 5
De îndată ai fost prinsă, Sfântă Teodosia, chipurile că ai săvârșit o
faptă nelegiuită și ai fost dusă în fața guvernatorului Urban, care
aflând cele întâmplate ți-a cerut să te închini idolilor căci el nu știa
a se ruga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Ai refuzat, Sfântă Muceniță, și ți-ai mărturisit din nou credința în
Hristos, în puterea Crucii și a Învierii Lui, în bucuriile Împărăției
lui Dumnezeu. Guvernatorul s-a mâniat ca o fiară, iar noi ne rugăm:
Bucură-te, că te-a supus la munci groaznice;
Bucură-te, că au smuls cu gheare carnea de pe trupul tău;
Bucură-te, că ți-au împuns sânii cu țepușe de fier;
Bucură-te, că diavolul s-a lovit de rădbarea ta;
Bucură-te, că Îngerii Domnului străjuiau lângă tine;
Bucură-te, că te răcoreau în chinuri cu aripile lor;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 6
Pe când încă abia mai suflai fața ta era strălucitoare și zâmbeai,
Sfântă Teodosia, suferind în tăcere biciuirea cărnii fiindcă sufletul
tău se făcea mai ușor ca să zboare spre Cer: Aliluia!
Icosul 6
Urban ți-a cerut din nou să jertfești idolilor, dar i-ai răspuns:
”Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor. Cruzimea ta mă
face fericită și grozav m-ar durea dacă n-aș simți-o. Mă bucur că sunt
chemată la cununa muceniciei și mulțumesc lui Dumnezeu, din toată inima,
că m-a învrednicit de un asemenea har.”
Bucură-te, fecioară blândă și curată;
Bucură-te, trup neputincios în care a lucrat puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea întărită în chinuri de Dragostea lui de Tată;
Bucură-te, că Mirele Hristos te-a vrut mireasa Lui;
Bucură-te, că nu te-au îngenunchiat slujitorii diavolului;
Bucură-te, că uneltirile satanei au pierit cu sunet;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 7
Văzând guvernatorul că nu izbutește nimic cu chinurile, a poruncit să
ți se lege o piatră de gât și să fii aruncată în mare, iar tu cu
bucurie ai primit: Aliluia!
Icosul 7
Însă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu te-ai săvârșit din
viață, Sfântă Teodosia, ci El a poruncit Îngerilor Săi care te-au scos
din apă și te-au adus la mal nevătămată.
Bucură-te, că te-ai dus în fața lui Urban;
Bucură-te, că aveai fața luminoasă;
Bucură-te, că purtai în mâini piatra cu care ai fost legată de gât;
Bucură-te, că povara morții fusese biruită de Dumnezeu;
Bucură-te, că instrumentul pieirii își pierduse toată puterea;
Bucură-te, că viața este în Mâinile lui Dumnezeu, nu a demonilor;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 8
Urban guvernatorul te-a aruncat imediat în groapa cu fiare sălbatice,
fiindcă avea mintea întunecată de diavoli și nu a vrut nici atunci să
înțeleagă cum că toate acele minuni se lucrează prin puterea lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Zidirea lui Dumnezeu n-a vrut să te vateme, Sfântă Muceniță, așa
încât fiarele sălbatice s-au așezat la picioarele tale ca niște
mielușei, desfătându-se de lumina Harului care răzbătea prin trupul tău
chinuit, iar noi ne închinăm:
Bucură-te, cea ce îmblânzești firea pătimașă;
Bucură-te, cea ce alungi ispitele de moarte;
Bucură-te, că prin tine se stinge tirania;
Bucură-te, că tu aduci pace în inimile schinguite;
Bucură-te, că scoți la iveală adevărul din marea tulbure a vieții;
Bucură-te, că distrugi uneltele de vrăjitorie și magie ale vrăjitorilor;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 9
După multe încercări nereușite Urban a hotărât să te dea morții din
nou, de data aceasta prin tăierea cu sabia, iar tu I-ai strigat lui
Dumnezeu cu glas de mulțumire: Aliluia!
Icosul 9
Plecându-ți capul sub sabie, s-a văzut o porumbiță zburând din gura ta, care strălucea mai mult decât aurul și s-a suit la cer.
Bucură-te, că sufletul tău s-a dus Acasă;
Bucură-te, că ai zburat nestringherită spre Cămara de Nuntă;
Bucură-te, că sângele vărsat ți-a spălat păcatele;
Bucură-te, că ai mers cu veselie în ceata Sfintelor Fecioare;
Bucură-te, că te-ai învelit pe veșnicie de harul necreat al Împărăției Domnului Hristos;
Bucură-te, că de acolo ne auzi și pe noi, păcătoșii;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 10
În următoarea noapte te-ai arătat părinților tăi, îmbrăcată cu o
haină strălucitoare, cu o cunună pe cap și o cruce strălucitoarea în
mână, plină de bucurie și de împlinire: Aliluia!
Icosul 10
Erai înconjurată de multe alte fecioare, și ele mântuite, și le-ai
zis părinților: „Vedeți voi ce mare este slava și harul Hristosului meu,
de care voiați să mă lipsiți?” iar noi ne veselim:
Bucură-te, că nu ai lăsat dragostea de părinți să biruie iubirea de Hristos;
Bucură-te, că ai ales partea cea bună;
Bucură-te, că mergând după El, ai primit și Mamă și Tată;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a ocrotit ca o Mamă;
Bucură-te, că te-ai făcut copilul Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că ai mers pe calea iubirii de Dumnezeu, nu de părinți;
Bucură-te, că dator este omul a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 11
Dragostea ta pentru Dumnezeu a biruit și durerea trupului și frica de
moarte, că deși erai doar o copilă nu te-ai înfricoșat de amenințările
diavolului ci ai stat biruitoare în fața morții strigându-L pe Domnul
Hristos cu nădejde: Aliluia!
