Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei 8 Martie

 Singur slujea bolnavilor, orbilor, șchiopilor și neputincioșilor; și umblând pe la locuințele săracilor și pe ulițele cetății, purta un vas cu apă caldă și, unde afla răniți, îi spăla și-i curăța cu mâna sa, neîngrețoșându-se deloc.

În zilele tulburării Bisericii de eresul luptătorilor de icoane acest binecredincios bărbat, Teofilact, a mers din părțile Răsăritului la Constantinopol și s-a împrietenit cu marele luminător al Bisericii, adică cu Sfântul Tarasie, încă fiind mirean și senator întru împărăteștile palate, fiind mai întâi dregător al lucrurilor de taină. Iar după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), împărățind Constantin, fiul său (741-775), împreună cu maica sa Irina și patriarhul Pavel, cel numit milostiv, lăsând scaunul de a sa voie s-a ridicat Sfântul Tarasie în locul lui la patriarhie.

Sfântul Tarasie, adunând Sinodul al șaptelea a toată lumea (787), a anatematizat eresul iconoclast; atunci fericitul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a primit viața monahicească și a fost trimis de prea sfințitul Tarasie la o mănăstire care era zidită la gura mării Euxinului (Marea Neagră). Acolo, nevoindu-se mult în ostenelile monahicești, a sporit în faptele bune și a câștigat îndrăzneală către Dumnezeu în rugăciunile sale. Căci oarecând, la o vreme de seceriș, întâmplându-se zăduf mare și din lipsa apei slăbind de sete, s-a rugat lui Dumnezeu și, fiind acolo un vas de aramă, l-a făcut de a izvorât apă destulă spre trebuință; pentru că Domnul face voia celor ce se tem de El și ascultă rugăciunile lor.

Deci a fost această minune asemenea cu aceea ce s-a făcut de demult în pustie când, poporului lui Israil cel însetat, Dumnezeu i-a scos apă din piatră. Și alta asemenea, când Samson era aproape să moară de sete și a izvorât apă vie dintr-un os uscat, dintr-o falcă de măgar. Cu această viață îmbunătățită, strălucind ca o lumină de stele, preasfințitul Patriarh Tarasie a judecat ca acei cuvioși părinți să fie vrednici de rânduiala arhierească cea înaltă. Astfel, pe sfințitul Mihail l-a trimis la Sinad, iar pe fericitul Teofilact l-a ales episcop în Nicomidia. Și câtă sârguință a arătat Sfântul Teofilact în Nicomidia pentru turma cea cuvântătoare a lui Hristos și câtă purtare de grijă avea pentru săraci, scăpătați și văduve, au spus despre aceasta dumnezeieștile locașuri zidite de dânsul, bolnițele și casele de străini, cum și milostenia cea nenumărată care se făcea de el în toate zilele. Căci singur slujea bolnavilor, orbilor, șchiopilor și neputincioșilor; și umblând pe la locuințele săracilor și pe ulițele cetății, purta un vas cu apă caldă și, unde afla răniți, îi spăla și-i curăța cu mâna sa, neîngrețoșându-se de loc.

După aceea, preasfințitul Tarasie mutându-se din viața aceasta și primind după dânsul scaunul Bisericii Constantinopolului Nichifor cel preaînțelept, s-a ridicat iarăși furtuna eresului luptării contra sfintelor icoane, care s-a scornit de urâtul de Dumnezeu împărat Leon Armeanul. Și a adunat prea sfințitul Patriarh Nichifor arhierei aleși - pe Emilian al Cizicului, Eftimie al Sardicei, Iosif al Tesalonicului, Eudoxie al amoreilor, Mihail Sinadul și pe acest fericit Teofilact, Episcopul Nicomidiei -, și s-a dus cu dânșii la răucredinciosul împărat. Și, învățând mult din dumnezeieștile Scripturi, acei sfinți părinți sfătuiau pe împărat să nu facă tulburare Bisericii lui Hristos cu acel eres care s-a anatematizat de al șaptelea sinod a toată lumea. Dar n-au putut îndupleca pe nebunul împărat, cel umplut de veninul balaurului, care sufla asupra lor cu iuțime și mânie.

După aceea, Sfinții Părinți tăcând, fericitul Teofilact a zis către împărat: „Știu că, nebăgând în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și neîngrijindu-te de mântuirea ta, te împotrivești învățăturilor celor vechi ale Sfinților Părinți și tulburi Biserica; dar va veni asupra ta o pierzare cumplită și neașteptată, o primejdie asemenea cu viforul și nu vei afla pe acela care să te izbăvească dintr-însa”.

