Numele lunii august a fost ales în onoarea împăratului Octavianus Augustus

  Chiar și denumirea populară de "Gustar" derivă frumos din latina populară. Este luna în care oamenii încep să guste din roadele pământului. Se spune că luna are 31 de zile ca să fie egalitate cu luna iulie, luna dedicată lui Iulius Cezar. Legendele spun că această zi adăugată lunii august a determinat scurtarea lunii februarie.

Luna lui August numită și „Gustar“ ori „Secelar“ ori „Măselar“ este a opta lună a anului după Calendarul Gregorian, cuprinzând în total 31 de zile. O zicală veche spune că în august să văd lunile de peste an iar acum se culeg multe roade. Turme și cirezi cobor de la munte, începând perioada de împerechere.

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 06:03 și apune la ora 20:40, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 06:38 și apune la ora 19:53.

Din punct de vedere astrologic, august începe cu soarele în semnul Leului și sfârșește în semnul Fecioarei. Astronomic, luna august începe cu soarele în constelația Racului și se sfârșește cu soarele în constelația Leului.

Numele lunii august vine de la numele primului împărat roman, Cezar Augustus. Luna are 31 de zile, pentru că Cezar Augustus („augustus” însemnând maiestos, măreț, impunător, în limba latină) a dorit ca luna august să aibă tot atâtea zile câte are luna lui Iulius Cezar, luna iulie. Înainte, luna august se numea în latină Sextilis pentru că era a șasea lună în calendarul roman, calendar care începea cu luna martie.

August începe în aceeași zi a săptămânii ca și Februarie în anii bisecți.

Fazele Lunii: la 4 august — Lună Nouă (din această zi, Luna începe să crească); la 11 august — Luna la Primul Pătrar; la 19 august — Lună Plină (din această zi, Luna începe să descrească); la 26 august — Luna la Ultimul Pătrar.

În luna august sunt celebrate 3 sărbători mari creștine: 6 august: Schimbarea la Față a Domnului; 15 august: Adormirea Maicii Domnului și 29 august: Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

După Gromovnic, august 2024 va fi cu vreme umedă, cu diferențe mari de temperaturi între zi și noapte. Se vor face fructele, mai ales prunele și strugurii.

Sfantul Tihon de Zadonsk -13 August

• 

  
  

Blândețea și smerenia sa nu aveau margini, și atunci când credea că a jignit pe cineva, cerea îndată iertare și îi făcea metanie până la pământ.

Această stea a sfințeniei ruse a văzut lumina zilei în 1724, în familia unui paraclisier sărac din satul Korețk, dioceza Novgorod. Fiind în mare mizerie după moartea timpurie a tatălui său, copilul mergea să lucreze la țărani pentru a-și câștiga pâinea zilnică. Evlavios și silitor la învățătură, a învățat la școala bisericească, apoi la seminarul din Novgorod, unde a fost numit profesor de retorică după primirea diplomei. În timpul acestor ani când era încă profesor, avea sentimentul prezenței neîncetate a lui Dumnezeu și iubea să citească sau să cugete timp de nopți întregi. In cursul uneia dintre aceste privegheri, în vreme ce cugeta la fericirea veșnică, cerul s-a deschis deodată și o lumină de nedescris a strălucit înaintea lui, care a aprins în inima lui o dorință arzătoare pentru viața călugărească și pentru rugăciune. După patru ani, în 1758, el a fost tuns călugăr cu numele Tihon și după ce a fost hirotonit preot în același an, i s-a încredințat conducerea seminarului din Tver.

Deși dorea să-și ducă viața de monah în liniște și rugăciune, el a fost ridicat la rangul de episcop la vârsta de 37 de ani, în 1761, și a fost îndată numit episcop de Voronej, o dioceză cu o populație răzleață și pe jumătate barbară, a cărei cârmuire era foarte grea. El a început îndată a cerceta parohiile, a îndrepta relele și a îndemna fără întrerupere, atât prin predici, cât și în scris, la starea de curăție propovăduită de Hristos în Evanghelie. El îi sfătuia pe creștini să se socotească întotdeauna mădulare ale Trupului al cărui Cap este Hristos, ca precum mădularele trupului sunt unelte ale capului, așa și ei să fie unelte ale lui Hristos; și precum Mântuitorul a pătimit, așa și ei să pătimească în lume și să fie batjocoriți împreună cu El.