Icosul 11
Neînțeleasă este pentru necreștini această biruință a ta, Sfântă
Teodosia, însă noi mărturisim cu tărie că ai pătimit fiind întărită de
harul lui Dumnezeu Care nu Își părăsește mucenicii ci le dă curaj până
la capăt.
Bucură-te, mijlocind și pentru noi curaj în ispite;
Bucură-te, că ne dai puterea de a-L urma cu orice preț pe Dumnezeu;
Bucură-te, luminarea minții în a alege bine;
Bucură-te, că prin tine se deschid drumurile rugăciunii;
Bucură-te, că rupi legăturile bolnăvicioase cu părinții necredincioși;
Bucură-te, că ne îndreptezi simțirile spre judecata dreaptă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 12
Te-ai bucurat nespus că ai fost chemată la cununa muceniciei şi I-ai
mulţumit lui Dumnezeu din toată inima că te-a învrednicit de un asemenea
har și arătându-te cu fața luminoasă în munci ai zâmbit spre Veșnicie:
Aliluia!
Icosul 12
Descrețește și frunțile noastre, Sfântă Muceniță, să nu ne doboare
întristarea ci să fim veseli în duh că toate pătimirile noastre au un
sens, fiind sunt scări ce duc în Sus la mântuire, și rugându-te să urci
cu noi trepțile despătimirii și ale răbzoiului nevăzut, te cinstim:
Bucură-te, porumbiță aurită a Cerului;
Bucură-te, purtătoare de răni mucenicești;
Bucură-te, vindecând rănile noastre duhovnicești;
Bucură-te, alinând tristețea adusă de diavol;
Bucură-te, dezlegând plânsul cel vătămător;
Bucură-te, ocrotitoarea noastră în vremurile grele;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 13
Sfântă Muceniță Teodosia, cea ce din purtătoare de chinuri te-ai
făcut purtătoare de biruință, caută cu milă și spre noi și dezleagă
necazurile care ne fac viața grea, adu-ne sănătate trupului și umple de
har inima și sufletul nostru ca să zâmbim și noi cu bucurie și să ne
desfătăm de slava lui Dumnezeu tot mereu: Aliluia! (Acest Condac se
spune de 3 ori).
Icosul 1
Cetele de Îngeri s-au adunat pe pământ din porunca Domnului Hristos
și te-au întărit în a-I urma pe drumul Crucii, Sfântă Teodosia, iar
păcatele tale s-au spălat în sângele pe care cu bunăvoie l-ai vărsat
spre iertarea greșelilor celor cu voie și fără de voie, urcând curată în
Împărăția Lui, iar de acolo auzi aceste laude:
Bucură-te, vlăstar ieșit din rădăcina Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, fecioară iubitoare de Adevăr;
Bucură-te, neîntinată copilă, cu inima ridicată la Cer;
Bucură-te, cea pură la suflet;
Bucură-te, cea luminată în gândire;
Bucură-te, inimă plină de razele aurii ale harului;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia, purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Condacul 1
Luând asupra ta puterea Crucii și surpând tăria vrăjmașului cu bună
știință, ai lovit de răbdarea ta și durerea trupului și ocara păgânilor,
primind cununa de crini a mucenicilor lui Dumnezeu. Ceea ce acum te
veselești în Ceruri în ceata Sfintelor Fecioare, primește aceste cântări
de la noi care te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Teodosia,
purtătoare de biruință, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rugăciune:
Trupul tău firav s-a făcut stâncă tare iar mintea ți-ai ațintit-o
doar spre Cer, Sfântă Muceniță Teodosia, și închipuindu-ți că stai la
Picoarele Crucii Domnului pe Golgota, ai învins toate durerile cărnii
iar sufletul tău a primit biruința.
Vino și la noi și ne încurajează, precum odinioară te-ai arătat
creștinilor întemnițați, și ne întărește credința în Dumnezeu, căci mare
este puterea ta. Vino și la noi și ne scoate din apa mării ispitelor,
acolo unde slujitorii satanei ne aruncă prin vrăjile lor, și desfă de la
gâtul nostru pietrele care ne afundă în adînc, ca să ieșim la liman
liberi și nevătămați.
Închide gura fiarelor care caută să ne înghită sufletul, ajută-ne în
ispitele ce vin de la părinții necredincioși, dă-ne curaj și stai lângă
noi biruind cu rugăciunea răul care se înmulțește, iar la sfârșitul
vieții roagă-te pentru noi să primim bucuria celor care au luptat pentru
Hristos până la capăt ca să ne veselim cu tine și cu Ceata Sfintelor
Fecioare în Împărăția lui Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de
asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu
Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi! Amin!
Despre Sfînta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel:
"Întinzîndu-se asupra noastră pînă la cinci ani prigoana de la
păgînii închinători la idoli, în două zile ale lunii aprilie, chiar la
praznicul Învierii Domnului, în cetatea Cezareea Palestinei o fecioară
credincioasă şi cinstită de neam din Tir, care nu avea încă optsprezece
ani, s-a apropiat de cei care erau închişi în temniţă, legaţi pentru
Hristos, şi le spunea cu îndrăzneală despre împărăţia lui Dumnezeu.
