sâmbătă, 7 martie 2026

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei 8 Martie

 Singur slujea bolnavilor, orbilor, șchiopilor și neputincioșilor; și umblând pe la locuințele săracilor și pe ulițele cetății, purta un vas cu apă caldă și, unde afla răniți, îi spăla și-i curăța cu mâna sa, neîngrețoșându-se deloc.

În zilele tulburării Bisericii de eresul luptătorilor de icoane acest binecredincios bărbat, Teofilact, a mers din părțile Răsăritului la Constantinopol și s-a împrietenit cu marele luminător al Bisericii, adică cu Sfântul Tarasie, încă fiind mirean și senator întru împărăteștile palate, fiind mai întâi dregător al lucrurilor de taină. Iar după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), împărățind Constantin, fiul său (741-775), împreună cu maica sa Irina și patriarhul Pavel, cel numit milostiv, lăsând scaunul de a sa voie s-a ridicat Sfântul Tarasie în locul lui la patriarhie.

Sfântul Tarasie, adunând Sinodul al șaptelea a toată lumea (787), a anatematizat eresul iconoclast; atunci fericitul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a primit viața monahicească și a fost trimis de prea sfințitul Tarasie la o mănăstire care era zidită la gura mării Euxinului (Marea Neagră). Acolo, nevoindu-se mult în ostenelile monahicești, a sporit în faptele bune și a câștigat îndrăzneală către Dumnezeu în rugăciunile sale. Căci oarecând, la o vreme de seceriș, întâmplându-se zăduf mare și din lipsa apei slăbind de sete, s-a rugat lui Dumnezeu și, fiind acolo un vas de aramă, l-a făcut de a izvorât apă destulă spre trebuință; pentru că Domnul face voia celor ce se tem de El și ascultă rugăciunile lor.

Deci a fost această minune asemenea cu aceea ce s-a făcut de demult în pustie când, poporului lui Israil cel însetat, Dumnezeu i-a scos apă din piatră. Și alta asemenea, când Samson era aproape să moară de sete și a izvorât apă vie dintr-un os uscat, dintr-o falcă de măgar. Cu această viață îmbunătățită, strălucind ca o lumină de stele, preasfințitul Patriarh Tarasie a judecat ca acei cuvioși părinți să fie vrednici de rânduiala arhierească cea înaltă. Astfel, pe sfințitul Mihail l-a trimis la Sinad, iar pe fericitul Teofilact l-a ales episcop în Nicomidia. Și câtă sârguință a arătat Sfântul Teofilact în Nicomidia pentru turma cea cuvântătoare a lui Hristos și câtă purtare de grijă avea pentru săraci, scăpătați și văduve, au spus despre aceasta dumnezeieștile locașuri zidite de dânsul, bolnițele și casele de străini, cum și milostenia cea nenumărată care se făcea de el în toate zilele. Căci singur slujea bolnavilor, orbilor, șchiopilor și neputincioșilor; și umblând pe la locuințele săracilor și pe ulițele cetății, purta un vas cu apă caldă și, unde afla răniți, îi spăla și-i curăța cu mâna sa, neîngrețoșându-se de loc.

După aceea, preasfințitul Tarasie mutându-se din viața aceasta și primind după dânsul scaunul Bisericii Constantinopolului Nichifor cel preaînțelept, s-a ridicat iarăși furtuna eresului luptării contra sfintelor icoane, care s-a scornit de urâtul de Dumnezeu împărat Leon Armeanul. Și a adunat prea sfințitul Patriarh Nichifor arhierei aleși - pe Emilian al Cizicului, Eftimie al Sardicei, Iosif al Tesalonicului, Eudoxie al amoreilor, Mihail Sinadul și pe acest fericit Teofilact, Episcopul Nicomidiei -, și s-a dus cu dânșii la răucredinciosul împărat. Și, învățând mult din dumnezeieștile Scripturi, acei sfinți părinți sfătuiau pe împărat să nu facă tulburare Bisericii lui Hristos cu acel eres care s-a anatematizat de al șaptelea sinod a toată lumea. Dar n-au putut îndupleca pe nebunul împărat, cel umplut de veninul balaurului, care sufla asupra lor cu iuțime și mânie.

După aceea, Sfinții Părinți tăcând, fericitul Teofilact a zis către împărat: „Știu că, nebăgând în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și neîngrijindu-te de mântuirea ta, te împotrivești învățăturilor celor vechi ale Sfinților Părinți și tulburi Biserica; dar va veni asupra ta o pierzare cumplită și neașteptată, o primejdie asemenea cu viforul și nu vei afla pe acela care să te izbăvească dintr-însa”.

Împăratul, auzind aceea, s-a umplut de mai mare mânie și, pe toți izgonindu-i de la sine cu necinste, i-a osândit la surghiun în deosebite locuri, adică: pe preasfințitul Patriarh Nichifor în insula Proconis, pe Sfântul Mihail, episcopul Sinadului, la Evdochiad, pe alții pe aiurea, iar pe Sfântul Teofilact al Nicomidiei la cetatea Strovil, care este lângă mare, în Chivereoti. Și acolo, mărturisitorul lui Hristos și ajutătorul cel mare al dreptei credințe, și-a petrecut cealaltă vreme a vieții sale în strâmtorare și mare chinuire și s-a mutat către Domnul.