Luând măsuri hotărâte împotriva ereziilor și a păcatelor din popor, episcopul era gata să treacă peste toate piedicile pentru a trece, îmbrăcat ca un călugăr de rând, pe la orice suflet care pătimea, pentru a-i aduce mângâierea Domnului. Blândețea și smerenia sa nu aveau margini, și atunci când credea că a jignit pe cineva, cerea îndată iertare și îi făcea metanie până la pământ. Astfel, într-o zi, fiind invitat la locuința unui boier, sfântul a fost luat în derâdere de un tânăr iluminist care se mândrea cu opiniile sale anticreștine. Blândețea și dreptatea răspunsurilor sfântului l-au făcut pe acel nerușinat să-și piardă cumpătul și să-l pălmuiască pe episcop. Atunci căzând în genunchi înaintea celui care l-a jignit, sfântul i-a cerut iertare pentru că l-a mâniat într-atâta cu cuvintele sale. Astfel, tânărul s-a căit pentru fapta sa și a devenit un bun creștin.

Mânat de mila și de zelul său, omul lui Dumnezeu nu și-a cruțat puterile sale și doar în cinci ani a trebuit să renunțe la sarcina sa, din pricina sănătății (1768). El s-a retras la modesta mănăstire din Zadonsk, la 24 de kilometri de Voronej, pe malul Donului, unde a petrecut restul zilelor sale într-o nevoință plăcută lui Dumnezeu, zidind Sfânta Biserică prin rugăciunile sale și prin lucrările inspirate de Duhul Sfânt.

Chilia sa era lipsită de orice confort. În chip de pat, el avea un covor întins pe pământ și două perne, iar ca și acoperământ, o piele de oaie. Mai avea câteva icoane pe perete, o masă, un scaun și câteva cărți. Îmbrăcat cu o rasă de lână de rând și cu încălțări de scoarță împletită, el împărțea la săraci toată pensia sa și darurile care le primea. Când nu mai avea nimic de dat, iși trimitea ucenicii să împrumute la negustorul cutare sau cutare. În zilele când numeroși săraci veneau să ceară milostenie, el era bucuros, și se întrista când numărul acestora scădea. Ușa sa era întotdeauna deschisă, atât săracilor, cât și oricărui călător, care găseau la sfântul episcop mâncare, îmbrăcăminte și cuvinte de mângâiere sufletească. Nu ieșea decât pentru a participa la Sfânta Liturghie, cântând cu călugării în cor, dar neslujind niciodată el însuși. Se împărtășea întotdeauna cu lacrimi, căci de altfel lacrimile curgeau totdeauna din ochii săi, precum două izvoare de apă vie. După Liturghie, se ocupa de scrierea lucrărilor sale teologice și morale. În timpul mesei, punea să i se citească Vechiul Testament de unul din ucenicii săi și adesea, uitând mâncarea, începea să plângă, mai ales la lectura Proorocului Isaia. După masă, se odihnea o oră, după care citea Viețile sfinților sau alte cărți. La vremea Vecerniei, punea să i se citească Noul Testament și petrecea mult timp talcuind locurile neclare ucenicilor săi. Dăruit cu o memorie neobișnuită, el îmbogățea aceste explicații cu numeroase citate din Scriptură, din Sfinții Părinți și din Viețile Sfinților. Când își dicta scrierile sale, cuvintele, inspirate de Duhul Sfânt, ieșeau din gura sa cu o asemenea rapiditate, că secretarul său nu avea timp să le scrie. Venind noaptea, el își slobozea ucenicii pentru a se deda rugăciunii intense, însoțită de metanii, până în zori. Din inima sa arzând și zdrobită de pocăință, izbucneau, precum flăcările, scurte rugăciuni de cerere sau de lucrare a harului. Într-o noapte i-a apărut Hristos însângerat și acoperit de răni, iar sfântul s-a aruncat la picioarele lui pentru a le săruta, zicând: „Tu! Tu, Mântuitorul meu, tu vino la mine!”.

Într-o altă noapte, în timp ce, potrivit obiceiului său, făcea înconjurul bisericii, făcând metanii în fața fiecăreia dintre ușile ei și dând slavă lui Dumnezeu cu lacrimi, s-a întors spre altar și a văzut că cerurile se deschideau ca să lase să izbucnească o lumină strălucitoare care a luminat întreaga mănăstire. Căzând la pământ, a auzit o voce zicând: „Iată bunurile gătite pentru cei care iubesc pe Dumnezeu!”. Altădată a văzut pe Maica Domnului tronând deasupra norilor împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel de o parte și de alta. Căzând în genunchi, sfântul i-a cerut să mijlocească la Dumnezeu ca să nu se oprească din a da harul Său întregii lumi.

Când făcea o plimbare în grădină, el cerea celor care voiau să-i vorbească, să tușească înainte, ca să-i desprindă mintea absorbită de gândul la Dumnezeu. Câteodată, era găsit atât de adâncit în rugăciune, cu brațele ridicate la cer, încât trebuia să-i strigi la ureche pentru a-l întrerupe din rugăciune.

