Sinaxar 4 Martie

 

 

Sinaxar 4 Martie

 

În această lună, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale. Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său. Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Aurelian, în Ptolemaida. Erau fraţi de acelaşi sânge; se trăgeau dintr-un neam ales şi fuseseră crescuţi în chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, decât cu laptele. Pavel citise cu multă grijă Scripturile cele de Dumnezeu insuflate şi cugetând adânc la înţelesul lor, încă de pe când era tânăr astupa gurile ereticilor cu foarte multă uşurinţă şi era un propovăduitor plin de zel al iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la noi. Când împăratul a venit odată în cetatea aceea, Pavel, văzându-l, a îmbărbătat pe sora lui să aibă curaj şi să fie plină de îndrăzneală, de vreme ce o mare ispită se va abate asupra cetăţii lor. Iar el s-a întrarmat cu semnul Crucii. După ce s-a însemnat cu semnul Crucii, neîndoindu-se că este întărit, s-a înfăţişat la împărat şi a dat pe faţă deşertăciunea închinării la idoli. Pentru aceasta a fost prins şi fiind spânzurat a fost strujit cu gheare de fier. Dar sora lui văzându-l aşa, a început să strige împotriva tiranului, că fratele ei este chinuit pe nedrept. Dar, fiind prinsă şi ea, a fost spânzurată şi strujită la fel ca fratele ei; dar sfinţii care din toate aceste chinuri rămăseseră nevătămaţi au fost puşi în lanţuri de fier şi aruncaţi în închisoare. Îngerul Domnului arătându-li-se în închisoare, au fost sloboziţi din lanţuri şi fiind hrăniţi îndeajuns de înger, au adus mulţumiri lui Hristos. Şi, fiind aduşi din nou înaintea împăratului şi nevoind să jertfească idolilor, au fost supuşi la nenumărate chinuri, iar după aceea li s-au tăiat capetele. În felul acesta s-au mutat către Domnul, primind cununa muceniciei sfântul Pavel şi sora lui sfânta Iuliana.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: Codrat, Acaciu şi Stratonic, cei ce au fost mai înainte chinuitori ai sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trăit la anul 1150 şi care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Acatistul Sfântului Gherasim de la Iordan

Tropar
Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului ai lucrat şi cu suspinele cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare şi te-ai făcut luminătorul lumii strălucind cu minunile Sfinte Cuvioase Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Limba să nu tacă şi gura să nu se ostenească aducând laude celor ce din tinereţe au alergat la purtarea cea anevoioasă a duhovniciei, că din iubirea Sa Domnul a revărsat har de iubire în inimile deschise Lui, întru care ai strălucit şi tu.
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos.

Icosul 1

Din părţile Lichiei adunat de chemarea slujirii dumnezeieşti, te-ai ocolit cu frică de Dumnezeu şi cuget dumnezeiesc dobândind ai lăsat cele stricăcioase şi trecătoare.
Bucură-te tinereţe luminată de lumina învierii
Bucură-te viaţă neirosita în alergări deşarte
Bucură-te că adâncul pustiei ţi-a fost cetatea şi şcoala
Bucură-te că Lichia ai părăsit pentru Tebaida Egiptului
Bucură-te în toate înţelepţite
Bucură-te că ai găsit comoară din ţărînă
Bucură-te că pe cele multe le-ai lăsat pentru sărăcia îndestulătoare
Bucură-te cel ce inima smerită ai făcut-o dar tuturor
Bucură-te izvor nesecat al iubirii lui Dumnezeu
Bucură-te ţărînă roditoare de cele mântuitoare
Bucură-te punte peste hotarul blestemului strămoşesc
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 2

Sfânta Biserica a dreptei credinţe, corabie pe valurile ridicate de furtuna păcatelor noastre s-a vădit, din care mulţi s-au pierdut, neştiind a merge pe ape, neavând în cuget şi sfințiri tri-sfânta cântare: Aliluia!

Icosul 2

De la lume, de la trup şi de la diavol vin rătăcirile, cursele ascunse în căile în care umblăm. Dar cetatea Iisus Hristos este de necucerit şi peste toate lumina Lui priveghează.
Bucură-te martor al biruinţelor ortodoxiei
Bucură-te cel ce te-ai ridicat peste înşelare
Bucură-te că iubirea de adevăr te-a scos la liman
Bucură-te că în întunericul ereziei lui Eutihie ai biruit
Bucură-te rug aprins nu pentru litera legii, ci pentru trăirea iubirii Mântuitorului Iisus
Bucură-te că lângă Sfântul Eftimie cel Mare ai redobândit Calea, Adevărul şi Viaţa
Bucură-te îmbogățitule prin lepădare
Bucură-te că ai plâns îndelung rătăcirea
Bucură-te că pravilă de foc ai aprins fără foc în pustie
Bucură-te inima ce arde mai puternic decât flăcările materiei
Bucură-te pârjolitorule al tuturor celor nevrednice
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 3

La apa Întâiului Botezat, la Iordan ai fost trimis de Sfântul Eftimie cel Mare să aduni oile risipite ale turmei Mântuitorului lumii și Sfinţitorul apelor toate de jos, de sus, prin cântarea neîncetată şi izbăvitoare: Aliluia!

Icosul 3

Ai făcut din inima ta biserica Domnului, căci fără de margini a fost şi iubirea ta pentru cele făcute şi binecuvântate de Domnul.
Bucură-te dar al iubirii lui Hristos
Bucură-te cuib al Sfântului Duh
Bucură-te binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl
Bucură-te cel ce tot postul mare desăvârşit ajunai
Bucură-te unitule doar cu Hristos
Bucură-te deşert de netrecut pentru necredincioşi
Bucură-te bucuria nevoinţei
Bucură-te câmpie roditoare celor iubitori de Hristos
Bucură-te viță cu rod de viaţă veşnică
Bucură-te nor cu apă dumnezeiască
Bucură-te altă năstrapă, mai cuprinzătoare decât prima
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 4

Cu moartea pre moarte călcând viaţă veşnică a izvorât Dumnezeu tuturor celor ce-L urmează şi sfântul Lui jug pe grumaz şi-l aşează, odihna cea lucrătoare aflând, veşnic bucurându-se cu cântărea: Aliluia!

Icosul 4

Taină şi lumină, şoaptă şi strigare, bucurie în nevoinţe, ajunare îndestulătoare, deşert verde, furtună neprimejduită, blândeţe nestricăcioasă şi stăpânitoare, iubire din iubirea lui Dumnezeu te-ai arătat.
Bucură-te candelă aprinsă Mântuitorului lumii
Bucură-te cetate a Preamăritului Împărat Ceresc
Bucură-te trezorerie a Mângâietorului
Bucură-te revărsare din nesfârşitul fluviu al iubirii Sfintei Treimi
Bucură-te palat nestricăcios al faptelor bune
Bucură-te săgeata trimisă spre cer de arcul monahismului
Bucură-te armă de care doar iadul şi păcatul se înspăimântă
Bucură-te piatră în care Domnul, lovind cu dragostea Sa, a izvorât apa vie a rugăciunii
Bucură-te grădină mai frumoasă decât poate vedea ochiul lumii
Bucură-te plâns auzit doar de îngeri şi bunul Dumnezeu
Bucură-te îndestulătorul celor ce se satură doar cu rostirea cea aspră
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 5

Căutat erai de toţi cei aflaţi în nevoinţe şi te-ai făcut ca o oaste dumnezeiască, taină peste fire, tămăduitorule al urii, cel ce desăvârşit ai cântat: Aliluia!

