Sinaxar 5 Martie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria. >Sfântul Conon a trăit pe vremea sfinţilor apostoli. Era fiul lui Nestor şi al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. Părinţii săi, la vremea cuvenită l-au căsătorit, dar el a dorit să trăiască cu femeia lui în feciorie. Se zice că însuşi arhanghelul Mihail l-a învăţat credinţa în Hristos, l-a botezat în numele de viaţă făcătoarei Treimi, l-a împărtăşit cu Preacuratele Taine şi i-a dat puterea de a săvârşi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat şi pe femeia lui Ana (căci aşa se numea aceasta), să fie de un gând cu dânsul şi să trăiască laolaltă în feciorie şi a botezat şi pe părinţii lui, după ce i-a adus mai întâi la credinţa lui Hristos. Apoi, a înduplecat pe tatăl său Nestor să sufere mucenicia pentru Hristos. Pe închinătorii la idoli care voiau să aducă jertfă unui demon întunecat şi necurat ce se găsea într-o peşteră, i-a făcut să cunoască pe Dumnezeul tuturor. Sfârşitul său mucenicesc a fost astfel: când ighemonul Magnus a venit în ţinutul acela, aducând cu sine poruncile împărăteşti, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, şi a fost bătut cumplit. Când mulţimea a auzit despre aceasta a alergat ca să scoată pe sfânt din mâinile ighemonului şi să-l pedepsească pe acesta pentru fapta făcută. Ighemonul aflând aceasta, a fugit; iar mulţimea dezlegând pe sfânt şi ştergându-i rănile de sânge, l-a adus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după care s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul.

Acest sfânt era din Nazaretul Galileii şi a trăit pe vremea împăratului Decius. Deci, plecând de acolo, a venit în cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron şi aici, făcându-şi o grădină în locul ce se zice Carmela, îngrijea de ea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie. Şi era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când au venit cei ce căutau să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, li s-a închinat lor din tot sufletul. Când aceştia i-au arătat pricina pentru care au venit la el, cum că ighemonul Publius îl cheamă, el le-a răspuns: dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget şi de o credinţă cu el. După ce a fost legat şi a fost adus înaintea ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i s-a bătut cuie de fier în picioare şi a fost silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci el, ieşind şi căzând în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni.

Acest sfânt fiind iubitor de osteneală întru toate, s-a dat pe sine totodată, şi cercetării Sfintelor Scripturi şi a ajuns la desăvârşirea cea mai înaltă în sihăstrie şi în virtute. Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (în Filocalia românească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de învăţătură şi de folos; şi lucrarea minunilor i-a fost încredinţată de Mântuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe când sfântul se găsea odată în curte şi se cerceta pe sine însuşi, a venit la dânsul o hienă sălbatică, aducând cu sine pe puiul ei care era orb şi într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să se milostivească de ea şi să vindece orbirea puiului ei. Iar sfântul scuipând asupra ochilor celor bolnavi şi rugându-se, i-a dat vederea. După câteva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulţumire pentru că i-a vindecat puiul. Dar sfântul nu a primit-o, până ce hiena nu i-a făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfântul era atât de milostiv faţă de firea celor necuvântătoare, cât de milostiv trebuie sã era faţă de oameni, cărora însăşi părtăşia firii le cere să fie plini de îndurare?

Atât de mare era curăţia sfântului, încât preotul mănăstirii spunea sub jurământ că el nu a dat niciodată Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de câte ori acesta venea să se împărtăşească, era împărtăşit de un înger, căruia i se vedea numai mâna din cot, ţinând linguriţa, când sfântul se împărtăşea. Sfântul se depărtase de toate grijile şi zgomotele lumii când era în vârstă de patruzeci de ani; şi petrecând întru sihăstrie şaizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de statură, spânatic la barbă şi avea capul luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfânt.Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina.

Sf. Mucenic Evloghiu era din Palestina. După moartea părinţilor săi păgâni, el şi-a dat toată moştenirea săracilor, devenind un pelerin prin Palestina şi convertind păgânii la credinţa creştină. În timpul unei persecuţii el a fost arestat, torturat în mod groaznic şi decapitat.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu.

Sf. Mucenic Evlampiu a trăit în Palestina şi i s-a tăiat capul pentru credinţa sa în Hristos.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arhelau şi a celor împreună cu dânsul o sută cincizeci şi doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1784, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Sfântul Nou Mucenic Ioan s-a născut în Bulgaria în anul 1765. Musulmanii, crezând în mod fanatic că dacă vor converti cât mai mulţi creştini la credinţa lor ei vor fi salvaţi şi vor avea în viaţa de dincolo abundenţă de hrană şi desfătări cu fecioare, foloseau toate metodele, bune şi rele de a-i convinge pe creştini.

Pe când era doar un copil, Ioan îşi petrecea mult timp cu musulmanii şi, încet-încet, a renunţat la Hristos, urmând credinţa musulmană. Pe când avea şaisprezece ani, şi-a revenit din rătăcire, căindu-se amarnic pentru greşeala sa. Sf. Ioan a fugit la Muntele Athos, în Marea Lavră, unde a petrecut în pocăinţă, sub ascultarea unui părinte. El a dus o viaţă monahală strictă timp de trei ani şi totuşi, conştiinţa nu-i da pace. Astfel, cu binecuvântare de la duhovnic, el s-a decis să plece la Constantinopol şi să mărturisească public pe Hristos, chiar să-şi verse sângele pentru a spăla păcatul apostaziei de care se simţea vinovat.

Tânărul călugăr s-a îmbrăcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui creştin să facă şi, ajungând în Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost transformată în moschee. În faţa musulmanilor şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a început să spună rugăciuni creştine. Cu voce tare povestea cum el s-a născut creştin dar a căzut în rătăcire şi s-a depărtat de credinţa lui Hristos. Striga mai departe cum că vrea în acel moment să se lepede de falsa credinţă musulmană şi să se întoarcă din nou la Hristos.

Auzind aceste cuvinte, turcii au înnebunit de mânie, l-au prins şi l-au torturat în felurite chipuri. "Leapădă-te de Hristos," strigau ei, "şi întoarce-te la credinţa musulmană, altminteri vei muri."

Sf. Ioan a răspuns: "Fără Hristos, nu există salvare."

Agarenii  furioşi l-au târât pe sfânt în curte unde i-au tăiat capul. În acest fel, Sf. Ioan a primit coroana muceniciei în 1784, la vârsta de 19 ani.<>Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Acatistul Sfântului Mucenic Conon, Exorcistul din Isauria Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Conon din Isauria glasul al 3-lea:

Cu curăţie, ca un Înger, vie­ţuind pe pământ, încă de aici te-ai învrednicit a fi vorbitor cu Îngerii şi pe părintele tău l-ai adus la cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu L-ai mărtu­risit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi!