Ea le-a urat de bine, rugîndu-i s-o pomenească înaintea Domnului cînd
vor sta înaintea Lui, după sfîrşitul nevoinţei lor cei muceniceşti.
Văzînd ostaşii pe fecioară că vorbeşte cu cei legaţi pentru Hristos, au
răpit-o ca şi cum făcuse un mare rău şi au adus-o la ighemonul Urban
spre cercetare. Ighemonul, fiind plin de mînie şi de sălbăticie cumplită
de fiară, a muncit-o cu cumplite munci, strujindu-i pînă la oase
coastele şi sînii cu unghii de fier; dar ea, fiind cu faţa luminoasă, pe
toate le răbda cu curaj. Deci, a poruncit s-o înece în adîncul mării".
Acestea le povesteşte Evsevie, care a fost martor ocular la toate
muncile. În povestirea romanilor se mai adaugă: "Teodosia, această
sfîntă muceniţă a lui Hristos, după înecarea sa în mare, a fost scoasă
vie de îngeri din adînc la uscat şi umbla purtînd în mîini piatra care
fusese legată de grumajii ei. Apoi, prinzînd-o din nou şi aducînd-o la
judecată, muncitorul a dat-o spre mîncarea fiarelor, dar n-a fost
vătămată de ele. După aceea a poruncit s-o taie cu sabia. Şi, cînd i-a
tăiat capul, s-a văzut o porumbiţă, zburînd din gura ei, care strălucea
mai mult decît aurul şi s-a suit spre cer. Apoi, după ce a sosit
noaptea, sfînta muceniţă s-a arătat părinţilor săi în mijlocul sfintelor
fecioare, îmbrăcată cu o haină mai albă decît zăpada, avînd o cruce de
aur în mîini, purtînd o cunună pe cap şi zicînd: "Iată cît de mare este
slava şi darul Hristosului meu de care aţi vrut să mă lipsiţi!"
Părinţii ei, văzînd în dînsa dorinţa de nevoinţă mucenicească, o
opreau de la acea faptă; dar sfînta, ascunzîndu-se de dînşii, a alergat
la cei legaţi pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis şi
s-a încununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a rînduit o
astfel de nevoinţă.
Cuviosul Ignatie
s-a născut din părinţi dreptcredincioşi şi a crescut în adevărata
învăţătură şi în săvîrşirea faptelor bune. Cunoscînd deşertăciunea
vieţii acesteia, s-a lepădat de lume şi s-a făcut monah. Pentru multa
lui bunătate, a fost pus mai întîi arhimandrit, apoi episcop al cetăţii
Rostovului. Deci, luînd conducerea Bisericii lui Dumnezeu, păştea bine
turma încredinţată lui. Petrecînd în arhierie douăzeci şi şase de ani şi
îngrijind bine de Biserica lui Hristos, s-a mutat la Dumnezeu, în anul
de la facerea lumii 6796, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul în
anul 1288, în 28 de zile ale lunii mai, într-o vineri după Vecernie.
Auzind de aceasta cetăţenii Rostovului, s-au adunat împreună cu
mulţime nenumărată de popor şi au făcut plîngere nemîngîiată, că i-a
lăsat păstorul şi învăţătorul, ajutătorul şi izbăvitorul celor din nevoi
şi necazuri, folositorul văduvelor şi al sărmanilor, hrănitorul
săracilor şi scăpătaţilor, povăţuitorul rînduielii preoţeşti şi
monahiceşti, învăţătorul domnilor şi arătător al dregătorilor.
Luînd cinstitul lui trup l-au adus în biserică; iar din pricina
mulţimii poporului n-au putut să-l aducă înăuntru ci, punîndu-l înaintea
bisericii, acolo au cîntat rînduiala pentru cei morţi. În acea vreme au
venit călugăriţe cucernice, din care una cu numele Teodosia. Aceasta a
fost soţia lui Pavel, întîiul diacon al arhiereului care, de cînd se
luase cu bărbatul său cu nuntă legiuită, a voit să petreacă pentru
Dumnezeu, viaţa feciorească şi cinstită; deci, a petrecut toată viaţa sa
în rugăciuni şi în postiri, şi mărturisită era curăţia vieţii lor de
toţi.
După moartea fericitului Pavel, ea s-a învrednicit de chipul
monahicesc. Aceasta, auzind de moartea arhiereului, a mers la sfintele
lui moaşte împreună cu o altă călugăriţă, anume Xenia, fiind şi aceea
plăcută lui Dumnezeu şi avînd viaţa îmbunătăţită. Amîndouă aceste
călugăriţe şi mulţi alţii din cei plăcuţi lui Dumnezeu, cărora li s-au
descoperit, au văzut această minune: Cînd duceau trupul sfîntului la
biserică, s-a sculat arhiereul lui Dumnezeu Ignatie în veşmintele sale
arhiereşti de pe patul în care era purtat şi, umblînd prin văzduh, a
stat deasupra bisericii şi a binecuvîntat poporul şi toată cetatea.
După aceasta, s-a pogorît în cămara de jos, care era lîngă altar,
unde îi gătise mormîntul, pentru punerea cinstitului său trup. Aceasta a
descoperit-o Dumnezeu acelor cuvioase călugăriţe şi altor credincioşi
vrednici, spre mărturisirea plăcutului său şi pentru încredinţarea
sfinţeniei lui, că a cîştigat milă de la Domnul şi s-a învrednicit în
partea sfinţilor.