Icosul 5

Peste fire a fost alcătuirea ta pentru că peste fire te-ai nevoit, aducând la firea cea dintâi cele pierdute din neascultare.
Bucură-te biruitorule al iadului fără de arme
Bucură-te blândeţe izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu
Bucură-te împărate, cela ce ai stăpânit peste regele fiarelor
Bucură-te foc ce pârjoleşte vrăjmășiile diavoleşti
Bucură-te că leul a ajuns paznic la dobitoace, din dragostea ta pentru Hristos
Bucură-te cel de din contrarii ai făcut armonie de rai
Bucură-te că smerenia ta a întors cele pierdute
Bucură-te că din animale ai făcut fraţi de ascultare duhovnicească
Bucură-te că leul a ajuns ca mielușelul
Bucură-te că ai smerit pe cel ce înfricoşează omenirea
Bucură-te că leul cel fioros te-a urmat chiar şi dincolo de hotarul vieţii vremelnice
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 6

Ai împlinit ascultarea cea mare iubind pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele ca pe tine însuţi, întorcând înţelegerea desăvârşită a creaţiei şi lumina în ochii tuturor, oameni şi fiare, cu îngerii toţi cântând: Aliluia!

Icosul 6

Cu fapta şi adevărul, urmând lui Hristos în iubire cruce ai aflat, prin care pe cei ce te urmau îi scăpai de frica satanei, îi tămăduiai de neputinţa lumească, trecându-i hotarul păcatelor cel de netrecut fără de răstignirea întru dragostea lui Dumnezeu.
Bucură-te cel ce ai înţeles că Dumnezeu este iubire
Bucură-te că a iubi înseamnă a asculta şi a împlini
Bucură-te pământ ce ai rodit dumnezeiesc
Bucură-te că ai dat hrana ta tuturor celor ce urmau pe Hristos
Bucură-te că în pustiu ai fost grădinarul vieţii veşnice
Bucură-te că ai aşezat pravilă dumnezeiască în cei dornici de dumnezeire
Bucură-te că ai îngăduit focul numai în inima ta
Bucură-te că acest foc a pârjolit toată răutatea potrivnicului
Bucură-te că sărăcia ta a fost desăvârşită
Bucură-te că nădejdea ta scară la rai s-a făcut
Bucură-te că în iubire ai urmat Stăpânului tuturor
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 7

Taină şi împlinire a voii lui Dumnezeu, pustnicia cea lepădată de toate cele lumeşti aduce tuturor bogăţia mântuirii: Aliluia!

Icosul 7

Vieţuirea ta cine o poate înţelege şi urma, îngerule în trup omenesc, care ai dăruit tuturor ucenicilor tăi postul desăvârşit, roditor al rugăciunii rugului aprins şi împlinirea vieţii.
Bucură-te potir sfânt al posturilor mari
Bucură-te că pentru rugăciunile şi nevoinţa ta Domnul a făcut pustia Iordanului mai bogată decât toate trezoreriile lumii
Bucură-te că 70 de pustnici luminau calea mântuirii acelor ţinuturi
Bucură-te că toţi aveau o inima şi-un suflet, vieţuind apostoleşte
Bucură-te miere duhovnicească celor râvnitori
Bucură-te amăreala tămăduitoare celor în patimi
Bucură-te cale tainică ce duce la rai
Bucură-te că doar focul dragostei lui Hristos lumina şi încălzea chiliile voastre
Bucură-te umbrire ce descoperi tainic strălucirea soarelui nostru Hristos Dumnezeu
Bucură-te răcoare tuturor celor arşi de patimi
Bucură-te râu de foc dumnezeiesc ce arzi uneltirile vrăşmaşului
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 8

Taina Sfintei Cruci, taina jertfei iubirii, taina unirii ce ruperea păcatului o trece, taina chipului omului robit în căutarea Domnului ai împlinit-o, înveşnicirea redând-o cu rugăciunile tale: Aliluia!

Icosul  8

Toate le-ai lepădat pentru a dobândi tot de la unicul Dumnezeu cel Întreit Sfânt, pe care L-ai slujit şi de la care ai dobândit turmă aleasă, cuvântătoare.
Bucură-te îmbogățitule prin părăsirea a toate cele lumeşti
Bucură-te prescură din aluatul dumnezeieștii iubiri
Bucură-te că din lut ai devenit, cu voia Domnului şi credinţa ta cea dreaptă, împărtășire de Duh Sfânt
Bucură-te foc ce ne-ai încălzit spre coacerea duhovnicească
Bucură-te rază din lumina cea nesfârşită şi fără de pată
Bucură-te lumina ce alungă întunericul din noi
Bucură-te casă unde Domnul a găsit adăpost
Bucură-te palat al desfătărilor duhovniceşti
Bucură-te ocol pentru oile cuvântătoare
Bucură-te că timpul şi moartea nu te-au atins cu nimic
Bucură-te că azi eşti mai puternic, curat şi luminat decât ieri
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 9

Mierea din faguri laolaltă strânge şi albina şi musca, ursul şi omul, deopotrivă hrănindu-i, vindecându-i şi alinându-i. Astfel a fost şi cântarea ta, astfel sunt şi rugăciunile tale acum: Aliluia!

Icosul 9

Cu ce arme ai biruit iadul şi slăbiciunile noastre omeneşti, cel ce n-ai avut ca arme decât credinţa, nădejdea şi dragostea. Ca şi noi cu ele înarmându-ne să-ţi urmăm la rai.
Bucură-te că asprele tale canoane au ridicat jugul păcatelor şi al neputinţelor
Bucură-te că te-ai făcut mai hrănitor decât mierea
Bucură-te că învăţăturile tale revarsă şi astăzi bună mireasma duhovnicească
Bucură-te alergare mai iute ca fulgerul la tronul Sfintei Treimi pentru iertarea păcatelor noastre
Bucură-te credinţă ortodoxă ce înmoi împietrirea sufletelor fiarelor
Bucură-te nădejde în viaţă cea veşnică ce topeşti cu focul iubirii orice ura
Bucură-te că iubit ai fost de Domnul după iubirea cu care ai iubit creaţia lui Dumnezeu
Bucură-te îmblânzitorule al pustiului din noi
Bucură-te pietricică din mozaicul cel mare al patericului
Bucură-te că bucurie te-ai făcut nouă, tuturor robilor lui Dumnezeu
Bucură-te cel ce te-ai lăsat stăpânit pentru a te stăpâni de la tot răul şi vicleşugul
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 10

Împreună vieţuitori aţi fost Sfinţilor Părinţi de la Iordan şi Palestina şi Egipt şi Sinai şi Rait cu mulţimile de sfinţi şi mucenici şi cu toţi îngerii în chip văzut şi nevăzut, dar ştiut şi adeverit aţi cântat: Aliluia!