Deși neînțeles de călugării din mănăstire, și mai ales de egumen, om violent și îngâmfat care fusese ales dintre clericii dați afară de el, Sfântul Tihon încerca o milă neprefăcută pentru cei care îl cleveteau și îl insultau, socotind diavolul ca singurul răspunzător pentru purtarea lor. El era întotdeauna primul care cerea iertare la cel care îl jignea, chiar dacă ar fi fost un simplu frate sau un slujitor, astfel încât din dușman al său se schimba în prieten și mare admirator.

După câțiva ani, sănătatea lui întărindu-se, se gândea dacă n-ar trebui să se supună stăruințelor prietenului său, mitropolitul Gabriel al Sankt-Peterburgului, și să ia din nou sarcina de episcop. El era gata să părăsească mănăstirea, când un călugăr bătrân și sfânt i-a spus că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu voia ca el să părăsească acel loc. Când era învăluit de gânduri sau de idei întunecate, îi plăcea să repete acest verset: Bine este că m-ai smerit (Psalmul 118, 71). Încercat vreme îndelungată în războiul gândurilor și al diferitelor atacuri ale demonilor, el scria: „În ispite, Dumnezeu ne arată ceea ce suntem și spre ce suntem înclinați prin firea noastră... ceea ce se ascunde în inima noastră”.

Zăvorâtul din Zadonsk nu înceta însă să fie un păstor însetat să dobândească mântuirea poporului lui Dumnezeu și în multele sale scrieri, el dădea mărturie despre lumina lui Hristos. Spre marea nemulțumire a egumenului mănăstirii, numeroși oaspeți, de toate vârstele și stările, adesea veniți din ținuturi îndepărtate, curgeau spre chilia Sfântului Tihon, pentru a se sătura de la acest izvor de apă vie. Sfântul episcop era cel ce împăca pe dușmani, apărătorul țăranilor și osândiților fără de vină. El avea un zâmbet și un cuvânt de mângâiere pentru fiecare, după nevoile sale, iar mâna sa era întotdeauna întinsă pentru a binecuvânta sau pentru a împărți milostenii.

Începând din 1779, Sfântul Tihon a intrat în zăvorâre desăvârșită: el nu mai primea nici un oaspete, nu mai adresa decât rar cuvântul ucenicilor săi de chilie, nu mai mergea la biserică și nu mai ieșea decât pentru a vizita, în zilele de mari sărbători, pe deținuții din închisori. În această retragere, el se dăruia neîncetat rugăciunii și pocăinței, meditând asupra morții în fața sicriului pe care și-l pregătise. A petrecut astfel patru ani până în ziua când, după o viziune care a avut-o, a fost atins de paralizia părții stângi și a trebuit să rămână în pat. Simțind puterile sale slăbind, cu trei zile înainte de moartea sa, a chemat pe cei apropiați și pe binefăcătorii săi și le-a zis, arătându-le crucea: „Mă voi ruga Domnului pentru voi toți”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, iar trei zile după aceea, el a adormit întru Domnul, la vârsta de 59 de ani.

În testamentul său, el scria, precum sfântul Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu că a avut grijă de mine, nevrednicul, prin pronia Sa. Slavă lui Dumnezeu pentru mângâierile care mi le-a dat când am fost necăjit... Câte binefaceri n-am primit de la el, câte daruri?”.

Cinstirea sa a început îndată după moartea sa și s-a întins repede în tot pământul rus. El a fost canonizat oficial de Biserică în ziua dezgropării sfintelor sale moaște, în prezența unei mulțimi de mai multe sute de mii de credincioși, la 25 iulie 1861.

 

Acatistul Sfântului Ierarh Tihon din Zadonsk

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

De negrăită smerenia ta cetele îngerești s-au minunat Părinte, iar de fierbinte dragostea ta pentru tot sufletul necăjit oamenii s-au încredințat, izvor de tămăduiri arătându-se sfintele tale moaște, înaintea cărora în chip înțelegător înfățișându-ne cu făclia nădejdii în suflete, strigăm către tine: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Icosul 1

Greutățile copilăriei de timpuriu au purtat, Domnul voind a te pregăti pentru marile nevoințe duhovnicești, dar silitor ai fost la învățătură, adunând în vistieria sufletului roadele înțelepciunii duhovnicești, cu care hrănește acum și inimile noastre necăjite de strâmtorarea necazurilor, dar care cântă ție unele ca acestea:
Bucură-te, că sărăcia nu te-a descurajat;
Bucură-te, căci de mic te osteneai cu munca;
Bucură-te, că ai iubit mierea învățăturilor cuvioase;
Bucură-te, căci ai învățat la școala bisericească;
Bucură-te, strălucit elev al seminarului din Novgorod;
Bucură-te, căci și ca profesor de retorică ai slujit;
Bucură-te, că adesea înălțai rugăciuni fierbinți;
Bucură-te, că inima ta ardea de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci noaptea stăteai înaintea Luminii;
Bucură-te, căci aduceai jertfe de rugăciuni smerite;
Bucură-te, că te depărtai de tulburările lumești;
Bucură-te, că ai adunat polenul smeritei cugetări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 2

