Muzica bizantină tămăduiește depresia.

 Este muzica Bisericii, muzica Îngerilor. Sufletul întristat se tămăduiește și este sfințit de aceasta.
Părinții Bisericii accentuează adeseori în textele lor rolul muzicii bisericești în formarea și cultivarea moralei creștinești și îndeamnă pe creștini să-L laude pe Dumnezeu prin muzică.
Muzica, pentru Sfinții Părinți, este un mijloc de potolire a patimilor, de curățire sufletească, de veselie duhovnicească.
Marele Vasilie scrie: „Psalmodia liniștește sufletele, aduce pacea, încetează tulburarea adusă de valurile gândurilor”.
Marele Atanasie scrie de asemenea: „Cu psalmodia, tulburarea și sălbăticia și neorânduiala ce există în suflet, se liniștesc, în timp ce întristarea se vindecă.
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că prin psalmodie se sfințește și văzduhul. Mintea aude vocea și se schimbă, cântarea intră și alungă patimile”.