Sa stiti ca numai Hristos este salvarea.

 "Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie.
Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica.
Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desteleneasca din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata. Iar fara Adevar, ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa, de neamul lor, de Traditie… se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire.

Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile, fratilor!"

Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi duhovnicesti, FORMULA AS, nr. 800/2008

Leacul Parintelui Elefterie pentru imunitate.

 

4g lăptișor de matcă
1kg miere naturală de salcâm
300g polen măcinat
150g tincutră de propolis
200ml ser fiziologic
Toate ingredientele se amestecă într-un recipient de sticlă, cu o lingură de lemn.

 

Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la frigider. Din acest preparat se administrează o lingură dimineaţa şi o lingură seara, pe stomacul gol sau cu ceai.

Cantitatea este suficientă pentru 30 de zile de cură.

Previne riscul apariției bolilor hepatice, renale și cardiovasculare

Întrucât are la bază lăptişor de matcă şi miere de salcâm, preparatul este util pentru diminuarea apariției bolilor cardiovasculare, hepatice și renale, stimulând sistemul imunitar.

Primele semne vizibile apar după primele 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului. Tratamentul natural îi redă bolnavului energia de care are nevoie, diminuând totodată senzația de oboseală.

𝐂𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫

 

Cuvintele sunt ganduri transpuse in plan fizic, cu incarcatura energetica, vibratie si frecventa si care, o data emise, atrag asupra noastra si a celor din jur tipul de energie cu care sunt impregnate.

Cuvintele sunt magie in miscare si, pentru faptul ca nu dor fizic atunci cand le rostim, ne gandim ca nu ne pot face bine sau rau. Dar, energia din spatele lor si felul in care le spunem au forta unui tsunami energetic, care se resimte in intreg universul. Nu uitati, noi suntem interconectati si ceea ce gandeste, spune sau face unul dintre noi are repercusiuni asupra tuturor.

𝐂𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚 𝐥𝐞 𝐞𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢:

𝐈𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜 - folosirea acestui termen inseamna ca ne invartim in cerc, straduindu-ne sa facem un lucru pe care il asociem de la bun inceput cu esecul. Foloseste in locul lui: aleg, fac tot posibilul, reusesc.

𝐌𝐢 𝐬𝐞 𝐫𝐮𝐩𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐮𝐥, , 𝐭𝐞 𝐫𝐨𝐠 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭, 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭, 𝐭𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭– chiar asta se intampla. Cedam voluntar bucati de suflet pe care le lasam, din mila sau alte sentimente asociate, in anumite conjucturi incarcate emotional.

𝐉𝐮𝐫, 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐭- prea des sunt folosite in orice context si au ajuns sa ni sa para fara insemnatate. Din pacate, folosirea acestor cuvinte atrage legaminte pe care de multe ori le caram cu noi vieti la rand si le dam si mai departe urmasilor nostri.

𝐋𝐚 𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞- nu este un cuvant incarcat negativ dar poate fi inlocuit cu “sa ai spor”, “ o zi cu spor”. In acest fel, il binecuvantam pe cel caruia ii spunem acest lucru cu energia sporului si, prin efectul de boomerang aceasta energie ne va cuprinde si pe noi.

𝐌𝐢𝐥𝐚- inlocuiti acest cuvant dar si energia lui cu, compasiune. Mila inseamna sa ne para rau de incercarile prin care trece un om si ii trimitem implicit si o forma de energie de joasa frecventa. Energie care ii va intretine starea. Mila este o forma de lipsa de respect si de incredere pentru cel de langa noi. Amintiti-va mereu ca ne-am nascut fiecare cu incercarile lui, planificate dinainte de nastere iar ceea ce pentru noi pare o situatie extrem de tragica, pentru persoana in cauza este de fapt o cale aleasa catre evolutie. Acel om nu este nefericit, 𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐂𝐔𝐑𝐀𝐉𝐎𝐒 ca si-a asumat o asemenea misiune. Compasiune inseamna sa ii intelegem incercarile vietii si sa ii trimitem iubire si recunostiinta pentru misiunea aleasa. Cand cineva se vindeca si evolueaza, ne vindecam si evoluam cu totii!