Icosul 10

Timp de odihnă nu are biserica luptătoare a Domnului decât la ceruri, în sânul cel blând al lui Avraam, acolo unde cei ce n-au vrut să cunoască odihnă se adună în cete pe cete, cântare îngerească să audă şi să cânte.
Bucură-te rod al marii iubiri a lui Dumnezeu
Bucură-te spic ce sfinţirea ai copt
Bucură-te vin ce-L înveseleşti pe însuşi Dumnezeu
Bucură-te smerenie ce ai fost înălţată la timpul cuvenit
Bucură-te că leul grăitor, diavolul, n-a avut pe cine înghiţi
Bucură-te treime biruitoare, Sfinte Gherasime, Sfinte Sava şi Sfinte Teodosie
Bucură-te că sinaxarul cel tainic al bisericii triumfătoare l-ai umplut cu cei chemaţi de Domnul
Bucură-te că şi astăzi pe cei ce te urmează îi miluiesti
Bucură-te pilda dreptei credinţe ce ai luat bunurile neveştejite ale slavei
Bucură-te gură pecetluită grăirii de rău
Bucură-te dulce grăire a Sfintelor Scripturi
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 11

În pustiul Iordanului ai trăit, dar grădina mai desfătată decât a Semiramidei te-ai făcut, veșnicule, roada Duhului împlinind, taine ce se descoperă doar în cântărea trisfântă: Aliluia!

Icosul 11

Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el – a tunat glasul de tunet al Domnului Sfântului Ioan Bogoslovul, Apostolul iubirii ce o ai urmat.
Bucură-te urmatorule de taine al Apostolului iubirii
Bucură-te golitule de răutate, pizmă, egoism şi toate buruienile satanei
Bucură-te că iubind nevăzut pe Dumnezeu, de El te bucuri în veci
Bucură-te iubire care înseamnă jertfă a lui Dumnezeu pentru noi
Bucură-te mucenicie albă
Bucură-te fulgeratule al vestirii preasfinte
Bucură-te rănitule cu rana aducătoare de viaţă veşnică
Bucură-te că ai sângerat pentru Domnul nostru Iisus Hristos, şi Sângele Lui Preascump l-ai băut
Bucură-te că ai mărturisit că Iisus Dumnezeu este în Trup, şi cu Trupul Lui te-ai îndumnezeit
Bucură-te cel închis între zidurile ce aduc singura libertate, iubirea lui Dumnezeu
Bucură-te îngrăditule ce nu ai hotare, oriunde şi oricând aflându-te când eşti chemat în numele Dumnului Hristos
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 12

Căutat erai de toţi cei aflaţi în nevoinţe şi te-ai făcut ca o oaste dumnezeiască, taină peste fire, tămăduitorule al urii, cel ce desăvârşit ai cântat: Aliluia!

Icosul 12

Ai înţeles cine este Biruitorul lumii, şi L-ai mărturisit cu gândul, cu cuvântul şi cu faptele tale bune, arătându-ne tuturor de atunci şi din veac că Iisus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi prin apă şi prin sânge.
Bucură-te cel ce apa vieţii ai revărsat în locuri fără de apă
Bucură-te cel ce Sângele în jertfă fără de sânge ai arătat celor botezaţi
Bucură-te cel ce ai arătat celor dornici Calea, Adevărul şi Viaţa
Bucură-te că ai hrănit cu cuvântul pe cei flămânzi de cuvânt
Bucură-te că şi leul Iordan, necuvântătorul, a trăit în boarea raiului iubirii
Bucură-te preamăritule de Dumnezeu prin durerea dobitocului răpus de iubirea de tine
Bucură-te feciorie odrăslitoare de ucenici
Bucură-te mai curatule decât lumina soarelui
Bucură-te cel născut din Dumnezeu, care la El te-ai întors după călătoria prin viaţa aceasta
Bucură-te că la Cina cea de Taină te-ai arătat îmbrăcat în Hristos
Bucură-te că acum cu Preasfântă Fecioară, cu toţi sfinţii şi îngerii faţă către faţă exişti cu Dumnezeu
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 13

Aşa cum oglinda reflectă orice chip sau lucru aşezat înainte-i, aşa te-ai făcut tu oglindă de taină şi iubirea sfinţeniei lui Hristos, pentru care cu cutremur şi linişte glăsuim şi noi cu tine, cu voi, cu toţi cei ajunşi la limanul ceresc: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (x3)

Icosul 1

Din părţile Lichiei adunat de chemarea slujirii dumnezeieşti, te-ai ocolit cu frică de Dumnezeu şi cuget dumnezeiesc dobândind ai lăsat cele stricăcioase şi trecătoare.
Bucură-te tinereţe luminată de lumina învierii
Bucură-te viaţă neirosita în alergări deşarte
Bucură-te că adâncul pustiei ţi-a fost cetatea şi şcoala
Bucură-te că Lichia ai părăsit pentru Tebaida Egiptului
Bucură-te în toate înţelepţite
Bucură-te că ai găsit comoară din ţărînă
Bucură-te că pe cele multe le-ai lăsat pentru sărăcia îndestulătoare
Bucură-te cel ce inima smerită ai făcut-o dar tuturor
Bucură-te izvor nesecat al iubirii lui Dumnezeu
Bucură-te ţărînă roditoare de cele mântuitoare
Bucură-te punte peste hotarul blestemului strămoşesc
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos!

Condacul 1

Limba să nu tacă şi gura să nu se ostenească aducând laude celor ce din tinereţe au alergat la purtarea cea anevoioasă a duhovniciei, că din iubirea Sa Domnul a revărsat har de iubire în inimile deschise Lui, întru care ai strălucit şi tu.
Bucură-te Sfinte Părinte Gherasim, chipul sfinţeniei iubirii lui Hristos

Acatistul Sfântului Gherasim de la Iordan (al doilea Acatist) – 4 martie

sept.24

Traducere din limba rusă

Tropar, glas 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. 

Condac, glas 4

Aprins in duh pentru slujirea lui Dumnezeu, ai preferat cruzimea pustiei Iordanului mai mult decât toate dulcețile lumii: leul te-a ascultat până la moarte, Cuvioase, plângând și murind pe mormântul tău, căci prin el te-a preamărit Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi, Sfinte Părinte Gherasim.