Condacul 1

Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos, fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Icosul 1

Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste cântări:

Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;

Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;

Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;

Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;

Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 2

Fiind născut din părinți care au auzit propovăduirea Sfântului Apostol Pavel în cetatea Isauria, Sfinte Conon, ai ajuns la vârsta potrivită căsătoriei și părinții tăi te-au logodit cu o fecioară frumoasă pe nume Ana, dar Dumnezeu voia pentru tine o altă viață în care să Îl chemi pe El neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Mai înainte de ziua nunții ți s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail care te-a învățat adevărata credință, te-a botezat la pârâu în numele Preasfintei Treimi și te-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine, Sfinte Conon, iar apoi după ce te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci s-a făcut nevăzut.

Bucură-te, că te-ai umplut de Duh Sfânt;

Bucură-te, că de atunci Arhanghelul Mihail era cu tine nevăzut;

Bucură-te, că ai primit naștere din nou;

Bucură-te, că și pe mireasa ta ai învățat-o a-și păstra fecioria;

Bucură-te, că viețuiați ca frate cu sora, ca doi serafimi;

Bucură-te, că și pe părinții tăi i-ai adus la Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 3

După câtăva vreme, tatăl tău a primit moarte mucenicească, mama ta s-a mutat la Dumnezeu și apoi și fecioara Ana a fost chemată către Cămara Mirelui Hristos, iar tu trăiai în rugăciune zi și noapte, omorându-ți trupul și robindu-l duhului, Sfinte Conon, și Dumnezeu primea osteneala ta: Aliluia!

Icosul 3

După mulți ani, în vremea bătrâneților tale, Hristos Domnul a voit a arăta darul Duhului Sfânt care sălășluia în tine, Sfinte binecuvântat. Astfel, te-a trimis în cetate unde i-ai văzut pe oameni pregătiți a merge la peștera idolului Apolon pentru a-I aduce jerfe idolești, dar tu i-ai mustrat aspru.

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus acolo într-o clipită la locul idolesc;

Bucură-te, că păgânii au ajuns doar după patru zile;

Bucură-te, că i-a tulburat Arhanghelul Mihail și le-a rătăcit calea;

Bucură-te, că nu mai știau încotro să o ia;

Bucură-te, că l-ai făcut pe demonul Apolo să recunoască adevărul, că: ”Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!”

Bucură-te, că idolul s-a sfărâmat, și păgânii au crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 4

Tot în acele locuri era o peșteră pustie unde viețuia un diavol care omora oamenii și animalele care treceau pe acolo. Locuitorii îi aduceau jerfe rugându-l să nu îi ucidă, dar văzând ca nimic nu izbutesc te-au chemat pe tine, Sfinte Conon, știind că tu te rugai Dumnezeului cel Atotputernic: Aliluia!

Icosul 4

Ducându-te acolo fiind urmat de popor, ai chemat diavolul să iasă afară și acesta s-a arătat ca o babă necurată, tremurând și scuturându-se, apoi la-i certat să nu facă rău nimănui și l-ai tirmis în gheenă. Strigăm și noi odată cu credinicioșii:

Bucură-te, că mulți au crezut atunci în Hristos;

Bucură-te, că viețuind în casa părintească făceai multe minuni;

Bucură-te, că aveai darul de a scoate diavolii din oameni;

Bucură-te, că Dumnezeu îți dăduse stăpânire asupra lor;

Bucură-te, că vindecai cu rugăciune bolile aduse de demoni;

Bucură-te, că descopereai cele furate și eliberai prizonierii nevinovați;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 5

Odată, șezând la rugăciune au tăbărât pe tine mulțime de diavoli, Sfinte Conon, din aceia pe care îi izgoniseși din oameni și din capiștile idolești, dar tu i-ai legat în numele Domnului Iisus Hristos și i-ai trimis să muncească pământul și să păzească animalele, iar ei făceau toate ca niște robi răscumpărați fiind ținuți în legăturile nevăzute ale lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Într-o noapte au năvălit tâlharii în casa ta vrând să te jefuiască, Sfinte dar prin porunca lui Dumnezeu diavolii care îți slujeau i-au bătut pe tâlhari fără milă, lăsându-i abia vii. După ce i-ai certat, te-ai rugat pentru tâlhari și Dumnezeu i-a vindecat slobozindu-i în pace, și ei te-au lăudat așa:

Bucură-te, că ți-ai iubit vrăjmașii;

Bucură-te, că nu i-ai lăsat să moară în păcate;

Bucură-te, că tămăduiești răni adânci;

Bucură-te, că stăpânești duhurile necurate cu puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că mila și dragostea nu lipsesc de la tine;

Bucură-te, că poruncești diavolilor să plece de la noi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 6

Oriunde erai clevetit, Sfinte Conon, diavolii cei legati de puterea lui Dumnezeu mergeau și îi băteau pe hulitori, aducându-i înaintea picioarelor tale, iar tu îi învățai cele ale credinței, despre dragoste, cinste, despre Domnul Hristos și Împărăția Lui, așa încât ei primeau îndreptare și Îl cinsteau pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

O văduvă oarecare, săracă, s-a dus să adune spice în urma secerătorilor, și fiindcă obosise l-a pus jos pruncul său pe care îl căra în brațe, când un lup alergând din pădure l-a răpit, fugind cu el. Femeia, văzând că nu e chip să prindă singură lupul, a venit la tine, Sfinte Conon, rugându-te să o ajuți.

Bucură-te, că îndată ai poruncit robilor nevăzuți;

Bucură-te, că aceia s-au și dus după lup;

Bucură-te, că ai dat pruncul viu și sănătos mamei sale;

Bucură-te, că nu lăsai pe nimeni nemiluit;

Bucură-te, că rugăciunea ta străpungea Cerul;

Bucură-te, că erai ca un stâlp de foc, arzând necurăția și nedreptatea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 7

Însă alți diavoli au pornit război împotriva oamenilor aducând boli mai ales de vărsat de vânt, și mulți mureau fără să găsească tămăduire, dar alergând la tine pentru ajutor, Sfinte Conon, te-ai rugat lui Dumnezeu să îți dea puterea asupra diavolilor ceea ce Dumnezeu a împlinit de îndată, și credincioșii se bucurau: Aliluia!

Icosul 7

Prinzându-i pe toți demonii i-ai certat, pe unii i-ai trimis în locuri pustii, pe alții întru adânc și pe alții i-ai legat și i-ai pus în treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii, i-ai îngropat în pământ sub temelia casei tale.