Apoi a pierit și împăratul Leon Armeanul, cu rea și neașteptată moarte, după proorocia sfântului. Căci în ziua Nașterii lui Hristos a fost tăiat cu săbiile de ostașii săi în biserică, la vremea Utreniei. Iar după dânsul, sfârșindu-se împărații iconoclaști – adică Mihail, care se numea Valvos, apoi Teofil, fiul lui Mihail –, împărăteasa Teodora împreună cu fiul său Mihail, care a fost al treilea cu acel nume, au luat sceptrul împărăției. Iar Sfântul Metodie fiind ridicat la patriarhie și eresul cel fără de lege pierind cu totul, iar dreapta credință strălucind, cinstitul trup al Cuviosului Părintelui nostru Teofilact a fost adus în Nicomidia și așezat în biserica cea zidită de dânsul, spre apărarea cetății Nicomidia, întru cinstea și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei


Troparul Sfântului Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei

Glasul al 6-lea

Neştiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină în­ţelegătoare în sfeşnic. Şi ţi-a înmânat tablele dogmelor Du­hului, cu care luminează-ne şi pe noi.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Ce­lui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului Stă­pânului, purtătorule de Dum­nezeu Părinte Teofilact, păzeşte pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-a uns pe tine, după vred­nicie, harul Duhului, preaferi­cite, pentru adevăr şi pentru bunătatea obiceiurilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să dobândeşti cele cereşti, fericite, ai călcat în picioare toate cele pământeşti şi ai ur­mat lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască, este tot numai Dorire, Dulceaţă şi Lumină Neapusă, Curată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legilor Stăpânului tău plecându-te, mărite arhiereule, cu Dumnezeiască cuge­tare ai arătat lipsite de jude­cată legile celor fărădelege.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca şi Preacurata Icoană a lui Hristos ai cinstit-o, arhiereule, lepădându-te de nelegiuirile celor fărădelege.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferit-ai mai întâi muceni­cia cugetului, ca un pustnic; iar acum, cu cununa mucenicilor te-ai încununat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, cărarea care duce la sfinţenie, ai locuit cu toată sfinţenia în Pântecele cel Preasfânt.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai şovăit înaintea focului ispitelor, preafericite, de Dum­nezeu insuflate şi strălucirea desfătării nu a slăbit puterea ta, Sfinte Părinte Teofilact.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pază gurii tale şi buzelor tale a pus Hristos, cuvioase. Pentru aceasta ai rămas neclintit, când nelegiuiţii s-au adunat împo­triva ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdare ai aşteptat pe Cel Ce a întărit picioarele tale pe piatră, iar Cel Preaînalt a luat aminte la tine, cel ce te închinai Icoanei Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăviţi fiind de datoria pă­catului, prin naşterea ta, Prea­curată, cântare de mulţumire aducem ţie, Dumnezeiască Mi­reasă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale, cu cuvioşie fiind ridicate către Dumnezeu, părin­te de Dumnezeu insuflate, pe cei rău credincioşi au pus pe fugă.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mâna ta cea dreaptă ţinându-te Domnul, părinte, că­tre desfătarea cea cerească te-a povăţuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străbătând cărarea cea strâmtă, Sfinte Teofilact, ai ajuns la lărgimea Raiului, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, cei ce nu te recunosc pe tine Născă­toare de Dumnezeu să nu vadă Lumina Cea Născută din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea supunând simţirile, ai ajuns să-ţi stăpâneşti patimile, Sfinte Teofilact. Şi acum te desfătezi întru stră­lucirile nepătimirii.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe toţi i-ai învăţat să se închi­ne Icoanei Mântuitorului, stră­lucind cu adevărat prin fapte şi prin învăţături, Părinte Teofilact.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe un nor care izvorăşte ploaia vieţii, te-a arătat Hristos, părinte, ierarhe al lui Hristos, Sfinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai frumos decât toţi oame­nii este, cu frumuseţea dumnezeirii, Fiul tău, Preacurată, cu toate că a luat pentru noi Trup.