Condacul 1

Pe cel ales al lui Dumnezeu și pe făcătorul de minuni, pe locuitorul și păzitorul Iordaniei, pustnic cuvios, te lăudăm, Sfinte Gherasim purtător de Dumnezeu, iar tu care ai îndrăzneală la Domnul apără-ne de dușmani iar noi te strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Icos 1

Ai fost un înger pământesc, Sfinte Cuvioase Gherasim, înălțând mereu rugăciuni de pe pământ către cer, iar acum te bucuri cu cei fără de trup, iar noi cu teamă te chemăm din suflet:

Bucură-te, rodind har din rugăciune;

Bucură-te, slava nepieritoare a Iordaniei;

Bucură-te, adevărat prieten al virtuții;

Bucură-te, mare slujitor al lui Hristos;

Bucură-te, că ai dat totul și L-ai câștigat pe Hristos;

Bucură-te, că ai învins toată deșertăciunea de dragul Lui;

Bucură-te, uimindu-i și pe Îngeri;

Bucură-te, că ai avut un leu care îți slujea;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 2

Văzând zădărnicia acestei lumi și grijile lumești, ai renunțat la totul pentru Dumnezeu, și ai găsit calea de a urca în nevoință spre El, Sfinte Gherasim. Pentru aceasta, de dragul Domnului tău ai strigat cu dragoste: Aliluia.

Icos 2

Minte dreaptă având, ai respirat harul divin ca un nou Antonie, Sfinte Gherasim,  și ai îmbrățișat viața monahală. Noi, privindu-te, strigăm din inimă până la cer:

Bucură-te, stâlp al tăceri;

Bucură-te, minune a cumpătării;

Bucură-te, măreție a vieții monahale;

Bucură-te, apărător drept;

Bucură-te, căci te-ai făcut prețuit de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai luptat cu evlavie în numele Lui;

Bucură-te, cel înconjurat de îngeri încă de pe pământ;

Bucură-te, căci acum te bucuri în cer cu forțele cerești;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 3

Ai fost îmbrăcat cu putere de sus, binecuvântate Sfinte Gherasim, și te-ai retras în pustie arătând ca un câmp rodnic și bun, astfel ca înțelepții care doresc să dobândească Împărăția lui Hristos să îi cânte cu tine: Aliluia.

Icos 3

Te-ai nevoit cu inima plină de dragoste, Sfinte Gherasim, căci în ea trăia harul lui Dumnezeu, si ai urcat neîncetat și cu cumpătare pe urcușul duhovnicesc, iar acum te bucuri în Împărăția cea cerească; noi te rugăm să primești aceste cuvinte în dar:

Bucură-te, înălțimea gândului divin;

Bucură-te, adânc al smereniei;

Bucură-te, păzitor înflăcărat al tăcerii;

Bucură-te, cel chibzuit în toate;

Bucură-te, podoaba călugărilor sobri;

Bucură-te, lauda virtuoșilor asceți;

Bucură-te, frumusețe strălucitoare a cuvioșilor;

Bucură-te, slava plină de bunătate a sfinților;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 4

Dragostea Domnului arzând în sufletul tău, Sfinte Gherasim, ți s-a înfățișat un Înger arătându-ți bogăția Sfintei Treimi, iar tu ai strigat împreună cu el un cântec divin: Aliluia.

Icos 4

Auzindu-se despre tine si slava ta în țara Iordanului, veneau oameni în pustie să îți ceară povața; noi, care te slăvim acum ca cel care stai la Tronul Atotputernicului Dumnezeu, te rugăm să ne ajuți în pustia vieții noastre, lăudându-te și cântând astfel:

Bucură-te, înțelept conducător al turmei;

Bucură-te, bunul nostru păstor;

Bucură-te, conducător al călugărilor;

Bucură-te, ajutor al celor care muncesc;

Bucură-te, cea mai clară lumină a Iordanului;

Bucură-te, flacără strălucitoare a deșertului;

Bucură-te, că Dumnezeu este proslăvit prin tine;

Bucură-te, că vrăjmașul este rușinat prin rugăciunile tale;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 5

Purtătorule de Dumnezeu Sfinte Gherasim, conducătorul monahilor mari și slăviți, primește cu bucurie rugăciunea noastră și ne luminează ca un felinar cu învățăturile tale, pentru ca noi fiind învățați de tainele cele ascunse ale dumnezeirii, să îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 5

Pustnicii din deșert, cunoscându-te pe tine și viața ta curată, Sfinte Gherasim, te-au urmat precum Pavel Tebeul, fiind slăvit ca un nou Antonie, și minunându-se de tine îți strigă:

Bucură-te, stea ce ne descoperi harul divin;

Bucură-te, foc, alungând întunericul vrăjmașului;

Bucură-te, că ai călcat nenorocirile diavolului;

Bucură-te, că ai umilit mândria demonică;

Bucură-te, vestire de biruință din adâncul patimilor;

Bucură-te, îndreptarea răutății întunecate;

Bucură-te, ocrotitor și izbăvitor al turmelor tale;

Bucură-te, îndrumătorul și învățătorul ucenicilor tăi;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 6

Ai fost un adăpost duhovnicesc în pustia Iordanului, Sfinte Gherasim purtător de Dumnezeu, nu ți-a fost frică de cruzimea și căldura pustiului, fiind înțelept, și bucurându-te din inimă ai strigat către Mântuitorul, cântând: Aliluia.

Icos 6

Slava viețuirii tale curate s-a răspândit peste tot, fiind prețuit pentru asceza vieții tale, și o mulțime de călugări te-au urmat, ca, văzând faptele tale, să te laude așa:

Bucură-te, că ai schimbat pământescul în ceresc;

Bucură-te, că din tinerețe L-ai urmat pe Hristos;

Bucură-te, predicatorul poruncilor lui Hristos;

Bucură-te, cel ce lovești dușmanul omenirii cu toporul ascuțit al rugăciunii;

Bucură-te, păstrarea tradițiilor pustiei;

Bucură-te, puterea celor care vor să îți urmeze;

Bucură-te, lauda călugărilor;

Bucură-te, căci toate popoarele se ridică să te slăvească;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 7

Ai băut din izvorul Apei celei Vii, ai învățat să trăiești în legea Domnului și ai fost de neclintit ca o piatră, fiind puternic în ispite, având un leu care te urma pretutindeni și plângând mereu lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 7

Ai adunat peste 70 de călugări din pustiul Tebaidei si Nitria, Sfinte Gherasim, făcând obște monahală în Ierihon, povătuindu-i pe fiecare la viața pustinească și adunându-i din pustie la mănăstire doar sâmbăta și duminica pentru Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Sfintele Taine. Acum stai în Împărăția cerească împreună cu îngerii, iar noi îți cântăm:

Bucură-te, tovarăs al Sfântului Eufemie;

Bucură-te, având aceeași sârguință ca Sfântul Antonie cel mare;

Bucură-te, cel cinstit ca Sfântul Onufrie;

Bucură-te, egal în nevoință cu Sfântul Pahomie;

Bucură-te, că l-ai imitat pe cinstitul Agaton;

Bucură-te, că ai fost slăvit ca Sfântul Paisie cel mare;

Bucură-te, iubindu-L pe Hristos cu o dragoste arzătoare;

