În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria.
>Sfântul Conon a trăit pe vremea sfinţilor
apostoli. Era fiul lui Nestor şi al Nadei, dintr-un sat numit Vidani.
Părinţii săi, la vremea cuvenită l-au căsătorit, dar el a dorit să
trăiască cu femeia lui în feciorie. Se zice că însuşi arhanghelul
Mihail l-a învăţat credinţa în Hristos, l-a botezat în numele de viaţă
făcătoarei Treimi, l-a împărtăşit cu Preacuratele Taine şi i-a dat
puterea de a săvârşi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat şi pe
femeia lui Ana (căci aşa se numea aceasta), să fie de un gând cu dânsul
şi să trăiască laolaltă în feciorie şi a botezat şi pe părinţii lui,
după ce i-a adus mai întâi la credinţa lui Hristos. Apoi, a înduplecat
pe tatăl său Nestor să sufere mucenicia pentru Hristos. Pe închinătorii
la idoli care voiau să aducă jertfă unui demon întunecat şi necurat ce
se găsea într-o peşteră, i-a făcut să cunoască pe Dumnezeul tuturor.
Sfârşitul său mucenicesc a fost astfel: când
ighemonul Magnus a venit în ţinutul acela, aducând cu sine poruncile
împărăteşti, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, şi a fost
bătut cumplit. Când mulţimea a auzit despre aceasta a alergat ca să
scoată pe sfânt din mâinile ighemonului şi să-l pedepsească pe acesta
pentru fapta făcută. Ighemonul aflând aceasta, a fugit; iar mulţimea
dezlegând pe sfânt şi ştergându-i rănile de sânge, l-a adus la casa
lui, unde a mai trăit doi ani, după care s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul.
Acest sfânt era din Nazaretul Galileii şi a trăit
pe vremea împăratului Decius. Deci, plecând de acolo, a venit în
cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron şi aici, făcându-şi o grădină
în locul ce se zice Carmela, îngrijea de ea, scoţându-şi hrana de care
avea nevoie. Şi era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci
când au venit cei ce căutau să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi
îndreptându-şi cuvântul către el, li s-a închinat lor din tot sufletul.
Când aceştia i-au arătat pricina pentru care au venit la el, cum că
ighemonul Publius îl cheamă, el le-a răspuns: dar ce nevoie are el de
mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget
şi de o credinţă cu el. După ce a fost legat şi a fost adus înaintea
ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor,
i s-a bătut cuie de fier în picioare şi a fost silit să meargă aşa
înaintea unui car. Atunci el, ieşind şi căzând în genunchi şi
rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni.
Acest sfânt fiind iubitor de osteneală întru
toate, s-a dat pe sine totodată, şi cercetării Sfintelor Scripturi şi a
ajuns la desăvârşirea cea mai înaltă în sihăstrie şi în virtute.
Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (în Filocalia
românească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de învăţătură şi
de folos; şi lucrarea minunilor i-a fost încredinţată de Mântuitorul
Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe
când sfântul se găsea odată în curte şi se cerceta pe sine însuşi, a
venit la dânsul o hienă sălbatică, aducând cu sine pe puiul ei care era
orb şi într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să se milostivească de
ea şi să vindece orbirea puiului ei. Iar sfântul scuipând asupra
ochilor celor bolnavi şi rugându-se, i-a dat vederea. După câteva zile
hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulţumire pentru că i-a
vindecat puiul. Dar sfântul nu a primit-o, până ce hiena nu i-a
făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfântul era
atât de milostiv faţă de firea celor necuvântătoare, cât de milostiv
trebuie sã era faţă de oameni, cărora însăşi părtăşia firii le cere să
fie plini de îndurare?
Atât de mare era curăţia sfântului, încât preotul
mănăstirii spunea sub jurământ că el nu a dat niciodată Sfintele
Taine monahului Marcu; ci, ori de câte ori acesta venea să se
împărtăşească, era împărtăşit de un înger, căruia i se vedea numai mâna
din cot, ţinând linguriţa, când sfântul se împărtăşea. Sfântul se
depărtase de toate grijile şi zgomotele lumii când era în vârstă de
patruzeci de ani; şi petrecând întru sihăstrie şaizeci de ani, s-a
mutat către Domnul. Era mic de statură, spânatic la barbă şi avea capul
luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfânt.Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina.
Sf. Mucenic Evloghiu
era din Palestina. După moartea părinţilor săi păgâni, el şi-a dat
toată moştenirea săracilor, devenind un pelerin prin Palestina şi
convertind păgânii la credinţa creştină. În timpul unei persecuţii el a
fost arestat, torturat în mod groaznic şi decapitat.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu.
Sf. Mucenic Evlampiu a trăit în Palestina şi i s-a tăiat capul pentru credinţa sa în Hristos.
Tot în această zi, pomenirea
sfântului mucenic Arhelau şi a celor împreună cu dânsul o sută
cincizeci şi doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea
sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol,
la anul 1784, şi care prin sabie s-a săvârşit.
Sfântul Nou Mucenic Ioan
s-a născut în Bulgaria în anul 1765. Musulmanii, crezând în mod
fanatic că dacă vor converti cât mai mulţi creştini la credinţa lor ei
vor fi salvaţi şi vor avea în viaţa de dincolo abundenţă de hrană şi
desfătări cu fecioare, foloseau toate metodele, bune şi rele de a-i
convinge pe creştini.
Pe când era doar un copil, Ioan îşi petrecea
mult timp cu musulmanii şi, încet-încet, a renunţat la Hristos, urmând
credinţa musulmană. Pe când avea şaisprezece ani, şi-a revenit din
rătăcire, căindu-se amarnic pentru greşeala sa. Sf. Ioan a fugit la
Muntele Athos, în Marea Lavră, unde a petrecut în pocăinţă, sub
ascultarea unui părinte. El a dus o viaţă monahală strictă timp de trei
ani şi totuşi, conştiinţa nu-i da pace. Astfel, cu binecuvântare de la
duhovnic, el s-a decis să plece la Constantinopol şi să mărturisească
public pe Hristos, chiar să-şi verse sângele pentru a spăla păcatul
apostaziei de care se simţea vinovat.
Tânărul călugăr s-a îmbrăcat ca un turc, lucru
care nu i se permite unui creştin să facă şi, ajungând în
Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost
transformată în moschee. În faţa musulmanilor şi-a făcut semnul Sfintei
Cruci şi a început să spună rugăciuni creştine. Cu voce tare povestea
cum el s-a născut creştin dar a căzut în rătăcire şi s-a depărtat de
credinţa lui Hristos. Striga mai departe cum că vrea în acel moment să
se lepede de falsa credinţă musulmană şi să se întoarcă din nou la
Hristos.
Auzind aceste cuvinte, turcii au înnebunit de
mânie, l-au prins şi l-au torturat în felurite chipuri. "Leapădă-te de
Hristos," strigau ei, "şi întoarce-te la credinţa musulmană, altminteri
vei muri."