Împăratul, auzind aceea, s-a umplut de mai mare mânie și, pe toți izgonindu-i de la sine cu necinste, i-a osândit la surghiun în deosebite locuri, adică: pe preasfințitul Patriarh Nichifor în insula Proconis, pe Sfântul Mihail, episcopul Sinadului, la Evdochiad, pe alții pe aiurea, iar pe Sfântul Teofilact al Nicomidiei la cetatea Strovil, care este lângă mare, în Chivereoti. Și acolo, mărturisitorul lui Hristos și ajutătorul cel mare al dreptei credințe, și-a petrecut cealaltă vreme a vieții sale în strâmtorare și mare chinuire și s-a mutat către Domnul.

Apoi a pierit și împăratul Leon Armeanul, cu rea și neașteptată moarte, după proorocia sfântului. Căci în ziua Nașterii lui Hristos a fost tăiat cu săbiile de ostașii săi în biserică, la vremea Utreniei. Iar după dânsul, sfârșindu-se împărații iconoclaști – adică Mihail, care se numea Valvos, apoi Teofil, fiul lui Mihail –, împărăteasa Teodora împreună cu fiul său Mihail, care a fost al treilea cu acel nume, au luat sceptrul împărăției. Iar Sfântul Metodie fiind ridicat la patriarhie și eresul cel fără de lege pierind cu totul, iar dreapta credință strălucind, cinstitul trup al Cuviosului Părintelui nostru Teofilact a fost adus în Nicomidia și așezat în biserica cea zidită de dânsul, spre apărarea cetății Nicomidia, întru cinstea și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei

Troparul Sfântului Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei

Glasul al 6-lea

Neştiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină în­ţelegătoare în sfeşnic. Şi ţi-a înmânat tablele dogmelor Du­hului, cu care luminează-ne şi pe noi.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Ce­lui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului Stă­pânului, purtătorule de Dum­nezeu Părinte Teofilact, păzeşte pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-a uns pe tine, după vred­nicie, harul Duhului, preaferi­cite, pentru adevăr şi pentru bunătatea obiceiurilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să dobândeşti cele cereşti, fericite, ai călcat în picioare toate cele pământeşti şi ai ur­mat lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască, este tot numai Dorire, Dulceaţă şi Lumină Neapusă, Curată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legilor Stăpânului tău plecându-te, mărite arhiereule, cu Dumnezeiască cuge­tare ai arătat lipsite de jude­cată legile celor fărădelege.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca şi Preacurata Icoană a lui Hristos ai cinstit-o, arhiereule, lepădându-te de nelegiuirile celor fărădelege.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferit-ai mai întâi muceni­cia cugetului, ca un pustnic; iar acum, cu cununa mucenicilor te-ai încununat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, cărarea care duce la sfinţenie, ai locuit cu toată sfinţenia în Pântecele cel Preasfânt.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai şovăit înaintea focului ispitelor, preafericite, de Dum­nezeu insuflate şi strălucirea desfătării nu a slăbit puterea ta, Sfinte Părinte Teofilact.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pază gurii tale şi buzelor tale a pus Hristos, cuvioase. Pentru aceasta ai rămas neclintit, când nelegiuiţii s-au adunat împo­triva ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdare ai aşteptat pe Cel Ce a întărit picioarele tale pe piatră, iar Cel Preaînalt a luat aminte la tine, cel ce te închinai Icoanei Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăviţi fiind de datoria pă­catului, prin naşterea ta, Prea­curată, cântare de mulţumire aducem ţie, Dumnezeiască Mi­reasă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale, cu cuvioşie fiind ridicate către Dumnezeu, părin­te de Dumnezeu insuflate, pe cei rău credincioşi au pus pe fugă.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mâna ta cea dreaptă ţinându-te Domnul, părinte, că­tre desfătarea cea cerească te-a povăţuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străbătând cărarea cea strâmtă, Sfinte Teofilact, ai ajuns la lărgimea Raiului, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, cei ce nu te recunosc pe tine Născă­toare de Dumnezeu să nu vadă Lumina Cea Născută din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea supunând simţirile, ai ajuns să-ţi stăpâneşti patimile, Sfinte Teofilact. Şi acum te desfătezi întru stră­lucirile nepătimirii.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe toţi i-ai învăţat să se închi­ne Icoanei Mântuitorului, stră­lucind cu adevărat prin fapte şi prin învăţături, Părinte Teofilact.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe un nor care izvorăşte ploaia vieţii, te-a arătat Hristos, părinte, ierarhe al lui Hristos, Sfinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai frumos decât toţi oame­nii este, cu frumuseţea dumnezeirii, Fiul tău, Preacurată, cu toate că a luat pentru noi Trup.