Într-una din privegherile tale de noapte cerul s-a deschis și lumina cea mai presus de minte te-a învăluit, Domnul căutând cu milă spre tine, cel care Îi cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Împărtășindu-te de strălucirea luminii celei mai presus de minte, s-a aprins în inima ta și focul iubirii pentru viața călugărească și pentru rugăciune și nu ai aflat liniște până nu te-ai predat cu totul în mâinile Domnului, ca să te povățuiască pe calea viețuirii îngerești, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, că te-ai veselit de lumina necuprinsă;
Bucură-te, că te-ai ostenit a urma chemarea Domnului;
Bucură-te, că ai ținut nestinsă candela rugăciunii;
Bucură-te, că ai alergat spre izvorul viețuirii îngerești;
Bucură-te, că în inima ta ai tăinuit gânduri dumnezeiești;
Bucură-te, că ai urmat Celui sărac și smerit cu inima;
Bucură-te, că ai lepădat de la tine orice dorire pământească;
Bucură-te, că pe scara rugăciunii ai alergat cu dor;
Bucură-te, că ai ajuns la culmea desăvârșirii;
Bucură-te, ostaș vrednic în armata Împăratului tuturor;
Bucură-te, că ai primit și conducerea seminarului din Tver;
Bucură-te, că multe suflete ai călăuzit pe calea Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 3

Viața ta cea împodobită cu strălucirile virtuților a fost plăcută Domnului, Care te-a chemat și la scaunul episcopal, ca să Îl mărești cu osârdie și mai mare, strigând neîncetat în cămara inimii: Aliluia !

Icosul 3

Fiind pus în sfeșnicul arhieriei nu ai încetat a lumina cămările sufletelor cu al tău strălucit cuvânt, scoțând din întunericul păcatelor pe cei căzuți, cercetând parohiile și înnoind bisericile sufletelor cu fapte luminate, toți cântându-ți într-un glas unele ca acestea:
Bucură-te, pildă neîncetată de jertfă pentru Biserica lui Hristos;
Bucură-te, luminătorul multor suflete din întunericul păcatelor;
Bucură-te, temelia cea bună a dragostei în parohiile încredințate;
Bucură-te, luceafăr vestitor al luminii pocăinței;
Bucură-te, blândețe nebiruită de nici o ispită;
Bucură-te, făclie a smereniei celei lucrătoare;
Bucură-te, izvor de înțelepciune pentru păstoriții tăi;
Bucură-te, sălaș binecuvântat al darurilor cerești;
Bucură-te, pom al cugetărilor duhovnicești;
Bucură-te, grădină plină de miresmele faptelor bune;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a sufletelor necăjite;
Bucură-te, înnoitorul bisericilor sufletelor căzute;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 4

Lumina învățăturilor tale a luminat haina multor suflete, iar tu, Părinte Tihon, purtând haina smerită de călugăr alergai la multe suflete care pătimeau pentru a-i aduce mângâiere Domnului, cântând cu smerenie: Aliluia!

Icosul 4

Pe creștini îi îndemai pururea, Sfinte Ierarhe Tihon, să se socotească mădulare ale Trupului al cărui cap este Domnul Hristos, Cel Care te-a arătat pe tine vas ales al darurilor Sale și ușă a pocăinței multor suflete care cântă ție cu bucurie:
Bucură-te, descoperitorule al tainelor Luminii;
Bucură-te, că ai slujit cu dragoste celor care erau mădulare ale trupului Domnului;
Bucură-te, căci nu ai cruțat nici o osteneală pentru mântuirea lor;
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii pentru cei greșiți;
Bucură-te, îndemnător spre pocăință al celor greșiți;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată de valurile ispitelor;
Bucură-te, cărare a mântuirii multor suflete;
Bucură-te, poartă a înțelepciunii iubitorilor de Adevăr;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celor credincioși;
Bucură-te, propovăduitor al Învierii lui Hristos;
Bucură-te, oglindă a viețuirii îngerești;
Bucură-te, lumina bucuriei celor smeriți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 5

De blândețea și smerenia ta s-au minunat și îngerii, căci cădeai cu smerenie și cereai iertare de la toți cei care aveau ceva împotriva ta, cântând Domnului: Aliluia! 

