miercuri, 31 mai 2023

Doamne, vreau să Te iubesc!”, ”Doamne, vreau să văd Fața Ta!”, ”Doamne, ajută-mă să simt cât de bun ești!”


„Doamne, vreau să Te iubesc!”, ”Doamne, vreau să văd Fața Ta!”, ”Doamne, ajută-mă să simt cât de bun ești!”

     „Aceste trei rugăciuni scurte e bine să le spui în fiecare zi! Mult bine îţi vor aduce! Fac minuni!
Spune trei rugăciuni scurte, zilnic. Și te vei hrăni mai mult mai târziu...
Spune doar atât:
...☆”Doamne, vreau să gust și să văd cât de bun ești... Hrănește-mă!” Și o va face.
...☆ încearcă sa faci acestă rugăciune din inimă:
"Doamne, vreau să văd Fața Ta!”... El îți va spune: ”Uită-te în jurul tău, aici sunt”. Și ți se va schimba inima.
...☆”Doamne, învață-mă să iubesc!”...Și apoi ia mintea ta și așaz-o întru Domnul. ”Umple-mă, Doamne, nu Te vreau decât pe Tine! Pentru că nu este nimic în afară de Tine. Și eu sunt nimic fără Tine.” Aceasta este rugăciunea.
Dar indiferent de cum ne rugăm sau de cât ne rugăm, să ne rugăm din adâncul inimii.”
(Din Schiarhimandritul Ioachim Parr, Convorbire la Mănăstirea Optina din Rusia)

Există oameni care...


Există oameni care te ajută să te schimbi. Din oricine în cineva. Există oameni care doar privind înspre tine îţi dau curaj, inspiraţie, sclipire şi şansă.

Există oameni cu care realizezi o legătură extrasenzorială ireversibilă şi irepetabilă. Oameni cu aceeaşi vibraţie cu a ta, oameni care îţi dau emoţii puternice încât intri în panică doar dacă îi ai în preajmă.

Există oameni care-ţi taie răsuflarea atunci când îşi întind braţele către tine. Sunt cei care nu-şi cer îmbrăţisările înapoi, cei care dau şi atât. Fără alte obligaţii, fără troc de sentimente, fără risipă de orgolii personale.

Există oameni care te simt. Dar te lasă să crezi că nu ştiu nimic despre tine.

Există oameni care te înalţă, te îmbogăţesc şi te fac să te simţi aristrocrat pe de-a-ntregul, până sub piele şi dincolo de zbaterea sângelui.

Există oameni care te iubesc la fel cât îi iubeşti şi tu, dar aleg să o facă pe ascuns, cu acea discreţie pe care o întâlneşti doar la graniţa dintre tăcere şi mister.

Există oameni dincolo de care se întâmplă minuni şi se fabrică tablete de fericire cu gust de infinit. Există oameni care te învaţă drumul înapoi spre tine, pentru ca mai târziu să te lase acolo de unul singur şi să-ţi admire de departe … Înălţarea.

Înțelegerea puterii gândurilor, sentimentelor și comportamentelor🌟

Gânduri: Catalizatorii schimbării 🔹
Gândurile noastre ne modelează realitatea. Ele sunt punctul de plecare al fiecărei acțiuni pe care o întreprindem. Puterea constă în recunoașterea faptului că avem control asupra gândurilor noastre. Prin cultivarea gândurilor pozitive și responsabilizarea, ne putem transforma viața. Amintiți-vă, gândurile sunt ca semințele - plantați-le cu înțelepciune, și urmăriți-le să crească!


🔹 Sentimente: Limbajul sufletului 🔹
Sentimentele sunt busola emoțională care ne ghidează prin viață. Ele oferă perspective valoroase în lumea noastră interioară. Îmbrățișarea sentimentelor noastre ne permite să ne conectăm cu sinele nostru autentic și cu ceilalți. Amintiți-vă, este bine să se simtă. Recunoaște-ți emoțiile, pentru că ei sunt mesagerii care ne dezvăluie cele mai profunde dorințe și nevoi.

🔹 Comportamente: Acțiunile care ne 🔹 definesc
Comportamentele sunt puntea de legătură dintre gândurile noastre și realitatea noastră externă. Ele prezintă cine suntem cu adevărat și modelează impactul pe care îl avem asupra lumii. Acțiunile noastre sunt instrumente puternice pentru creștere și transformare. Îmbrățișează comportamente aliniate cu valorile și aspirațiile tale, pentru că ele creează un efect de unda care se extinde mult dincolo de noi înșine.

✨ Îmbrățișarea puterii integrării ✨
Când gândurile, sentimentele și comportamentele sunt în armonie, magia se întâmplă. Cultivarea conștiinței de sine ne permite să înțelegem natura interconectată a acestor trei piloni. Aliniindu-ne conștient gândurile, onorându-ne sentimentele și întruchipând comportamente intenționate, ne deblocăm întregul potențial și creăm schimbări semnificative.

💪🌱 Simțiți-vă liber să vă placă, să comentați și să împărtășiți dacă rezonați cu aceste idei! 💪🌱

Ziua Mondiala a Sclerozei Multiple

 

Cum 30 mai a fost declarata Ziua Mondiala a Sclerozei Multiple pentru a creste gradul de constientizare in privinta acestei afectiuni si sprijini persoanele care se confrunta cu aceasta, va invit sa revedeti dialogul pe care l-am avut cu domnul dr. Stefan Stangaciu pe acest subiect!

Bineinteles, gasiti in aceasta emisiune o serie de sfaturi sanatoase, de care ar trebui sa tinem cont cu totii. Pentru ca, asa cum stiti deja, emisiunile de sanatate pe care le-am realizat impreuna cu domnul dr. Stefan Stangaciu militeaza pentru un stil de viata sanatos, pentru includerea apicolelor de calitate in alimentatia noastra si pentru utilizara remediilor apifitoterapeutice.

Va invit cu drag sa urmariti aceste #DialoguriPentruSanatate!

#drSfefanStangaciu #emisiunidesanatate #apicole #apicoledecalitate #medicina #medici #medic #sfatulmedicului #sanatate #health #healthy #healthcare #alimentatiesanatoasa #sanatatedinnatura #apiterapie #fitoterapie #apifitoterapie #ceciliacaragea #prmedical #comunicaremedicala #podcastmedical #tvmedical #medicaltv #televiziunemedicala #accmediachannel #slerozamultipla #scleroza #ziuasclerozeimultiple #30mai

https://www.youtube.com/watch?v=WtD_5KaYafw&list=PLgOYGBfx8PjxRd-TWfRzAh6H4Z2L6S82d&index=30

marți, 30 mai 2023

Este un adevăr!