Bucură-te, care ai luptat să păstrezi tăcerea Sfântului Pamo;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 8

Ai sădit roadele Duhului Sfânt în inima călugărilor ucenici, de Dumnezeu înțelepți Sfinte Gherasim, și pentru aceasta, văzând roadele nestingherite care au răsărit, minunându-ne, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 8

Crescând tot mai mult în cele înalte, minunate Sfinte Gherasim, ai lăsat cele pământești, fiind împodobit cu virtuți duhovnicești, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, minunată floare a pustiului;

Bucură-te, izvorul minunat al apei celei sfinte;

Bucură-te, mântuindu-ne sufletele prin sfințirea ta;

Bucură-te, tămâie evlavioasă jertfită lui Hristos;

Bucură-te, mare pustnic, ținând cu temeinicie asceza;

Bucură-te, înțelepciune sădită și în inimile noastre;

Bucură-te, rușinându-i pe fermecători și vrăjitori;

Bucură-te, doborându-l pe Satana;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 9

Oamenii se miră de tine, Sfinte Gherasim, cum leul ți-a fost ascultător, cum ai umblat pe apă și ai învins vrăjmașul, strigând necontenit lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 9

Ai iubit pustia, Sfinte Gherasim, și din pustie ai urcat la Dumnezeu, pentru că inima ta a devenit templul pur și mereu luminos al lui Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm către tine:

Bucură-te, bucurându-te de tainele călugăriei;

Bucură-te, învățându-i pe ucenici să fie călugări buni;

Bucură-te, lauda dumnezeiasca a ostenelii călugărilor;

Bucură-te, neîncetată bucurie a credincioșilor;

Bucură-te, că ai învins ispitirea diavolului;

Bucură-te, că ai doborât intrigile lui;

Bucură-te, ajutându-i pe cei care cinstesc apărarea ta;

Bucură-te, prieten al celor care i se roagă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 10

Sfinte Gherasim care locuiești împreună cu sfinții din ceruri, roagă-te către Creatorul și Mântuitorul nostru să ierte cu milostivire păcatele noastre, să renaștem ca oameni noi, duhovnicești, și să ne ferească de a ajunge cu caprele de-a stânga, iar noi strigăm către El cu recunoștință: Aliluia.

Icos 10

Ai fost un zid neclintit monahilor din pustia Iordanului si ești și acum tuturor celor care aleargă la tine, Sfinte Gherasim, te rugăm să te rogi și pentru noi cei care te cinstim și cu dragoste îți cântăm:

Bucură-te, înfrumusețarea sfinților;

Bucurați-vă, cel ce privești acum fața sfinților;

Bucură-te, asemănător în nevoință cu Sfântul Ilarion;

Bucură-te, zelos ca și Sfântul Hariton;

Bucură-te, slăvit ca și Sfântul Simeon cel nebun pentru Hristos;

Bucură-te, puternic ca și Sfântul Ioan postitorul;

Bucură-te, duhovnicul lui Chiriac ucenicul tău binecuvântat;

Bucură-te, bucurându-te ca și sfântul Nicon;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 11

Cântând mereu cu sârguiță către Hristos și priveghiind fără încetare ai devenit ca un înger, Sfinte Gherasim binecuvântat. Ai văzut adormirea Sfântului Eufimie cum îngerii i-au dus bucuroși sufletul la cer, și I-ai cântat Domnului ca un înger: Aliluia.

Icos 11

Ai fost o lumina care i-ai luminat pe ucenicii tăi din pustia Iordanului: ai fost purtător de Harul Duhului Sfânt care te-a călăuzit către a dobândi înțelepiciunea duhovnicească, luminându-i cu înțelepciune și pe cei care ți se roagă și îți strigă cu recunoștință:

Bucură-te, înveselind sufletele călugărilor;

Bucură-te, că ai adus mulțimi de suflete la Dumnezeu;

Bucură-te, că i-ai primit pe toți sub mantia ta;

Bucură-te, cel ce i-ai trimis în pustie să viețuiască viața de pustinici;

Bucură-te, dulceața plină de har a asceților;

Bucură-te, bucuria cerească a călugărilor;

Bucură-te, te laudăm cu cinste;

Bucură-te, păzind fecioria;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 12

Bucură-te, Sfinte Gherasim, căci ai luptat în tăcere lupta cea bună, cot la cot cu sfinții părinți purtători de Dumnezeu, retrăgându-te în pustie de dragul postului și acum Îi cânți lui Dumnezeu împreună cu îngerii: Aliluia.

Icos 12

Ești hrănit acum de Îngerii din cer, Sfinte Gherasim, cântând laude Sfintei Treimi si slăvindu-L pe Dumnezeu. Roagă-te mereu pentru noi cei care te cinstim și te slăvim cu cântarea aceasta:

Bucură-te, mijlocitor al mântuirii noastre;

Bucură-te, slavă și mireasmă Bisericii;

Bucură-te, zid de apărare al ortodoxiei;

Bucură-te, mare învățător al creștinătății;

Bucură-te, dându-ne în dar iubirea de Hristos;

Bucură-te, mijlocitorul nostru călduros la Tronul Sfintei Treimi;

Bucură-te, și ne fii alături în ceasul morții;

Bucură-te, cel ce nu te rușinezi de noi în rugăciune;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 13

O, Sfinte si slăvite Cuvioase Gherasim, ocrotitorul călugărilor, slujitor al lui Hristos! Primește această mică rugăciune și cu rugăciunile tale către Dumnezeu salvează-ne de toate nenorocirile pe noi care strigăm către El: Aliluia! (Acest Condac se citește de 3 ori)

Icos 1

Ai fost un înger pământesc, Sfinte Cuvioase Gherasim, înălțând mereu rugăciuni de pe pământ către cer, iar acum te bucuri cu cei fără de trup, iar noi cu teamă te chemăm din suflet:

Bucură-te, rodind har din rugăciune;

Bucură-te, slava nepieritoare a Iordaniei;

Bucură-te, adevărat prieten al virtuții;

Bucură-te, mare slujitor al lui Hristos;

Bucură-te, că ai dat totul și L-ai câștigat pe Hristos;

Bucură-te, că ai învins toată deșertăciunea de dragul Lui;

Bucură-te, uimindu-i și pe Îngeri;

Bucură-te, că ai avut un leu care îți slujea;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Condacul 1

Pe cel ales al lui Dumnezeu și pe făcătorul de minuni, pe locuitorul și păzitorul Iordaniei, pustnic cuvios, te lăudăm, Sfinte Gherasim purtător de Dumnezeu, iar tu care ai îndrăzneală la Domnul apără-ne de dușmani iar noi te strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gherasim, pustic slăvit al deșertului!

Rugăciune:

O, Sfinte Părinte Gherasim, binecuvântat de Dumnezeu! Nu ne uita pe noi săracii și amintește-ți întotdeauna de noi în rugăciunile tale sfinte către Dumnezeu. Nu iți uita turma care te slăvește și fii părintele nostru duhovnicesc așa cum și noi suntem copii tăi.  