Icosul 5

Fiind luat în derâdere și fiind chiar pălmuit de un tânăr iluminist, care se mândrea cu opiniile sale anticreștine, nu te-ai tulburat, ci ai căzut în genunchi cerându-i iertare, pentru care faptă și pe acesta l-ai adus la pocăință, cântându-ți:
Bucură-te, pildă de smerenie desăvârșită;
Bucură-te, că ai îndreptat prin blândețea ta pe cel căzut;
Bucură-te, că lovire ai răbdat de la cel necredincios;
Bucură-te, că prin smerenia ta l-ai adus la pocăință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei rătăciți de la credință;
Bucură-te, ușă a mântuirii multor suflete pierdute;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii smerite;
Bucură-te, înger în trup învăpăiat de iubirea cerească;
Bucură-te, ocrotitor al celor nedreptățiți;
Bucură-te, ușurarea poverii celor necăjiți;
Bucură-te, cale luminată de razele Duhului;
Bucură-te, piatră nesfărâmată de loviturile ispitelor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 6

Păzit-ai turma încredințată ție, Părinte, de valurile eresurilor și cu zidul rugăciunilor tale și ale cuvintelor luminate îl păzeai de păcate, ca să aducă întru curăție Domnului jertfa cântării de : Aliluia! 

Icosul 6

După cinci ani plini de roade duhovnicești în scaunul de episcop din pricina bolii trupești, ai renunțat la cinstea arhierească și te-ai retras în mănăstirea din Zadonsk, zidind Sfânta Biserică prin rugăciune neîncetată și prin lucrările inspirate de Duhul Sfânt, toți mărindu-te cu cântări ca acestea:
Bucură-te, că spre viața cea smerită;
Bucură-te, binserică vie a tainelor cerești;
Bucură-te, adânc nepătruns de daruri duhovnicești;
Bucură-te, că te-ai dat unor nevoințe și mai mari;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost răsuflare neîncetată;
Bucură-te, munte duhovnicesc sfințit de pașii rugăciunii;
Bucură-te, că pe Taborul inimii ai văzut taine negrăite;
Bucură-te, că multe suflete ai zidit pe piatra pocăinței;
Bucură-te, că te-ai făcut tuturor pildă prin faptă și cuvânt;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru pacea lumii;
Bucură-te, izvor de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, soare ce împărtășește lumina Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 7

Viețuind într-o chilie smerită, te osteneai Părinte, să gătești chilia inimii cu strălucirea gândurilor îngerești și cu faptele luminii, cu care luminează-ne și pe noi, ca să cântăm Ziditorului: Aliluia!

Icosul 7

Toată pensia și darurile primite le împărțeai săracilor, agonisindu-ți comoară în ceruri, unde acum petrecând întru slavă, adu-ți aminte Părinte Tihon, și de noi, cei săraci de toată fapta cea bună, ca să ne aprindem candelele sufletelor cu pocăință, lăudându-te pe tine astfel:
Bucură-te, că ai avut inimă plină de iubire sfântă;
Bucură-te, părinte mult iubit al săracilor;
Bucură-te, odihna sufletelor istovite de necazuri;
Bucură-te, izvor de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru cei neputincioși;
Bucură-te, vas plin de mirul sfințeniei;
Bucură-te, blând păstor al oilor căzute;
Bucură-te, stâlp de foc al înțelepciunii;
Bucură-te, cărare sfințită a poruncilor Domnului;
Bucură-te, fereastră către Împărăția luminii;
Bucură-te, icoană a smereniei mai presus de minte;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, sălaș sfințit al darurilor cerești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 8

S-au bucurat săracii nu numai de hrana cea trupeasc ă dobândiută de la tine, Sfinte Tihon, ci și de hrana cea duhovnicească a cuvintelor sfinte, pe care o așează și la masa inimilor noastre, ca să cântăm Celui Care a hrănit cu mană în pustie pe poporul Său, cântându-I: Aliluia!

Icosul 8

La Liturghie mereu mergeai, numai cântând în cor cu monahii și cu lacrimi multe primeai Sfânta Împărtășanie, înfricoșându-Te de tainele cele mai presus de minte, prin care primeai luminare și de la îngeri laude ca acestea :
Bucură-te, că pe Domnul lăudai cu suflet curat;
Bucură-te, că prin rugăciune te-ai făcut părtaș tainei Învierii;
Bucură-te, smerit rugător pentru toată Biserica;
Bucură-te, că te-ai adus Domnului jertfă fără prihană;
Bucură-te, că izvoare de lacrimi vărsai cu umilință;
Bucură-te, că te plecai cu smerenie înaintea adâncului milei dumnezeiești;
Bucură-te, că nu a lipsit de la tine gândul morții;
Bucură-te, că haina sufletului ți-ai spălat-o în lacrimile pocăinței;
Bucură-te, că mare bucurie ai pricinuit îngerilor;
Bucură-te, că ai adus multe roade duhovnicești Stăpânului;
Bucură-te, că te veselești în locașurile slavei de ostenelile tale;
Bucură-te, că nu încetezi a te ruga pentru miluirea săracilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 9

Din adâncul înțelepciunii Scripturilor ai scos Părinte, mărgăritarele înțelepciunii cu care ai împodobit mințile credincioșilor, ca să cânte Domnului cu bucurie și mulțumire: Aliluia!

