FA RAI DIN CE AI!

 

Fă rai din ce ai,
Să știi că câștigi atunci când dai.
Fă rai din ce ai….
Vei duce ce-l mai frumos și destoinic trai.

Rai. Ce o fi? E oare binele din noi, sau binele pe care îl primim? Rai. E oare frumosul naturii, sau ceea ce transmitem noi celorlalți? Raiul poate fi ceea ce avem noi în suflet sau în cuget? Raiul ca paradis mistic sau minunile ce ne înconjoară? Oare știe cineva răspunsul ce e raiul, ce ne dă acesta nouă, sau suntem noi înșine raiul prin ceea ce facem și spunem zi de zi. Cuvintele noastre spun foarte multe, însă limbajul sufletului se înțelege peste tot, priviri, gesturi, suspine, natura transpune euforia sufletului.
Fă rai din ce ai … găsește frumusețea în natură, în păsări, anotimpuri și plante, bucură-te de splendoarea și unicitatea lor, e paradisul transpus pe pământ.
Fă rai din ce ai … renaște în fiecare dimineață, și mulțumește zilei cu un bun venit! Bucură-te de fiecare clipă pe acest pământ.
Fă rai din ce ai … fii mulțumitor oamenilor ce te înconjoară și în deosebi familiei, ei fac parte din raiul tău, apreciază-i.
Fă rai din ce ai … apreciază gesturile mărunte, pune preț pe relația cu oamenii, evaluează-ți atitudinea și nu în ultimul rând zâmbește. Un zâmbet cald pentru că viața are gust.

Fă rai din ce ai … și un sfat să nu fii singur nici măcar în rai. Iubește iubirea oamenilor!

Fă rai din ce aib… acceptă lecții de viață, primește înțelepciuni, prețuiește experiența.
Suntem aici să mergem peste tristețe, angoasă, furie, dezamăgiri, prin ce, prin dragoste, suntem aici pentru a asimila lecțiile vieții și a descoperi adevărata noastră esență. Doar fă rai … fă împăcare cu tine, cu sufletul și cugetul tău pentru a vedea paradisul ce te înconjoară, și aici, cred că mulți ar zice, ce ușor, ce naiv, la câte necesități și probleme avem. Da, avem probleme. Dar le au toată lumea, cu o intensitate mai mare sau mai mică, dar le au toți, și totuși, de ce unii par mai fericiți decât alții, de aici reiese că se poate, putem fi fericiți doar să vrem.

Tu cel/cea care citești acum nu îți doresc doar fericire ci îți doresc să o alegi și să o manifești. Trăiește-o și împarte-o!
Fă rai din ce ai … distribuie raiul tău, dă din starea ta de bine și vei fi răsplătit cu voiciune, cu prietenii, răspândește bunătate, frumosul sufletesc și vei fi memorat, vei face continuitate. Doar fă rai … împărtășește emoțiie tale așa cum o fac și eu acum, emoții bune, stări ce ajută și pe alții, trăiri ce descriu un rai pe pământ, un rai al împăcării sufletești, al echilibrului spiritual și al calmității cugetului.
Fii cel care descoperă raiul în fiecare zi, și nu cauta destinații fixe, nu sunt, nu cauta persoane să te ghideze, deoarece raiul e în tine, găsește-l.

Tu scump cititor distribuie raiul tău, fă din el odă al sufletului, imn al emoțiilor și poem al viețuirii tale. Fă rai din tot ce ai!

Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

Tată, binecuvântează-mă!

 

Un înţelept îşi mărita fata.

Aceasta i-a cerut:

- Tată, binecuvântează-mă!

Tatăl i-a zis:

- Fie voia Domnului să nu-mi mai treci vreodată pragul casei!

 

Fiica s-a mirat de aşa binecuvântare, dar a tăcut. După o vreme, a născut un fiu, şi iarăşi a cerut de la tatăl său binecuvântare.

- Fie voia Domnului - a răspuns el - ca tu să strigi întotdeauna: „Ce nesârguitoare sunt!"

- Tată, ce înseamnă asta?! - n-a mai putut îndura fiica. Două lucruri însemnate mi s-au întâmplat şi mie în viaţa asta, şi amândouă dăţile tu ce-ai făcut? M-ai blestemat.

- Nu, fiica mea! - a răspuns tatăl. N-au fost blesteme, ci binecuvântări. Ţi-am dorit să ai o viaţă atât de fericită şi bucuroasă în casa soţului, încât să nu-ţi doreşti să te întorci în casa mea. Pe urmă, ţi-am dorit să ai grijă neobosit de fiul tău, strigând mereu: „Ce nesârguitoare sunt: n-am dat încă de mâncare băiatului! ', „Ce nesârguitoare sunt: nu l-am trimis încă pe băiat la şcoală!", şi aşa mai departe. Atunci, copilul va creşte sănătos şi isteţ, şi în casa voastră va domni totdeauna pacea.

Patima s-a facut nevazuta

 Un monah sarguitor, hartuit fiind de demonul hulei vreme de douazecei de ani si-a topit trupul prin posturi si privegheri. Iar cand a simtit ca acestea nu i-au folosit la nimic, scriindu-si patima pe o hartie, se duse si o dadu unui oarecare barbat sfant, inaintea caruia cazu cu fata la pamant, neindraznind sa-si ridice ochii. Dupa ce a citit, batranul zambi si ridicandu-si fratele, ii spuse: "Pune-ti fiule, mana pe grumazul meu" Si dupa ce fratele facu aceasta, batranul ii spuse: "Frate, iau asupra grumazului meu pacatul tau pe care l-ai savarsit in trecut si pe care il vei mai savarsi in viitor, cu o singura conditie insa: sa nu-i mai dai nicio atentie." Si a marturisit apoi cu tarie acesta ca nu a apucat bine sa iasa din chilia batranului si patima s-a si facut nevazuta.