𝐓𝐞 𝐛𝐥𝐞𝐬𝐭𝐞𝐦, 𝐬𝐚 𝐚𝐢 𝐬𝐢 𝐭𝐮 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐞…-si orice alta forma de blestem care inseamna de fapt o energie negativa indreptata catre cineva cu scopul de a-i face rau, de a-i da o lectie. Nu noi dam lectii, viata ni le da pe cele potrivite fiecaruia dintre noi. Blestemele se intorc intotdeauna, cu o putere si mai mare catre cel care le-a emis. Dupa fapta, si rasplata!

Evitati cuvinte de joasa frecventa: urasc, urat, apelative de genul : esti prost/proasta sau orice alta jignire, esti nebun/a, imi e rau, ce mama dr…i, nu am chef, arat ca naiba, sunt epuizat/a, am o stare proasta, nu ma simt bine precum si programari : intotdeauna gresesc , mereu intarzii, sunt mereu agitat/a, sufar de depresie de ani de zile, parintii meu au decedat de cancer, barbatii sunt niste prefacuti, femeile sunt slabe etc... Inchideti ochii si simtiti ce manifestari fizice aveti in corp cand rostiti aceste cuvinte. Unde le simtiti? Ce efect au asupra voastra?

Apoi folositi cuvinte cu energie ridicata: sunt recunoscator/oare, sunt frumos/oasa, merit, sunt binecuvantat/a, ma simt minunat, am energie, pot, reusesc, te iubesc! Observati diferenta! "

Infinite binecuvântări!

Bunicile astea

 "Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia.

Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare.

Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi, că era post.

Bunicile noastre care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească. Așa că găteau mereu diversificat și echilibrat, atât de echilibrat că ar fi invidiate azi de orice coach în ale mâncatului bine și bun.

Și când chiar nu mai știau ce să gătească, deși, repet, asta nu prea se întâmpla, mergeau în grădină și-și umpleau pestelca (sorțul, cum ar veni) cu fasole, morcovi, păstârnac, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu aguridă sau cu borș proaspăt, și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.

Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini și mai ales cozonaci cum nu face nici mama lui Jamie Oliver. Aveau ele rețetele lor și, habar nu am cum, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu niște Dumnezei bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață. Înghit în sec.

Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber de la nimic, căci nu aveau încotro. Nici ani sabatici nu au avut, nici nu știu ele ce sunt acești ani sabatici. Doar duminica le era sfântă și liberă. Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o carafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză (fără stafide, căci se găseau rar și greu, nu erau pe toate drumurile, ca acum). Nimeni nu strâmba din nas la zahărul pudrat deasupra plăcintei, și toată lumea zicea „Sărut mâna, foarte bune!”. „Să trăiți ani mulți”, așa ne răspundeau.

Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, dacă aveau, sau în vizită la medic, tot la oraș, dacă nu se putea rezolva la dispensar (și de obicei nu se putea).

Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit și ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă.

Care ne pupau (și, dacă avem noroc, pe unii dintre noi încă ne pupă) pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau (și ne mai strâng încă, pe unii) în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul. „Vă iubește mamaia”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, mamaie!”.

Bunicile astea enervante, uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii roșii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau și când ziceau să nu mâncăm toate merele/ prunele/ perele/ caisele/ avramele/ piersicile înainte de coacere. Bine, noi oricum nu le ascultam mereu, drept pentru care mâncam toate gorgoazele. Uneori, de cele mai multe ori, nu le mai spălam, că oricum le ștergeam de tricou. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu elasticul, rațele și vânătorii, nouă pieBunicile asteaBunicile asteatre, țară, țară, vrem ostași, flori, fete și băieți, frunza, lapte gros și alte minuni.

Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, că doar și ele sunt suflete, ne spuneau mereu, și de la care noi am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni.

Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des.

Care tăiau mămăliga cu ață albă. În semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.

Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mamaia, și mereu gurile erau mai mult de două, dar tot mai rămânea.

Bunicile astea care țineau post intermitent înainte de a se fi scris despre acest concept. Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie niciodată de vreo cură de slăbire.

Bunicile noastre care ne spuneau mereu, când ieșeam pe poartă, „aveți grijă acolo, la București, să nu mă faceți de râs. Fiți oameni!”.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă.