 O Pâine aruncată

Brutarul o mustra mereu pe femeia sa că mergea la biserici și dădea la săraci și la colectele care se făceau.

Într-o zi, în timp ce scotea pâinile calde din cuptor și tot locul din jurul brutăriei se umpluse de mirosul plăcut de pâine proaspătă, la ușa brutăriei a venit un sărac și a spus:

– Șefule, toate pâinile acestea sunt ale tale?
– Ale cui să fie?
– Și nu le mănânci?
– Bre, pleacă de aici!
– Dă-mi și mie una că mi-e foame.
– Pleacă!, ți-am spus. Lasă-mă în pace!

– Șefule!
– Pleci sau nu pleci?
– Șefule!… îl ruga săracul.

Dar nu a apucat să sfârșească, că brutarul a luat o pâine și a aruncat-o cu putere spre sărac, voind să-l lovească în cap.

Acela însă s-a plecat și pâinea a trecut razant deasupra capul său și a căzut jos.

Săracul s-a repezit la pâine, a luat-o, a ieșit afară, și retrăgându-se într-un colț, a mâncat-o pe
furiș.

Toată ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit și a pâinii pierdute.

„Să îndrăznească să mai vină!”, își spunea el cu mânie în sinea sa, îl omor din bătaie.

În noaptea următoare, pe la orele două după miezul nopții, brutarul sare din somn înfricoșat și ud de transpirație, strigând:

– Femeie, scoală-te!
– Ce ai? Ce s-a întâmplat?, l-a întrebat femeia lui înspăimântată.
– Scoală-te și adu-mi o cămașă să mă schimb și-ți voi spune ce am pățit!

Femeie, parcă am murit și s-au adunat în jurul meu mulți Îngeri și demoni, certându-se între ei cine să ia sufletul meu.

Într-un cântar mare de trei ori blestemații puneau mereu faptele mele cele rele și balanța se îngreuia din ce în ce mai mult.

La un moment dat un Înger bun a strigat:

„Pâinea! Aduceți pâinea cu care a săturat pe acel sărac flămând! Puneți-o în cealaltă parte a cumpenei!”.

Atunci demonii au strigat:

. „Pâinea nu a dat-o milostenie, ci a aruncat-o să-i spargă capul săracului”.

Și au răspuns Îngerii:

„Dar s-a săturat cel flămând, și acela a mulțumit”.

Și să vezi, femeie, acea pâine a făcut de a schimbat talerele cântarului.

Talerul cu acea pâine s-a lăsat în jos și astfel m-am mântuit.

De aceea, de acum să dai și să nu te mai oprești.

Și eu voi da.
Și de ar mai veni pe la noi acel sărac!

În sfârșit brutarul a înțeles că, dacă dai, câștigi. Dar noi, oare, am înțeles?

Să credem cu fermitate că atunci când dăm, nu sărăcim, ci ne îmbogățim.

Să probăm prin fapte. Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine...."

Este un adevăr!
Sărăcia te poate urmări și pe tine , pe noi toți !

Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!”

 Diavolul ţânteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu.

 Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul.

Nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici, oricare şi oricum ar fi păcatul. Recunoaşte-L mai departe pe Stăpânul tău milostiv, că nici o nenorocire nu înseamnă ceva, dacă ai credinţă de stâncă. Nu te deznădăjdui cu nici un chip. Satana, şi poate slăbiciunea ta, te-au înşelat, dar inima nu i-ai dat-o lui şi numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai şters. Aşa păcătos cum eşti, Dumnezeu e cu adevărat mult iubitor şi, pentru că-L recunoşti, mult milostiv şi iertător.

Te va căuta El singur, te va găsi, te va îmbrăţişa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stână şi te va iubi mai mult decât pe alte oi, pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit. Aceasta este o mare poziţie duhovnicească şi atunci marile tale căderi în viaţă rămân simple accidente.Recomand o nesfârşită veselie sufletească în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci, o stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai înnoroit, că oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavol.

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogătie nu stii ce să faci si o risipesti. Si, din prudentă, nici nu te stăpâneste acest har, dar vine unde-i linistire sufletească, unde fiinta noastră transformă ca un mare aparat de reactie acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a misca, de a te împlini, si uite asa ajungi la măsura omului desăvârsit, ca să nu vorbesc chiar să fii un dumnezeu după har, bine înteles.

Dacă îţi creează starea această de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouale; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti in stare de nimic – o stare dracească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi.

Mai ales nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun, în ordinea cea mai duhovnicească, nici nu mai există cădere, există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut, atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din ”Despre tristeţea drăcească – Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde”, Antologie alcătuită de Ierom. Benedict Stancu, Ed. Sofia

Acum, după cîte s-au întîmplat, încă mai crezi că nu te iubesc?


Eşti din cale-afară de sensibil şi nu accepţi să te jignească cineva
Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul
Mi-a spus odată Părintele:
- Singurul tău rău e că eşti din cale-afară de sensibil şi nu accepţi să fii jignit. Că eşti sensibil nu e vina ta, fiindcă îl moşteneşti pe tatăl tău, părintele Ioan. Dar nu e deloc bine să fii prea sensibil. Fiindcă alţii pot profita de această sensibilitate, şi încă în­tr-un mod foarte urît. Pentru cel care o are, sensibili­tatea prea mare e o adevărată pacoste şi cauza tuturor bolilor. De aceea, încearcă, pe cît poţi, să scapi de ea sau măcar s-a mai micşorezi un pic. Altfel, îţi faci rău singur, ţie şi familiei tale - pe care n-are nici un rost să o chinui aşa.
În ce priveşte jignirea din partea altora, normal că nimeni nu o acceptă cu plăcere, cu atît mai puţin tu, care eşti mîndru şi ai pretenţia să nu fii jignit, pentru că nici tu nu jigneşti pe nimeni. Dar astăzi, vrem, nu vrem, toţi sîntem victime ale jignirilor altora. Când spun "jignire", am în vedere înjosirea morală, vătămarea morală de către alţii a presti­giului nostru neîndoielnic. Şi cum să-i ţii pe unii ca aceştia în frâu? Cu siguranţă că nu se poate. Corect şi drept ar fi ca noi să nu jignim pe nimeni şi nimeni să nu ne jignească pe noi. Greu lucru...
Totuşi, nu e chiar imposibil! Spre aceasta năzuieşte astăzi Biseri­ca lui Hristos. Uneori, Domnul îngăduie să ni se încerce răbdarea şi credinţa. De ce? Pentru că, în teorie, cu toţii suntem de acord, toţi suntem de nota zece; în schimb, cînd e vorba să mai punem şi în practică, atunci ne cam împotmolim...
Ai să mă în­trebi acum: "Dar tu, Bunicuţule, tu pui în practică aceste lucruri?". Eu, copilul meu, de o viaţă mă lupt să fac voia lui Dumnezeu şi încă nu ştiu dacă am izbutit. El o ştie. Doar mila Lui ne poate mântui.
Acum, după cîte s-au întîmplat, încă mai crezi că nu te iubesc?
Sursă: Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 180-181.


