Un înţelept îşi mărita fata.
Aceasta i-a cerut:
- Tată, binecuvântează-mă!
Tatăl i-a zis:
- Fie voia Domnului să nu-mi mai treci vreodată pragul casei!
Fiica s-a mirat de aşa binecuvântare, dar a tăcut. După o vreme, a născut un fiu, şi iarăşi a cerut de la tatăl său binecuvântare.
- Fie voia Domnului - a răspuns el - ca tu să strigi întotdeauna: „Ce nesârguitoare sunt!"
- Tată, ce înseamnă asta?! - n-a mai putut îndura fiica. Două lucruri însemnate mi s-au întâmplat şi mie în viaţa asta, şi amândouă dăţile tu ce-ai făcut? M-ai blestemat.
- Nu, fiica mea! - a răspuns tatăl. N-au fost blesteme, ci binecuvântări. Ţi-am dorit să ai o viaţă atât de fericită şi bucuroasă în casa soţului, încât să nu-ţi doreşti să te întorci în casa mea. Pe urmă, ţi-am dorit să ai grijă neobosit de fiul tău, strigând mereu: „Ce nesârguitoare sunt: n-am dat încă de mâncare băiatului! ', „Ce nesârguitoare sunt: nu l-am trimis încă pe băiat la şcoală!", şi aşa mai departe. Atunci, copilul va creşte sănătos şi isteţ, şi în casa voastră va domni totdeauna pacea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.