Nu că n-aveau tocător din lemn, dar le era mai ușor așa, nu mai pierdeau vremea: tăiau ceapa în podul palmei, deasupra castronului cu salată de roșii, în doi timpi și trei mișcări, căci lumea era deja în jurul mesei mici, din lemn, și aștepta cu furculițele pregătite.

Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, fără să ne scoată vreodată la tablă, tare bine ne-ar mai fi.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă; de bunicile astea ne va fi mereu dor."

Sursa: https://oanabotezatu.ro/.../bunicile-noastre-care-taiau.../

Autor Oana D. Botezatu

Sufletul – comoara cea mai de preţ

Potrivit contextului biblic, sufletul este partea invizibilă a omului care sălăşluieşte în trupul acesta muritor, dar care rămâne pentru veşnicie  şi care hotărăşte unde îşi  va petrece fiecare din noi veşnicia : în Împărăţia lui Dumnezeu, unde este bucurie, fericire şi împlinire sau în iazul de foc, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Dumnezeu ne-a dat sufletul şi El îl va cere înapoi

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.  Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.  Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.  De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Sfânta Evanghelie  după Matei 10:28-33),

căci  sufletul este darul lui Dumnezeu pentru om chiar de când l-a creat:

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu (Facerea 2:7)

Într-o zi Dumnezeu îl va cere înapoi. Despre aceasta a vorbit Domnul Iisus când învăţa pe oameni, El a spus o pildă:

Iisus a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”  „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Sfânta Evanghelie după Luca 12:15-20)

Iată de ce sufletul omului este foarte preţios în ochii lui Dumnezeu, El pune mare preţ pe el . Din păcate, nu toţi oamenii înţeleg valoarea sufletului , fiindcă …

Ce este în om aceea afectează starea sufletului lui

Despre aceasta Domnul Iisus a vorbit foarte mult. El a spus aşa când a chemat mulţimea la Sine:

Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om (Sfânta Evanghelie după Marcu7:23)

Iniţial nici ucenicii Lui nu au înţeles ce a vrut să spună El şi :

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.  Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om. (Sfânta Evanghelie  după Matei 15:10-11,15-20)

În Biblie deseori cuvîntul inimă este sinonim cu suflet. De aceea este foarte important  cu ce ne alimentăm spiritual, ce citim, ce ascultăm, cu cine discutăm, care sunt priorităţile noastre.

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Sfânta Evanghelie  după Matei 6:21)

Ce citeşti tu? Ce asculţi? Ce priveşti? Ce este în inima ta?

Starea sufletului hotărăşte veşnicia

După cum spun Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne face să fim suflete vii şi tot El este acela care într-o zi îl va cere înapoi,  însă este extrem de esenţial în ce stare va fi sufletul şi aceasta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, căci de aceasta depinde toată veşnicia, fie că credem noi sau nu. De aceea sufletul nostru este comoara noastră de care  trebuie să avem mare grijă, căci…

Dumnezeu  mântuieşte pe cei cu inima curată  (Psalmul 7:10) sau

Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. (Ieremia 17:9-10)

Dumnezeu a răscumpărat sufletele noastre

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (Epistola Întâia a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni 6:19-20)

Preţul care a fost plătit este foarte scump pentru Dumnezeu. Pentru că noi nu avem cu ce să plătim, El a făcut acest lucru cu sângele Domnului Iisus Hristos.

…căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.” (Întâia Epistolă  Sobornicească a Sfântului Apostol  Petru 1:18-21)

Dumnezeu a plătit un preţ ca să ne curăţească sufletul şi trupul de orice păcat prin Domnul Iisus Hristos şi noi, la rândul nostru , trebuie  să acceptăm jertfa Lui prin pocăinţă ,  naştere din nou şi intrare în legământ cu El.

Ce vei face tu ?

 

COMOARA SUFLETULUI - Sfantul Nectarie al Eghinei

 

Sufletul, având constiinta de sine, e constient de cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa cunoasca nu doar pe cele dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si sa-si exprime opinia cu privire la calitatea faptelor si actiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizeaza o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine comoara în care s-au acumulat nenumarate adevaruri, dobândind constiinta valorii absolute a acestor adevaruri si a consecintelor acestora asupra sa si, simtind înrudirea fireasca dintre el si adevarurile suprafiresti, doreste sa traiasca în aceasta lume spirituala a acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste faptul ca sufletul e nemuritor.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252