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Luminător marginilor te-ai arătat, Sfinţite Părinte Teofilact, pro­povăduind Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul şi ceata Dumnezeieştilor părinţi ai luminat-o, arătându-te plă­cut Preasfintei Treimi, înaintea Căreia stând, roagă-te neîncetat pen­tru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alergarea cea Dumnezeiască săvârşind şi credinţa ta păzind-o până la capăt, ai primit cununa ostenelilor tale, înţelepte, stri­gând, fericite: Dumnezeul pă­rinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urcându-te în carul Dum­nezeieştilor tale fapte bune, te-ai ridicat întru înălţime; iar acum stai înaintea lui Dumnezeu, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a zidit îndeosebi inimile oamenilor şi cunoaşte, purtătorule de Dumnezeu, inima ta cea Dumnezeiască şi a întemeiat într-însa scaune de învăţătură, de trei ori Fericite Părinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Către tine scap acum, Năs­cătoare de Dumnezeu, rugându-mă să fiu izbăvit cu Acope­rământul şi cu ocrotirea ta cea Dumnezeiască, din greşelile cele cumplite, Binecuvântată Prea­curată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălăşluitu-te-ai acum acolo unde este Locaşul celor ce se veselesc, mărturisitorule al adevărului, luptătorule şi lu­mină ţi-a răsărit, Preafericite Părinte Teofilact, ca unui drept care s-a luptat luptele mucenicilor, cu care îm­preună strigi acum: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primit-ai cununa răbdării, de Dumnezeu insuflate, că ai locuit cu amărăciune în sur­ghiun, aşteptând să iei plata luptelor tale şi de nădejdea cea bună nu ai fost amăgit, stri­gând lui Hristos: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, în chip luminat se săvârşeşte acum, înflăcărând cu lumina mărturisirii. Căci ai cinstit Icoana lui Hristos, a Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor, cu care acum împreună strigi: preoţi, lău­daţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, Prea­curată, rănile sufletului meu şi petele păcatului meu şterge-le, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel peste toate, din pântecele tău Neispitit de nuntă, Fecioară Preacurată, pe Care tinerii Îl binecuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mari daruri, cu ade­vărat te-ai învrednicit, purtătorule de Dumnezeu, cu cuget răbdător primejduindu-te pentru Hristos, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Caută spre noi, cei ce te lău­dăm pe tine, fericite, smulgându-ne din ispite şi din primejdii şi sfărâmând meşteşugirile ere­ziilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cumpătare şi cu dreptate vieţuind ca un arătător de cele sfinte, te-ai făcut mucenic lumi­nos, ţesându-ţi porfiră din sângiurile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca nişte Zori de ziuă te-ai arătat celor din întuneric şi ce­lor rătăciţi, având în braţele tale pe Hristos, Soarele drep­tăţii, Fecioară.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu cuvioşie sihăstrind, pă­rinte înţelepte, ai fost uns ierarh ca să slujeşti Tainele cele Dumnezeieşti spre dobândirea sufletelor; şi Icoana lui Hristos cinstind, ai suferit asupriri, necazuri şi închisoare îndelungată. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă, izvorând vindecări, tămăduieşti pe cei bolnavi şi luminezi pe cei ce cântă: Sfinte Ierarhe Teofilact, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Nor al Soarelui Celui Înţele­gător, Sfeşnic cu Raze de aur al Luminii Celei Dumnezeieşti, Nespurcată, Neîntinată, Preacu­rată Stăpână, sufletul meu cel întunecat şi orbit de patimi, te rog luminează-l cu Strălucirea Nepătimirii; şi inima mea cea pângărită spal-o cu apele umi­linţei şi cu lacrimile pocăinţei, pentru ca să strig ţie cu dragos­te: roagă-te Fiului tău şi Dum­nezeu, iertare de păcate să-mi dăruiască; că pe tine te am nă­dejde, eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul, Păstorul şi Izbă­vitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, se tânguia lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu ard, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bună­tăţii, milostiveşte-Te şi dăru­ieşte iertare de greşeli robilor Tăi, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.

✝) Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj 8 Martie--Mărturisitor pentru Hristos în vremuri grele


 Pe 8 martie 1961, batjocorit și chinuit, a murit în închisoarea de la Aiud vicarul administrativ al Episcopiei din Cluj, fost rector al Institutului Teologic desființat de către comuniști în 1952, Liviu-Galaction Munteanu. Om a lui Dumnezeu, preot de vocație, profesor eminent, L-a mărturisit pe Domnul Hristos cu viața Lui. În el, cuvintele Mântuitorului s-au împlinit întocmai: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Sfântul Liviu-Galaction s-a născut la 16 mai 1898 în Cristian, unde părinții lui erau învățători și întemeiaseră prima școală românească. În familie, lupta pentru emanciparea românilor era la loc de frunte. Străbunicul său, care fusese alături de Tudor Vladimirescu, s-a refugiat în Ardeal după eșecul Revoluției de la 1821.

Familia părintelui Liviu Galaction, trăind printre sași, a înțeles că starea ei se poate îmbunătăți doar prin educație și prin muncă. În acest duh a crescut în casa părintească. Școala primară și-a făcut-o în sat, Liceul în Brașov, la „Andrei Șaguna”, înscriindu-se apoi la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, pe care l-a absolvit în 1920. Doctoratul și l-a făcut la Cernăuți, în anul 1924 obținând titlul de doctor.

Se căsătorise în anul 1923 cu Silvia Popa, Dumnezeu dăruindu-le trei copii: Didina, Sergiu și Lia. Didina a murit într-un accident tragic, care l-a marcat profund pe Sfântul Liviu-Galaction. În anul 1925, la Cluj, Episcopul Nicolae Ivan îl hirotonește diacon, iar în 1927 preot. La Academia Teologică din Cluj devine un profesor de prestanță la disciplinele biblice, iar mulți ani de zile a fost rector. Cu prilejul sfințirii Catedralei devine iconom stavrofor.

Activitatea lui prestigioasă este legată de Academia Teologică, care devine mai târziu Institutul Teologic din Cluj, până la desființarea lui din 1952. Va scrie mulțime de articole, studii și cărți, va redacta „Viața ilustrată”, va fi inima școlii teologice. În vremea cedării Ardealului de Nord rămâne lângă Episcopul Nicolae Colan. În perioada stăpânirii hortiste își publică lucrări de mare  importanță.

Încă înainte de venirea comuniștilor la putere a înțeles toată urgia ce se putea abate asupra țării. Și-a asumat curajul mărturisirii, a înțeles și faptul că e nevoie de precauție și discernământ. Sensul văzut al persecuției religioase îl înțelege bine în anul 1948, când religia este scoasă din școală. Se luptă bărbătește ca să păstreze Institutul Teologic din Cluj. Și totuși, acesta va fi desființat în 1952.

Părintele Liviu-Galaction Munteanu, rector și teolog de marcă, n-a fost transferat la Sibiu, ca alți profesori, din cauza „atitudinii lui antidemocratice”. Casa personală i-a fost naționalizată și s-au abătut asupra lui și alte necazuri. Părintele încerca să-și păstreze pacea și liniștea sufletească.