Icosul 9

Viețile Sfinților îți dăruia multă hrană duhovnicească, întărindu-te întru nevoințele tale Părinte, iar scrierile tale Părinte Tihon le-ai lăsat ca hrană înțelegătoare pentru multe suflete care alergau la izvorul înțelepciunii tale, cântându-ți unele ca acestea :
Bucură-te, că din destul ai hrănit pe cei săraci;
Bucură-te, că le-ai dăruit și merinde duhovnicească;
Bucură-te, mare tămăduitor al celor suferinzi;
Bucură-te, căci cu puterea rugăciunii sfarmi legăturile bolii;
Bucură-te, izvor nesecat de cuvinte mântuitoare;
Bucură-te, pildă de sfințenie mai presus de minte;
Bucură-te, izvor de smerită cugetare;
Bucură-te, prea iubit următor al smereniei lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al înțelepciunii celei duhovnicești;
Bucură-te, sălaș sfințit al slavei Cuvântului;
Bucură-te, răbdare netulburată de ispite;
Bucură-te, îndemnător spre viețuirea curată;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 10

Toată noaptea o petreceai în rugăciuni fierbinți și metanii, asemenea fecioarelor celor înțelepte așteptând pururea venirea Mirelui ceresc, pe Care roagă-L să curățească și cămara sufletelor celor care Îi cântă : Aliluia!

Icosul 10

Domnul Hristos însângerat și acoperit de răni ți s-a arătat ție Părinte, dar te-ai aruncat la picioarele Lui și le-ai sărutat; încă și cerurile ți s-au deschis, văzând darurile gătite celor care bine se nevoiesc pentru păzirea poruncilor Domnului, iar noi îți împletim cununi de laude, ca să te rogi și pentru izbăvirea noastră de chinurile cele veșnice:
Bucură-te, că Domnul Hristos ți S-a arătat lămurit;
Bucură-te, căci cu smerenie ai căzut la picioarele Lui;
Bucură-te, că ai sărutat cu dragoste picioarele Stăpânului tuturor;
Bucură-te, că încă de pe pământ te-ai îndulcit de darurile Raiului;
Bucură-te, că Domnul a primit ostenelile tale pentru adevăr;
Bucură-te, că ai adus rod bogat de fapte mântuitoare;
Bucură-te, că multe suflete ai adus la Păstorul ceresc;
Bucură-te, biserică întru Care S-a arătat Hristos;
Bucură-te, că te punem rugător pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, părtașule al tainelor mai presus de minte;
Bucură-te, făclie vestitoare a Învierii Domnului;
Bucură-te, că ai lăsat nouă moștenire cuvinte cu putere;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 11

Milă neprefăcută arătai Părinte, față de cei care te nedreptățeau, rugându-te pentru ei cu iubirea lui Hristos, ca pe toți să-i aduci la pocăință și să strige cu dragoste : Aliluia!

Icosul 11

Din visteria sufletului tău, Părinte, scoteai comorile cuvintelor duhovnicești pentru orice suflet necăjit, fiind pururea cercetat de popor la chilia ta, cu mulțumire aducându-ți oamenii cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, izvor nesecat de cuvinte duhovnicești;
Bucură-te, fulger ce risipește norul păcatelor;
Bucură-te, mângâietor fierbinte al sufletelor împovărate de păcat;
Bucură-te, că ai deschis tuturor ușa pocăinței;
Bucură-te, trâmbiță ce ai chemat la Adevăr pe toți;
Bucură-te, că ai nimicit tot eresul pierzător de suflet;
Bucură-te, că turma ta o ai păzit de înșelăciune;
Bucură-te, că nu ai tăinuit cuvintele Cuvântului;
Bucură-te, sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, înfricoșarea duhurilor răutății;
Bucură-te, apărător al celor sărmani;
Bucură-te, dreptatea sfântă a celor nedreptățiți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 12

Mai înainte de apusul vieții te-ai retras cu totul Sfinte Tihon, înălțând pururea rugăciuni cu lacrimi Ziditorului tău pentru toată lumea și cugetând neîncetat la ceasul morții și strigând cu glas inimii: Aliluia!