Sf. Ioan a răspuns: "Fără Hristos, nu există salvare."
Agarenii furioşi l-au târât pe sfânt în curte
unde i-au tăiat capul. În acest fel, Sf. Ioan a primit coroana
muceniciei în 1784, la vârsta de 19 ani.<>Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Acatistul Sfântului Mucenic Conon, Exorcistul din Isauria
Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa
nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea
Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase
îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre,
Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Conon din Isauria glasul al 3-lea:
Cu curăţie, ca un Înger, vieţuind pe pământ, încă de aici te-ai
învrednicit a fi vorbitor cu Îngerii şi pe părintele tău l-ai adus la
cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu
L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos,
pentru noi toţi!
Condacul 1
Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a
împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos,
fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar
tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte
Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii
nevăzuți!
Icosul 1
Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea
Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste
cântări:
Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;
Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;
Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;
Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;
Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 2
Fiind născut din părinți care au auzit propovăduirea Sfântului
Apostol Pavel în cetatea Isauria, Sfinte Conon, ai ajuns la vârsta
potrivită căsătoriei și părinții tăi te-au logodit cu o fecioară
frumoasă pe nume Ana, dar Dumnezeu voia pentru tine o altă viață în care
să Îl chemi pe El neîncetat: Aliluia!
Icosul 2
Mai înainte de ziua nunții ți s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail
care te-a învățat adevărata credință, te-a botezat la pârâu în numele
Preasfintei Treimi și te-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine, Sfinte
Conon, iar apoi după ce te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci s-a făcut
nevăzut.
Bucură-te, că te-ai umplut de Duh Sfânt;
Bucură-te, că de atunci Arhanghelul Mihail era cu tine nevăzut;
Bucură-te, că ai primit naștere din nou;
Bucură-te, că și pe mireasa ta ai învățat-o a-și păstra fecioria;
Bucură-te, că viețuiați ca frate cu sora, ca doi serafimi;
Bucură-te, că și pe părinții tăi i-ai adus la Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 3
După câtăva vreme, tatăl tău a primit moarte mucenicească, mama ta
s-a mutat la Dumnezeu și apoi și fecioara Ana a fost chemată către
Cămara Mirelui Hristos, iar tu trăiai în rugăciune zi și noapte,
omorându-ți trupul și robindu-l duhului, Sfinte Conon, și Dumnezeu
primea osteneala ta: Aliluia!
Icosul 3
După mulți ani, în vremea bătrâneților tale, Hristos Domnul a voit a
arăta darul Duhului Sfânt care sălășluia în tine, Sfinte binecuvântat.
Astfel, te-a trimis în cetate unde i-ai văzut pe oameni pregătiți a
merge la peștera idolului Apolon pentru a-I aduce jerfe idolești, dar tu
i-ai mustrat aspru.
Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus acolo într-o clipită la locul idolesc;
Bucură-te, că păgânii au ajuns doar după patru zile;
Bucură-te, că i-a tulburat Arhanghelul Mihail și le-a rătăcit calea;
Bucură-te, că nu mai știau încotro să o ia;
Bucură-te, că l-ai făcut pe demonul Apolo să recunoască adevărul, că:
”Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!”
Bucură-te, că idolul s-a sfărâmat, și păgânii au crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 4
Tot în acele locuri era o peșteră pustie unde viețuia un diavol care
omora oamenii și animalele care treceau pe acolo. Locuitorii îi aduceau
jerfe rugându-l să nu îi ucidă, dar văzând ca nimic nu izbutesc te-au
chemat pe tine, Sfinte Conon, știind că tu te rugai Dumnezeului cel
Atotputernic: Aliluia!
Icosul 4
Ducându-te acolo fiind urmat de popor, ai chemat diavolul să iasă
afară și acesta s-a arătat ca o babă necurată, tremurând și
scuturându-se, apoi la-i certat să nu facă rău nimănui și l-ai tirmis în
gheenă. Strigăm și noi odată cu credinicioșii:
Bucură-te, că mulți au crezut atunci în Hristos;
Bucură-te, că viețuind în casa părintească făceai multe minuni;
Bucură-te, că aveai darul de a scoate diavolii din oameni;
Bucură-te, că Dumnezeu îți dăduse stăpânire asupra lor;
Bucură-te, că vindecai cu rugăciune bolile aduse de demoni;
Bucură-te, că descopereai cele furate și eliberai prizonierii nevinovați;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 5
Odată, șezând la rugăciune au tăbărât pe tine mulțime de diavoli,
Sfinte Conon, din aceia pe care îi izgoniseși din oameni și din
capiștile idolești, dar tu i-ai legat în numele Domnului Iisus Hristos
și i-ai trimis să muncească pământul și să păzească animalele, iar ei
făceau toate ca niște robi răscumpărați fiind ținuți în legăturile
nevăzute ale lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Într-o noapte au năvălit tâlharii în casa ta vrând să te jefuiască,
Sfinte dar prin porunca lui Dumnezeu diavolii care îți slujeau i-au
bătut pe tâlhari fără milă, lăsându-i abia vii. După ce i-ai certat,
te-ai rugat pentru tâlhari și Dumnezeu i-a vindecat slobozindu-i în
pace, și ei te-au lăudat așa:
Bucură-te, că ți-ai iubit vrăjmașii;
Bucură-te, că nu i-ai lăsat să moară în păcate;
Bucură-te, că tămăduiești răni adânci;
Bucură-te, că stăpânești duhurile necurate cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mila și dragostea nu lipsesc de la tine;
Bucură-te, că poruncești diavolilor să plece de la noi;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 6
Oriunde erai clevetit, Sfinte Conon, diavolii cei legati de puterea
lui Dumnezeu mergeau și îi băteau pe hulitori, aducându-i înaintea
picioarelor tale, iar tu îi învățai cele ale credinței, despre dragoste,
cinste, despre Domnul Hristos și Împărăția Lui, așa încât ei primeau
îndreptare și Îl cinsteau pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
O văduvă oarecare, săracă, s-a dus să adune spice în urma
secerătorilor, și fiindcă obosise l-a pus jos pruncul său pe care îl
căra în brațe, când un lup alergând din pădure l-a răpit, fugind cu el.
Femeia, văzând că nu e chip să prindă singură lupul, a venit la tine,
Sfinte Conon, rugându-te să o ajuți.
Bucură-te, că îndată ai poruncit robilor nevăzuți;
Bucură-te, că aceia s-au și dus după lup;
Bucură-te, că ai dat pruncul viu și sănătos mamei sale;
Bucură-te, că nu lăsai pe nimeni nemiluit;
Bucură-te, că rugăciunea ta străpungea Cerul;
Bucură-te, că erai ca un stâlp de foc, arzând necurăția și nedreptatea;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 7
Însă alți diavoli au pornit război împotriva oamenilor aducând boli
mai ales de vărsat de vânt, și mulți mureau fără să găsească tămăduire,
dar alergând la tine pentru ajutor, Sfinte Conon, te-ai rugat lui
Dumnezeu să îți dea puterea asupra diavolilor ceea ce Dumnezeu a
împlinit de îndată, și credincioșii se bucurau: Aliluia!