În anul 1952, toamna, este numit preot slujitor la biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Bistrița. Familia îi rămâne în Cluj. Dar el și la Bistrița va face o misiune de excepție. Capacitatea lui teologică îi permitea să facă lucrul acesta. Ochiul Securității însă îl urmărea peste tot. Demersul lui era unul exclusiv spiritual, fiind atent să nu angajeze discuții care ar putea fi interpretate politic.

În anul 1957, luna decembrie, Teofil Herineanu este instalat Episcop al Clujului. Vrând să dinamizeze viața spirituală, în 1 iunie 1958, părintele Liviu-Galaction este numit vicar eparhial la Cluj. Episcopul Teofil la ședința cu protopopii din august 1958 abordează și subiectul important și delicat al catehizării credincioșilor. Era nevoie de o programă unitară și competentă, a cărei alcătuire îi este încredințată părintelui Liviu-Galaction.

Părintele Liviu-Galaction Munteanu îi cere părintelui Ioan Bunea, profesor la Seminarul Teologic Ortodox, să redacteze schematic un plan de cateheze pentru elevi și unul pentru adulți. Materialul, astfel pregătit, este trimis protopopiatelor din eparhie. Are loc un incident în aparență minor, dar de o importanță maximă: doi preoți din Năsăud încearcă să organizeze orele de cateheză cu ajutorul școlii din sat.

Rezultatul? Pe 21 noiembrie 1958, părintele Liviu-Galaction e arestat, iar pe 2 februarie 1959 și părintele Ioan Bunea. Anchetat zile și nopți, explicându-le că programa de catehizare este pentru biserici, și nu pentru școli, efectul a fost cel dorit de autorități: să bage spaima în preoți, pentru ca aceștia să nu facă catehizație.

Sfântul Liviu-Galaction era convins că e absolut necesară catehizația pentru viitorul Bisericii. Părintele Dumitru Stăniloae, care era și el închis, l-a admirat pentru tăria de caracter și pentru suferința lui. Era convins că va fi martirizat. Cei doi preoți clujeni au fost duși la judecata pe 6 mai 1959, purtați în zeghe de la penitenciar până la tribunal și înapoi, ca un mijloc de a-i umili public și a intimida restul clerului clujean.

Părintele Liviu-Galaction era conștient de faptul că urma să plătească cu viața pentru credința sa de nezdruncinat. Cu prilejul procesului de la Tribunalul militar din Cluj, în cele câteva minute de convorbire cu familia, i-a spus soției: „Dragă Sisi, împacă-te cu gândul că noi nu ne mai vedem în viața aceasta!”.

Conform sentinței nr. 193 / 1959 a Tribunalului Militar Cluj, părintele Liviu-Galaction Munteanu a fost condamnat la 17 ani de temniță grea, 8 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii, pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale”, iar părintele Ioan Bunea la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii personale. În urma recursului, pedeapsa a fost redusă la 8 ani, respectiv la 5 ani de închisoare.

Peste câteva zile au fost duși la Gherla, închiși în celulă cu 150 deținuți, unde oamenii trăiau în cea mai cruntă mizerie, dormind pe jos, pe rogojini și având un singur closet. Pe 31 octombrie 1959, părintele Liviu-Galaction a fost mutat la Aiud. Părintele Dumitru Stăniloae, închis cu el în aceeași celulă, mărturisea  că nu a văzut pe nimeni atât de chinuit ca părintele Liviu-Galaction Munteanu. Chinuit, batjocorit, afectat atât de grav, ajunse netransportabil. Internat pe 18 ianuarie 1961, se va muta la Domnul pe 8 martie pentru vina de a-i învăța pe copii credința creștină. A fost îngropat la Aiud, pe Râpa Robilor.

Ca o reparație morală, condamnarea celor doi a fost casată, ei au fost achitați deplin de către Curtea supremă de justiție a României, prin decizia 2620 din 27 noiembrie 1996, ca urmare a recursului în anulare și a memoriilor depuse de copiii părintelui Liviu-Galaction Munteanu.

În anul 1978, când am fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu, vag aveam cunoștință de toată această tragedie mărturisitoare care s-a derulat în timpul vieții noastre. Nici astăzi nu este foarte multă lume care să știe ce preț enorm s-a plătit pentru ora de religie și pentru educarea tineretului în spiritul învățăturii lui Hristos. Chiar și clericii, nu realizăm cât de important este să-i catehizăm pe tineri și să-i creștem frumos.

Personal, intuiam ce importantă este cateheza, și duminica la vecernie, de la hirotonie, de 47 de ani, fac cateheză pentru toți, dar mai ales pentru cei tineri. Nu știu care-i efectul, știe Bunul Dumnezeu. Dar înainte de 1989 am avut și probleme, asupra cărora nu stărui acum. Încă mă uit în sus la Sfântul Liviu-Galaction și-mi vine să intru în pământ, gândindu-mă la prețul ce l-a plătit el pentru ora de religie.

Astăzi, avem libertate deplină, dar și secularizarea își spune cuvântul. Copiii fac religie la școală, însă prezența lor la Liturghie nu-i suficientă duminica. Chiar dacă Înțeleptul Solomon ne îndeamnă „să-l deprindem pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă și chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6), ispitele cu care se confruntă tinerii sunt multe.

Sfântul Liviu-Galaction, în troparul său, este rugat să aibă grijă de tineri și de dascălii lor: „Mărturisitorule al Ortodoxiei, povățuitorule al tinerilor și lauda dascălilor, Părinte Liviu-Galaction, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat; sprijinitorul celor din necazuri și pătimitorule pentru dreapta credință, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.