Icosul 12

Fiind atins de nemilostiva paralizie, mai înainte de adormirea ta Părinte, i-ai încredințat pe ucenici că te vei ruga pentru ei, iar noi punându-ne toată nădejdea în rugăciunile tale pentru noi, îți aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, că durerile bolii ai răbdat cu umilință;
Bucură-te, că ai făgăduit că te vei ruga pentru toți;
Bucură-te, că ne pomenești și pe noi în ale tale rugăciuni;
Bucură-te, că multe suflete au lepădat negura necredinței;
Bucură-te, că ai tămăduit multe trupuri neputincioase;
Bucură-te, că ai vindecat de patimi multe suflete;
Bucură-te, că izvorul tău este nou Siloam;
Bucură-te, că adăpi cu rugăciunea pe cei însetați de mântuire;
Bucură-te, că te pleci cu dragoste asupra celor necăjiți;
Bucură-te, că rugăciunea ta biruie orice neputință;
Bucură-te, că te rogi și pentru izbăvirea noastră de chinurile veșnice;
Bucură-te, chezășuitor al multor suflete rătăcite;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 13

O, Sfinte Părinte Tihon, lauda ierarhilor, cel ce bine te-ai nevoit pe calea muceniciei duhovnicești, făcându-te tuturor pildă de dragoste, de smerenie, de răbdare, de pace și de toate faptele cele bune, roagă-te să fim noi izbăviți de focul cel veșnic și de tulburările lumești, ca să cântăm Ziditorului cu dragoste : Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Greutățile copilăriei de timpuriu au purtat, Domnul voind a te pregăti pentru marile nevoințe duhovnicești, dar silitor ai fost la învățătură, adunând în vistieria sufletului roadele înțelepciunii duhovnicești, cu care hrănește acum și inimile noastre necăjite de strâmtorarea necazurilor, dar care cântă ție unele ca acestea:
Bucură-te, că sărăcia nu te-a descurajat;
Bucură-te, căci de mic te osteneai cu munca;
Bucură-te, că ai iubit mierea învățăturilor cuvioase;
Bucură-te, căci ai învățat la școala bisericească;
Bucură-te, strălucit elev al seminarului din Novgorod;
Bucură-te, căci și ca profesor de retorică ai slujit;
Bucură-te, că adesea înălțai rugăciuni fierbinți;
Bucură-te, că inima ta ardea de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci noaptea stăteai înaintea Luminii;
Bucură-te, căci aduceai jertfe de rugăciuni smerite;
Bucură-te, că te depărtai de tulburările lumești;
Bucură-te, că ai adunat polenul smeritei cugetări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Condacul 1

De negrăită smerenia ta cetele îngerești s-au minunat Părinte, iar de fierbinte dragostea ta pentru tot sufletul necăjit oamenii s-au încredințat, izvor de tămăduiri arătându-se sfintele tale moaște, înaintea cărora în chip înțelegător înfățișându-ne cu făclia nădejdii în suflete, strigăm către tine: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie!

Ce este harul lui Dumnezeu?

 Să privim această întrebare prin ochii sfinților părinți ai Bisericii. Harul nu este doar o ajutorare de sus, ci prezența vie a lui Dumnezeu în sufletul omului, puterea și dragostea Sa care ne călăuzesc pe calea mântuirii.

„Fără har nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu, adică să-I fie plăcut, împlinind în toate voia lui Dumnezeu”, spunea Sfântul Cuvios Macarie cel Mare.

El se dă omului nu pentru merite, ci din dragostea lui Dumnezeu. Dar păstrarea lui este posibilă doar prin împlinirea poruncilor, rugăciune și pocăință. Mai mult, sfinții părinți acordă un loc deosebit rugăciunii, numind-o ușa principală prin care vine harul.

„Dumnezeu conduce pe toți prin lucrarea harului Său. De aceea, să nu fiți leneși și să nu vă întristați, strigând către Dumnezeu zi și noapte, ca să implorați bunătatea Tatălui Dumnezeu să vă trimită ajutor de sus pentru a cunoaște cum să acționați”, îndemna Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.

Harul vine atunci când inima prinde viață. Când mergem după Dumnezeu, ghidați nu de logică, ci de credință și de prezența Sa nevăzută. Iar tu cum simți harul în viața ta?

Ce este harul?

• 
  

• 

  
  

Ce este harul? Un dar al lui Dumnezeu dăruit omului pentru credinţa în Hristos.

Ce este harul? Un dar al lui Dumnezeu dăruit omului pentru credinţa în Hristos spre mântuirea neamului creştin. Harul este puterea iertătoare, miluitoare, luminătoare, mântuitoare care îndeamnă spre fapta cea bună.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Liturghia: Cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică şi Cultul divin ortodox, Editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 75)

Cum se dobândește harul lui Dumnezeu?

• 
  

• 

  
  

  
  

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu, cum că sunt necazurile și, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului.