În acelaşi ceas s-a făcut şi altă minune, care este aceasta:
Arhimandritul Ştefan avea din naştere un deget de la mînă strîmb, spre
palmă şi, cînd s-a atins de cinstitul trup al sfîntului, îndată degetul
cel strîmb s-a dat la loc şi s-a făcut ca şi celelalte. A doua zi,
adunîndu-se toţi, au dus pe sfîntul în biserică şi au făcut obişnuita
slujbă şi cîntare deasupra gropii; dar cînd l-au pus în mormînt şi cînd
îi dădeau scrisorile în mînă, în care erau scrise numele acelora pe care
îi sfinţise preoţi şi diaconi în viaţa sa, deodată şi-a întins mîna ca
şi cum ar fi fost viu şi a luat acele scrisori. Atunci toţi, văzînd acea
minune, s-au înspăimîntat şi s-au bucurat, slăvind pe Dumnezeu. Deci,
cu rugăciunile lui Ignatie, acest plăcut arhiereu al lui Dumnezeu, să ne
învrednicim şi noi cu dînsul, a fi părtaşi bunătăţilor celor veşnice,
în Iisus Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine slava în veci. Amin.
a aruncat-o în
cuşca fiarelor spre mîncare. După aceea a dat drumul la doi lei flămînzi
şi chinuiţi de foame de trei zile. Venind leii către sfînta, s-au
plecat înaintea ei şi îi lingeau picioarele. Poporul, văzînd aceasta,
şi-a ridicat glasul, zicînd: "Femeia aceasta este cu adevărat
fermecătoare şi necurată, de vreme ce a fermecat şi fiarele, încît nu
pot să se atingă de ea; deci, pierde-o pe aceasta, ighemoane, degrabă".
Pe cînd poporul clevetea
astfel, de la acea cuşcă s-au sfărîmat uşile, cu puterea lui Dumnezeu,
şi s-au deschis; iar leii au sărit cu mînie către popor, răcnind şi
mugind, încît poporul s-a pornit la fugă; şi au fugit în curte împreună
cu ighemonul. Leii, izgonind pe cei ce fugeau, au ucis o sută douăzeci
de oameni din popor. Atunci ighemonul, neştiind ce să mai facă
muceniţei, a poruncit ca s-o taie cu sabia.
Deci, scoţînd pe sfînta afară
din cetate la locul de tăiere şi-a ridicat mîinile spre cer şi se ruga,
zicînd: "Hristoase, Dumnezeul meu, vino acum şi stai de faţă roabei Tale
în ceasul acesta, împlinindu-Ţi făgăduinţa Ta cea adevărată, du-mă pe
mine în ograda Ta cea sfîntă şi mă rînduieşte cu binecuvîntatele Tale
oi. Numără-mă pe mine cu femeile cele ce Ţi-au plăcut Ţie: Cu Sarra,
Reveica, Rahila, Lia, Susana şi cu Maica Ta cea fără de prihană, Curata
şi pururea Fecioara Maria; asemenea şi cu Marta şi Maria surorile lui
Lazăr, cu Ana proorociţa, care a ieşit întru întîmpinarea Ta, cu Sfîntul
Simeon, primitorul de Dumnezeu ce a mărturisit pentru Tine, Elisabeta
maica Mergătorului Înainte şi cu întîia Muceniţă Tecla. Scrie-mă în
numărul lor şi-mi dă mie ca să mă odihnesc cu dînsele în veci". Astfel
rugîndu-se, s-a auzit un glas de sus, zicînd: "Vino, fiică, că îţi este
gata cununa şi scaunul; iar cetele îngereşti încep cîntări de dănţuire
la intrarea ta în cer".
Auzind sfînta acest glas, s-a
umplut de bucurie negrăită şi, cu veselie şi-a plecat capul sub sabie,
şi astfel i l-a tăiat. Din rănile ei în loc de sînge a curs lapte;
acesta era semnul curăţiei ei. După aceasta, credincioşii, luînd trupul
ei cel sfînt, l-au îngropat cu bună cucernicie, slăvind pe Tatăl, pe
Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia şi de la noi
să-I fie cinste, slavă şi închinăciune, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Eliconida, muceniţa lui
Hristos a trăit pe vremea împărăţiei lui Gordian şi a lui Filip, fiind
născută şi crescută în Tesalonic. Ura contra creştinilor din partea
închinătorilor de idoli răspîndindu-se pretutindeni, muceniţa a mers la
Corint. Şi, văzînd poporul aducînd jertfe idolilor, a stat la un loc
înalt şi a strigat, zicînd: "O, bărbaţi corinteni, nepricepuţi şi
împietriţi cu inima, vă văd că sînteţi necredincioşi. Aţi lăsat pe
Dumnezeul Cel veşnic şi nestricăcios şi v-aţi întors către idolii cei
pierzători de suflete. Vă rog, uitaţi-vă la înălţimea cerului şi la
lăţimea pămîntului şi socotiţi cu mintea voastră, cine a întins cerul ca
o piele pe deasupra capetelor noastre? Cine a întemeiat pămîntul peste
adîncuri? Cine este puternic să alineze valurile cele furioase ale mării
cu înfricoşatul şi slăvitul Său nume? Cine a zidit din ţărînă pe om, şi
a suflat în el duh de viaţă? Acela este adevăratul Dumnezeu, Care ţine
în palmă toată făptura şi Care petrece în ceruri. Iar zeii păgînilor
sînt diavoli muţi şi nesimţitori, asemenea lor să fie toţi cei ce se
închină lor".