Nădăjduim ca el să ocrotească Facultatea noastră de Teologie, studențimea din orașul Cluj și pe toți profesorii care activează aici.

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Acatistul Sfântului Preot Mărturisitor Liviu Galaction de la Cluj

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe mărturisitorul dreptei credințe, pe călăuza celor tineri către Hristos, pe luminătorul cel vestit al clujenilor, pe ocrotitorul celor din necazuri și pe Mucenicul mult-pătimitor, cinstindu-l, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Icosul 1

Doamne și Stăpâne al cerului și al pământului, Cel ce Te-ai descoperit prin Fiul Tău cel minunat, născut în peștera din Betleem, dar ai aflat sălaș luminat și în inima curată a Mărturisitorului Tău Liviu-Galaction, dăruiește-ne de sus înțelepciune să-i lăudăm viața plină de virtuți și să-i grăim:
Bucură-te, cel ce din părinți binecuvântați te-ai născut;
Bucură-te, cel ce în brațele Cuvântului ai crescut;
Bucură-te, cel ce cu dreapta credință ai fost hrănit;
Bucură-te, cel ce nume de la strămoșii romani ai primit;
Bucură-te, cel ce ai ascultat de mic dumnezeieștile cuvinte;
Bucură-te, cel ce, în ascultare, ai fost fiul cel cuminte;
Bucură-te, cel ce, dintru început, ai căutat înțelepciunea;
Bucură-te, cel ce ai fugit de toată deșertăciunea;
Bucură-te, cel ce vedeai atotputernicia lui Dumnezeu în cele create;
Bucură-te, că pământul și cerul ți-au fost cea dintâi carte;
Bucură-te, evlavios închinător și cinstitor de cele sfinte;
Bucură-te, împlinitor al faptelor bune cu râvnă fierbinte;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 2

În școală crescând alături de părintele și dascălul tău, dar al lui Dumnezeu și iubitor de cele sfinte te-ai făcut, îndrăgind mereu pe Hristos-Cuvântul și Întruparea Lui; de aceea din pruncie ai învățat să-I cânți: Aliluia!

Icosul 2

Spre izvorul vechii școli românești te-ai îndreptat unde, în ctitoria șaguniană, ai învățat ca, în Duh și în Adevăr, să te închini Tatălui ceresc și să te pregătești a crește ca un sfânt lăcaș Treimii, avânt pildă viața Sfântului Nicolae. Deci, înțelegând acestea, te lăudăm și îți cântăm:
Bucură-te, cel ce întru toată știința ai propășit;
Bucură-te, cel ce, prin aceasta, conștiința ți-ai întărit;
Bucură-te, că râvna ta cale de sfințire a fost tuturor;
Bucură-te, cel ce pe toate le-ai plinit cu mult spor;
Bucură-te, cel ce în toată învățătura pe Domnul L-ai descoperit;
Bucură-te, cel ce de înălțimile munților te-ai îndrăgostit;
Bucură-te, cel ce ai urcat și pe munții faptelor bune;
Bucură-te, cel ce multora te-ai arătat a fi o minune;
Bucură-te, cel ce iscusință folositoare ai câștigat;
Bucură-te, că râvna, ascultarea și stăruința te-au bucurat;
Bucură-te, cel ce părinților  tăi le-ai fost supus;
Bucură-te, neîncetat doritor al celor de sus;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 3

Înălțându-ți ochii spre munți, adesea priveai spre cer, covârșit, crezând și știind că acolo sus din veci Cuvântul este sălășluit, iar când răgazul muncii pe ogor îți lăsa o clipă pentru nori, urcai cu mintea spre Hristos; și-n flori, și-n brazi, și-n peșteri Îl căutai strigând și cântând Lui: Aliluia!

Icosul 3

Munții cei înalți te apărau și te chemau spre înalt, iar tu, Părinte de Dumnezeu insuflate, urmând cărările cerurilor, căutai pustnicia vrednicilor strămoși, zidiți pe Piatra credinței, Hristos, și împreună cu ei fiind acum preaslăvit, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, minte cucerită de înălțimile cerului;
Bucură-te, inimă curată păzită cu acrivia străjerului;
Bucură-te, auz binecuvântat, ce îmbrățișezi murmur de izvoare; 
Bucură-te, minte veghetoare, spre cele de sus călătoare;
Bucură-te, prunc creștin devenit tânăr plin de credință;
Bucură-te, cel ce ai căutat Pâinea cea spre ființă; 
Bucură-te, cerb însetat după izvorul apei cerești;
Bucură-te, smerit ascultător al învățăturilor părintești;
Bucură-te, cuget luminat de lucrarea iubitoare a Cuvântului;
Bucură-te, simțire înflăcărată de adierea veșnică a Duhului;
Bucură-te, fiu al neamului românesc din vatra șaguniană;
Bucură-te, ucenic sârguincios al dascălilor din școala sibiană;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 4

Școala andreiană te-a zidit în Cuvânt, plăsmuindu-te ca om după chip doritor de asemănare care, privind în zare, căuta să adune în inima sa toată virtutea lucrătoare, spre a se pune în slujirea aproapelui și a-I cânta lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul 4