 

luni, 29 mai 2023

Trezirea sufletului bătrân


 
Sunt suflete care străbat secolele, purtând în ele moștenirea tuturor vieților pe care le-au trăit. Aceste suflete se numesc suflete vechi. Au o înțelepciune, o înțelegere profundă a universului și a naturii umane, pe care le-au dobândit prin rătăcirile lor trecute.
Ochii lor au văzut măreția și decadența imperiilor, urechile lor au auzit sunete de bătălii și lacrimi, inimile lor au iubit și au suferit, dar nu și-au pierdut niciodată avântul. Pentru sufletele vechi sunt ființe care, în ciuda chinului, își păstrează credința în viață și iubire. Au învățat că totul este efemer, mai puțin adevărul care trăiește în noi toți.
Privirea lor este liniștită, un zâmbet grijuliu. Sufletele vechi sunt trecătoare prin secretele universului. Ei au înțeles că totul este în mișcare, că totul este conectat, că totul este materie și energie, că iubirea este singura forță capabilă să regenereze și să transforme realitatea.
Sufletele vechi stiu ca timpul este o iluzie si ca trecutul, prezentul si viitorul sunt dimensiuni care coexista intr-o realitate unica. Experiența lor de viață le-a permis să depășească limitele materiei și să înțeleagă esența ființei. Au capacitatea de a vedea dincolo de aparențe, de a auzi muzica tăcerii, de a simți prezența îngerilor și a ghizilor spirituali.
Sufletele vechi sunt ființe magice, căci știu că magia este pur și simplu o manifestare a realității transformată de percepția noastră. Ei înțeleg că totul în univers este interconectat și că fiecare acțiune are impact asupra lumii din jurul lor. Aceste suflete sunt adesea înțelese greșit pentru că au un spirit liber și sunt adesea în căutarea adevărului și a sensului. Ei sunt ghidați de intuiția și înțelepciunea lor interioară, mai degrabă decât de dogmele religioase sau normele sociale.
Sufletele vechi au trecut prin multe încarnări și au câștigat o mare înțelepciune pe drumul lor. Ei știu că viața este trecătoare și că dragostea este singurul lucru care transcende timpul și spațiul. Așadar, ei caută mereu experiențe noi care să-i ajute să crească și să evolueze.
Dacă ești un suflet bătrân, să știi că ești prețios și prezența ta pe acest pământ este foarte importantă. Ai un rol de jucat in evolutia omenirii si esti aici pentru a aduce lumina si iubire neconditionata celor care au nevoie. Așa că continuă să-ți urmezi inima și intuiția în timp ce ești ghidat de o forță superioară care te va conduce mereu pe calea care îți aparține.
Amintește-ți că ești iubit și susținut de Întregul Univers la fiecare pas al călătoriei tale. Ai capacitatea de a depăși limitele realității fizice și de a atinge divinul. Ești un suflet străvechi care poartă scânteia trezirii și transformării. Urmându-ți ghidul interior vei găsi seninătatea, pacea și armonia universală în tine și în lumea din jurul tău.
Amintește-ți că ești aici pentru a servi unui scop mai înalt, pentru a-ți exprima dragostea și pentru a aduce lumină celor pierduți în întuneric. Îmbrățișând esența ta divină, îți poți debloca potențialul nelimitat și îți poți radia lumina interioară în cele patru colțuri ale universului.
Deci, îndrăznește să strălucești și să-ți întinzi aripile spirituale, căci tu ești un suflet străvechi, ființă luminoasă chemată să trezească sufletele adormite și să lumineze calea adevărului și a conștiinței.

Cei 10 Psalmi care au efecte terapeutice particulare

 Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerative. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare. Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatica va fi citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent.

 Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia i-am împărţit în patru categorii:

 

1. Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie;

2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;

3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;

4. Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.

Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102

Psalmul 22 (în unele Biblii, este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi” („Domnul este păstorul meu”). Se citeşte pentru orice fel de „poticnire” maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca operaţie psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrană, apă), continuând cu cea energetică („… Sufletul meu l-a întors”) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului…”). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.

Psalmul 102 (103) care începe cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mental — condiţia restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.

Psalmii profilactici: 6 şi 38

Psalmul 6, care începe cu „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boala. Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul 6 nu lăsa păcatul să se încuibezepâna ajunge boala, ci-l stopează. Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a plantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însa, ci întru restabilirea legii.

Psalmul 38 (39) care începe cu „Zis-am: Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…” („Zis-am; Voi veghea asupra căilor mele…”). Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers…

În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor “, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.

Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50,141

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină.

Psalmul 21 (22), care începe cu „Dumnezeul meu. Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit ?” („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…”) Ştim că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea Sa, rostind chiar acest Psalm: „Eli, Eli! Lama sabahtani ?” (Mat. 27: 46). Nu-i vorbă, deci, de o poticnire sau o deznădejde a Sa, ci de penitenta pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest Psalm, căci în acel moment EI îi împlineşte profeţia; în acest Psalm se spune: „… Strapuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. Citind acest Psalm, reactualizam penitenţa lui Hristos însuşi.

Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…” („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala”).

Este un Psalm cu putere de întărire. Apare însa întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite”? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă şi din acest psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale, însoţit însa de următoarea explicaţie: prin greşeală, te micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însa toate inconvenienţele micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos (!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, că micşorarea să nu devină nimicire.

Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”. Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării.

Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.” („Cu glasul meu strig către Domnul…”) Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă.

Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii

Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.” („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…”) Este un Psalm al practicii spirituale. Adevarata sănătate nu este o problemă medicală, ci sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei, unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu…” („Opreşte-te şi cunoaşte …”) (45: 10) Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării.

Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” („Ferice de cei fără prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate; şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.

Cele mai importante legi universale pe care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.

Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale.

Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.

Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici, ci şi toţi ceilalţi, au o acțiune benefică salvării noastre.

Scrierile revelate conţin coduri puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii moderni Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată răsplătit.

Sursa Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !

"Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească.
Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." ✝️🙏
IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI
 
1. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care nu îi pomenește nimeni !


2. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe toți cei bolnavi în spitale sau pe la casele lor !


3. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei în vîrstă,  pe cei singuri și pe cei care nu are cine să îi pomenească!


4.Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu, miluieste toate cadrele medicale și pe toți cei ce îi îngrijesc ,pe cei bolnavi și neputincioși din spitale sau din casele lor , cu toți ai lor vii și adormiți!


5. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei care ne iubesc pe noi și pe cei care ne urăsc pe noi , cu toți ai lor vii și adormiți!


6. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-i pe cei pe care i-am rănit și pe cei care m-au rănit,  cu toți ai lor vii si adormiți!


7. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot clerul ortodox din toate timpurile și  din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


8. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste toți ortodocși din toate timpurile și din toate locurile , cu toți ai lor vii și adormiți!


9. Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste tot neamul omenesc , vii și adormiti !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !
        Doamne miluieste !

    Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi,  Doamne Iisuse Hristoase,  Fiul lui Dumnezeu,  miluieste-ne și ne mînuiește pe noi !


Care urmează a fi citit în fiecare zi, după sfârșitul pravilei, atât de monahi, cât și de mireni, cu umilință, cu osârdie și cu evlavie.

Pentru cei vii

Adu-Ți aminte, Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, de milele și îndurările Tale cele din veac, pentru care și Te-ai făcut om și de voie Ai răbdat răstignire, și moarte pentru mântuirea celor ce cu dreptate cred în Tine și înviind din morți Te-ai înălțat la ceruri și șezi de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, și cauți spre smeritele rugăciuni celor ce cu toată inima Te cheamă pe Tine, pleacă urechea Ta și auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros cu bună mireasmă duhovnicească, ce se aduce Ție pentru tot poporul Tău. Și mai întâi adu-Ți aminte de Biserica Ta cea sfântă, sobornicească și apostolească, pe care ai câștigat-o cu cinstit Sângele Tău, și o înnoiește, și o întărește, și o răspândește, și o împacă, și nebiruită de porțile iadului o păzește în veci, dezbinările ei le potolește, ridicările păgânilor le stinge, sculările eresurilor în grabă le strică și le dezrădăcinează și cu puterea Sfântului Tău Duh întru nimica le întoarce. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește de Dumnezeu păzită țara noastră, conducerea și oastea ei, ca întru liniște și fără de gâlceavă să trăim, în toată bunăcuviința și curăția. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe marele domn și părintele nostru preafericitul Patriarh (prenumele), preasfințiți mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi ortodocși, pe preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus să păstorească turma Ta cea cuvântătoare și pentru rugăciunile lor miluiește și mă mântuiește pe mine păcătosul. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe duhovnicescul meu părinte (prenumele) și pentru sfintele lui rugăciuni iartă greșelile mele. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe părinții mei (prenumele), frații și surorile, rudele mele și pe toți cei de aproape neamului meu, pe prieteni și cunoscuți și le dăruiește lor bunătățile Tale cele pământești și cele mai presus de lume. (metanie)

Mântuiește, Doamne, și miluiește pe cei bătrâni și pe cei tineri, pe cei săraci și pe cei orfani, pe văduve și pe cei ce se află în boli și în scârbe, în nevoi și necazuri, în înconjurări și în robii, în închisori și în surghiunie, iară mai ales pe robii Tăi cei izgoniți pentru credința ortodoxă de păgânii fără de Dumnezeu, de către cei ce s-au lepădat de lege, și de către eretici, adu-ți aminte de dânșii, cercetează-i, întărește-i, mângâie-i și în grabă, cu puterea Ta, ușurare, slobozire și izbăvire lor le dăruiește. (metanie)

Mântuiește, Doamne, pe cei trimiși în slujbe, pe călători, părinții și frații noștri și pe toți dreptmăritorii creștini. (metanie)

Mântuiește, Doamne, pe cei ce mă urăsc și-mi fac strâmbătate și mă asupresc, nu-i lăsa pe dânșii să piară, pentru mine păcătosul. (metanie)

Pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credință, întunecându-se cu eresurile cele pierzătoare, cu lumina cunoștinței Tale îi luminează și cu sfânta Ta apostolească și sobornicească Biserică îi unește. (metanie)

Pentru cei răposați

Pomenește, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viața aceasta, preasfințiți patriarhi, preasfințiți mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi ortodocși și pe cei ce au slujit Ție întru preoție și pe tot clerul bisericesc și cinul călugăresc, și în sălașurile Tale cele veșnice cu sfinții îi odihnește. (metanie)

Pomenește, Doamne, sufletele răposaților robii Tăi, părinților mei (prenumele) și ale tuturor rudeniilor cele după trup și le iartă lor toate greșelile cele de voie și fără de voie, dăruiește lor împărăția bunătăților Tale cele veșnice, și desfătarea vieții Tale cea fericită și nesfârșită. (metanie)

Pomenește, Doamne, și pe toți cei ce întru nădejdea învierii și a vieții veșnice au adormit, părinții și frații noștri și pe cei ce zac aici și pretutindeni dreptmăritori creștini, și îi sălășluiește cu sfinții Tăi, unde cercetează lumina Feței Tale și pe noi ne miluiește, ca un bun și iubitor de oameni. Amin. (metanie)

Dă, Doamne, iertare păcatelor tuturor celor ce mai înainte s-au mutat întru credință și întru nădejdea învierii, părinților și fraților noștri și le fă lor veșnică pomenire (de 3 ori).


duminică, 28 mai 2023

..Părintele Arsenie Papacioc elucidează pe scurt, dar cuprinzător problema IMPARTASIRII:

 