Bucură-te, curajos ostaș al lui Hristos;

Bucură-te, că ești de neînvins în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, ajutorul preoților binecredincioși;

Bucură-te, salvarea noastră de la boli molipsitoare;

Bucură-te, că vindeci rănile aduse de diavol;

Bucură-te, mijlocitorul noastru înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 8

Nu după multă vreme a început prigonirea împotriva creștinilor și a ajuns în Isauria un anume ighemon numit Magdon, care căuta să omoare pe oricine se închina la Hristos și Îi striga: Aliluia!

Icosul 8

Din porunca acestui ighemon ai fost prins și tu, Sfinte Conon, și te muncea cu multe și cumplite chinuri, silindu-te a aduce jertfă idolească.

Bucură-te, că bătrânețile tale erau albite de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că mintea ta era îndreptată doar spre Dumnezeu;

Bucură-te, că ai rămas neclinitit în credință;

Bucură-te, că păgânii te-au chinuit timp îndelungat;

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te întărea în suferință;

Bucură-te, că era cu tine nevăzut;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 9

Auzind credincioșii că ai fost prins de ighemon și că acesta te chinuie, Sfinte Conon, au alergat degrabă înarmați să îl ucidă, dar acesta a fugit din cetate împreună cu oștenii lui, căci nu știa să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Aflându-te legat și plin de răni însângerate, sătenii te-au dezlegat degrabă și, plângând, își ungeau trupurile lor cu sângele tău dorind să se sfințească prin aceasta.

Bucură-te, că îți sărutau cu dragoste rănile;

Bucură-te, că sângele tău era tămăduitor;

Bucură-te, că ungându-se cu el, credincioșii se vindecau de toate bolile;

Bucură-te, că te-ai necăjit că nu te-au lăsat să mori pentru Hristosul tău;

Bucură-te, că ai văzut în asta Voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nu te-ai revoltat;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 10

Credincioșii te-au dus acasă și se îngrijeau de rănile tale, Sfinte binecuvântat, și toti Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru că te-a lăsat în viață: Aliluia!

Icosul 10

Ai trăit încă doi ani, Sfinte Conon, timp în care ai făcut multe alte minuni prin darul izgonirii demonilor din oameni, vindecând boli și aducând suflete la Hristos, și oamenii te slăveau așa:

Bucură-te, că te-ai mutat la Dumnezeu cu sfârșit cuvios;

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus în Rai;

Bucură-te, că ai primit de la Hristos cununa nestricăciosă a mucenicilor;

Bucură-te, că ai fost îngropat alături de părinți și mireasa ta Ana;

Bucură-te, că multă plângere a fost la moartea ta pe pământ;

Bucură-te, că multă bucurie s-a făcut în Cer, ducându-te Iisus în ceata de ostași ai Arhanghelului Mihail;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 11

După adormirea și îngroparea ta, Sfinte Conon, isaurienii au vrut să dărâme casa ta părintească pentru a construi în loc o biserică. Lucrând la temelii, au aflat în pământ cele treizeci de vase de lut în care i-ai închis pe diavoli, și bucurându-se Îl laudau pe Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 11

Crezând că în vase se află aur și argint ca o comoară pământească pe care ai agonisit-o, Sfinte binecuvântat, au spart un vas și de îndată au tăbărât pe ei diavolii ca un fum întunecat și necurat și, întunecând văzduhul, au făcut vifor mare înspăimântându-i pe oameni.

Bucură-te, că multe îngroziri au făcut necurații;

Bucură-te, că Dumnezeu îngăduise aceasta pentru pedepsirea celor lacomi;

Bucură-te, că ei s-au rugat ție, Sfinte Conon, să îi ajuți;

Bucură-te, că prin puterea ta, diavolii au fost izgoniți;

Bucură-te, că celelalte douazecișinouă de vase au rămas neatinse;

Bucură-te, că ele sunt în temelia bisericii până azi;

Bucură-te, că cei ce ți se roagă petrec nevătămați de diavoli;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 12

Slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, mulțumim pentru viața ta curată și neprihănită, Sfinte Conon, căci prin rugăciune te-ai făcut stâlp de foc cu care ai ars necurații demoni, fiind salvarea celor care cu credință caută izbăvire la Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Petrecând acum cu ceata Arhanghelului Mihail în Ceruri, te rugăm nu ne uita pe noi, cei mult încercați în viforul lumii păcătoase și care ne izbim la tot pasul de cursele diavolilor necruțători, și primește aceste laude:

Bucură-te, aducându-i pe calea credinței pe cei pierduți;

Bucură-te, că ți-ai creștinat familia toată;

Bucură-te, că ai primit puterea de a stăpâni diavolii;

Bucură-te, că aceștia au devenit robii tăi, din porunca lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ești ocrotitorul preoților care fac exorcizări;

Bucură-te, că îi aperi pe ei și familiile lor de răzbunarea demonilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îl supui pe vrăjmașul nevăzut!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Conon, cel plin de har dumnezeiesc, care ai primit putere de la Dumnezeu de a lega diavolii, vino la noi împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail și alungă cetele de demoni care ne chinuie și scoate-ne din rătăcirea credinței pe noi și pe cei dragi ai noștri, ca mântuiți să ne rugăm din Ceruri: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste cântări:

Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;

Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;

Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;

Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;

Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 1

Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos, fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Conon, cel ce te-ai făcut vas de lumină preacurată a Duhului Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu ai surpat înșelăciunea demonilor și ai fost ocrotitorul credincioșilor. Te rugăm și noi să ne păzești, să scoți din inima, din mintea, din sufletul și din toate mădularele noastre toată necurăția pe care noi am adus-o asupra noastră sau care ne-a cuprins din viclenia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Adu împăcarea în familie, adu la credință soții sau soțiile care rătăcesc în erezii să primească învățătura Evangheliei și să se boteze cu Duh Sfânt spre viața veșnică. Alungă lupul care ne fură agoniseala duhovnicească dar și pe cea lumească, păzește pruncii la sânul maicii lor să nu îi răpească furii și să aibă sănătate și învață-ne să ținem dreapta credință.