Nebunia dezlănțuită a războiului se răspândea prin țări și printre popoare, dar tu, cu luminată înțelepciune, ai pășit pe calea zidirii teologice. Acolo, auzind sfatul părintesc al ierarhului tău, l-ai urmat fără șovăire, iar noi, văzând credința ta cea tare, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce, în viață, de Duhul Sfânt ai fost călăuzit;
Bucură-te, ucenic sârguincios ajuns dascăl iscusit;
Bucură-te, alungător al plăcerilor de suflet ucigătoare;
Bucură-te, căutător al fericirii nepieritoare;
Bucură-te, cuget cucerit de Cuvântul și de cele sfinte cuvântător;
Bucură-te, învățător, spre culmile veșniciei îndemnător;
Bucură-te, că sfatul dascălilor tăi te-a îndreptat spre desăvârșire;
Bucură-te, cel ce ai înțeles preoția ca veșnică slujire;
Bucură-te, râvnitor spre descoperirea tainelor celor minunate;
Bucură-te, minte luminată și crescută în adevărul celor revelate;
Bucură-te, învățăcel al luminatei teologii cernăuțene;
Bucură-te, luminător al tinerimii clujene;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 5

Teologia, ca cetate de scăpare din a lumii rătăcire, ți-a fost pisc înalt pe care te-a suit pe treptele cunoașterii celei adevărate, din care îngerii și oamenii adună poruncile aducătoare de fericire și Îi aduc lui Dumnezeu slăvire prin cântarea neîncetată: Aliluia!

Icosul 5

De la dascălii tăi grăitori de Dumnezeu, ai adunat duhovnicească ascultare și învățătura cea din Scripturi, spre a-i povățui pe cei ce caută a viețui în dreapta credință; pentru aceasta, cu recunoștință, îți cântăm:
Bucură-te, vajnic urmaș al iscusitului învățător Nicolae;
Bucură-te, iubitor de semeni, care aveai pildă dragostea mamei tale;
Bucură-te, slujitor al Euharistiei, care adapă, hrănește și curățește;
Bucură-te, închinător al Treimii, Care viață ne dăruiește;
Bucură-te, chip al dârzeniei și al dăruirii;
Bucură-te, vlăstar crescut pe temelia iubirii;
Bucură-te, vrednic liturghisitor la dumnezeiescul altar;
Bucură-te, stâlp neclintit de bântuielile lui Veliar;
Bucură-te, suflet căutător, aflător și vestitor al adevărului;
Bucură-te, chip de apostol și icoană a curajului;
Bucură-te, conștiință trează și liberă de păcat;
Bucură-te, mărturisitor al biruinței lui Hristos înviat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 6

Învățat fiind a-L descoperi pe Domnul și Ziditorul în toate cele create, ca și în Scripturi, te-ai ferit de căile rătăcirii și te-ai făcut de propovăduitor lumii, îndemnând și chemând: „Vino și vezi! L-am găsit pe Domnul!” Pentru aceasta, ai voit ca toți împreună cu tine să-L caute, cântând: Aliluia.

Icosul 6

Cu sudori și lacrimi de pocăință udându-ți trupul tău cel neputincios, ți-ai pregătit inima ca lăcaș vrednic și te-ai umplut, ca un cer, de roua harului. Pentru aceasta noi, văzând nevoințele tale, îi aducem lui Dumnezeu dar de tămâie din rugă, iar ție cântare zicând:
Bucură-te, cel ce, la chemarea slujirii preoțești, bun răspuns ai dat; 
Bucură-te, zămislitor al pruncilor tăi, din care Domnul jertfă și-a luat;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat întristările vieții cu nădejde și răbdare;
Bucură-te, că acestea te-au făcut să liturghisești cu dăruire mai mare;
Bucură-te, cel ce pentru pruncii tăi rămași în viață ai mulțumit;
Bucură-te, că pe ei spre credință și slujirea aproapelui i-ai călăuzit;
Bucură-te, cel ce în cetatea Bistriței ai fost exilat;
Bucură-te, cel ce în biserica Sfinților Trei Ierarhi pe toți i-ai învățat;
Bucură-te, cel ce tuturor le-ai arătat Calea, Adevărul și Viața;
Bucură-te, că au dobândit veșnică fericire cei ce ți-au urmat povața;
Bucură-te, cel ce, prin cuvântul Evangheliei, pe toți la Hristos i-ai chemat;
Bucură-te, cel ce, pentru lucrarea ta duhovnicească, prigoană ai răbdat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 7

Cuvântul cel de seară, lumină lină a revărsat în inimile și-n cugetele celor veniți să te asculte și să învețe cum să se roage cu suspine Tatălui din ceruri și, întăriți fiind de Duhul cel Preasfânt, să-L vestească tuturor pe Hristos, înălțându-I pururea cântarea: Aliluia!

Icosul 7

Ai zidit duhovnicește, ai vestit și ai cuvântat, lăsându-i pe necredincioși muți și fără de cuvânt; ai dovedit apăsat că Domnul din pământ ne-a zidit și în chip dumnezeiesc ne-a înzestrat. De aceea, nu vom cânta lutul, ci strălucirea chipului nostru chemat la asemănare cu Hristos. Iar noi, crezând mărturiei tale, îți aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, chip al ascultării smerite;
Bucură-te, rod al jertfirii împlinite;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Domnului;
Bucură-te, catehet neînfricat al poporului;
Bucură-te, chip al înțelepciunii, plin de însuflețire;
Bucură-te, cel ce tuturor le-ai adus bună-vestire;
Bucură-te, prieten de încredere celor aflați în nevoi;
Bucură-te, semănător al cuvântului în ogoare noi;
Bucură-te, suflet cald și iubitor;
Bucură-te, preaînțelept sfătuitor;
Bucură-te, apostol al propovăduirii adevărate;
Bucură-te, dascăl al tinerilor studioși din cetate;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 8