“Dar acum se pune o problemă cu aspect tehnic.
Când ne impărtăşim?
Nu timpul decide. Asta-i o greşeala.
...Decide intensitatea credinţei tale, văpaia din inima ta.
Cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: «Ani să-i dai? Vindecă-i rana!» Acesta-i scopul duhovnicului.
...Si, dacă ii vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos prin impărtăşire.
...Nu ne impărtăşim pentru că au venit Paştile sau Craciunul.
Ne impărtăşim ca să fim mereu cu Hristos, pentru că nu exista numai o împărtăşire cu Sfintele Taine ci şi o împărtăşire duhovnicească, adică această continua prezenţă a inimii noastre la Dumnezeu.
...S-a discutat foarte mult in lumea trăitorilor, a oamenilor de credinţă şi a duhovnicilor când sa te impartaşeşti.
Unii spun că la patruzeci de zile.
....Dar nu timpul decide, ci pregătirea ta interioară, pentru că la un eveniment aşa de mare, ca să-L primeşti pe Dumnezeu, cu adevărat iţi trebuie o pregătire.
Numărul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce inseamnă numaidecât acest patruzeci???
...Dragă, mai intâi de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment ce are in vedere Veşnicia.
Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe.
Patruzeci de zile a stat Moise in Muntele Sinai.
Patruzeci de zile a postit MântuitoruI.
Patruzeci de zile durează postul Crăciunului si Postul Paştelui.
E un timp suficient ca să te pregătesti pentru marele eveniment care urmează, eveniment bisericesc, mântuitor.
A patruzecea zi după zămislirea pruncului se formează inima. A patruzecea zi după moarte putrezeşte inima.
...Noi am rămas la patruzeci de zile intr-o formă traditională, care nu e atât de recomandată.
Te împartaşeşti continuu cu Hristos, duhovniceşte, iar când te pregateşti şi printr-o postire… Nu numaidecât postirea este o condiţie.
Nu o faci pentru că ţi s-a spus s-o faci, ci ca să te smerească trupeşte, să renunti la o serie întreagă de porniri spre rau: lăcomii, curvii, judecăţi.
Posteşti cu procese, cu certuri, cu procurori şi cu avocaţi? Asta nu. Si atunci, impărtăşirea este in funcţie de curătirea inimii tale.
...Inima e adâncul cel mai adânc din noi.
Aş putea să spun că inima e o fiinţă in fiinţă.
De ce spune Dumnezeu: «Am făcut inima ta ca să locuim in ea?»
El nu locuieşte oriunde. Dumnezeu, Care Se simte atât de lăudat in slăvile Cerurilor, are placerea să locuiască intr-o inimă de om.
Este locul pe care L-a făcut special ca să fie găzduit El.
...Mintea e subordonată inimii.
... Fiinţa noastră de răspundere şi de adevărată bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima.
...Curăţirea inimii ar fi deci un motiv care trebuie respectat in vederea primirii Sfintei Impărtăşanii cu Trupul şi Sangele Mântuitorului.
...A te impărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului înseamnă, repet, să fii una cu El, să fii cu adevărat un implinitor al cuvintelor Lui şi să recunoşti cu adevărat că pierdut ai fost şi te-ai aflat.
Pentru că, da, e nevoie să, te pierzi.
Dar nu in sensul de a părăsi invăţătura adevărată, ci de a renunţa la o identitate moleşită, sau strict omenească şi de a te regăsi intr-o personalitate ingerească.
...Aşa cum am spus, impărtăşirea nu trebuie considerată după idei fixe, numaidecât deasă sau rară.
...Rară, pentru că e prea mare Dumnezeu, prea mare harul Său.
... Si iţi trebuie o pregătire.
...Dacă n-ai haină de nuntă…!?
....Păi, Scriptura spune că te leagă şi te dă afară.
...Deci trebuie să fii pregătit.
Si dacă te impărtăşeşti foarte des, incepi, ca fiinţă omeneasca nerodată, neşlefuită, s-o iei ca un obicei, nu cu teamă şi frică de Dumnezeu.
Dacă ai această teamă de Dumnezeu cu adevărat
...şi te gandeşti la importanţa acestui fapt,... atunci eşti bun de împărtăşit mai des.
...Dar dacă o iei din obişnuinţă sau zilnic, cum am auzit ca se face in unele părţi, este o greşeală extrem de mare.
...Pentru că nu postirea în sine decide, dar ea este necesară, ca să te mai strujească niţel trupeşte.
Trupul acesta trebuie să existe şi să implinească o serie de lucruri ale firii. Dar să fim impotriva exagerării lucrurilor. Si atunci e necesară postirea.
– Iarăşi e o primejdie mare, tocmai pentru ca-i foarte mare lucru – mai mare decât a te impărtăşi nu există nimic în viaţa cu Dumnezeu – să nu te impărtaşeşti.
Intervine şi Impărtăşirea duhovnicească, cu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!»
Dar nu inlocuieşte impărtăşirea aceasta pipăită, simţită.
...Sfânta Impărtăşanie nu iartă pacatele.
...Sfânta Impărtăşanie desăvârşeşte.
...Iertarea pacatelor o primim in Taina Pocăinţei: «Te iert şi te dezleg…>>
...Deci nu se poate fără să mergi mai intâi la spovedanie, să primeşti dezlegarea păcatelor, pentru ca Sfânta Impărtăşanie poate să fie foc, să te ardă.
– Este întotdeauna necesară Spovedania înainte de Sfinta Impărtăşanie?
...ESTE , CA SA-TI IERTE PACATELE .
E nevoie să te spovedeşti nu numai când te impărtăşeşti, ci să te culci mereu cu linişte, spovedit.
Te duci la pansat de câte ori esti rănit.
Sau, intr-adevăr, să o faci pentru că sunt o serie intreagă de lucruri care ţi-au scăpat.
...Lumea e obişnuită să spună nişte păcate, dar să ştiţi că foarte puţini işi pun problema unor păcate pe care noi le numim PACATELE LIPSIRII,... adică faptele bune pe care le puteai face şi nu le-ai făcut.
...Vedeţi, şi asta inseamnă o curăţire.
...A vorbit de rău, nu s-a rugat suficient şi permanent…
Mai intâi de toate, «…cine ştie să facă ce e bine ....şi nu face păcat are» (Iacov 4, 17).
...Cât bine puteai să faci intr-o săptămână şi nu ai făcut?!
şi iată ai săvârşit PACATELE LIPSIRII .
... Nu prea văd la spovedanie: «…că puteam să fac un bine şi n-am făcut».
...Si eu recomand tuturor sa se spovedească bine, ceea ce inseamnă să te gândeşti la spovedit cu mult timp inainte, adicâ să-ţi faci mereu acest control, iar la spovedit să te duci pregâtit.
... Te-ajuta duhovnicul, căci s-ar putea să uiţi unele lucruri, dar in orice caz, nu te duce nepregătit sau din obişnuinţă.
Repet: nu se poate să mergi la impărtăşit fără dezlegare.
...Cu nevrednicie se impărtăşeşte un om impătimit, necuraţit, nespovedit, fără grijă, care merge din obicei sau care nu s-a spovedit cu adevărat.
....Pentru că o spovedanie bună este ca tu să fii pe poziţia de a nu mai face.
...Nu să te spovedeşti şi să spui că asa şi-aşa fac.
...Asta e o fraudă.
...Nu trebuie să te ingrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziţie de mare căinţă.
...Te spovedeşti de pe poziţia de a nu mai face.
... Că se intâmplă, e accident, dar nu e deliberarea ta, nu-i nepăsarea ta, nu e pocăinţă falsă.
...Când te pocăieşti cu adevărat, te duci ca să nu mai faci. Altfel eşti vinovat de participare, nu de accidentare.
Deci, ca să poţi să fii pregâtit trebuie sa fii un om de jertfă. Aceasta-i poziţia creştina: jertfa.”