Icosul 7
Prinzându-i pe toți demonii i-ai certat, pe unii i-ai trimis în
locuri pustii, pe alții întru adânc și pe alții i-ai legat și i-ai pus
în treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii,
i-ai îngropat în pământ sub temelia casei tale.
Bucură-te, curajos ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, că ești de neînvins în războiul duhovnicesc;
Bucură-te, ajutorul preoților binecredincioși;
Bucură-te, salvarea noastră de la boli molipsitoare;
Bucură-te, că vindeci rănile aduse de diavol;
Bucură-te, mijlocitorul noastru înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 8
Nu după multă vreme a început prigonirea împotriva creștinilor și a
ajuns în Isauria un anume ighemon numit Magdon, care căuta să omoare pe
oricine se închina la Hristos și Îi striga: Aliluia!
Icosul 8
Din porunca acestui ighemon ai fost prins și tu, Sfinte Conon, și te
muncea cu multe și cumplite chinuri, silindu-te a aduce jertfă
idolească.
Bucură-te, că bătrânețile tale erau albite de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că mintea ta era îndreptată doar spre Dumnezeu;
Bucură-te, că ai rămas neclinitit în credință;
Bucură-te, că păgânii te-au chinuit timp îndelungat;
Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te întărea în suferință;
Bucură-te, că era cu tine nevăzut;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 9
Auzind credincioșii că ai fost prins de ighemon și că acesta te
chinuie, Sfinte Conon, au alergat degrabă înarmați să îl ucidă, dar
acesta a fugit din cetate împreună cu oștenii lui, căci nu știa să se
închine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Aflându-te legat și plin de răni însângerate, sătenii te-au dezlegat
degrabă și, plângând, își ungeau trupurile lor cu sângele tău dorind să
se sfințească prin aceasta.
Bucură-te, că îți sărutau cu dragoste rănile;
Bucură-te, că sângele tău era tămăduitor;
Bucură-te, că ungându-se cu el, credincioșii se vindecau de toate bolile;
Bucură-te, că te-ai necăjit că nu te-au lăsat să mori pentru Hristosul tău;
Bucură-te, că ai văzut în asta Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nu te-ai revoltat;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 10
Credincioșii te-au dus acasă și se îngrijeau de rănile tale, Sfinte
binecuvântat, și toti Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru că te-a lăsat în
viață: Aliluia!
Icosul 10
Ai trăit încă doi ani, Sfinte Conon, timp în care ai făcut multe alte
minuni prin darul izgonirii demonilor din oameni, vindecând boli și
aducând suflete la Hristos, și oamenii te slăveau așa:
Bucură-te, că te-ai mutat la Dumnezeu cu sfârșit cuvios;
Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus în Rai;
Bucură-te, că ai primit de la Hristos cununa nestricăciosă a mucenicilor;
Bucură-te, că ai fost îngropat alături de părinți și mireasa ta Ana;
Bucură-te, că multă plângere a fost la moartea ta pe pământ;
Bucură-te, că multă bucurie s-a făcut în Cer, ducându-te Iisus în ceata de ostași ai Arhanghelului Mihail;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 11
După adormirea și îngroparea ta, Sfinte Conon, isaurienii au vrut să
dărâme casa ta părintească pentru a construi în loc o biserică. Lucrând
la temelii, au aflat în pământ cele treizeci de vase de lut în care i-ai
închis pe diavoli, și bucurându-se Îl laudau pe Dumenzeu: Aliluia!
Icosul 11
Crezând
că în vase se află aur și argint ca o comoară pământească pe care ai
agonisit-o, Sfinte binecuvântat, au spart un vas și de îndată au tăbărât
pe ei diavolii ca un fum întunecat și necurat și, întunecând văzduhul,
au făcut vifor mare înspăimântându-i pe oameni.
Bucură-te, că multe îngroziri au făcut necurații;
Bucură-te, că Dumnezeu îngăduise aceasta pentru pedepsirea celor lacomi;
Bucură-te, că ei s-au rugat ție, Sfinte Conon, să îi ajuți;
Bucură-te, că prin puterea ta, diavolii au fost izgoniți;
Bucură-te, că celelalte douazecișinouă de vase au rămas neatinse;
Bucură-te, că ele sunt în temelia bisericii până azi;
Bucură-te, că cei ce ți se roagă petrec nevătămați de diavoli;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 12
Slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime
Dumnezeu, mulțumim pentru viața ta curată și neprihănită, Sfinte Conon,
căci prin rugăciune te-ai făcut stâlp de foc cu care ai ars necurații
demoni, fiind salvarea celor care cu credință caută izbăvire la
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Petrecând acum cu ceata Arhanghelului Mihail în Ceruri, te rugăm nu
ne uita pe noi, cei mult încercați în viforul lumii păcătoase și care ne
izbim la tot pasul de cursele diavolilor necruțători, și primește
aceste laude:
Bucură-te, aducându-i pe calea credinței pe cei pierduți;
Bucură-te, că ți-ai creștinat familia toată;
Bucură-te, că ai primit puterea de a stăpâni diavolii;
Bucură-te, că aceștia au devenit robii tăi, din porunca lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ești ocrotitorul preoților care fac exorcizări;
Bucură-te, că îi aperi pe ei și familiile lor de răzbunarea demonilor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îl supui pe vrăjmașul nevăzut!
Condacul 13
Sfinte Mucenice Conon, cel plin de har dumnezeiesc, care ai primit
putere de la Dumnezeu de a lega diavolii, vino la noi împreună cu
Sfântul Arhanghel Mihail și alungă cetele de demoni care ne chinuie și
scoate-ne din rătăcirea credinței pe noi și pe cei dragi ai noștri, ca
mântuiți să ne rugăm din Ceruri: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3
ori).
Icosul 1
Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea
Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste
cântări:
Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;
Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;
Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;
Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;
Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!
Condacul 1
Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a
împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos,
fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar
tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte
Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii
nevăzuți!
Rugăciune:
Sfinte Mucenice Conon, cel ce te-ai făcut vas de lumină preacurată a
Duhului Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu ai surpat înșelăciunea demonilor
și ai fost ocrotitorul credincioșilor. Te rugăm și noi să ne păzești, să
scoți din inima, din mintea, din sufletul și din toate mădularele
noastre toată necurăția pe care noi am adus-o asupra noastră sau care
ne-a cuprins din viclenia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
Adu
împăcarea în familie, adu la credință soții sau soțiile care rătăcesc
în erezii să primească învățătura Evangheliei și să se boteze cu Duh
Sfânt spre viața veșnică. Alungă lupul care ne fură agoniseala
duhovnicească dar și pe cea lumească, păzește pruncii la sânul maicii
lor să nu îi răpească furii și să aibă sănătate și învață-ne să ținem
dreapta credință.