Chip liniștit și iubitor, cuceritor prin bunătate, blândețe și dreptate, apărător al credinței împotriva rătăcirilor pierzătoare ale veacului celui înșelător, mărturisitor al adevărului, părinte și părtaș în știință și în neștiință ai fost, pentru care, fericindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cumpătat în a zice, sârguitor în a zidi duhovnicește, luminat în știință și smerit, ai ridicat din satele transilvănene, prin cuvânt și prin iubire, pe noii slujitori ai lui Hristos, făcându-i semănători de cuvânt sfânt și nădejde. Drept aceea, lăudându-ți osteneala și jertfa, cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai întors la credință;
Bucură-te, mărturie a Ortodoxiei sfințită în suferință;
Bucură-te, că, prin vestirea ta, mulți au venit la cunoașterea Adevărului;
Bucură-te, cel ce ai arătat lumii biruința libertății duhului; 
Bucură-te, cel ce te-ai făcut pildă de lucrare, de vestire și stăruință;
Bucură-te, cel ce ai dezrobit suflete prin pocăință;
Bucură-te, cel ce pe toți îi învățai îngăduința și iubirea;
Bucură-te, îndemnător spre a câștiga, prin virtuți, fericirea;
Bucură-te, că de cele pământești te-ai despărțit;
Bucură-te, cel ce, prin jertfa slujirii lui Hristos te-ai mântuit;
Bucură-te, că oamenilor le-ai vădit că propășirea e de la Domnul;
Bucură-te, și mijlocește acum pentru tot omul;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 9

Suflare de vânt și vifor pustiitor arătat-ai a fi învățătura necredinței. Drept aceea, stăruit-ai în a vesti datoriile pe care le au oamenii față de țară și răspunderea pentru pace și popor, virtuți ce izvorăsc din dumnezeiescul dor și aprind inimile celor ce doresc să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

În noaptea rătăcirii, tu ai învățat că omul nou este cel ce-L trăiește pe Hristos, este cel în care mintea cea înțelegătoare adună cuvintele de Dumnezeu ziditoare din toți și din toate, și care, în Liturghie, pe sine însuși dar I se aduce Domnului, pentru care auzi acum de la toți această cântare:
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat calea în vremuri de rătăcire;
Bucură-te, învățător despre a omului menire;
Bucură-te, că toți, înțelegând aceasta se adunau în Biserica măririi;
Bucură-te, că tuturor le-ai arătat tainele zidirii;
Bucură-te, că Lui, Ziditorului, se cuvine crezare;
Bucură-te, că Lui, Proniatorului, se înalță cântare;
Bucură-te, disprețuitor al lucrurilor pierzătoare;
Bucură-te, că lui Dumnezeu în Treime I se cuvine închinare;
Bucură-te, că prin vestirea Evangheliei Lui ai făcut credința să strălucească;
Bucură-te, râvnă și statornicie îngerească;
Bucură-te, minte dezlegătoare a tainelor viitorului;
Bucură-te, sfințitor și călăuzitor al poporului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 10

Învățător al lepădării de duhul lumii, răbdător și rugător te-ai arătat întru slujire, pe toți chemându-i spre sfințire; prin cateheza, binecuvântarea și mărturisirea ta, ai înmulțit nădejdea și bucuria lăuntrică în păstoriții tăi; iar, prin rugăciunea cea întru Duhul, cântai Domnului neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

Cucerit fiind de mărita taină a Treimii, ai pătruns întru simțirea ei prin înveșmântarea în Duh, dar pe cât pășeai înăuntru, pe atât se revărsa ea înspre lume, căci toate le lucrai în chip treimic: învățai și erai învățat de Duhul sfătuirii și al înțelepciunii, ca pruncii ascultători de părinți; te linișteai întru vederea duhovnicească și râvneai la a scrie, precum Duhul își dorește să le înscrie pe toate pe lespezile de carne ale inimilor noastre; pe acestea noi înțelegându-le, îți cântăm:
Bucură-te, vestitor al Treimii celei ce ne zidește, ne învață și ne sfințește;
Bucură-te, apărător al adevărului veșnic, ce nu se ascunde sub obroc, ci strălucește;
Bucură-te, cel ce de lumina harului îți aveai luminată fața;
Bucură-te, că ocrotirea Preacuratei Fecioarei ți-a călăuzit viața;
Bucură-te, că râvna și stăruința apostolică ți-a încununat slujirea;
Bucură-te, că împreună cu tine mulți au învățat ce este devenirea;
Bucură-te, cel ce le-ai dovedit tuturor adevărul credinței;
Bucură-te, călăuză spre duhovnicescul pământ al făgăduinței;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat cum să ne punem viața pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce pe mulți din robia patimilor i-ai scos;
Bucură-te, mustrător al păcatului, dar cu milă și iubire;
Bucură-te, vindecător al sufletelor, prin blândă povățuire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 11

„Cele ce le faci, să le faci ca pentru Dumnezeu, să te deprinzi a căuta mereu, în toți și în toate gândul Său” a fost povața care ți-a dat puterea să te desprinzi de toate și să asculți mereu de ierarhii Bisericii în împlinirea lucrării tale de păstorire prin orașe și sate; dar, mai presus de toate, iubirea de adevăr te-a făcut să  luminezi inimile și mințile cu vestirea lui Hristos, învățându-ne a-I cânta: Aliluia!