Irmosul

Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Luminător marginilor te-ai arătat, Sfinţite Părinte Teofilact, pro­povăduind Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul şi ceata Dumnezeieştilor părinţi ai luminat-o, arătându-te plă­cut Preasfintei Treimi, înaintea Căreia stând, roagă-te neîncetat pen­tru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alergarea cea Dumnezeiască săvârşind şi credinţa ta păzind-o până la capăt, ai primit cununa ostenelilor tale, înţelepte, stri­gând, fericite: Dumnezeul pă­rinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urcându-te în carul Dum­nezeieştilor tale fapte bune, te-ai ridicat întru înălţime; iar acum stai înaintea lui Dumnezeu, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a zidit îndeosebi inimile oamenilor şi cunoaşte, purtătorule de Dumnezeu, inima ta cea Dumnezeiască şi a întemeiat într-însa scaune de învăţătură, de trei ori Fericite Părinte Teofilact.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Către tine scap acum, Năs­cătoare de Dumnezeu, rugându-mă să fiu izbăvit cu Acope­rământul şi cu ocrotirea ta cea Dumnezeiască, din greşelile cele cumplite, Binecuvântată Prea­curată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălăşluitu-te-ai acum acolo unde este Locaşul celor ce se veselesc, mărturisitorule al adevărului, luptătorule şi lu­mină ţi-a răsărit, Preafericite Părinte Teofilact, ca unui drept care s-a luptat luptele mucenicilor, cu care îm­preună strigi acum: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primit-ai cununa răbdării, de Dumnezeu insuflate, că ai locuit cu amărăciune în sur­ghiun, aşteptând să iei plata luptelor tale şi de nădejdea cea bună nu ai fost amăgit, stri­gând lui Hristos: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, în chip luminat se săvârşeşte acum, înflăcărând cu lumina mărturisirii. Căci ai cinstit Icoana lui Hristos, a Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor, cu care acum împreună strigi: preoţi, lău­daţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maica lui Dumnezeu, Prea­curată, rănile sufletului meu şi petele păcatului meu şterge-le, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel peste toate, din pântecele tău Neispitit de nuntă, Fecioară Preacurată, pe Care tinerii Îl binecuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mari daruri, cu ade­vărat te-ai învrednicit, purtătorule de Dumnezeu, cu cuget răbdător primejduindu-te pentru Hristos, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Caută spre noi, cei ce te lău­dăm pe tine, fericite, smulgându-ne din ispite şi din primejdii şi sfărâmând meşteşugirile ere­ziilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cumpătare şi cu dreptate vieţuind ca un arătător de cele sfinte, te-ai făcut mucenic lumi­nos, ţesându-ţi porfiră din sângiurile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca nişte Zori de ziuă te-ai arătat celor din întuneric şi ce­lor rătăciţi, având în braţele tale pe Hristos, Soarele drep­tăţii, Fecioară.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună cu cetele îngereşti pe tine te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu cuvioşie sihăstrind, pă­rinte înţelepte, ai fost uns ierarh ca să slujeşti Tainele cele Dumnezeieşti spre dobândirea sufletelor; şi Icoana lui Hristos cinstind, ai suferit asupriri, necazuri şi închisoare îndelungată. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă, izvorând vindecări, tămăduieşti pe cei bolnavi şi luminezi pe cei ce cântă: Sfinte Ierarhe Teofilact, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Nor al Soarelui Celui Înţele­gător, Sfeşnic cu Raze de aur al Luminii Celei Dumnezeieşti, Nespurcată, Neîntinată, Preacu­rată Stăpână, sufletul meu cel întunecat şi orbit de patimi, te rog luminează-l cu Strălucirea Nepătimirii; şi inima mea cea pângărită spal-o cu apele umi­linţei şi cu lacrimile pocăinţei, pentru ca să strig ţie cu dragos­te: roagă-te Fiului tău şi Dum­nezeu, iertare de păcate să-mi dăruiască; că pe tine te am nă­dejde, eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul, Păstorul şi Izbă­vitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, se tânguia lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu ard, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bună­tăţii, milostiveşte-Te şi dăru­ieşte iertare de greşeli robilor Tăi, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.