Când realizezi că ceea ce le faci altora, îți faci ție însuți... Ați înțeles marele adevăr


 
Dialogul interior 🤔
Mintea noastră 🧠 generează gânduri tot timpul
Prin introspecție și meditație ne alegem stările de spirit
Pentru că fiecare gând generează emoții
Să alegem conștient în ce frecvență vibrațională 💓 vrem să trăim
Și să ne alegem singuri bătăliile, aruncând gânduri toxice ☠ care ne îmbolnăvesc corpul fizic Y ♂️
"Fraza minte sănătoasă în corp sănătos se aplică acestui principiu"
Mintea noastră poate fi propriul nostru dușman sau cel mai bun prieten, oferindu-ne îndrumare și direcție
Ghid pentru alegerea stărilor noastre emoționale
 direcția de a alege deciziile noastre care construiesc și construiesc destinul nostru.
 
Habar n-ai câtă putere deții.
Ai puterea de a comunica cu copacii, cu animalele, cu insectele, cu aerul, cu Pământul.
Poți comunica cu orice, pentru că totul se leagă de tine.
Și tu ai acea putere, și tu poți comunica cu strămoșii tăi și să le ceri îndrumare, ei te așteaptă.
Roagă-l pe Spirit să-ți dezvăluie ceea ce vrei să știi.
Întreabă-ți ghidul spiritual și te va ajuta.
Ești o Ființă Minunată, ai o putere imensă, nu-ți fie frică să comunici, toată acea energie stă în plexul tău solar așteptând să o dezlănțui!
Chiar dacă nu e ceea ce ai fost învățat și ți-e frică să-ți schimbi credințele, tiparele mentale, chiar dacă dogma încearcă să te blocheze, e timpul să ieși din cutia gândurilor care îți construiesc „realitatea” iluzorie.
Ai puterea să te vindeci și să te vindeci, nu lăsa frica de ceea ce vor spune să-ți răpească puterile.
Destul e destul, fii liber, rupe lanțurile care te leagă odată pentru totdeauna, strălucește, strălucește.
Ești un Maestru al Luminii, îți creezi realitatea, ești noul om, folosește-ți puterea, plină de lumină la Gaia.
Ea aduce lumină tuturor celor care au nevoie, trăiește ca un profesor, asta ești tu cu adevărat.
Realizează, tu ești energia EU SUNT.
Rupe lanțurile iubite, numele tău cosmic este cunoscut de cealaltă parte a vălului și ești enorm de iubit și protejat de o armată de lumină care nu se odihnește ajutându-te în transcenderea ta în Țărâmurile Superioare ale Conștiinței.
Suntem liberi, ne vindecăm, suntem ușori!
 

 
Pacea care curge din ființa ta este calea de a atinge armonia, lăsa deoparte ego-ul, mândria, mânia, ura, frica...
Armonia este starea în care trăiești cu compasiune, care vine din cea mai adâncă parte a ființei tale, prin rugăciune și meditație.
Prin rugăciune vorbești lui Dumnezeu și întregii creații Sale, prin meditație auzi răspunsul Lui.
În meditație găsești împărăția lui Dumnezeu, meditația este poarta spre cer, este starea divinității, în meditație îți găsești spiritul, adevărata ta esență.
Expresia care izvorăște din inima ta spirituală va fi mereu sănătoasă și pozitivă va aduce bunăstare tuturor, atunci când te exprimi cu smerenie, respect și iubire, fără resentimente se naște armonie.
Dragostea înseamnă dăruire, dacă ai doi dă una celui nevoiaș, dacă ai una dă, Dumnezeu îți va da.
Esența iubirii este dăruirea.
Dumnezeu l-a dat pe fiul său în lume pentru dragoste, Isus fiul său și-a dat viața lumii pentru dragoste..

Canon de rugăciune pentru copilul bolnav


 Canon de rugăciune pentru copilul bolnav


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.


După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.


Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuirea oamenilor, primeşte această puţină rugăciune pentru copilul acesta, care este greu încercat de boală, şi tămăduieşte-i durerile precum ştii. Nu-l lăsa să se chinuiască, Doamne, ci ridică-l degrabă din boală, Tu, Care eşti bun şi iubitor de oameni.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, cât de mare este mulţimea celor pe care i-ai vindecat! Orbii şi-au dobândit vederea, surzii şi-au căpătat auzul, muţii au început să vorbească, şchiopii au mers pe picioarele lor. Cine oare nu s-a vindecat, alergând la ajutorul Tău? Te rugăm, Doamne, tămăduieşte-l şi pe copilul acesta care suferă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Mucenici, Sfinţilor Ierarhi, Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici, mijlociţi înaintea lui Dumnezeu pentru tămăduirea copilului pentru care ne rugăm, ca să dobândească sănătate trupească şi sufletească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nenumărate vindecări ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, în tot locul răspândindu-se lauda minunilor tale. Tu, care eşti şi pentru noi mamă iubitoare de fii, arată dragostea ta şi acestui copil greu încercat de suferinţă.