Ocrotește preoții slujitori care din iubire de oameni le aduc
acestora vindecare sufletească prin slujbele rânduite de Sfânta
Biserică, pentru ca lucrarea făcută de ei să dăinuie spre încredințarea
în Mila și Bunătatea lui Dumnezeu; apără familiile preoților de
răzbunarea demonilor izgoniți din credincioși, și mijlocește la Hristos
Domnul pace tuturor celor care ți se roagă, pentru ca trăind în
rugăciune și în Duh Sfânt să ne împărtășim de Lumina Veșnică a
Împărăției lui Dumnezeu, căruia Îi aducem slavă și cinstire. Amin.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de
asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi! Amin!
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Conon din Isauria
Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea
Mucenicul
Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit
de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a
învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 5-lea
Irmosul
Mântuitorului
Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi
pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a
preaslăvit.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicul
Conon, bunul biruitor mucenic, să fie lăudat acum, ca unul ce s-a
împotrivit vitejeşte rătăcirii şi s-a luptat pentru Hristos, Dumnezeul
tuturor şi s-a încununat cu cunună nestricăcioasă.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfântul
Conon, măritul mucenic, dorind Viaţa Cea Tainică şi Mărirea Cea
Neîmbătrânitoare, le-a primit în schimbul desfătării celei trecătoare;
pe care să-l cinstim cu cântări, că s-a preamărit.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
haina nestricăciunii îmbrăcându-te acum, Mărite Mucenice Conon, te-ai
altoit din rădăcină de măslin sălbatic în măslin bun şi ai adus roadă
lui Hristos pe cei ce te-au născut pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dezlegându-se
de blestemul stricăciunii strămoşeşti, preafericitul mucenic a
scuturat jugul rătăcirii şi a făcut pe soţia lui soaţă de trăire curată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată
Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine şi de
Sânurile Tatălui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cu Puterea Crucii Tale...
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind Lumina, ales-ai a sluji lui Dumnezeu şi ai urât, Mărite Mucenice Conon, întunecimea închinării la idoli.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Jertfitu-ţi-ai
lui Hristos, cu osârdie, trupul şi sufletul şi bine fiind primit, te-ai
găsit faţă către faţă cu Stăpânul, preafericite.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
înţelepciune ai slobozit popoare numeroase de sub legile lor cele
părinteşti, înfruntând pe cel numit cu numele pierzării, Sfinte Mărite
Conon.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Roagă-te,
mărite, ca să se dea dezlegare de patimile cele sufleteşti şi
trupeşti, celor ce prăznuiesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă-te
neîncetat, Preacurată, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să
izbăvească de înşelăciunea diavolului pe cei ce te cântă pe tine, Maica
lui Dumnezeu.
Irmosul
Cu Puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mântuitoare.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Auzit-am, Doamne, de Învierea Ta cea din mormânt şi am preaslăvit Puterea Ta cea nebiruită.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Surpat-ai, fericite, înşelăciunea popoarelor şi ai arătat Dumnezeirea lui lisus Hristos.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Idolul de piatră cel mincinos, înfricoşându-se de mustrarea ta, a mărturisit că lisus Singur este Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cei neînţelepţi s-au înţelepţit, primind de pe buzele cele de piatră schimbarea cea adevărată, cea mai presus de fire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Taină negrăită este ceea ce se propovăduieşte prin tine; căci pe cei rătăciţi îi întorci la Domnul, mucenice.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu adevărat te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Nenuntită şi la limanul tău scăpăm noi, credincioşii.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Mânecând, strigăm către tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vas de lumină preacurată şi nestricăcioasă te-a făcut Duhul, pe tine, strălucirea şi lauda mucenicilor.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
Dumnezeiasca cunoştinţă a graiurilor celor negrăite te-ai îmbogăţit şi
cu aceasta ai învăţat nenumărate neamuri, preacinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Darul minunilor tale văzându-l cei fărădelege, strigau: Dumnezeul lui Conon a biruit înşelăciunea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fost-a
harul, prin rugăciunile tale, Preafericite Conon, creştere şi bogăţie
celor ce au crezut; iar împotrivirea le-a fost pierzare celor ce nu au
crezut.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
adevărat mulţimile demonilor ţi s-au supus ţie, fericite, celui ce
te-ai supus de bunăvoie lui Dumnezeu, Făcătorului tău, Sfinte Mucenice
Conon, Mărite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mulţimile
au fost învăţate de tine să aleagă Dumnezeieşte mila şi au fost
povăţuite să urască, preafericite, bogăţia cea iubitoare de argint, în
faptă şi în cuvânt.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Rug Nears, Munte şi Scară Însufleţită şi Uşă Cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie Mărită, Lauda dreptcredincioşilor.
Irmosul
Înconjuratu-m-a
adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine,
Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta.
CONDAC, glasul al 3-lea
Cu
curăţie, ca un înger, vieţuind pe pământ, încă de aici te-ai
învrednicit a fi vorbitor cu îngerii, şi pe părintele tău l-ai adus la
cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu
L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos,
pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Cel Ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei ce cântau cântarea: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Muceniceşte luptându-te, pătimitorule, ai strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruind pe vrăjmaş te-ai arătat purtător de biruinţă, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe pământ biruitor, iar în cer purtător de cunună al lui Hristos te-ai arătat, mucenice nebiruite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aducând lui Dumnezeu ca o jertfă mântuirea celor din rătăcire, strigi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, pe care Născătoare de Dumnezeu ai făcut-o, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Cel Ce S-a Născut...
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând
pe stăpânitorul lumii întunericului, prădat de înşelăciunea cea plină
de rătăcire, cu rugăciunile sfântului, preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetele
făcătorilor de rele pedepsite de tine cu încuviinţare Dumnezeiască,
prin duhurile cele pierzătoare, strigau: preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
porunca ta cea lucrătoare ai mântuit nevătămat pruncul în fălcile
fiarei ca în braţe de maică, strigând neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Luminatu-te-ai
din belşug, pătimitorule, cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi
cântând Firea Cea în Trei Ipostasuri, ai strigat: preoţi lăudaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai
presus decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, Marie; că
în pântecele tău S-a Sălăşluit Acela pe Care, împreună cu Puterile cele
netrupeşti, pământenii Îl slăvim întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe
Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiu şi Dumnezeu şi în
vremurile din urmă S-a Întrupat din Fecioară Maică, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a
Irmosul: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul fiind plin de dor nematerialnic, ai dorit să bei paharul lui Hristos. Pentru aceasta, fericite, toţi te fericim.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând
în chip bineplăcut lui Dumnezeu, Legii celei Dumnezeieşti, iar nu
plăcerilor, fericite, te-ai arătat bând cu tot sufletul paharul lui
Hristos.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai
podoabă a mucenicilor, mărite, înfrumuseţându-te cu preacinstitele
răni ale lui Hristos; pentru aceasta toţi cinstim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aflându-te
acum întru odihna cea cerească, Mărite Mucenice Conon, scapă-mă din
împresurările cele cumplite ale vieţii, pătimitorule al Domnului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te,
Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucură-te, Munte
Sfânt! Bucură-te, Ceea ce eşti Desăvârşirea Cinstitei Feciorii!