Astfel grăind sfînta, cu libertate şi cu glas mare, îndată au
apucat-o păgînii şi au dus-o la ighemonul lor, Perine. Ighemonul,
căutînd spre ea şi văzînd cinstea feţei ei, a început a-i vorbi cu
blîndeţe, zicînd: "Bine să-ţi fie ţie, preafrumoasă fiică, căci
socotesc, că tu crezi în zeii noştri cei ce petrec pururea şi mă bucur
de tine". Sfînta a zis: "O, ighemoane, ce bucurie poate să fie
păgînilor, de vreme ce bucuria ta se va întoarce în plîngere, iar
mîndria în neputinţă? Eu cred în Dumnezeu, Care este peste toate şi mă
bucur că m-am învrednicit, pentru Dumnezeul meu a intra în această
nevoinţă, pe care o aştept de mult, ca să cîştig cununa biruinţei".
Ighemonul a zis: "Nu fi cu limbuţia ta asemenea cu femeile cele fără de
minte, ci spune nouă cu blîndeţe şi pe scurt cum te numeşti?"
Sfînta a răspuns: "Nu sînt nebună, ci înţeleaptă întru Hristos; iar
de voieşti să ştii numele meu, mă numesc Eliconida". Zis-a ighemonul:
"Nu cu cuviinţă ţi s-a dat numele Eliconida, căci pentru neruşinarea ta
cea mare, vei primi peste trupul tău munci şi bătăi". Sfînta a răspuns:
"Bine, mă numesc Eliconida, căci totdeauna este cu mine milostivirea
Dumnezeului meu şi arunc săgeţi asupra diavolului, tatăl tău. Iar ţie,
Perine, nu ţi s-a pus numele din întîm-plare, căci necuratul şi
ticălosul tău trup, împreună cu spurcatul tău suflet, se va trage cu
oşti înfocate la pierzare". Zis-a ighemonul: "Să ne spui curat, vei
jertfi zeilor sau nu? Pentru că mă jur pe zeul meu, doctorul Asclipie,
că nu te voi cruţa, de nu vei asculta porunca împărătească şi de nu te
vei închina zeilor noştri". Sfînta a răspuns: "Ascultă-mă, Perine! Eu
sînt roabă a lui Hristos, iar pe Asclipie al tău nu ştiu cine este.
Deci, fă ceea ce voieşti".
Atunci ighemonul, umplîndu-se de mînie, a început a munci pe sfînta.
Deci, întîi a poruncit, s-o întindă la pămînt şi să-i zdrobească
gleznele picioarelor ei şi apoi s-o arunce într-o căldare plină cu
smoală foarte înfierbîntată. Dar, îngerul Domnului, arătîndu-se, a
răcorit căldarea; iar smoala cea fiartă a prefăcut-o în rouă rece, încît
ieşea din căldare, ca din nişte aromate, o mireasmă plăcută. Lucrul
acesta văzîndu-l ighemonul, a strigat, zicînd: "O, cît de mare vrăjitor
este acest Hristos, care poate să prefacă focul în apă!" Sfînta i-a zis:
"Cît de mari ţi se par ţie acum, zeii tăi Die şi Asclipie, pe care i-a
umplut de ruşine o femeie, fiind roabă a lui Hristos?" Din aceste
cuvinte ale sfintei, muncitorul, umplîndu-se de mai multă mînie şi
numind-o pe ea fermecătoare, a poruncit, să-i smulgă perii capului ei cu
piele cu tot şi să-i ardă capul cel jupuit şi pieptul cu lumînări
aprinse. Însă muceniţa răbda cu vitejie toate acele munci, ca şi cum nu
simţea nici o durere.
Atunci ighemonul, schimbîndu-şi mînia în blîndeţe, a început a momi
pe sfînta, zicînd: "Preaiubită fiică, apropie-te şi jertfeşte zeilor
celor nebiruiţi, mai ales Afroditei şi Atenei. Pentru aceasta te voi
face preoteasa marei Artemida, asemenea cu femeile senatorilor, şi voi
pune în mijlocul cetăţii întru numele tău un stîlp de aur. Despre
aceasta voi înştiinţa pe împăraţi prin scrisori despre tine şi vei fi ca
o maică în toată această cetate".
Sfînta Eliconida a zis: "De vei face precum zici, du-mă în capiştea
zeilor tăi, ca să aduc jertfe". Ighemonul, auzind acestea, s-a umplut de
mare bucurie şi îndată a poruncit propovăduitorilor şi trîmbiţelor să
înştiinţeze toată cetatea, ca să se adune şi să ducă cu mare dănţuire pe
sfînta în capiştea idolilor. Iar ea, intrînd în capişte, a zis popilor:
"Voiesc să fiu singură cînd aduc jertfe curate; deci, porunciţi tuturor
să iasă din capişte împreună cu voi şi apoi să închideţi uşile". Popii
au ascultat-o. Deci, încuind pe sfînta singură în capişte, ei înşişi
stăteau afară înaintea uşilor, jucînd şi cîntînd din trîmbiţe şi
timpane.
Mireasa lui Hristos, fiind singură înăuntru, a apucat pe idolul
Afroditei şi l-a sfărîmat în trei bucăţi, apoi pe idolul Atenei, pe
care, aruncîndu-l la pămînt, l-a zdrobit cu totul, şi, după aceea,
luîndu-l şi pe al lui Asclipie din altarul lui, i-a tăiat mîinile,
picioa-rele şi capul. Acelaşi lucru a făcut şi idolului Die. Pe cînd se
făcea acea sfărîmare a zeilor, n-au auzit nici slujitorii, nici poporul,
de vreme ce glasul trîmbiţelor şi al timpanelor covîrşea zgomotul din
capişte. Astfel, ei au stat multă vreme afară, aşteptînd pînă ce
fecioara îşi va săvîrşi rugăciunile şi jertfele. Dar, după multă vreme,
slujitorii, pierzînd răbdarea, s-au plecat să privească în capişte.