Ocrotește preoții slujitori care din iubire de oameni le aduc acestora vindecare sufletească prin slujbele rânduite de Sfânta Biserică, pentru ca lucrarea făcută de ei să dăinuie spre încredințarea în Mila și Bunătatea lui Dumnezeu; apără familiile preoților de răzbunarea demonilor izgoniți din credincioși, și mijlocește la Hristos Domnul pace tuturor celor care ți se roagă, pentru ca trăind în rugăciune și în Duh Sfânt să ne împărtășim de Lumina Veșnică a Împărăției lui Dumnezeu, căruia Îi aducem slavă și cinstire. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Conon din Isauria

Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 5-lea

Irmosul

Mântuitorului Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicul Conon, bunul biruitor mu­cenic, să fie lăudat acum, ca unul ce s-a împotrivit vitejeşte rătăcirii şi s-a luptat pentru Hristos, Dumnezeul tuturor şi s-a încununat cu cunună nestricăcioasă.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Conon, măritul mucenic, do­rind Viaţa Cea Tainică şi Mări­rea Cea Neîmbătrânitoare, le-a primit în schimbul desfătării celei trecătoare; pe care să-l cinstim cu cântări, că s-a prea­mărit.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu haina nestricăciunii îmbrăcându-te acum, Mărite Mucenice Co­non, te-ai altoit din rădăcină de măslin sălbatic în măslin bun şi ai adus roadă lui Hristos pe cei ce te-au născut pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dezlegându-se de blestemul stricăciunii strămoşeşti, preafe­ricitul mucenic a scuturat jugul rătăcirii şi a făcut pe soţia lui soaţă de trăire curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Maica lui Dum­nezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine şi de Sânurile Tatălui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască sufle­tele noastre.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cu Puterea Crucii Tale...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind Lumina, ales-ai a sluji lui Dumnezeu şi ai urât, Mărite Mucenice Conon, întuneci­mea închinării la idoli.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfitu-ţi-ai lui Hristos, cu osârdie, trupul şi sufletul şi bine fiind primit, te-ai găsit faţă către faţă cu Stăpânul, preafericite.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune ai slobozit popoare numeroase de sub le­gile lor cele părinteşti, înfrun­tând pe cel numit cu numele pierzării, Sfinte Mărite Conon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Roagă-te, mărite, ca să se dea dezlegare de patimile cele sufle­teşti şi trupeşti, celor ce prăznuiesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te neîncetat, Prea­curată, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească de înşelăciunea diavolului pe cei ce te cântă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul

Cu Puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mân­tuitoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, de În­vierea Ta cea din mormânt şi am preaslăvit Puterea Ta cea nebiruită.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpat-ai, fericite, înşelăciu­nea popoarelor şi ai arătat Dumnezeirea lui lisus Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Idolul de piatră cel mincinos, înfricoşându-se de mustrarea ta, a mărturisit că lisus Singur este Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei neînţelepţi s-au înţelepţit, primind de pe buzele cele de piatră schimbarea cea adevă­rată, cea mai presus de fire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Taină negrăită este ceea ce se propovăduieşte prin tine; căci pe cei rătăciţi îi întorci la Dom­nul, mucenice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Nenuntită şi la limanul tău scăpăm noi, credincioşii.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând, strigăm către tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vas de lumină preacurată şi nestricăcioasă te-a făcut Duhul, pe tine, strălucirea şi lauda mucenicilor.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeiasca cunoştinţă a graiurilor celor negrăite te-ai îmbogăţit şi cu aceasta ai învă­ţat nenumărate neamuri, prea­cinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul minunilor tale văzându-l cei fărădelege, strigau: Dumnezeul lui Conon a biruit înşelăciunea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-a harul, prin rugăciu­nile tale, Preafericite Co­non, creştere şi bogăţie celor ce au crezut; iar împotrivirea le-a fost pierzare celor ce nu au crezut.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat mulţimile demo­nilor ţi s-au supus ţie, fericite, celui ce te-ai supus de bunăvoie lui Dumnezeu, Făcătorului tău, Sfinte Mucenice Conon, Mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţimile au fost învăţate de tine să aleagă Dumnezeieşte mila şi au fost povăţuite să urască, preafericite, bogăţia cea iubitoare de argint, în faptă şi în cuvânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rug Nears, Munte şi Scară Însufleţită şi Uşă Cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie Mărită, Lauda dreptcredincioşilor.

Irmosul

Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta.

 

CONDAC, glasul al 3-lea

Cu curăţie, ca un înger, vie­ţuind pe pământ, încă de aici te-ai învrednicit a fi vorbitor cu îngerii, şi pe părintele tău l-ai adus la cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu L-ai mărtu­risit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei ce cântau cântarea: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Muceniceşte luptându-te, pătimitorule, ai strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind pe vrăjmaş te-ai ară­tat purtător de biruinţă, stri­gând: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe pământ biruitor, iar în cer purtător de cunună al lui Hristos te-ai arătat, mucenice nebiruite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aducând lui Dumnezeu ca o jertfă mântuirea celor din ră­tăcire, strigi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, pe care Născătoare de Dumnezeu ai făcut-o, Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a Născut...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe stăpânitorul lumii întunericului, pră­dat de înşelăciunea cea plină de rătăcire, cu rugăciunile sfântu­lui, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele făcătorilor de rele pe­depsite de tine cu încuviinţare Dumnezeiască, prin duhurile cele pierzătoare, strigau: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu porunca ta cea lucrătoare ai mântuit nevătămat pruncul în fălcile fiarei ca în braţe de maică, strigând neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminatu-te-ai din belşug, pătimitorule, cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi cântând Firea Cea în Trei Ipostasuri, ai strigat: preoţi lăudaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, Marie; că în pânte­cele tău S-a Sălăşluit Acela pe Care, împreună cu Puterile cele netrupeşti, pământenii Îl slă­vim întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiu şi Dumnezeu şi în vremurile din urmă S-a Întrupat din Fecioară Maică, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul fiind plin de dor nematerialnic, ai dorit să bei paharul lui Hristos. Pentru aceasta, fericite, toţi te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând în chip bineplăcut lui Dumnezeu, Legii celei Dum­nezeieşti, iar nu plăcerilor, fe­ricite, te-ai arătat bând cu tot sufletul paharul lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai podoabă a mu­cenicilor, mărite, înfrumuseţându-te cu preacinstitele răni ale lui Hristos; pentru aceasta toţi cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflându-te acum întru odih­na cea cerească, Mărite Mucenice Conon, scapă-mă din împresurările cele cumplite ale vieţii, pătimi­torule al Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucură-te, Munte Sfânt! Bucură-te, Ceea ce eşti Desăvârşirea Cinstitei Feciorii! Bucură-te, Stăpână!