Bucură-te, Stăpână!
Irmosul
Pe
tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt, care
ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu
un gând te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Din
pruncie lipindu-te de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat
vas cinstit al Duhului şi duhurile cele preaviclene le-ai supus şi
nevoindu-te, te-ai mărit, după vrednicie. Pentru aceasta toţi, cu
credinţă, prăznuim sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Chiverniseşte,
Preacurată, ticălosul meu suflet şi ai milă de el, care din pricina
mulţimii greşelilor a alunecat în adâncul pierzării, Ceea ce eşti cu
totul Nevinovată. Şi în ceasul cel înfricoşător al morţii, te rog,
slobozeşte-mă din mâinile demonilor, celor ce mă vor cleveti şi mă
izbăveşte.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Prin
inima ta cea Curată şi fără prihană, sabie cu adevărat a trecut,
Fecioară, când ai văzut pe Fiul tău Înălţat pe Cruce, Preacurată,
Binecuvântată Marie, Scăparea păcătoşilor, Născătoare de Dumnezeu,
Întărirea credincioşilor.
Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria
Trecând
doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat Sfântul Conon către Dumnezeu.
Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a făcut plângere mare pentru
dânsul și l-au îngropat împreună cu fericiții săi părinți și cu sfânta
lui mireasă care și-a păzit fecioria sa fără prihană până în sfârșit.
Isauria,
cetatea domnească a țării cu același nume, a primit sfânta credință în
Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, propovăduitorul
neamurilor, care a propovăduit acolo și a adus pe câțiva la credință.
În vremea propovăduirii apostolești era un
oarecare om, cu numele Nestor, care trăia într-un sat ce se chema
Vidania, care era departe de cetatea Isauriei ca la optsprezece stadii.
Acela avea o femeie ce se numea Nada, cu care au născut pe acesta, de
care ne stă înainte povestirea, adică pe Sfântul Conon.
După ce a ajuns pruncul în vârstă desăvârșită, au
voit părinții lui să-l căsătorească, și l-au logodit cu o fecioară
frumoasă, anume Ana. Însă, mai înainte de legătura nunții, s-a arătat
lui Conon Sfântul Arhanghel Mihail, în chip de bărbat prealuminos și,
învățându-l sfânta credință, l-a pogorât la pârâu, l-a botezat întru
numele Preasfintei Treimi și, împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine,
l-a însemnat cu semnul Crucii și s-a făcut nevăzut. Tânărul Conon s-a
umplut de Duhul Sfânt și Arhanghelul Mihail era împreună cu dânsul
nevăzut.
Sosind ziua nunții și toți veselindu-se, când a
fost dus mirele cu mireasa în cămară, Conon a luat o lumânare aprinsă,
și, punând-o într-un vas, a zis către fecioară: „Ce este mai bun, lumina
sau întunericul?”. Iar fecioară a răspuns: „Mai bună este lumina, decât
întunericul”.
Atunci Sfântul Conon, deschizându-și gura sa cea
plină de darul lui Dumnezeu, a început a învăța pe fecioară despre
păzirea fecioriei și despre viața curată, cu credința întru Hristos,
adevăratul Dumnezeu, spunându-i că aceea este lumina cea neînserată, iar
faptele cele trupești cum și necurata credință cea elinească sunt
întuneric.
Fecioară, având inima sa ca un pământ bun spre
primirea seminței cuvântului lui Dumnezeu, s-a învoit cu mirele întru
toate: căci a crezut în Hristos și a făgăduit a-și păzi fecioria sa. Și
viețuia acea sfântă doime în curățenie feciorească, ca un frate cu sora
sa, sau mai bine-zis ca doi îngeri ai lui Dumnezeu, arzând cu duhul
dragostei către Dumnezeu ca serafimii, slujind Domnului.
După aceasta, fericitul Conon i-a îndemnat și pe
părinții săi a se lepăda de idoli și i-a adus la Hristos, botezând pe
tatăl și pe mama sa, ca și pe mireasa sa. Și toți au plăcut lui
Dumnezeu, fiind povățuiți și învățați de Sfântul Conon. Iar tatăl lui,
fericitul Nestor, s-a învrednicit și cununii mucenicești, fiind ucis de
închinătorii de idoli, cărora se împotrivea, mustrând rătăcirea lor.
După câtăva vreme, maica sfântului, fericită Nada,
s-a mutat către Dumnezeu, în bună mărturisire. Apoi s-a dus și Sfânta
fecioară Ana, cea logodită lui mireasă, către cămara cea nestricăcioasă a
cerescului Mire Hristos, și i-a îngropat Sfântul Conon într-un mormânt;
iar el se îndeletnicea cu gândirea de Dumnezeu, cu postul, cu
ostenelile și cu rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-și trupul
și robindu-l duhului. Iar comoara cea dată lui, a darului Sfântului Duh,
o tăinuia până la vremea arătării sale, care a sosit după mulți ani, în
zilele bătrânețelor sale. Și s-a început aceasta într-acest chip:
Era în țara aceea o peșteră grozavă și
întunecoasă, în locuri pustii și în munți neumblați. Și aceea era
capiște idolească și locaș diavolesc, fiind acolo un idol de piatră,
mare, al necuratului zeu Apolon, pe care țara Isauriei îl cinstea mai
mult. Și le era obiceiul isaurienilor ca, în toți anii, în ziua
necuratei prăznuiri a lui Apolon, să se adune acolo cu jertfe și să
săvârșească acea prăznuire urâtă de Dumnezeu.
Deci într-un an oarecare, venind praznicul acela,
și toți din cetate gătindu-se să meargă la capiștea ce era în peșteră,
Sfântul Conon mișcându-se de duhul, a venit în cetate și, văzând
mulțimea poporului, pe unii pe cai înarmați, iar pe alții pedeștri,
gătiți ca la un război, a strigat către dânșii, grăind cu mare glas: „O,
bărbați isaurieni, așteptați puțin, căci am să vă vorbesc ceva. Pentru
ce v-ați gătit într-un chip ca acesta de oștire? Au doar a năvălit vreun
război fără de veste asupra țării noastre și vă cheamă pe voi?”. Iar ei
i-au zis: „Ba nu, ci mergem la zeul Apolon, să-i aducem jertfă și să-i
facem praznicul”.
A zis către dânșii Sfântul: „Cine este Apolon și
care este puterea lui? Voiesc să aflu de la voi”. Iar ei au zis: „Acela
ne este purtător de grijă, căci toate bunătățile ni le rânduiește și ne
întărește pe noi în războaie, precum întărea și pe părinții noștri, care
ne-au lăsat nouă acest obicei de prăznuire”.
Sfântul îi întreba, batjocorindu-i: „Oare ați
auzit cândva de la dumnezeul vostru glas sau vreun cuvânt?”. Ei au zis:
„Nu! Dar de la părinții noștri am luat obicei a crede într-însul”.