Acolo au văzut pe zeii lor sfărîmaţi şi aruncaţi la pămînt, iar pe
sfînta, şezînd în altar şi lăudînd pe Hristos Dumnezeul ei. Deci, au
sărit înăuntru, rupîndu-şi hainele lor şi apucînd pe muceniţa cu mînie,
strigau către ighemon: "Pierde pe această fermecătoare". Din această
pricină s-a făcut gîlceavă şi strigare în poporul cel mînios pentru
sfărîmarea idolilor; pentru că toţi răcneau, zicînd: "O, ighemoane,
pierde îndată pe această fermecătoare". Atunci ighemonul a poruncit să-i
taie sînii sfintei muceniţe şi s-o arunce în temniţă, pînă ce va socoti
cu ce fel de moarte cumplită s-o piardă; deci, sfînta a petrecut în
temniţă cinci zile.
În acea vreme, a venit în Corint alt ighemon în locul lui Perine, cu
numele Iustin. Aceluia i-au vestit despre muceniţa Eliconida, despre
muncirea ei şi despre sfărîmarea zeilor lor. Iustin, auzind acestea şi
fiind un rîvnitor desăvîrşit către zei, s-a umplut de mînie contra
Eliconidei, pentru sfărîmarea acelora. Deci, a poruncit să încingă un
cuptor foarte mult. După ce a ars acel cuptor trei zile, au aruncat în
el pe sfînta. Ea, însă, dănţuia în mijlocul cuptorului, cîntînd şi
binecuvîntînd pe Domnul, ca altădată cei trei tineri în Babilon, căci
focul îi era ei ca o rouă, iar văpaia focului ca un duh răcoros. În acea
vreme a ieşit o văpaie mare din cuptor şi s-a îndreptat asupra celor ce
stăteau împrejur; deci, a ars ca la şaptezeci de bărbaţi.
După cîtăva vreme, Sfînta Eliconida a ieşit din foc nevătămată.
Atunci ighemonul a zis către ea: "O, necurată femeie, spune nouă cu ce
vrăji, ai putut birui puterea focului?" Sfînta a răspuns: "Venind
Hristos, Domnul meu, pe Care tu nu l-ai văzut şi nici nu poţi să-L vezi,
a potolit puterea focului". Ighemonul necrezînd, a poruncit să aducă
înaintea lui un pat de aramă înroşit în foc şi acolo, înaintea ochilor
lui, să pună pe sfînta dezbrăcată. Iar dedesubt să aprindă cărbuni de
foc, pentru că zicea: "Acum voi vedea de va veni Hristos să-i ajute ei".
Sfînta, muncindu-se astfel, a ieşit din trupul ei atît de mult sînge,
încît a stins tot focul şi a răcorit patul. Deci, luînd-o de pe pat, au
dus-o în temniţă unde, zăcînd la pămînt, se ruga, zicînd: "Iisuse,
puterea şi întărirea noastră! Iisuse slava noastră! O, Hristoase,
nădejdea noastră, fii ajutorul şi doctorul, Care să tămăduieşti rănile
mele, Cel ce mîntuieşti cu bunătatea Ta pe cei ce nădăjduiesc spre
Tine!"
Astfel, rugîndu-se ea, i s-a arătat în lumină mare, Hristos
Mîntuitorul lumii cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi, stînd
aproape de ea, i-a dat mîna Sa, zicînd: "Scoală-te şi stai în picioare,
de te întăreşte, că Eu sînt cu tine. Căutînd spre nevoinţa ta şi,
milostivindu-mă spre tine, îţi voi uşura durerile şi îţi voi tămădui
rănile cu puterea Mea cea dumnezeiască". Deci, muceniţa sculîndu-se în
picioare, a căzut înaintea Domnului cu faţa la pămînt şi s-a închinat,
zicînd: "Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, vindecă-mă pe mine, roaba Ta,
şi-mi dă mie biruinţă asupra potrivnicului ca, biruindu-l, să intru în
cămara Ta cea sfîntă, cu cîntări şi cu glas de bucurie!" Atunci,
Mîntuitorul a zis către ea: "Îndrăzneşte! Eu te vindec pe tine şi îţi
gătesc cununa cea fără de moarte întru împărăţia Mea". Zicînd Domnul
acestea, S-a dus la cer".
Sfinţii îngeri i-au dat ei pîine curată şi luminoasă ca soarele din
care, gustînd, s-a făcut sănătoasă cu tot trupul. Faţa ei s-a luminat ca
soarele, iar trupul s-a făcut alb ca zăpada; şi astfel, mulţumind lui
Dumnezeu, a stat pînă la ziuă, cîntînd şi binecuvîntînd. Sosind ziua,
ighemonul, a poruncit să o scoată la judecată; deci, a aruncat-o în
cuşca fiarelor spre mîncare. După aceea a dat drumul la doi lei flămînzi
şi chinuiţi de foame de trei zile. Venind leii către sfînta, s-au
plecat înaintea ei şi îi lingeau picioarele. Poporul, văzînd aceasta,
şi-a ridicat glasul, zicînd: "Femeia aceasta este cu adevărat
fermecătoare şi necurată, de vreme ce a fermecat şi fiarele, încît nu
pot să se atingă de ea; deci, pierde-o pe aceasta, ighemoane, degrabă".
Pe cînd poporul clevetea astfel, de la acea cuşcă s-au sfărîmat
uşile, cu puterea lui Dumnezeu, şi s-au deschis; iar leii au sărit cu
mînie către popor, răcnind şi mugind, încît poporul s-a pornit la fugă;
şi au fugit în curte împreună cu ighemonul. Leii, izgonind pe cei ce
fugeau, au ucis o sută douăzeci de oameni din popor. Atunci ighemonul,
neştiind ce să mai facă muceniţei, a poruncit ca s-o taie cu sabia.
Deci, scoţînd pe sfînta afară din cetate la locul de tăiere şi-a
ridicat mîinile spre cer şi se ruga, zicînd: "Hristoase, Dumnezeul meu,
vino acum şi stai de faţă roabei Tale în ceasul acesta, împlinindu-Ţi
făgăduinţa Ta cea adevărată, du-mă pe mine în ograda Ta cea sfîntă şi mă
rînduieşte cu binecuvîntatele Tale oi. Numără-mă pe mine cu femeile
cele ce Ţi-au plăcut Ţie: Cu Sarra, Reveica, Rahila, Lia, Susana şi cu
Maica Ta cea fără de prihană, Curata şi pururea Fecioara Maria; asemenea
şi cu Marta şi Maria surorile lui Lazăr, cu Ana proorociţa, care a
ieşit întru întîmpinarea Ta, cu Sfîntul Simeon, primitorul de Dumnezeu
ce a mărturisit pentru Tine, Elisabeta maica Mergătorului Înainte şi cu
întîia Muceniţă Tecla. Scrie-mă în numărul lor şi-mi dă mie ca să mă
odihnesc cu dînsele în veci". Astfel rugîndu-se, s-a auzit un glas de
sus, zicînd: "Vino, fiică, că îţi este gata cununa şi scaunul; iar
cetele îngereşti încep cîntări de dănţuire la intrarea ta în cer".
Auzind sfînta acest glas, s-a umplut de bucurie negrăită şi, cu
veselie şi-a plecat capul sub sabie, şi astfel i l-a tăiat. Din rănile
ei în loc de sînge a curs lapte; acesta era semnul curăţiei ei. După
aceasta, credincioşii, luînd trupul ei cel sfînt, l-au îngropat cu bună
cucernicie, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Unul
Dumnezeu în Treime, Căruia şi de la noi să-I fie cinste, slavă şi
închinăciune, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântului Nichita este:
"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a
arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai
câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte
Ierarhe Nichita, roagă-L pe Hristos, Dumnezeu, să ierte greşelile
noastre.".
Îndreptător
credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine
turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia
cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe
Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te
cu vărsarea luminii celei dumnezeieşti, luminezi pe cei ce cu credinţă
săvârşesc adormirea ta cea purtătoare de lumină.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin
lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină,
luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite şi i-ai îndreptat cu
duhul către lumina cea cerească, Sfinţite Părinte Nichita.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Primind
în locul ostenelilor şi durerilor tale de la Dumnezeu răsplătire cu
darul minunilor, luminezi pururea pe cei ce se apropie de sicriul tău
cel sfinţit, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu
voia Tatălui mai presus de fire de la dumnezeiescul Duh ai zămislit pe
Fiul lui Dumnezeu şi cu trup L-ai născut, pe Cel din Tatăl fără mamă,
iar pentru noi din tine fără tată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Smerindu-te
pentru Hristos, te-ai înălţat şi sprânceana şarpelui celui cugetător,
prin Duhul până la pământ o ai smerit, cuvioase.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicindu-te de la Dumnezeu de darurile cele mari, mare sfinţit te-ai arătat părinte arhiereule, plăcute al lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fără de răutate ca un prunc petrecându-ţi viaţa, ai pierdut prin har toată răutatea vrăjmaşului, preacuvioase.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe
Născătoarea de Dumnezeu, pe Una cea Binecuvântată între femei, ca pe un
Locaş al lui Dumnezeu cel bine încuviinţat toţi cu bucurie să o lăudăm.
Irmosul
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
privegherile cele de peste toată noaptea şi cu starea cea de peste
toată ziua, toate mişcările trupului ai potolit, de Dumnezeu înţelepţite
părinte şi bucurându-te ai strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
puterile cele sufleteşti supunând pe cele nesupuse ale trupului tău, de
Dumnezeu înţelepţite, ai primit har a izgoni duhurile şi a curăţi
neputinţele, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-te
cu dumnezeiască putere, toate taberele diavolilor ai biruit, sfinţite
şi ca unul cu nume de biruinţă, ai moştenit cununa minunilor de la
Dătătorul de cununi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înfrumuseţatu-te-ai
cu podoabele Duhului, zămislind pe Cuvântul Cel împreună cu Tatăl fără
început şi născându-L cu trup, Preacurată Fecioară, roagă-L pentru pace.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te arătat cu smerenia sufletului, te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, făcându-te fericit, Sfinţite Nichita.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adăpându-te
cu izvoarele darurilor Duhului, părinte, izvorăşti tămăduiri celor ce
doresc de tine, Nichita, de Dumnezeu înţelepţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminându-ţi
viaţa ta cu lumina virtuţilor, cu harul minunilor, ca şi cu o podoabă
de mult preţ te-ai înfrumuseţat, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe
tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine
întărire şi nădejde mântuirii noastre te-am câştigat, dumnezeiască
mireasă.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lumina
cea strălucitoare a Treimii a luminat pe Nichita împreună cu Ignatie,
sfinţita frăţietate şi strălucind arătat, dau tămăduiri credincioşilor.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind
rudenie după trup unul cu altul înţelepţilor, v-aţi învrednicit prin
duhul rudeniei celei adevărate, petrecând cu un obicei şi cu plăcere lui
Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Scăpând
de taina cea pierzătoare a ereziilor, prin închinarea icoanei lui
Hristos, ai mântuit pe cel după chip, plăcutule al lui Dumnezeu,
arhiereule Nichita.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea
ce eşti uşă, prin care a trecut singur Cel de sus, deschide-mi uşa
pocăinţei şi intrările mântuirii, păzindu-mă de toată stricăciunea,
Preacurată.