Irmosul

Pe tine, Maica lui Dum­nezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Din pruncie lipindu-te de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat vas cin­stit al Duhului şi duhurile cele preaviclene le-ai supus şi nevoindu-te, te-ai mărit, după vrednicie. Pentru aceasta toţi, cu credinţă, prăznuim sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Chiverniseşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi ai milă de el, care din pricina mulţimii greşelilor a alunecat în adâncul pierzării, Ceea ce eşti cu totul Nevinovată. Şi în ceasul cel în­fricoşător al morţii, te rog, slobozeşte-mă din mâinile demo­nilor, celor ce mă vor cleveti şi mă izbăveşte.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Prin inima ta cea Curată şi fără prihană, sabie cu adevărat a trecut, Fecioară, când ai vă­zut pe Fiul tău Înălţat pe Cruce, Preacurată, Binecuvân­tată Marie, Scăparea păcătoşi­lor, Născătoare de Dumnezeu, Întărirea credincioşilor.

Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

• • 

    Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

    Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

Trecând doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat Sfântul Conon către Dumnezeu. Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a făcut plângere mare pentru dânsul și l-au îngropat împreună cu fericiții săi părinți și cu sfânta lui mireasă care și-a păzit fecioria sa fără prihană până în sfârșit.

Isauria, cetatea domnească a țării cu același nume, a primit sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, propovăduitorul neamurilor, care a propovăduit acolo și a adus pe câțiva la credință.

În vremea propovăduirii apostolești era un oarecare om, cu numele Nestor, care trăia într-un sat ce se chema Vidania, care era departe de cetatea Isauriei ca la optsprezece stadii. Acela avea o femeie ce se numea Nada, cu care au născut pe acesta, de care ne stă înainte povestirea, adică pe Sfântul Conon.

După ce a ajuns pruncul în vârstă desăvârșită, au voit părinții lui să-l căsătorească, și l-au logodit cu o fecioară frumoasă, anume Ana. Însă, mai înainte de legătura nunții, s-a arătat lui Conon Sfântul Arhanghel Mihail, în chip de bărbat prealuminos și, învățându-l sfânta credință, l-a pogorât la pârâu, l-a botezat întru numele Preasfintei Treimi și, împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine, l-a însemnat cu semnul Crucii și s-a făcut nevăzut. Tânărul Conon s-a umplut de Duhul Sfânt și Arhanghelul Mihail era împreună cu dânsul nevăzut.

Sosind ziua nunții și toți veselindu-se, când a fost dus mirele cu mireasa în cămară, Conon a luat o lumânare aprinsă, și, punând-o într-un vas, a zis către fecioară: „Ce este mai bun, lumina sau întunericul?”. Iar fecioară a răspuns: „Mai bună este lumina, decât întunericul”.

Atunci Sfântul Conon, deschizându-și gura sa cea plină de darul lui Dumnezeu, a început a învăța pe fecioară despre păzirea fecioriei și despre viața curată, cu credința întru Hristos, adevăratul Dumnezeu, spunându-i că aceea este lumina cea neînserată, iar faptele cele trupești cum și necurata credință cea elinească sunt întuneric.

Fecioară, având inima sa ca un pământ bun spre primirea seminței cuvântului lui Dumnezeu, s-a învoit cu mirele întru toate: căci a crezut în Hristos și a făgăduit a-și păzi fecioria sa. Și viețuia acea sfântă doime în curățenie feciorească, ca un frate cu sora sa, sau mai bine-zis ca doi îngeri ai lui Dumnezeu, arzând cu duhul dragostei către Dumnezeu ca serafimii, slujind Domnului.

După aceasta, fericitul Conon i-a îndemnat și pe părinții săi a se lepăda de idoli și i-a adus la Hristos, botezând pe tatăl și pe mama sa, ca și pe mireasa sa. Și toți au plăcut lui Dumnezeu, fiind povățuiți și învățați de Sfântul Conon. Iar tatăl lui, fericitul Nestor, s-a învrednicit și cununii mucenicești, fiind ucis de închinătorii de idoli, cărora se împotrivea, mustrând rătăcirea lor.

După câtăva vreme, maica sfântului, fericită Nada, s-a mutat către Dumnezeu, în bună mărturisire. Apoi s-a dus și Sfânta fecioară Ana, cea logodită lui mireasă, către cămara cea nestricăcioasă a cerescului Mire Hristos, și i-a îngropat Sfântul Conon într-un mormânt; iar el se îndeletnicea cu gândirea de Dumnezeu, cu postul, cu ostenelile și cu rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-și trupul și robindu-l duhului. Iar comoara cea dată lui, a darului Sfântului Duh, o tăinuia până la vremea arătării sale, care a sosit după mulți ani, în zilele bătrânețelor sale. Și s-a început aceasta într-acest chip:

Era în țara aceea o peșteră grozavă și întunecoasă, în locuri pustii și în munți neumblați. Și aceea era capiște idolească și locaș diavolesc, fiind acolo un idol de piatră, mare, al necuratului zeu Apolon, pe care țara Isauriei îl cinstea mai mult. Și le era obiceiul isaurienilor ca, în toți anii, în ziua necuratei prăznuiri a lui Apolon, să se adune acolo cu jertfe și să săvârșească acea prăznuire urâtă de Dumnezeu.

Deci într-un an oarecare, venind praznicul acela, și toți din cetate gătindu-se să meargă la capiștea ce era în peșteră, Sfântul Conon mișcându-se de duhul, a venit în cetate și, văzând mulțimea poporului, pe unii pe cai înarmați, iar pe alții pedeștri, gătiți ca la un război, a strigat către dânșii, grăind cu mare glas: „O, bărbați isaurieni, așteptați puțin, căci am să vă vorbesc ceva. Pentru ce v-ați gătit într-un chip ca acesta de oștire? Au doar a năvălit vreun război fără de veste asupra țării noastre și vă cheamă pe voi?”. Iar ei i-au zis: „Ba nu, ci mergem la zeul Apolon, să-i aducem jertfă și să-i facem praznicul”.

A zis către dânșii Sfântul: „Cine este Apolon și care este puterea lui? Voiesc să aflu de la voi”. Iar ei au zis: „Acela ne este purtător de grijă, căci toate bunătățile ni le rânduiește și ne întărește pe noi în războaie, precum întărea și pe părinții noștri, care ne-au lăsat nouă acest obicei de prăznuire”.

Sfântul îi întreba, batjocorindu-i: „Oare ați auzit cândva de la dumnezeul vostru glas sau vreun cuvânt?”. Ei au zis: „Nu! Dar de la părinții noștri am luat obicei a crede într-însul”. Grăit-a către dânșii Sfântul Conon: „Părinții voștri au fost ca niște dobitoace necuvântătoare, neștiind din înșelăciune pe adevăratul Dumnezeu. Căci, dacă L-ar fi știut, n-ar fi avut sârguința către un idol surd, mut și netrebnic. Ci, dați-mi stăpânire asupra dumnezeului vostru și vă voi arăta vouă pe cine cinstiți și cine este. Îl voi înnegri cu cerneală și să vedem de se va putea spăla? Îl voi zdrobi cu ciocan de fier și va putea oare să aibă iarăși chipul său? Îi voi da mâncare și să vedem va întinde mâna să mănânce? Până când veți fi fără de minte? Oare aceasta n-o înțelegeți? Să mă ascultați, că și eu sunt din a voastră seminție, dar sunt străin de lucrurile voastre.