Grăit-a către dânșii Sfântul Conon: „Părinții voștri au fost ca niște
dobitoace necuvântătoare, neștiind din înșelăciune pe adevăratul
Dumnezeu. Căci, dacă L-ar fi știut, n-ar fi avut sârguința către un idol
surd, mut și netrebnic. Ci, dați-mi stăpânire asupra dumnezeului vostru
și vă voi arăta vouă pe cine cinstiți și cine este. Îl voi înnegri cu
cerneală și să vedem de se va putea spăla? Îl voi zdrobi cu ciocan de
fier și va putea oare să aibă iarăși chipul său? Îi voi da mâncare și să
vedem va întinde mâna să mănânce? Până când veți fi fără de minte? Oare
aceasta n-o înțelegeți? Să mă ascultați, că și eu sunt din a voastră
seminție, dar sunt străin de lucrurile voastre.
Lăsați-vă de închinarea idolilor și vă voi învăța
pe voi pe care Dumnezeu se cade a-L cinsti și a vă închina Celui ce este
întru înălțime. Că Acela este Dumnezeu nevăzut și pe toate le vede,
Făcător al cerului, al pământului, al mării și al tuturor celor ce sunt
într-însele. El este Împărat tare și puternic, mântuind pe robii Săi și
pierzând pe vrăjmașii care se închină idolilor și aduc jertfe
diavolilor.
Aceluia nu-i trebuie jertfe sângeroase, ci voiește
să-L cunoască cei ce vin la El fără de răutăți și vicleșuguri și să
creadă în El; știind cum că El este adevăratul Dumnezeu, Tatăl Unuia
născut Fiului Său, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care de Tatăl nu se
desparte, prin Care toate s-au făcut, cu Care Duhul Sfânt este părtaș
vieții și Împărăției și Care de la Tatăl purcede. Și aceste trei fețe
sunt un Dumnezeu, Care arde cu foc pe slujitorii de idoli, cei ce-L
urăsc pe El și iubește numai pe cei ce-L preamăresc, pentru că este
milostiv cu prisosință tuturor celor ce cred în El și-L cheamă cu
adevărat”.
Acestea și mai multe grăind sfântul, s-a tulburat
poporul și s-a făcut multă gâlceavă; căci unii se repezeau asupra lui,
vrând să-l ucidă, iar alții îl apărau, nelăsându-i să pună mâinile pe
el; și vrând a auzi ceva mai mult de la dânsul, abia au potolit
tulburarea poporului și au zis către sfântul: „Cum poți să ne
încredințezi că Dumnezeu este mai mare decât zeul nostru Apolon, pe care
noi îl avem mai cinstit, mai mult decât pe toți ceilalți zei? Arată-ne
vreun semn al Dumnezeului tău ca să credem în El”.
Sfântul Conon, văzând că ei cer semn, punându-și
nădejdea spre Dumnezeu, le-a zis: „Iată, mulți din voi sunt pe cai și
mulți pedeștri, tineri și voinici. Deci, să mergem toți spre peștera lui
Apolon, la locul adunării voastre; voi înainte, iar eu, ca un bătrân,
voi merge după voi. Însă să ne dăm cuvânt unul altuia care pe care va
întrece, Dumnezeul aceluia va fi mare și adevărat și vom crede apoi în
El.
Dacă voi, cei ce sunteți pe cai și pedeștri, fiind
voinici, mă veți întrece pe mine, cel bătrân și slab cu trupul, și de
veți ajunge mai întâi la locul lui Apolon, apoi zeul vostru să fie mare;
iar dacă eu, bătrânul și pedestrul, întrecându-vă, voi ajunge acolo,
apoi Dumnezeul meu este mai mare decât zeul vostru și datori veți fi a
crede în Dumnezeul meu”. Toți au primit cuvântul acesta și au făcut
legământ cu Sfântul Conon, căci ziceau între ei: „Acest bătrân abia în
patru zile va putea să ajungă acolo, fiind departe și calea grea, pentru
înălțimea munților și a văilor celor adânci”.
Deci au pornit toți în grabnică călătorie, unii
nădăjduind în caii lor, iar alții în picioarele lor. Iar Sfântul Conon
mergea după ei și se ostenea alergând. Însă s-a rugat lui Dumnezeu și
îndată i-a stat înaintea lui Sfântul Arhanghel Mihail. Acela luându-l,
l-a dus într-un ceas la locul acela unde alerga. Iar pe cei ce alergau
pe cai și pe cei pedeștri i-a tulburat arhanghelul nevăzut, încât
rătăceau prin munți și prin văi, călcând în prăpăstii de munți,
sfărâmându-se ei și caii lor; și n-au putut toată ziua și toată noaptea
să nimerească la peștera lui Apolon, nici să-și cunoască calea încotro
călătoresc. Iar dimineața, Sfântul Conon a ieșit în întâmpinarea lor.
Aceia văzându-l, s-au înspăimântat, iar el a
început a-i ocărî, zicând: „Pentru ce v-ați lenevit a veni, căci eu,
așteptându-vă mult, iarăși m-am întors spre voi?”. Iar ei, fiind foarte
osteniți, povesteau sfântului toate cele ce li s-au întâmplat și-l rugau
ca să le arate calea spre locul lui Apolon. Iar el, mergând înaintea
lor, i-a dus până acolo și le-a zis: „Iată s-a împlinit legământul meu
și eu, întrecându-vă, am sosit mai înainte aici. Deci se cade să
mărturisiți că mare este Dumnezeul meu și să credeți în El; iar pe zeul
vostru, dați-mi-l în stăpânirea mea, ca să vă răzbun, căci până acum v-a
înșelat”.
Ei au strigat: „Ba nu! Nu arunca vina asupra
zeului nostru și nu îndrăzni a grăi asupra lui, căci noi suntem
vinovați, deoarece, rătăcind în cale, am zăbovit”. Și astfel,
neîmplinind cuvântul cel întărit prin legământ, au făcut nedreptate
sfântului prin aceasta. Sfântul le-a zis: „Dacă nu credeți Dumnezeului
meu, apoi credeți zeului vostru. Când vă va grăi ceva, veți împlini
cuvântul lui?”. Iar ei toți i-au zis: „Numai de vom auzi pe zeul nostru
grăind ceva și îndată suntem gata a-i împlini cuvântul lui, căci credem
în el fără îndoială”. Și iarăși au făcut cu sfântul legământ, iar
cuvântul lor l-au întărit mai tare decât întâi, ca să creadă cuvântul,
oricare l-ar grăi zeul lor.
Sfântul, stând înaintea acelei peșteri în care era
capiștea lui Apolon, a strigat cu glas mare către idol: „Ție îți
grăiește și ție îți poruncește Domnul meu Iisus Hristos, să ieși din
capiștea ta și să vii aici la mine!” Îndată idolul cel fără de suflet se
făcu ca și cum era viu, căci s-a cutremurat și a căzut din locul său,
tăvălindu-se pe pământ, spre sfântul; apoi, venind aproape, s-a sculat
de la pământ și stă drept înaintea Sfântului Conon. Și toată mulțimea
poporului fiind cuprinsă de mare spaimă, a strigat de frică și s-a
pornit pe fugă. Iar sfântul făcându-le cu mâna și poruncindu-le să nu se
teamă, abia i-a oprit; și, potolind gâlceava, s-au întors iarăși spre
idol și toți luau seama cu dinadinsul ce are să mai fie.