Irmosul
Jertfi-voi
ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele
demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta
Ta.
CONDAC
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Strălucind
cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moştenitor scaunului celui
apostolesc, preacuvioase Nichita şi ca un soare ai luminat turma ta,
părinte, umplând pe toţi de dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta
strigăm Ţie: Bucură-te înfrumuseţarea Calcedonului.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca
unul ce cu adevărat stai împreună cu ierarhii, fiind plin de
strălucirea cea cugetătoare, înţelepte părinte, luminează-ne şi pe noi
cei ce strigăm: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca
un începător păstor şi ca un mijlocitor curat al lui Dumnezeu, Acestuia
luminat ai adus jertfe curate, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica
slavei Tale, Doamne,
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai
ca un păstor, chemând cu fluierul cel cuvântător pe ucenicii cei
adevăraţi către păşune, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei
Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfrumuseţându-ţi
viaţa cu mărturisire, ai primit de la Duhul harul cel adevărat al
tămăduirilor, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale,
Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca
să îndumnezeiască omenirea, din pântecele tău de bună voie luând trup
Mântuitorul, S-a arătat Om; binecuvântată eşti tu între femei,
Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind
arătat răsplătirea ostenelilor celor mari, lumina cea negrăită şi viaţă
fără de moarte şi cămara cea nestricăcioasă, bucurându-te cânţi
Dătătorului de cunună, Hristosului tău: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin
milostivire căutând milă, ai îndestulat pe cei săraci şi ai hrănit pe
cei lipsiţi, pe cei goi ai îmbrăcat agonisindu-ţi haina măririi şi ai
fost chip călugărilor, celor ce strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin
curăţia cugetului, făcându-te Biserică înfrumuseţată a dumnezeiescului
Duh, alungi duhurile vicleniei şi curăţeşti neputinţele celor ce se
apropie către tine şi strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Biruind
toate întru Hristos şi acum prealuminat împreunându-te cu Dumnezeu, fii
mijlocitor pentru turma pe care o ai câştigat, preacuvioase şi care
săvârşeşte cu credinţă dumnezeiască adormirea ta şi strigă:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sălăşluindu-Se
în pântecele tău Hristos, Domnul tuturor, precum a voit, mai Sfântă
decât îngerii te-a arătat pe tine, Maică Fecioară, dăruindu-ne sfinţenie
şi luminare nouă celor ce strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Irmosul
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile
întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a
încuiat şi puterea focului a stins, cu fapta bună încingându-se, tinerii
cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
sfinţită cuviinţă urmând dumnezeiescului celui cu un nume numit al tău,
obiceiurilor acestuia te-ai învrednicit, de Dumnezeu fericite, Părinte
Nichita şi cu razele Duhului cele dătătoare de har te-ai îmbogăţit, de
Dumnezeu insuflate.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin
harul Treimii v-aţi arătat bogaţi, purtătorilor de Dumnezeu, primind de
la Dânsa lucrarea cea dumnezeiască a tămăduirilor şi curat după
plăcere, lui Dumnezeu aţi petrecut, vrednicilor de minune.
Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Astăzi
prăznuirea ta mai mult decât soarele străluceşte cu lumina virtuţilor,
cu minunile lumea şi pe credincioşi luminând, preacinstite tăinuitorule
de cele sfinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca
nişte stele strălucitoare de dimineaţă, cu Ignatie cel lucrător de cele
sfinte, te-ai arătat Sfinte Nichita, că pe toţi, ca nişte buni
credincioşi şi fericiţi, aţi luminat, pe cei ce pururea vă laudă pe voi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai
locaş luminii, al Cuvântului Celui Ce a strălucit din Tatăl mai înainte
de veci, Pruncă Fecioară, una cu har dăruită, şi a luminat pe
credincioşi şi pe cuvioşi a încununat.
Irmosul
Hristos
piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele
cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru
aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Din
pruncie luând Crucea ta, cu dreaptă credinţă ai urmat lui Hristos, prin
înfrânare veştejind cugetul cel trupesc. Pentru aceasta pe scaunul
arhieriei cu multe feluri de semne ai înălţat pe Stăpânul, ce a
înfrumuseţat sicriul tău, de Dumnezeu fericite Părinte Nichita.
Elemente-cheie ale Acatistului:
Tropar:
Este o rugăciune scurtă și repetitivă, care laudă pe sfânt și cere binecuvântarea lui.
Condac:
Este o compoziție mai lungă, care oferă mai multe detalii despre viața și meritele sfântului.
Rugăciuni:
Sunt formule de rugăciune care se adresează sfântului, cerându-i ajutorul și mijlocirea lui.
Slujire:
Acesta este un ritual de rugăciune specific Acatistului, care include cantoare, lecturi din Scriptură și alte elemente.
