RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ÎMPĂRĂTEASA

Nu s-a aflat în lume cuvânt vrednic spre îmbodobirea măreţiei Tale şi tremură gândurile inimilor, nefiind în stare a scrie în cartea înţelepciunii laude vrednice de mărimea frumuseţii Tale. Minţele celei mai înalte s-au întunecat şi cei smeriţi s-au încins cu putere, semeţia ritorilor a fost ruşinată şi cele mai înainte nebăgate în seamă s-au înălţat aducând Ţie tămâia rugăciunii spre binecuvântare. O, Împărăteasă, Oglinda Împărăţiei cerurilor şi Icoana Raiului, spre cei ce de la marginile lumii îşi întind gândul spre Tine tinde mâna Ta cea tare şi ne scoate din adâncul ispitelor ce cumplit ne tulbură pe noi. Primăvara tuturor darurilor, izgoneşte din pustia inimii mele viforul multor patimi şi fă să strălucească lumina darului Tău, ca să mă veselesc împreună cu îngerii de primăvara sufletului renăscut prin pocăinţă. Ajută-ne Preafericită, a urca scara postului pusă înainte cu înţelepciune, ca ajungând la înălţimea vieţuirii celei mai bune, să ne facem şi noi părtaşi moştenirii aleşilor lui Dumnezeu şi să Îţi aducem Ţie pururea cântare de laudă. O, Împărăteasă prealuminată a îngerilor şi a lumii Stăpână binecuvântată, Lauda drepţilor şi Lumina sihaştrilor, Întărirea mucenicilor şi Pecetea mărturisitorilor, Oglinda cerească a tainelor Luminii, Podoaba Cea preacinstită a neamului omenesc şi Izvorul binecuvântării tuturor, Vistieria Cea necheltuită a darurilor dumnezeieşti, Cărarea Cea sfinţită a Cuvioşilor şi Norul Cel umbrit al Luminii neapuse, întoarce-Ţi blânda privire spre netrebnicii robii Tăi şi nu ne lăsa pe noi până în sfârşit în mijlocul tulburării vrăjmaşilor noştri nevăzuţi. Ca Una Ce Te-ai arătat toiag călăuzitor tuturor spre muntele mântuirii, sprijineşte şi mintea mea ce zace în noroiul gândurilor întinate, îndreptându-o către adâncurile pocăinţei. Numai Tu ai purtat Stăpână, în grădina pântecelui Tău pe Floarea-Hristos Care bine înmiresmează inimile tuturor cu miresmele darurilor Sale. Deci, pe Acesta roagă-L să alunge de la mine mirosul cel greu al păcatelor şi să curăţească sufletul meu cel plin de spinii patimilor, arătându-l grădină cerească în mijlocul căreia străluceşte Pomul vieţii celei veşnice. În mâhnirile ce ne-au cuprins din pricina fărădelegilor noastre stai aproape de robii Tăi, solindu-ne iertare şi ridicare din robia gândurilor rele la cugetarea cea mai smerită, ca să Îţi aducem Ţie cu mulţumire florile laudelor dumnezeieşti culese din grădina minţii lucrate prin pocăinţă.