Roagă-te pentru noi, sfinte părinte, pentru copiii tăi duhovnicești, căci ai îndrăzneală față de Împăratul Ceresc: să nu taci pentru noi către Domnul și nu ne disprețui pe noi, care te cinstim cu credință și dragoste. Adu-ți aminte de noi, nevrednicii, la Tronul Atotputernicului Dumnezeu și nu înceta să te rogi pentru noi lui Hristos Dumnezeu, pentru că ți s-a dat asemenea har de rugăciune.

Noi nu credem că ai murit: chiar dacă ai părăsit trupul, după moarte ai primit viața veșnică. Nu te îndepărta de noi în duh, apărându-ne de săgețile vrăjmașului și de toate ispitele demonilor și de înșelăciunile diavolului, bunule nostru păstor, căci ai puterea de a ne feri de rău, fiind în cer cu oștirile îngerești lângă Tronul Celui Atotputernic, bucurându-te cu demnitate de viața cea veșnică și nepieritoare.

Știind că ai învins moartea și viețuiești veșnic în cer, cădem în fața ta și te rugăm: roagă-te pentru noi către Dumnezeul Atotputernic spre folosul sufletelor noastre, și cere timp pentru ca să ne căim, să ajungem de pe pământ la cer fără ispite ale demonilor, să trecem vămile și să scăpăm de chinurile veșnice pentru a fi moștenitori ai Împărăției cerești împreună cu toți cei drepți care au plăcut Domnului nostru Iisus Hristos, iar noi înălțăm toată slava, cinstea și închinăciunea Sfintei Treimi, Tatălui Cel fără de Început, Fiului Unuia Născut Iisus Hristos și Preasfântului și Bunului și Dătătorului de Viață Duhului Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Troparul Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egip­tului şi ai acoperit carele şi puterea lui Faraon.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Armă tare având împotriva tuturor măiestriilor celui po­trivnic înfrânarea, vitejeşte să călcăm în picioare toate meşteşugirile lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi ochii cei înţele­gători ai sufletului tău, cu Stră­lucirea Duhului, purtătorule de Dumnezeu, ai privit prin vir­tute Lumina Cea Neapusă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădând, cu sărăcia, sar­cina pământească a celor pre­zente, ai străbătut calea sihăs­triei, Sfinte Părinte Gherasim, fiind ca unul din cei fără de trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Naşterea ta, Preacurată, Ceea ce eşti fără prihană, ne-a ridi­cat pe noi de pe pământ la vie­ţuirea cerească, suindu-ne pe aripile postului în ceruri.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Arcul celor puternici a slă­bit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând fiarele patimilor prin post, să ne apropiem de Hristos prin nepătimire şi prin curăţie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privind pururea către dori­rea cea nematerialnică a Dom­nului, ai nesocotit firea cea tre­cătoare, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având totdeauna pe Hristos pe limba ta, Părinte Gherasim, ai întărit adevărul cuvintelor tale prin minuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu posturi şi cu osteneli îm­puternicind neputinţa firii noastre, Fecioară, întăreşte-o împotriva patimilor.

Irmosul

Arcul celor puternici a slă­bit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venirea Ta pe pământ, Hristoase Dumnezeule, vestind-o de mai înainte Proo­rocul, cu bucurie a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Semn al milostivirii Tale faţă de oameni, Hristoase Dum­nezeule, dă nouă vremea înfrânării, Mântuitorule; prin care curăţeşti şi sfinţeşti sufletele şi trupurile robilor Tăi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scara faptelor celor bune străbătând-o, înţelepte, te-ai învrednicit de o privire şi mai tainică. Pentru aceasta ai şi luat har de a vedea mai înainte de vreme cele ce aveau să fie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sudorile luptelor tale ce­lor Dumnezeieşti ai udat pustiul cel neroditor şi l-ai arătat pur­tător de roadă, aducând cu el pe oameni la Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti dată ca sprijin al credincioşilor, Fecioară Prea­curată, de Hristos, Care te-a mărit pe tine, încinge-ne cu pu­tere în vremea înfrânării pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, Slavă Ţie. Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din strădania cea râvnitoare către cele de jos, prin înfrânare răpindu-ne, Iisuse Îndurate, că­tre înălţimea iubirii Tale ne ridică.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu năvala rugăciunilor, tabe­rele demonilor le-ai rănit vite­jeşte şi pe Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, L-ai lăudat, Sfinte Părinte Gherasim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Negura patimilor împrăştiind-o, purtătorule de Dum­nezeu, te-ai apropiat cu gândul de Lumina nevinovăţiei şi a curăţiei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De întinăciunea gândului, prin înfrânare spălându-ne, Fecioară, arată-ne curaţi, ca să slăvim pe Fiul lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine mă scoate din adâncul greşelilor şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirea înfrânării fiind luminaţi, învredniceşte-ne a vedea dumnezeiasca slavă şi strălucire a Învierii Tale, Mântuitorule.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un Luceafăr ai strălucit în întunericul vieţii, Sfinte Gherasim şi ai povăţuit pe oameni către Lumina trăirii îngerilor celor fără de trup.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toiagul rugăciunilor ai zdrobit capetele fiarelor celor netrupeşti, părinte fericite şi ai izbăvit pe oameni de vânarea acelora.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscând prin tine pe Stă­pânul tuturor Născătoare de Dumnezeu, din înşelăciunea idolilor ne-am izbăvit şi cu dragoste te mărim pe tine, cu adevărat, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul

Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine mă scoate din adâncul greşelilor şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.

 

CONDAC, glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Aprinzându-te de dorirea ce­lor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decât toa­te dulceţile lumii ai socotit-o, acolo, plecându-se ţie fiara cu ascultare până la moarte, cu jale pe mormântul tău s-a sfârşit, într-acest fel preamărindu-te Dumnezeu; pe Care roagă-L pentru noi, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherasim.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce în munte cu Moise ai grăit şi ai arătat rugul chip al Fecioarei, Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare suindu-ne în muntele trăirii celei Dumnezeieşti şi al curăţiei, pe Domnul, Dătă­torul de Lumină, cu mintea să-L privim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În grădinile cele neveştejite ale virtuţilor dănţuind, purtătorule de Dumnezeu, ai cules din destul florile minunilor, dă­ruind tuturor harul din ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzind vrednicia cea după Chipul lui Dumnezeu, te-ai ară­tat înfricoşător fiarelor celor neîmblânzite, purtătorule de Dum­nezeu, cântând neîncetat cântare de mulţumire lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încinge-ne cu putere şi cu tă­rie, prin post şi prin nevoinţe, împotriva vrăjmaşilor celor ne­văzuţi, Născătoare de Dum­nezeu, pe noi, cei ce te lăudăm şi te cântăm pe tine.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi, în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi-L pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărate al tuturor, Stă­pâne Doamne, învredniceşte-ne, prin post şi prin oste­neli, ca un Bun, a împărăţi şi noi asupra patimilor şi dez­mierdărilor trupeşti, ca să Te binecuvântăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Împăratul Hristos în ini­ma ta din pruncie primindu-L, de Dumnezeu purtătorule, locaş frumos al Darurilor şi al Stră­lucirilor Lui cele Dumnezeieşti te-ai arătat, slăvindu-L pururea.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