Lăsați-vă de închinarea idolilor și vă voi învăța pe voi pe care Dumnezeu se cade a-L cinsti și a vă închina Celui ce este întru înălțime. Că Acela este Dumnezeu nevăzut și pe toate le vede, Făcător al cerului, al pământului, al mării și al tuturor celor ce sunt într-însele. El este Împărat tare și puternic, mântuind pe robii Săi și pierzând pe vrăjmașii care se închină idolilor și aduc jertfe diavolilor.

Aceluia nu-i trebuie jertfe sângeroase, ci voiește să-L cunoască cei ce vin la El fără de răutăți și vicleșuguri și să creadă în El; știind cum că El este adevăratul Dumnezeu, Tatăl Unuia născut Fiului Său, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care de Tatăl nu se desparte, prin Care toate s-au făcut, cu Care Duhul Sfânt este părtaș vieții și Împărăției și Care de la Tatăl purcede. Și aceste trei fețe sunt un Dumnezeu, Care arde cu foc pe slujitorii de idoli, cei ce-L urăsc pe El și iubește numai pe cei ce-L preamăresc, pentru că este milostiv cu prisosință tuturor celor ce cred în El și-L cheamă cu adevărat”.

Acestea și mai multe grăind sfântul, s-a tulburat poporul și s-a făcut multă gâlceavă; căci unii se repezeau asupra lui, vrând să-l ucidă, iar alții îl apărau, nelăsându-i să pună mâinile pe el; și vrând a auzi ceva mai mult de la dânsul, abia au potolit tulburarea poporului și au zis către sfântul: „Cum poți să ne încredințezi că Dumnezeu este mai mare decât zeul nostru Apolon, pe care noi îl avem mai cinstit, mai mult decât pe toți ceilalți zei? Arată-ne vreun semn al Dumnezeului tău ca să credem în El”.

Sfântul Conon, văzând că ei cer semn, punându-și nădejdea spre Dumnezeu, le-a zis: „Iată, mulți din voi sunt pe cai și mulți pedeștri, tineri și voinici. Deci, să mergem toți spre peștera lui Apolon, la locul adunării voastre; voi înainte, iar eu, ca un bătrân, voi merge după voi. Însă să ne dăm cuvânt unul altuia care pe care va întrece, Dumnezeul aceluia va fi mare și adevărat și vom crede apoi în El.

Dacă voi, cei ce sunteți pe cai și pedeștri, fiind voinici, mă veți întrece pe mine, cel bătrân și slab cu trupul, și de veți ajunge mai întâi la locul lui Apolon, apoi zeul vostru să fie mare; iar dacă eu, bătrânul și pedestrul, întrecându-vă, voi ajunge acolo, apoi Dumnezeul meu este mai mare decât zeul vostru și datori veți fi a crede în Dumnezeul meu”. Toți au primit cuvântul acesta și au făcut legământ cu Sfântul Conon, căci ziceau între ei: „Acest bătrân abia în patru zile va putea să ajungă acolo, fiind departe și calea grea, pentru înălțimea munților și a văilor celor adânci”.

Deci au pornit toți în grabnică călătorie, unii nădăjduind în caii lor, iar alții în picioarele lor. Iar Sfântul Conon mergea după ei și se ostenea alergând. Însă s-a rugat lui Dumnezeu și îndată i-a stat înaintea lui Sfântul Arhanghel Mihail. Acela luându-l, l-a dus într-un ceas la locul acela unde alerga. Iar pe cei ce alergau pe cai și pe cei pedeștri i-a tulburat arhanghelul nevăzut, încât rătăceau prin munți și prin văi, călcând în prăpăstii de munți, sfărâmându-se ei și caii lor; și n-au putut toată ziua și toată noaptea să nimerească la peștera lui Apolon, nici să-și cunoască calea încotro călătoresc. Iar dimineața, Sfântul Conon a ieșit în întâmpinarea lor.

Aceia văzându-l, s-au înspăimântat, iar el a început a-i ocărî, zicând: „Pentru ce v-ați lenevit a veni, căci eu, așteptându-vă mult, iarăși m-am întors spre voi?”. Iar ei, fiind foarte osteniți, povesteau sfântului toate cele ce li s-au întâmplat și-l rugau ca să le arate calea spre locul lui Apolon. Iar el, mergând înaintea lor, i-a dus până acolo și le-a zis: „Iată s-a împlinit legământul meu și eu, întrecându-vă, am sosit mai înainte aici. Deci se cade să mărturisiți că mare este Dumnezeul meu și să credeți în El; iar pe zeul vostru, dați-mi-l în stăpânirea mea, ca să vă răzbun, căci până acum v-a înșelat”.

Ei au strigat: „Ba nu! Nu arunca vina asupra zeului nostru și nu îndrăzni a grăi asupra lui, căci noi suntem vinovați, deoarece, rătăcind în cale, am zăbovit”. Și astfel, neîmplinind cuvântul cel întărit prin legământ, au făcut nedreptate sfântului prin aceasta. Sfântul le-a zis: „Dacă nu credeți Dumnezeului meu, apoi credeți zeului vostru. Când vă va grăi ceva, veți împlini cuvântul lui?”. Iar ei toți i-au zis: „Numai de vom auzi pe zeul nostru grăind ceva și îndată suntem gata a-i împlini cuvântul lui, căci credem în el fără îndoială”. Și iarăși au făcut cu sfântul legământ, iar cuvântul lor l-au întărit mai tare decât întâi, ca să creadă cuvântul, oricare l-ar grăi zeul lor.

Sfântul, stând înaintea acelei peșteri în care era capiștea lui Apolon, a strigat cu glas mare către idol: „Ție îți grăiește și ție îți poruncește Domnul meu Iisus Hristos, să ieși din capiștea ta și să vii aici la mine!” Îndată idolul cel fără de suflet se făcu ca și cum era viu, căci s-a cutremurat și a căzut din locul său, tăvălindu-se pe pământ, spre sfântul; apoi, venind aproape, s-a sculat de la pământ și stă drept înaintea Sfântului Conon. Și toată mulțimea poporului fiind cuprinsă de mare spaimă, a strigat de frică și s-a pornit pe fugă. Iar sfântul făcându-le cu mâna și poruncindu-le să nu se teamă, abia i-a oprit; și, potolind gâlceava, s-au întors iarăși spre idol și toți luau seama cu dinadinsul ce are să mai fie.

Sfântul Conon a zis către idol: „Spune-mi, idole neînsuflețit, cine este Dumnezeul cel adevărat, tu, ori Domnul meu Iisus Hristos, cel propovăduit de mine?” Și îndată idolul, întinzând spre cer cu cutremur mâinile sale cele de piatră, a grăit cu mare glas omenesc, zicând: „Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!” Zicând acestea, a căzut și s-a sfărâmat.

Făcându-se această minune, tot poporul a strigat cu mare glas, grăind: „Unul este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul lui Conon, Acela a biruit”. Atunci a crezut mulțime de popor în Hristos Dumnezeu și sfărâmându-și idolii, a primit Sfântul Botez. Iar ceilalți împietriți erau în necredință și se mâhneau pentru sfărâmarea idolului Apolon; dar, mai pe urmă, au crezut și aceia, văzând multe feluri de minuni ce se făceau de Sfântul Conon.

În aceeași țară a Isauriei, într-o altă peșteră, ce era la un loc pustiu, viețuia un diavol pierzător, care ca un tâlhar năvălea asupra oamenilor și a dobitocelor ce treceau pe acolo și-i pierdea. Isaurienii aduceau multe jertfe acelui diavol și-l rugau să nu le facă și ucidere. Dar nu le era de nici un folos, ci spre mai mare vătămare. Deci, adunându-se popor de credincioși și necredincioși, au rugat pe Sfântul Conon să meargă și să izgonească pe acel diavol din hotarele lor. Credincioșii îl rugau cu credință, neîndoindu-se de puterea lui Hristos, care era cu Sfântul Conon; iar necredincioșii nu-l rugau cu credință, ci cu ispitire, părîndu-li-se că Sfântul nu va putea să izgonească de acolo pe acel diavol cumplit; nădăjduiau chiar, că el singur va fi ucis de diavol.

Ducându-se Sfântul acolo, fiind urmat de popor, a stat înaintea peșterii. Iar poporul stătea departe cu multă frică; și, certând Sfântul Conon pe necuratul duh, în numele lui Hristos, i-a poruncit să iasă din peșteră, la vederea ochilor, în privirea a tot poporul. Diavolul dinăuntru, striga, rugând pe sfântul, să nu-i poruncească să iasă în chip văzut, ca să nu se vadă de oameni necuratul lui chip, dar Sfântul îi poruncea cu multă certare, să se arate.

Deci a ieșit, văzându-l toți, în chip femeiesc ca o babă necurată, tremurând și scuturându-se. Apoi certând sfântul pe diavol să nu facă rău cuiva, l-a trimis în gheena și îndată se făcu nevăzut diavolul acela. Și poporul strigă: „Mare este Dumnezeul lui Conon”, și mulți din necredincioși au crezut atunci în Hristos. Iar Sfântul Conon, învățând mult pe popor a crede în Dumnezeu, s-a întors în cetate cu cântare. Căci el doar începea cântarea și poporul o cânta toată, slăvind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu.

Venind Sfântul Conon, a viețuit în satul său, Vidania, în casa părintească, făcând minuni și vindecând toate durerile celor ce veneau cu credință la dânsul; apoi izgonea diavolii, asupra cărora i se dăduse stăpânire de la Dumnezeu. Un oarecare om, din cei dintâi cetățeni ai isaurienilor, a fost prădat de tâlhari și i-a pierit mult aur. Pentru aceasta mulți erau munciți pentru furtișag, puși în legături și ținuți în temniță fără vină; dar nu s-a aflat aurul cel furat. Drept aceea, cetățeanul cel prădat, alergând la Sfântul Conon, precum și rudeniile celor ce erau ținuți în legături, și, căzând la picioarele sfântului, îl rugau să se roage lui Dumnezeu, spre a se descoperi furtișagul.

Sfântul, milostivindu-se spre cei clevetiți și chinuiți fără de vină, s-a dus în cetate și, stând în mijlocul ei, și-a ridicat mâinile la cer și a făcut cu dinadinsul rugăciune către Dumnezeu, până ce i s-a descoperit unde este pus aurul cel furat. Deci, luând pe mulți din popor, s-a dus cu dânșii afară din cetate și, trecând multă cale care ducea în pustie, a ajuns la o piatră oarecare, ce i se arătase de Sfântul Arhanghel Mihail. Sub acea piatră era aurul ascuns de tâlhari, aur pe care aflându-l Sfântul Conon, a poruncit oamenilor care veniseră cu dânsul, să-l ia și să-l aducă în cetate.

Văzând aceasta, tot poporul isaurienilor se minuna foarte și preamărea pe Dumnezeu. Apoi, dorind cetățeanul să afle de la sfântul cine sunt tâlharii, l-a întrebat despre aceasta; și i-a răspuns: „Ia-ți al tău ca să fii îndestulat, că al tău ți s-a întors fără pagubă, iar pe cei ținuți în legături să-i eliberezi”. Și așa a făcut. Străbătând vestea de această minune prin toată țara aceea, mulți se întorceau la Dumnezeu și creștea și se înmulțea din zi în zi Biserica lui Hristos.

Odată Sfântul Conon, șezând în casa sa, a văzut o tabără de diavoli care venise asupra lui. Căci cei din insula aceea, care erau izgoniți din oameni și din capiștile idolești, adunându-se, s-au înarmat asupra sfântului și au venit să-l vatăme. Văzându-i sfântul, i-a legat pe toți cu numele lui Iisus ca să nu poată să scape. Și diavolii rugau pe sfântul să nu le poruncească a se duce în adânc, ci orice voiește să le poruncească să lucreze. Iar sfântul, certându-i să nu facă oamenilor nici un rău, i-a trimis la diferite lucrări: pe unii să sape pământul în grădini, să smulgă buruienele, spinii și pălămidele; pe alții să are țarinele și să le semene, alții să păzească roadele, alții să pască cireada dobitoacelor și s-o apere de fiare, iar alții să taie și să aducă lemne; și i-a rânduit să facă tot lucrul casei ca niște robi cumpărați. Astfel, diavolii slujeau fericitului Conon ca robi și răscumpărați, până când i-a fost voia lui, făcând cu sârguință tot lucrul poruncit; căci erau legați cu legăturile puterii lui Dumnezeu și robiți și supuși sub picioarele plăcutului lui Hristos.