Cântarea a 3-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, dar de multe ori bolnavii aleargă la doctori nepricepuţi, şi, în loc să fie tămăduită, boala devine mai grea. Călăuzeşte-ne Tu, Doamne, Cel ce eşti Doctorul sufletelor şi al trupurilor, să găsim doctorii potriviţi pentru ca acest copil să dobândească grabnică însănătoşire.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
S-au înmulţit vrăjitorii care înşală lumea, zicând că puterea lor vine de la Dumnezeu. Fereşte-i, Doamne, pe robii tăi, ca nu cumva să cadă în cursele lor, ca nu cumva să fie batjocoriţi de diavol.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon, rugaţi-vă pentru doctorii care încearcă să tămăduiască acest copil, ca să fie iscusiţi şi luminaţi şi să facă bună lucrare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu i-ai acoperit cu darul tău pe doctorii care s-au rugat ţie cu smerenie, şi ei au dat bolnavilor cele trebuincioase spre însănătoşire. Aşa ajută-i şi pe doctorii care încearcă să vindece copilul acesta, ca să nu nădăjduiască doar în ştiinţa lor, ci mai ales în puterea care vine de la Cel ce dă cu adevărat tămăduirea.

Cântarea a 4-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Doamne, nu suntem vrednici să intri sub acoperământul nostru, dar spune numai cu cuvântul, şi se va tămădui copilul acesta, Te rugăm cu zdrobire de inimă, învăţându-ne a crede în puterea Ta cea dătătoare de viaţă de la sutaşul căruia i-ai vindecat sluga în chip minunat.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Vino, Doamne, vino, Iubitorule de oameni, vino cu puterea Ta şi vindecă durerile acestui copil, alungând de la el toată tulburarea trupească şi sufletească şi dăruindu-i lui pacea Ta cea sfântă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Toţi Sfinţii şi Sfintele care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii, voi, care în chip minunat aţi vindecat fel şi fel de neputinţe, arătaţi şi acum puterea mijlocirii voastre în faţa Tronului ceresc, rugându-vă Celui a Cărui putere tămăduieşte orice neputinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu, care ştii durerea inimilor noastre şi durerea copilului acestuia, tămăduieşte-l cu rugăciunile tale, aşa cum ai tămăduit de nenumărate ori pe cei care au alergat la tine în rugăciune.

Cântarea a 5-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
„Fie vouă după credinţa voastră!”, ai spus orbilor care Te rugau să le dăruieşti vederea, Mântuitorule, şi ochii lor s-au deschis, iar ei s-au umplut de bucurie. Nu după puţina noastră credinţă, ci după dragostea Ta de oameni să vină tămăduirea acestui copil, ca să-Ţi mulţumească şi să Te slăvească.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Nu Dumnezeu a creat boala şi moartea, ci omul iubitor de patimi le-a ales. Nu Dumnezeu e de vină pentru suferinţele noastre, El însă rânduieşte cu milostivire izbăvirea noastră de chinurile veşnice. Ce este omul, ca să cârtească împotriva Celui ce a făcut cerul şi pământul?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Ioane Botezătorule, care din tinereţea ta ai lepădat bucuriile acestei lumi şi ţi-ai trăit viaţa în nevoinţă, ocroteşte-l pe acest copil şi ajută-l să rabde cu credinţă orice încercări pe care le îngăduie Bunul Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, dacă durerea va birui acest copil şi-l va arunca în mlaştina deznădejdii, tu să-l ridici degrabă şi să-i alini suferinţele, acoperindu-l cu darul tău.

Cântarea a 6-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
„Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”, a spus leprosul închinându-se Ţie. Aşa şi noi, Doamne, credem că, dacă e voia Ta, acest copil va primi grabnică tămăduire.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
„Vreau, curăţeşte-te”, i-ai spus leprosului, şi s-a tămăduit. Dulce glas, preadulci cuvinte! Cine oare nu va cădea în faţa puterii Tale, ştiind că Tu eşti singurul care dai adevărata tămăduire?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Steliane, nu ştim să ne rugăm ţie cu credinţa celor care s-au rugat şi care au văzut mai apoi lucrarea minunilor tale, dar îndrăznim a cere ajutorul tău, ştiind că mult îi iubeşti pe copii şi eşti mare ocrotitor al acestora.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Maică Preasfântă, am auzit minunile tale şi ne-am bucurat! Am auzit milele tale şi sufletele noastre întristate au primit alinare! Am crezut în ajutorul tău şi niciodată nu ne-ai lăsat ruşinaţi! Lăudată să fii în vecii vecilor!

Cântarea a 7-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
„De ce vă tulburaţi şi plângeţi, copila n-a murit, ci doarme”, ai spus, Hristoase, celor ce plângeau moartea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii, dar ei s-au îndoit că o vor mai vedea vie, neştiind cine era Cel care le vorbea. Să nu vină peste noi duhul necredinţei şi al îndoielii în puterea Ta, Doamne, ca să nu fim ruşinaţi de necuratul diavol.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
„Fiică, ţie îţi zic, scoală-te”, ai spus, apucând-o de mână, şi copila a prins viaţă. Precum ai ridicat-o pe ea din adâncurile morţii, aşa să ridici şi sufletul acestui copil spre pocăinţă, dacă vreodată, din lucrarea diavolului, va cădea în adâncul păcatului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte Ierarhe Nicolae, cum ai purtat de grijă celor trei fiice ale omului cel greu încercat de sărăcie şi le-ai izbăvit de păcatul pierzător de suflete, aşa să porţi de grijă şi acestui copil, ferindu-l de toată boala sufletească şi trupească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mare e tristeţea ta, Născătoare de Dumnezeu, când fiii tăi după dar cad în mrejele păcatului. Veghează ca o mamă asupra acestui copil, ca nu cumva să-şi întineze sufletul, ci să crească sub îndrumările tale pe căile bine plăcute lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Sfânta Ana a zămislit-o pe Fecioara Maria după ce, împreună cu bărbatul ei, dreptul Ioachim, a petrecut vreme îndelungată în post şi rugăciune. Cu adevărat, Doamne, binecuvântaţi sunt copiii ai căror părinţi duc o viaţă aleasă, şi binecuvântare primesc copiii ai căror părinţi pun început bun mântuirii lor.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Câţi părinţi ştiu să-şi crească cu evlavie copiii? Câţi părinţi pun mai presus de bunurile trupeşti bunătăţile sufleteşti? Puţini. Şi mulţi sunt aceia care îşi cresc copiii departe de Biserică, deschizând prin aceasta uşa necazurilor şi durerilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, care sunteţi ocrotitori ai familiilor credincioase, cereţi de la Dumnezeu vindecare şi pentru copilul acesta care este încercat de boală, ca nu cumva să fie biruit de deznădejde.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Să nu sufere acest copil din cauza păcatelor părinţilor, ci să primească alinare de la tine, ceea ce eşti Maică cerească a tuturor celor ce te cheamă în ajutor.