În văpaia patimilor nefiind nicidecum ars, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherasim, te-a udat întru totul din cer roua darurilor lui Hristos, pe Care cu dragoste neîncetat Îl cântai, ca pe un Dumnezeu al tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce S-a Întrupat din Prea­sfântul tău sânge, Preacurată Stăpână, Însuşi ne curăţeşte de întinăciunile trupeşti, prin înfrânare şi prin osteneli, întărindu-ne cu neîncetatele tale rugă­ciuni, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L Pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi, în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi-L pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Cel fără sămânţă Năs­cut din tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude fără încetare Îl slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogăţia Darului Duhului Sfânt se pune înaintea tuturor celor ce-I aduc Lui os­tenelile înfrânării.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În trup materialnic fiind, cu­vioase, ai trăit şi ai petrecut ca şi când ai fi fost nematerialnic, slăvind pe Domnul, Care te în­tărea pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată dorirea sufletului tău având-o numai spre cele nestricăcioase, te-ai învrednicit de cele dorite, Părinte Gherasim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu cuvioşii stând înaintea lui Hristos, pe Acela roagă-L pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta, Cuvioase Părinte Gherasim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De sus strălucind darul tău, Stăpână, luminează pe cei ce neîncetat te măresc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul

Pe Cel fără sămânţă Năs­cut din tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude fără încetare Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Străbătând scara Dumneze­ieştilor virtuţi, te-ai ridicat la Înălţimea Privirii Celei Înţe­legătoare şi ai primit de la Hristos arătările cele curate ale Dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, purtătorule de Dum­nezeu, pe tine cu dreaptă cre­dinţă te cinstim şi strigăm: Slavă lui Hristos Celui Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a în­cununat pe tine; Slavă Celui Ce a săvârşit, prin tine, tuturor tămăduiri.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Mâinile tale cele Dumneze­ieşti, cu care ai ţinut pe Zidi­torul, Cel Ce S-a Întrupat din bunătate, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, întinzându-le, roagă-L să ne izbăvim din pa­timi, din ispite şi din primejdii, noi cei ce te lăudăm cu dragoste şi strigăm: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Pironit fiind pe Cruce de că­tre cei fărădelege şi coasta fiindu-Ţi împunsă de suliţa os­taşului, Preacurata se tânguia cu amar, rărunchii ei ca unei mame sfâşiindu-se; şi de multa şi înfricoşătoarea Ta răbdare înspăimântându-se, striga: Slavă iubirii Tale faţă de oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă Ţie, Celui Ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori.

Viața Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

• • 

    Viața Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

    Viața Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfântul Cuvios Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminată zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părțile Lichiei. Din tinerețe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfințitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt și, acolo viețuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoințe duhovnicești, s-a întors iarăși la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450), și s-a sălășluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.

În zilele petrecerii lui în Palestina, împărățind Marchian și cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinților Părinți, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, și a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristos, și pe care i-au afurisit Sfinții Părinți.

După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca și cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credințe, iar învățătura lui Nestorie ar fi înnoită.

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ținând de reaua credință a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulți sfinți și pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soția împăratului Teodosie cel Tânăr și care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei și al multor monahi palestinieni înșelați de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuși a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemișcați întru dreapta credință, aceia, prin neliniștea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietățile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul și ceilalți sfinți.

Într-acea vreme, s-a amăgit cu înșelăciunea eretică și Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viața Cuviosului Eftimie: „A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieții monahicești le trecuse și bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind și izgonind pe diavolii cei nevăzuți, a fost împiedicat și amăgit de diavolii cei văzuți, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numește Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălășluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învățătura dreptei credințe, a lepădat vătămarea eretică și s-a întors la dreapta credință, căindu-se foarte mult de înșelăciunea sa de mai înainte”. Aceasta povestește Chiril despre dânsul.

După aceasta Preasfințitul Iuvenalie iarăși și-a luat scaunul său; căci dreptcredinciosul împărat Marchian a trimis să prindă pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca să-și ia pedeapsă după faptele sale. Iar el, înștiințându-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai și, ascunzându-se, s-a făcut neștiut. Deci, iarăși a răsărit în Ierusalim și în toată Palestina dreapta credință, încât mulți care fuseseră amăgiți cu eresul, s-au întors din nou la dreapta credință. Iar împărăteasa Evdochia, cunoscând greșeala sa în credință, s-a pocăit foarte, lipindu-se iarăși de Biserica credincioșilor.

Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfânta cetate a Ierusalimului ca la treizeci și cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie. În aceasta primea pe cei noi începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Erau sub mâna lui în pustie nu mai puțin de șaptezeci dintr-acești viețuitori, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe săptămâna fiecare ședea în pustniceasca sa chilie, singur, în tăcere, având oarecare lucru de mâini; mânca puțină pâine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta vreo fiertură nu le era slobod; nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca nici cu cugetul să nu dorească ceva în acele cinci zile.

Sâmbăta și duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminică după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Toți aveau o inimă și un suflet, încât fiecare dintre dânșii zicea că nimic nu este al său, ci toate sunt de obște.

Se mai povestește și aceasta: Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apă pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: „De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lăsa să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!”.

Auzind cei din Ierihon de o viață așa de aspră a pustnicilor, care erau sub mâna Sfântului Gherasim, și-au făcut obicei ca, în toate sâmbetele și duminicile, să vină la locașul Cuviosului Gherasim și să aducă îndestulare de hrană și vin și toate câte erau de trebuință mănăstirii. Cuviosul Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Lângă acest cuvios povățuitor a petrecut în singurătate și fericitul Chiriac, precum se află scris în viața lui, unde se zice: „Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac când a venit la dânsul, văzând într-însul, prin proorocie, darurile lui Dumnezeu care erau să fie în el. Apoi degrabă l-a îmbrăcat în schimă cu mâinile sale și l-a trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, fiindcă marele Teoctist se dusese către Domnul.

Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească la ascultări. Iar Chiriac se arăta gata la toate ostenelile, se îndeletnicea în slujbele mănăstirii toată ziua și stătea la rugăciune toată noaptea, având rar puțin somn. Iar postul lui era că gusta la două zile pâine și apă. Cuviosul Gherasim văzând o înfrânare ca aceea la vârsta lui tânără, se minuna și îl iubea.