Sfântul Conon a zis către idol: „Spune-mi, idole
neînsuflețit, cine este Dumnezeul cel adevărat, tu, ori Domnul meu Iisus
Hristos, cel propovăduit de mine?” Și îndată idolul, întinzând spre cer
cu cutremur mâinile sale cele de piatră, a grăit cu mare glas omenesc,
zicând: „Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!”
Zicând acestea, a căzut și s-a sfărâmat.
Făcându-se această minune, tot poporul a strigat
cu mare glas, grăind: „Unul este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul lui
Conon, Acela a biruit”. Atunci a crezut mulțime de popor în Hristos
Dumnezeu și sfărâmându-și idolii, a primit Sfântul Botez. Iar ceilalți
împietriți erau în necredință și se mâhneau pentru sfărâmarea idolului
Apolon; dar, mai pe urmă, au crezut și aceia, văzând multe feluri de
minuni ce se făceau de Sfântul Conon.
În aceeași țară a Isauriei, într-o altă peșteră,
ce era la un loc pustiu, viețuia un diavol pierzător, care ca un tâlhar
năvălea asupra oamenilor și a dobitocelor ce treceau pe acolo și-i
pierdea. Isaurienii aduceau multe jertfe acelui diavol și-l rugau să nu
le facă și ucidere. Dar nu le era de nici un folos, ci spre mai mare
vătămare. Deci, adunându-se popor de credincioși și necredincioși, au
rugat pe Sfântul Conon să meargă și să izgonească pe acel diavol din
hotarele lor. Credincioșii îl rugau cu credință, neîndoindu-se de
puterea lui Hristos, care era cu Sfântul Conon; iar necredincioșii nu-l
rugau cu credință, ci cu ispitire, părîndu-li-se că Sfântul nu va putea
să izgonească de acolo pe acel diavol cumplit; nădăjduiau chiar, că el
singur va fi ucis de diavol.
Ducându-se Sfântul acolo, fiind urmat de popor, a
stat înaintea peșterii. Iar poporul stătea departe cu multă frică; și,
certând Sfântul Conon pe necuratul duh, în numele lui Hristos, i-a
poruncit să iasă din peșteră, la vederea ochilor, în privirea a tot
poporul. Diavolul dinăuntru, striga, rugând pe sfântul, să nu-i
poruncească să iasă în chip văzut, ca să nu se vadă de oameni necuratul
lui chip, dar Sfântul îi poruncea cu multă certare, să se arate.
Deci a ieșit, văzându-l toți, în chip femeiesc ca o
babă necurată, tremurând și scuturându-se. Apoi certând sfântul pe
diavol să nu facă rău cuiva, l-a trimis în gheena și îndată se făcu
nevăzut diavolul acela. Și poporul strigă: „Mare este Dumnezeul lui
Conon”, și mulți din necredincioși au crezut atunci în Hristos. Iar
Sfântul Conon, învățând mult pe popor a crede în Dumnezeu, s-a întors în
cetate cu cântare. Căci el doar începea cântarea și poporul o cânta
toată, slăvind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu.
Venind Sfântul Conon, a viețuit în satul său,
Vidania, în casa părintească, făcând minuni și vindecând toate durerile
celor ce veneau cu credință la dânsul; apoi izgonea diavolii, asupra
cărora i se dăduse stăpânire de la Dumnezeu. Un oarecare om, din cei
dintâi cetățeni ai isaurienilor, a fost prădat de tâlhari și i-a pierit
mult aur. Pentru aceasta mulți erau munciți pentru furtișag, puși în
legături și ținuți în temniță fără vină; dar nu s-a aflat aurul cel
furat. Drept aceea, cetățeanul cel prădat, alergând la Sfântul Conon,
precum și rudeniile celor ce erau ținuți în legături, și, căzând la
picioarele sfântului, îl rugau să se roage lui Dumnezeu, spre a se
descoperi furtișagul.
Sfântul, milostivindu-se spre cei clevetiți și
chinuiți fără de vină, s-a dus în cetate și, stând în mijlocul ei, și-a
ridicat mâinile la cer și a făcut cu dinadinsul rugăciune către
Dumnezeu, până ce i s-a descoperit unde este pus aurul cel furat. Deci,
luând pe mulți din popor, s-a dus cu dânșii afară din cetate și, trecând
multă cale care ducea în pustie, a ajuns la o piatră oarecare, ce i se
arătase de Sfântul Arhanghel Mihail. Sub acea piatră era aurul ascuns de
tâlhari, aur pe care aflându-l Sfântul Conon, a poruncit oamenilor care
veniseră cu dânsul, să-l ia și să-l aducă în cetate.
Văzând aceasta, tot poporul isaurienilor se minuna
foarte și preamărea pe Dumnezeu. Apoi, dorind cetățeanul să afle de la
sfântul cine sunt tâlharii, l-a întrebat despre aceasta; și i-a răspuns:
„Ia-ți al tău ca să fii îndestulat, că al tău ți s-a întors fără
pagubă, iar pe cei ținuți în legături să-i eliberezi”. Și așa a făcut.
Străbătând vestea de această minune prin toată țara aceea, mulți se
întorceau la Dumnezeu și creștea și se înmulțea din zi în zi Biserica
lui Hristos.
Odată Sfântul Conon, șezând în casa sa, a văzut o
tabără de diavoli care venise asupra lui. Căci cei din insula aceea,
care erau izgoniți din oameni și din capiștile idolești, adunându-se,
s-au înarmat asupra sfântului și au venit să-l vatăme. Văzându-i
sfântul, i-a legat pe toți cu numele lui Iisus ca să nu poată să scape.
Și diavolii rugau pe sfântul să nu le poruncească a se duce în adânc, ci
orice voiește să le poruncească să lucreze. Iar sfântul, certându-i să
nu facă oamenilor nici un rău, i-a trimis la diferite lucrări: pe unii
să sape pământul în grădini, să smulgă buruienele, spinii și pălămidele;
pe alții să are țarinele și să le semene, alții să păzească roadele,
alții să pască cireada dobitoacelor și s-o apere de fiare, iar alții să
taie și să aducă lemne; și i-a rânduit să facă tot lucrul casei ca niște
robi cumpărați. Astfel, diavolii slujeau fericitului Conon ca robi și
răscumpărați, până când i-a fost voia lui, făcând cu sârguință tot
lucrul poruncit; căci erau legați cu legăturile puterii lui Dumnezeu și
robiți și supuși sub picioarele plăcutului lui Hristos.