Cântarea a 9-a:
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Doamne Iisuse Hristoase, nici un folos nu va avea acest copil dacă va dobândi doar tămăduirea trupească. Chiar dacă noi nu ne dăm seama că de multe ori sufletele sunt mai bolnave decât trupurile, Te rugăm pe Tine, Care ştii toate, să dai acestui copil nu numai vindecarea trupească, ci şi pe cea sufletească.
Doamne, arată-ne nouă puterea milostivirii Tale!
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, mântuieşte-i pe toţi credincioşii care păstrează dreapta credinţă şi rânduieşte precum ştii mântuirea acestui copil, păzindu-l în Adevăr până în ultima zi a vieţii sale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinţilor care aţi defăimat lumea aceasta pentru a dobândi Împărăţia cerurilor şi Sfintelor Puteri cereşti care neîncetat Îl slăviţi pe Dumnezeu, vă rugăm să păziţi de tot răul şi de toată lucrarea vrăjmaşului pe acest copil până în ultima clipă a vieţuirii sale pe acest pământ.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului, Care atunci când Îl răstigneau l-a dat în grija ta pe ucenicul Său iubit, şi prin aceasta şi pe toţi cei ce cred în El, gândindu-ne la acest copil care suferă, îndrăznim a spune şi noi acestea: Preasfântă Maică, iată copilul tău, tămăduieşte-l şi ocroteşte-l precum ştii.

Apoi se face otpustul.


Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu


 Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
(Acest paraclis se citeşte la întristarea sufletului şi la vreme de nevoie)


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat (de două ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea 1-a
Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg, căutând mântuire: O, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe întristări se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi; că la tine scăpând acum îmi tind şi sufletul şi gândul meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă, Maica lui Dumnezeu, ca una ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui bun.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Rogu-mă, Fecioară, risipeşte tulburarea sufletului meu şi viforul întristărilor mele; că tu, Mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştii L-ai născut, ceea ce eşti una preacurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, de Dumnezeu fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De neputinţe cumplite şi de chinuri de boală fiind cuprins, Fecioară, ajută-mi; că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Tropar
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul, dumnezeiască Mireasă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l, ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îndulcindu-ne, Preacurată, de darurile tale, ţie cântare de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nădejde şi întărire şi zid de scăpare nemişcat câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne mântuim.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Umple, Preacurată, inima mea de veselie, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricăcioasă, ceea ce ai născut pricina veseliei.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Mântuieşte-ne din primejdii, Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce ai născut mântuirea cea veşnică şi pacea care covârşeşte toată mintea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale; şi sănătate, cu rugăciunile tale, dăruieşte-mi.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cum a mântuit de moarte şi de stricăciune firea mea, care era ţinută de moarte şi de stricăciune, Însuşi pe Sine dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşilor.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Folositoare şi păzitoare prea tare vieţii mele te ştiu pe tine, Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor şi izgoneşti asupririle diavolilor; de aceea mă rog totdeauna: De stricăciunea chinurilor mele mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un zid de scăpare te-am câştigat pe tine, şi sufletelor mântuire desăvârşită şi uşurare întru necazuri, Fecioară, şi de lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână! Şi acum pe noi de chinuri şi de nevoi mântuieşte-ne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi tămăduitorul bolilor, ridică-mă din chinul durerilor.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Condac
Ceea ce eşti neînfruntată folositoare creştinilor şi neschimbată mijlocitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă ne rugăm ţie: Grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Luca (I,39-49, 56)
În zilele acelea, sculându-se, Maria s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda şi a intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Nu ne încredinţa pe noi ajutorului omenesc, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor. Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii. Pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii; nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci fă ceea ce este de folos.
Nimeni din cei care aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Ci darul cel bun cerându-l, îl primeşte întru cererea cea de folos.
Prefacerea celor necăjiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte ţara aceasta şi poporul, ceea ce eşti pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.

Cântarea a 7-a
Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Când ai vrut, Mântuitorule, să plineşti mântuirea noastră, în pântecele Fecioarei Te-ai sălăşluit, pe care ai arătat-o lumii folositoare; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe voitorul milei pe Care L-ai născut, Maică Preacurată, roagă-L să izbăvească de greşeli şi de toată întinăciunea sufletească pe cei ce cântă cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc învredniceşte-i să se tămăduiască, ceea ce ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a
Irmosul: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Nu trece cu vederea, Fecioară, pe cei ce au nevoie de ajutorul tău, pe cei ce te laudă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tămăduieşte neputinţele sufletului şi durerile trupului meu, Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri reverşi peste cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Fecioară, şi slăvesc naşterea ta cea negrăită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tirania ispitelor şi năvala patimilor tu le izgoneşti, Fecioară; pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.


Cântarea a 9-a
Irmosul: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Să nu-ţi întorci de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a şters toată lacrima de pe faţa tuturor.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei şi ai pierdut mâhnirea păcatului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu strălucirea luminii tale, Fecioară, luminează negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduieşte-mă, Fecioară, şi mă întoarce dintru boală în sănătate.
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi stihirile acestea:
Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu, în nevoi şi în necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.
Tuturor necăjiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare, flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin, toiag bătrâneţilor, tu eşti, Preacurată Maică a Dumnezeului celui de sus. Ţie ne rugăm: grăbeşte şi miluieşte pe robii tăi.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te, cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taină; bucură-te, uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, apărătoarea şi scăparea tuturor creştinilor, stăpână.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te, ceea ce eşti sfeşnic de aur; bucură-te, Preacurată, care eşti slava creştinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, Biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.
Pe cea mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a mântuit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi slăbeşte sufletul meu; la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna mea şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, ca să fii mijlocitoare către Cel ce S-a născut din tine. O, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.
Cântăm acum cu osârdie cântare de bucurie ţie, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: cu Înaintemergătorul şi cu toţi Sfinţii roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu ştiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.

Încheiere
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău. Pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor