Toți avem tendința sa dam vina pe ceilalți, vom crede ca ceilalți sunt de vina pentru starea noastră. Dumnezeu, numai Dumnezeu are medicamentul Sau care poate anestezia când vine momentul sa opereze.

În viaţă, oamenii cei mai frumoşi sufleteşte sunt cei care au trecut prin multe. Sunt acei oameni peste care a bătut vântul, li s-a inundat viaţa şi de multe ori li s-au înecat corăbiile. Ei ştiu ce înseamnă să cazi şi să te ridici. Câteodată se spune "Nu lăsa necazul să te schimbe". Ba lasă-l. Dacă tot treci prin el, lasă-l să te ajute. Lasă-l să te facă frumos. Să străluceşti. Şi tu străduieşte-te să înveţi. De fapt acesta este farmecul vieţii. Că înveţi. Atunci când te-ai lăsat purtat de val şi ai ajuns undeva prea departe, data viitoare înveţi să iei cu tine şi o ancoră. Când ai zburat prea sus şi coborârea e dureroasă, înveţi să rămâi cu picioarele pe pământ. Uită-te în jurul tău. Cei care au reuşit ceva cu adevărat, sunt cei care nu s-au temut să mai încerce încă o dată şi încă o dată. Au încercat de atâtea ori, încât le-a intrat în obicei. Priveşte viața ca pe o provocare. Iar când o nouă experienţă apare la orizont, zâmbeşte şi spune un cald "bine ai venit".

Las’ că-nţelegi

 „Părinte, nu ştiu ce să fac: mă necăjesc că mi-e lene la rugăciune, şi ţipă inima-n mine de asta”, i-am spus odată. „Băi tataie”, mi-a răspuns Părintele Ghelasie, „nu-i nimic, păi ce, tot timpul vrei să stai în rugăciune? Să ştii că toată lumea are cădere. Şi eu am căderi. Dar trebuie să ai răbdare”. „Păi, Părinte”, am izbucnit eu, „cad şi de mai multe ori pe zi şi nu pot să mă ridic şi câte o zi întreagă”. „Păi asta nu-i nimic. Poţi să ai cădere şi de câteva săptămâni sau luni”. „Dacă se-ntâmplă asta, înseamnă că sunt terminat!”. „Asta s-o crezi dumneata! Lasă-le mai uşor”. „Părinte, cum să fac rugăciunea?” „Totdeauna când faci rugăciunea în gând, să dai şi din buze, să n-o faci numai în gând. Iar când citeşti acatistul, să nu-l citeşti intonat şi rar, să-l citeşti repede şi fără intonaţie”. „De ce să-l citesc repede?” „Ca să n-adormi”. „Da, dar nu-nţeleg”. „Las’ că-nţelegi”. Exact acelaşi lucru mi l-a spus şi Părintele Ilarion (Argatu), „să citesc repede şi neintonat, să nu citesc ca la teatru”. Avva Ghelasie Gheorghe Pateric Carpatin, p.248.