Într-o noapte, au năvălit tâlharii asupra casei sfântului, crezând că vor găsi la dânsul vreo bogăție, deoarece era slăvit în toată țara aceea; și, legându-l, voiau să-l muncească ca să le spună unde are aurul. Începând ei a-l munci, îndată, prin porunca lui Dumnezeu, strângându-se diavolii care slujeau sfântului, au apucat pe tâlhari și-i băteau fără de milă. Apoi, aprinzând foc în cuptor, le ardeau trupurile, iar pe sfântul l-au dezlegat din legături; dar el i-a certat, că au lăsat pe tâlhari abia vii. Apoi sfântul s-a rugat pentru tâlhari către Dumnezeu și și-au venit întru sine; după care fericitul, învățându-i ca să nu mai facă tâlhărie, i-a slobozit cu pace.

Dar nu numai din mâinile tâlharilor au scos diavolii pe Sfântul Conon cu porunca lui Dumnezeu, ci și cinstea numelui lui o păzeau, așa voind Dumnezeu. Căci, atunci când cineva dintre credincioșii isaurieni îndrăznea să hulească numele lui Conon, îndată aceia erau bătuți de diavoli nevăzuți. Și se făcuse numele lui Conon la toți cinstit și înfricoșat. Fiind oriunde pomenit numele lui Conon, unii din închinătorii de idoli au început a-l huli pe Sfântul cu cuvinte ocărâtoare. Și îndată au năvălit asupra lor diavolii și, bătându-i, îi trăgeau de păr pe cale; apoi, aducându-i la Sfântul, i-au aruncat înaintea picioarelor lui pe hulitorii aceia. Astfel, cuprinsese frică pe toți necredincioșii, încât nici cu mintea nu gândeau ceva rău asupra Sfântului Conon.

Pe un om care fura rodurile din țarina lui Conon, l-au prins acei nevăzuți păzitori și, bătându-l, l-au adus la sfântul, cu asinul lui și cu sacul plin de roade. Pe acesta învățându-l să nu fure, l-a eliberat Sfântul la locul său. O văduvă oarecare, săracă, purtând în brațe pe singurul său fiu, a mers la țarină în vremea secerișului să adune spice în urma secerătorilor. Și a pus pe pământ pe pruncul său și s-a dus la oarecare depărtare, adunând spice. Dar, îndată alergând din pădure, un lup a apucat pe prunc și l-a dus în pustie. Și a alergat femeia după el, dar n-a putut să-l ajungă, nici să scoată pe prunc din dinții lui. Apoi a alergat femeia aceea la făcătorul de minuni, Sfântul Conon, de vreme ce era aproape locul lui. Plângând și căzând la picioarele lui, i-a spus primejdia. Iar el îndată a poruncit nevăzuților robi și aceia, alergând în clipeala ochiului, au prins pe lup cu pruncul ținându-l în dinți și l-au dus înaintea Sfântului. El a dat pruncușorul maicii sale viu și sănătos, iar pe lup l-a lăsat întru ale sale.

După aceea alți diavoli, care încă nu erau legați, începuseră în țara aceea a vătăma pe oameni prin diferite boli, dar mai ales cu vărsatul. Înțelegând Sfântul vrăjmășia acelora, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată i s-a dat putere asupra lor. Deci, prinzându-i pe toți, i-a certat și pe unii i-a izgonit din hotare la locuri pustii; pe alții întru adânc i-a trimis, iar pe alții, legați, punându-i în treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii, i-a îngropat în pământ, sub temelia casei sale.

În acea vreme a sosit prigonire asupra creștinilor. Și a venit în Isauria, din porunca împărătească, un voievod oarecare, anume Magdon. Acela, prinzind mai întâi pe Sfântul Onisie, din satul Usorova, l-a muncit până la moarte. După aceea și pe Sfântul Conon l-a prins și-l muncea cu multe și cumplite răni, silindu-l spre idoleasca jertfă.

Auzind isaurienii că voievodul muncește pe Sfântul Conon, s-au adunat mulțime de bărbați înarmați și au alergat la satul Usorova, vrând să ucidă pe voievod. De acest lucru înștiințându-se voievodul, a încălecat pe cal cu slugile sale și a fugit din hotarele lor. Iar isaurienii au fugit după dânsul și nu l-au ajuns. Iar pe Sfântul Mucenic Conon l-au aflat legat și peste tot trupul rănit și sângerat de bătăi. Apoi dezlegându-l, plângeau pentru dânsul; și, ștergându-i sângele, se ungeau pe trupurile lor, dorind să se sfințească cu sângele lui, și-i sărutau cu dragoste rănile cele luate pentru Hristos. Iar Sfântul Mucenic se mâhnea foarte că nu-l lăsară să pătimească până în sfârșit, pentru că dorea să moară în munci pentru Hristosul său. După aceea l-au dus oamenii cei credincioși în casa lui părintească din satul Vidania și se îngrijeau pentru vindecarea rănilor lui.

Trecând doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat Sfântul Conon către Dumnezeu. Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a făcut plângere mare pentru dânsul și l-au îngropat împreună cu fericiții săi părinți și cu sfânta lui mireasă care și-a păzit fecioria sa fără prihană până în sfârșit. După adormirea și îngroparea Sfântului Conon, au voit isaurienii să prefacă părinteasca lui casă cea mucenicească într-o biserică. Lărgind casa, au început a-i săpa temelia și au aflat în pământ acele mai sus pomenite treizeci de vase de lut, întru care Sfântul Conon închisese pe diavoli.

Deci, neștiind ce este într-acele vase, și parându-le că este ascuns într-însele aur și argint, s-au bucurat; și degrabă au spart un vas și îndată au ieșit dintr-însul diavolii în chip de fum întunecat și foarte necurat și, întunecând văzduhul, au făcut vifor înfricoșat, încât toți oamenii, înspăimîntîndu-se, unii au căzut de frică, iar alții au fugit din locul acela. Iar diavolii, zburând în văzduh, făceau zgomot mare și unul pe altul se strigau pe nume. Și se făcuse frică mare în satul acela, încât nimeni, după apusul soarelui, nu îndrăznea a ieși afară din casa sa, de vreme ce multe îngroziri diavolești se arătau noaptea și speriau pe oameni și pe dobitoace. Iar aceasta o îngăduise Dumnezeu pentru pedepsirea oamenilor celor lacomi; căci, socotind că este în vasele acelea comoară, au început a le sparge.

După aceea, s-au izgonit acele diavolești năluciri și îngroziri, cu rugăciunile Sfântului Conon. Iar celelalte vase, în număr de douăzeci și nouă, ce țineau într-însele pe diavoli, au rămas și până astăzi în pământ îngropate sub temelia bisericii Sfântului Conon. Cu ale cărui sfinte rugăciuni și noi să petrecem totdeauna nevătămați de diavoli, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, în veci. Amin.