Sfântul Gherasim avea obicei în Sfântul și Marele Post, să meargă în pustia cea mai adâncă, ce se numea Ruva, în care se sălășluia câteodată și Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea lui cea mare, îl lua cu dânsul la pustie. Acolo Chiriac se împărtășea în toate Duminicile cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim, și petrecea în liniște pustnicească până la Duminica Stâlparilor; apoi se întorcea în mănăstire cu mult folos în suflet. După câtăva vreme, Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, a cărui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe când ședea în chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

Deci sculându-se, a luat pe Chiriac și s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul. După ce a îngropat cinstitul lui trup, s-a întors în chilia sa, împreună cu iubitul său ucenic Chiriac. Acestui mare plăcut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiară necuvântătoare, ca un om cu pricepere, din care pricină fericiții părinți Ioan Evirat și Sofronie sofistul scriu așa în Limonar: Am venit în lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care viețuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim că, umblând el prin pustiul Iordanului, l-a întâmpinat un leu bolnav, care i-a arătat piciorul în care intrase un ghimpe mare, încât i se umflase piciorul. Leul se uita spre stareț cu ochi blânzi și, deși nu spunea cuvinte fiind necuvântător, însă cu chip smerit ruga pe stareț să-l vindece. Starețul, văzându-l că este într-o nevoie ca aceea, a șezut și, luând piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curățindu-i rana bine, a învăluit-o cu un petec și i-a dat drumul. Iar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe stareț, ci, ca un ucenic, umbla după dânsul ori unde se ducea, încât se mira starețul de recunoștința cea bună a fiarei. De atunci îl hrănea starețul, dându-i uneori pâine, iar alteori linte.

Părinții aveau în lavră un catâr cu care își aduceau apa de la sfântul Iordan, pentru trebuința fraților. Starețul a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el și să-l pască pe lângă râul Iordanului. Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul o depărtare cam mare și a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul singur fără păstorul lui, și l-a prins și l-a luat într-ale sale. Leul deșteptându-se și căutând catârul, nu l-a găsit; apoi a venit la ava Gherasim trist și mâhnit că pierduse catârul. Starețul, gândind că leul a mâncat catârul, i-a zis: „Unde este catârul?”. Iar el stând ca omul, tăcea, căutând în jos. Starețul i-a zis iarăși: „Oare l-ai mâncat? Bine este cuvântat Domnul, că nu te vei duce de aici și tot lucrul care îl făcea catârul, tu îl vei face, slujind la trebuința mănăstirească!”. De atunci, din porunca starețului, puseră deasupra leului sarcina ce se punea pe catâr, adică un vas mare, cu care se aducea apă în mănăstire de la Iordan.

Într-una din zile, a venit la stareț un ostaș oarecare, pentru rugăciuni. Văzând pe leu aducând apă și aflând pricina, i-a fost milă de el și a dat trei galbeni părinților că să cumpere un catâr pentru trebuința lor, iar pe leu să-l elibereze de o robie ca aceea. S-a făcut așa, adică s-a cumpărat alt catâr pentru slujba mănăstirească, iar pe leu l-a eliberat. După puțină vreme, neguțătorul acela din Arabia care luase catârul trecând iarăși cu cămilele la sfânta cetate a Ierusalimului să vândă grâu, avea cu el și catârul acela. Și după ce a trecut Iordanul, din întâmplare, l-a întâmpinat leul, care, văzând pe catâr împreună cu cămilele, l-a cunoscut. Apoi deodată răcnind, s-a repezit la dânsul. Neguțătorul și cei care erau cu dânsul, văzând leul, se înspăimântară și fugiră; iar leul, prinzându-l de frâu cu gura, cum era obiceiul lui mai înainte, ducea catârul împreună cu trei cămile legate una după alta, încărcate cu grâu, bucurându-se foarte și mugind, că a aflat catârul pe care-l pierduse, și l-a adus la stareț.

Cuviosul stareț zâmbind, a zis către frați: „În zadar am ocărât leul, crezând că a mâncat catârul!”. Și a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la stareț și luând hrană de la dânsul, nu s-a despărțit de lavră cinci ani. Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul și s-a îngropat de către părinți, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puțină vreme, își căuta starețul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: „Iordane, starețul nostru ne-a lăsat sărmani și s-a dus către Domnul!”.

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: „Ia și mănâncă!”. Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace și încolo și căutându-și starețul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie și ceilalți bătrâni îl mângâiau, zicându-i: „S-a dus starețul către Domnul, lăsându-ne pe noi!”. Dar nu puteau să-l potolească din strigare; și cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia și făcea mare strigare, răcnind și schimbând glasuri și cu fața și cu ochii, arătându-și mâhnirea pe care o avea nevăzându-și starețul.

Atunci i-a zis părintele Savatie: „Dacă nu ne crezi, mergi cu noi și-ți vom arăta locul unde zace starețul”. Și luându-l, l-au dus la mormântul unde era îngropat Cuviosul Gherasim. Mormântul era departe de biserică, ca la cinci pași de picior. Stând părintele Savatie deasupra mormântului Cuviosului Gherasim, a zis către leu: „Iată aici este îngropat starețul nostru!”. Și, plecându-și genunchii deasupra mormântului starețului, părintele Savatie plângea.

Leul, auzind acestea și văzând pe Savatie, se bătea și el cu capul de pământ, răcnind tare; după aceea a murit îndată deasupra mormântului starețului. Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare și cădere din Rai.

De aici se vede cât a fost de plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerețe până la bătrânețe, I-a slujit cu osârdie, și a trecut către El, spre viața cea neîmbătrânită, unde împreună cu sfinții sălășluindu-se, slăvește pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

N O T Ă - Prologul spune că acest Cuvios Gherasim ar fi viețuit pe timpul împărăției lui Constantin Bărbosul (668-685), nepotul lui Heraclie; dar se vede din viața Cuviosului Eftimie cel Mare, cum că în zilele lui și ale Cuviosului Gherasim a fost Sinodul al patrulea a toată lumea, în Calcedon, 451. Sinodul acela s-a ținut pe vremea împărăției lui Marcian, care a fost mai înainte de Constantin Bărbosul cu mai mult de două sute de ani. Căci Marcian a murit în anul 457 după nașterea lui Hristos, iar Constantin Bărbosul a fost în anul 668. Însă sinaxarul Kievului scrie că Sfântul Gherasim a viețuit în anul 5908 de la facerea lumii (400 d. Hr.), pe vremea împărăției lui Marcian. Acel an nu este însă al sfârșitului lui Gherasim, ci al viețuirii lui în împărăția lui Teodosie, înaintea lui Marcian. Se cuvine a ști că Sfântul Gherasim din Lichia a venit în Palestina pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr, la începutul împărăției lui Marcian, care a fost în anul 408, după nașterea lui Hristos. A viețuit Sfântul Gherasim în Palestina, când împărățea acel Marcian, iar după dânsul, în timpul lui Leon cel Mare, (450-474), apoi a lui Leon cel Tânăr, și a ajuns până la domnia lui Zenon (474-481), întru a cărui vreme, în anul al doilea, Cuviosul Gherasim a murit. Și a fost această moarte în anul 475, după nașterea lui Hristos, indictionul 13, adică o sută nouăzeci și doi de ani mai înainte de Constantin Bărbosul (668-685).