Icosul 11

Râvnitor al slujirii întru dreptate, te-ai întrarmat cu răbdare și fermitate și ai semănat pretutindeni cuvântul adevărului și dorul unirii într-un cuget, după chipul Sfintei Treimi, învățând a sluji pe tot omul ca pe Domnul, a vedea dincolo de frumusețea făpturii și a îmbogăți firea cu harul; de aceea, de la toți auzi unele ca acestea: 
Bucură-te, învățător al dreptății;
Bucură-te, descoperitor al frumuseții;
Bucură-te, vestitor al fericirii;
Bucură-te, icoană a dăruirii;
Bucură-te, chip al ascultării;
Bucură-te, ostenitor al înfrânării;
Bucură-te, iubitor al patriei pământești;
Bucură-te, căutător al cetății cerești;
Bucură-te, cel ce ne arăți strălucirea luminii neapuse;
Bucură-te, cel ce ne înveți cele trăite și nespuse; 
Bucură-te, slujitor ales al lui Iisus, Cel jertfit pe Cruce;
Bucură-te, preot care pe altarul inimii jertfă cuvântătoare aduce;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 12

Cugetând la sfârșitul tău, spuneai: „Mă duc spre dinții fiarelor și de Tine, Doamne, nu mă despart, căci știu că mă vei așeza cu sfinții care bine Ți-au plăcut Ție; de aceea, întărește-mă să mărturisesc că nimeni și nimic nu mă va despărți de dragostea Ta; încredințează-mă în slăbiciune să înțeleg că mor lumii și ea rămâne tristă, dar înviez întru Tine, Bucuria și Veselia veșnicăˮ, înălțând cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Ascultând poruncile evanghelice, le-ai împlinit; fiind învățător neobosit, ai vrut mereu ca toți oamenii să crească întru Domnul Dumnezeul nostru; de aceea îi îndemnai mereu: „Vino și vezi!” Dar potrivnicii credinței te-au aruncat în temniță și te-au chinuit, ei, care nu știau că, dincolo de aceste chinuri, te așteaptă fericirea cea mai presus de lume; iar noi te rugăm să fii cu noi, cei cuprinși de furtuni, dar care îți cântăm și te fericim, zicând:
Bucură-te, înțelept învățător, care, căutând culmile, Golgota ai urcat;
Bucură-te, cel ce, în moara veacului, ca un grâu al veșniciei te-ai măcinat;
Bucură-te, bob de strugure copt, stors prin tescuire;
Bucură-te, cel ce lumii ai fost pricină de multă uimire;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat, ci mai mult Domnului ai cântat;
Bucură-te, cel ce Lui te-ai dăruit și de a Sa iubire nu te-ai depărtat;
Bucură-te, cel ce spuneai tuturor că ai rămas cu-n singur dor;
Bucură-te, că ziceai Domnului: „Întărește-mă pentru Tine să morˮ!
Bucură-te, cel ce te rugai ca să-ți dea Dumnezeu putere;
Bucură-te, învățător al înălțării prin smerenie și durere; 
Bucură-te, floare de colț a răbdării întru suferință;
Bucură-te, cel ce ți-ai unit mintea cu inima, prin rugăciune cu stăruință;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 13

O, prealăudate mărturisitorule și învățătorule al adevărului lui Hristos, roagă-te pentru noi Tatălui ceresc, să ne înmulțească credința, răbdarea și stăruința, ca, privind la viața ta, să-ți urmăm întru mărturisire, slujire și propovăduire, pentru ca din întunericul veacului celui înșelător să-i aducem pe toți la lumina cea veșnică a Treimii, cântându-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Doamne și Stăpâne al cerului și al pământului, Cel ce Te-ai descoperit prin Fiul Tău cel minunat, născut în peștera din Betleem, dar ai aflat sălaș luminat și în inima curată a Mărturisitorului Tău Liviu-Galaction, dăruiește-ne de sus înțelepciune să-i lăudăm viața plină de virtuți și să-i grăim:
Bucură-te, cel ce din părinți binecuvântați te-ai născut;
Bucură-te, cel ce în brațele Cuvântului ai crescut;
Bucură-te, cel ce cu dreapta credință ai fost hrănit;
Bucură-te, cel ce nume de la strămoșii romani ai primit;
Bucură-te, cel ce ai ascultat de mic dumnezeieștile cuvinte;
Bucură-te, cel ce, în ascultare, ai fost fiul cel cuminte;
Bucură-te, cel ce, dintru început, ai căutat înțelepciunea;
Bucură-te, cel ce ai fugit de toată deșertăciunea;
Bucură-te, cel ce vedeai atotputernicia lui Dumnezeu în cele create;
Bucură-te, că pământul și cerul ți-au fost cea dintâi carte;
Bucură-te, evlavios închinător și cinstitor de cele sfinte;
Bucură-te, împlinitor al faptelor bune cu râvnă fierbinte;
Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 1

Pe mărturisitorul dreptei credințe, pe călăuza celor tineri către Hristos, pe luminătorul cel vestit al clujenilor, pe ocrotitorul celor din necazuri și pe Mucenicul mult-pătimitor, cinstindu-l, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Rugăciune

Privind cu dor la împlinirea iubirii tale în izvorul iubirii lui Hristos, Sfinte Mucenice Liviu-Galaction, te rugăm fierbinte: Fii nouă ocrotitor, ca un slujitor în ceruri, și rugător pentru noi, ca să fim întăriți în lucrarea virtuților și a faptelor bune, să primim har curățitor, luminător și sfințitor, ca să trecem peste nevoi, ispite și primejdii, să biruim, ca și tine, ispitele veacului trecător, mărturisind fără temere dreapta credință, prin cuvânt și prin faptă, și vrednici să ne facem a-I cânta Domnului Dumnezeu, în Împărăția cerurilor, împreună cu tine: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Părinte și Fiule și Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.