Într-o noapte, au năvălit tâlharii asupra casei
sfântului, crezând că vor găsi la dânsul vreo bogăție, deoarece era
slăvit în toată țara aceea; și, legându-l, voiau să-l muncească ca să le
spună unde are aurul. Începând ei a-l munci, îndată, prin porunca lui
Dumnezeu, strângându-se diavolii care slujeau sfântului, au apucat pe
tâlhari și-i băteau fără de milă. Apoi, aprinzând foc în cuptor, le
ardeau trupurile, iar pe sfântul l-au dezlegat din legături; dar el i-a
certat, că au lăsat pe tâlhari abia vii. Apoi sfântul s-a rugat pentru
tâlhari către Dumnezeu și și-au venit întru sine; după care fericitul,
învățându-i ca să nu mai facă tâlhărie, i-a slobozit cu pace.
Dar nu numai din mâinile tâlharilor au scos
diavolii pe Sfântul Conon cu porunca lui Dumnezeu, ci și cinstea numelui
lui o păzeau, așa voind Dumnezeu. Căci, atunci când cineva dintre
credincioșii isaurieni îndrăznea să hulească numele lui Conon, îndată
aceia erau bătuți de diavoli nevăzuți. Și se făcuse numele lui Conon la
toți cinstit și înfricoșat. Fiind oriunde pomenit numele lui Conon, unii
din închinătorii de idoli au început a-l huli pe Sfântul cu cuvinte
ocărâtoare. Și îndată au năvălit asupra lor diavolii și, bătându-i, îi
trăgeau de păr pe cale; apoi, aducându-i la Sfântul, i-au aruncat
înaintea picioarelor lui pe hulitorii aceia. Astfel, cuprinsese frică pe
toți necredincioșii, încât nici cu mintea nu gândeau ceva rău asupra
Sfântului Conon.
Pe un om care fura rodurile din țarina lui Conon,
l-au prins acei nevăzuți păzitori și, bătându-l, l-au adus la sfântul,
cu asinul lui și cu sacul plin de roade. Pe acesta învățându-l să nu
fure, l-a eliberat Sfântul la locul său. O văduvă oarecare, săracă,
purtând în brațe pe singurul său fiu, a mers la țarină în vremea
secerișului să adune spice în urma secerătorilor. Și a pus pe pământ pe
pruncul său și s-a dus la oarecare depărtare, adunând spice. Dar, îndată
alergând din pădure, un lup a apucat pe prunc și l-a dus în pustie. Și a
alergat femeia după el, dar n-a putut să-l ajungă, nici să scoată pe
prunc din dinții lui. Apoi a alergat femeia aceea la făcătorul de
minuni, Sfântul Conon, de vreme ce era aproape locul lui. Plângând și
căzând la picioarele lui, i-a spus primejdia. Iar el îndată a poruncit
nevăzuților robi și aceia, alergând în clipeala ochiului, au prins pe
lup cu pruncul ținându-l în dinți și l-au dus înaintea Sfântului. El a
dat pruncușorul maicii sale viu și sănătos, iar pe lup l-a lăsat întru
ale sale.
După aceea alți diavoli, care încă nu erau legați,
începuseră în țara aceea a vătăma pe oameni prin diferite boli, dar mai
ales cu vărsatul. Înțelegând Sfântul vrăjmășia acelora, s-a rugat lui
Dumnezeu și îndată i s-a dat putere asupra lor. Deci, prinzându-i pe
toți, i-a certat și pe unii i-a izgonit din hotare la locuri pustii; pe
alții întru adânc i-a trimis, iar pe alții, legați, punându-i în
treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii,
i-a îngropat în pământ, sub temelia casei sale.
În acea vreme a sosit prigonire asupra
creștinilor. Și a venit în Isauria, din porunca împărătească, un voievod
oarecare, anume Magdon. Acela, prinzind mai întâi pe Sfântul Onisie,
din satul Usorova, l-a muncit până la moarte. După aceea și pe Sfântul
Conon l-a prins și-l muncea cu multe și cumplite răni, silindu-l spre
idoleasca jertfă.
Auzind isaurienii că voievodul muncește pe Sfântul
Conon, s-au adunat mulțime de bărbați înarmați și au alergat la satul
Usorova, vrând să ucidă pe voievod. De acest lucru înștiințându-se
voievodul, a încălecat pe cal cu slugile sale și a fugit din hotarele
lor. Iar isaurienii au fugit după dânsul și nu l-au ajuns. Iar pe
Sfântul Mucenic Conon l-au aflat legat și peste tot trupul rănit și
sângerat de bătăi. Apoi dezlegându-l, plângeau pentru dânsul; și,
ștergându-i sângele, se ungeau pe trupurile lor, dorind să se sfințească
cu sângele lui, și-i sărutau cu dragoste rănile cele luate pentru
Hristos. Iar Sfântul Mucenic se mâhnea foarte că nu-l lăsară să
pătimească până în sfârșit, pentru că dorea să moară în munci pentru
Hristosul său. După aceea l-au dus oamenii cei credincioși în casa lui
părintească din satul Vidania și se îngrijeau pentru vindecarea rănilor
lui.
Trecând doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat
Sfântul Conon către Dumnezeu. Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a
făcut plângere mare pentru dânsul și l-au îngropat împreună cu
fericiții săi părinți și cu sfânta lui mireasă care și-a păzit fecioria
sa fără prihană până în sfârșit. După adormirea și îngroparea Sfântului
Conon, au voit isaurienii să prefacă părinteasca lui casă cea
mucenicească într-o biserică. Lărgind casa, au început a-i săpa temelia
și au aflat în pământ acele mai sus pomenite treizeci de vase de lut,
întru care Sfântul Conon închisese pe diavoli.
Deci, neștiind ce este într-acele vase, și
parându-le că este ascuns într-însele aur și argint, s-au bucurat; și
degrabă au spart un vas și îndată au ieșit dintr-însul diavolii în chip
de fum întunecat și foarte necurat și, întunecând văzduhul, au făcut
vifor înfricoșat, încât toți oamenii, înspăimîntîndu-se, unii au căzut
de frică, iar alții au fugit din locul acela. Iar diavolii, zburând în
văzduh, făceau zgomot mare și unul pe altul se strigau pe nume. Și se
făcuse frică mare în satul acela, încât nimeni, după apusul soarelui, nu
îndrăznea a ieși afară din casa sa, de vreme ce multe îngroziri
diavolești se arătau noaptea și speriau pe oameni și pe dobitoace. Iar
aceasta o îngăduise Dumnezeu pentru pedepsirea oamenilor celor lacomi;
căci, socotind că este în vasele acelea comoară, au început a le sparge.
După aceea, s-au izgonit acele diavolești năluciri
și îngroziri, cu rugăciunile Sfântului Conon. Iar celelalte vase, în
număr de douăzeci și nouă, ce țineau într-însele pe diavoli, au rămas și
până astăzi în pământ îngropate sub temelia bisericii Sfântului Conon.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni și noi să petrecem totdeauna nevătămați de
diavoli, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în
Treime Dumnezeu, în veci. Amin.