Experiența se dobândește, într-adevăr, odată cu trecerea timpului, dar harul – de aceea se numește har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu – se dăruiește în funcție de căldura credinței, de smerenie și de voia cea bună. Solomon a primit har când era de doisprezece ani. Daniil la aceeași vârstă. David pe când păștea turmele tatălui său. La fel toți cei vechi și noi. Imediat ce omul ajunge la căința adevărată, harul se apropie de el și sporește odată cu creșterea zelului. Experiența cere nevoință îndelungată.

Înainte de orice lucru, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele și necazurile, în orice fel ar veni acestea. Iar dacă în timp de ispită se neliniștește și nu arată destulă răbdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o săvârșește și nici nu se învrednicește de vreun dar duhovnicesc.

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu, cum că sunt necazurile și, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului. Acesta așteaptă ispitele să vină pentru că prin acestea se curățește, răbdând se luminează și ajunge să-L vadă pe Dumnezeu.

(Cuviosul Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, 2003, p. 78)

Cum ajută credința în situații dificile de viață?

 Cum ajută credința în situații dificile de viață?
- Credința oferă un punct de sprijin

„Domnul este tăria mea și adăpostul meu” (Ps. 17:3)
În momentele când totul în jur este neliniștit și incert, credința oferă senzația unui sprijin sub picioare.

- Credința dă senzația că nu ești singur

„Nu te voi lăsa și nu te voi părăsi” (Evrei 13:5)
Chiar și în vremuri grele nu ne simțim „părăsiți”. Domnul ne aude, ne înțelege și ne conduce.

- Credința oferă direcție când nu știi ce să faci mai departe

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor da pe deasupra” (Mt. 6:33).
Uneori problema nu este că totul este rău, ci că nu este clar încotro să mergem. Credința ne învață să nu ne grăbim, ci să căutăm voia lui Dumnezeu în toate, aceasta ne ajută să mergem mai departe.

- Credința învață să trăiești încredințându-te lumii

„Fie voia Ta” — credința oferă posibilitatea de a accepta situația așa cum este corect după voia lui Dumnezeu.

Fie ca fiecare dintre noi să găsească în credință mângâiere și putere pentru fiecare zi.

 Uneori simțim neliniște: nu știm ce ne așteaptă, ce greutăți sau decizii vom avea de luat. În astfel de momente este important să ne amintim:

Orice s-ar întâmpla — Dumnezeu deja cunoaște calea pe care o vom urma. Și El merge alături de noi.

Să aveți pace și credință în suflet!

Se întâmplă uneori ca în suflet să aveți neliniște, iar împrejurările exterioare doar să amplifice furtuna lăuntrică. În astfel de momente este deosebit de important să nu vă închideți în sine și să nu rămâneți singuri în fața grijilor.

Căutați sprijin la Domnul! Mergeți la biserică! Căci acolo vă mângâie Însuși Dumnezeu.

Fie ca drumul vostru să fie mereu luminat de lumina lui Hristos!„Viața noastră este scurtă. Orice ai dobândi în ea — totul trebuie lăsat la intrarea în veșnicie. Unicul bine care ne va însoți acolo este dragostea față de Dumnezeu și dragostea pentru aproapele din iubire pentru Dumnezeu.”

Sfântul Ignatie Briancianinov«Cine se obișnuiește să dea socoteală despre viața sa la spovedanie aici, nu se va teme să dea răspuns la Judecata de Apoi a lui Hristos.»

Sfântul Ioan din Kronștadt„Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu în el.”

Sfântul Apostol Ioan„Dacă nu poți face bine prin fapte, fă-l prin cuvinte; dacă nu poți prin cuvinte, fă-l prin gânduri.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul 

 Ce să faci dacă ți-ai pierdut credința? Este considerat acest lucru un păcat? 

În primul rând, trebuie să înțelegi că pierderea credinței nu este o tragedie, ci o încercare care poate fi depășită.
Și dacă te întrebi cum să o recâștigi — înseamnă că deja mergi în direcția cea bună. Domnul este milostiv și așteaptă să ne întoarcem la El.

Nu degeaba se spune în Scriptură: „Cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui”.

Iată câteva sfaturi care te pot ajuta să depășești criza credinței:

1. Nu te descuraja și caută ajutor la Dumnezeu: roagă-te cu sinceritate și vizitează biserica.

2. Vorbește cu preotul sau cu duhovnicul tău. El poate oferi sfaturi și te poate îndruma pe calea refacerii credinței.2. 

3. Analizează-ți faptele și gândurile — adesea schimbările în modul obișnuit de viață conduc la o transformare spirituală.

4. Citește Scriptura și lucrările sfinților părinți — acolo poți găsi răspunsuri la multe întrebări care te frământă.

5. Continuă să trăiești conștiincios și respectă poruncile pe care ni le-a lăsat Mântuitorul.

Și atunci, Doamne ajută, îndoielile vor dispărea și credința va reveni. Le dorim putere tuturor celor care se confruntă cu încercări

Dacă aveți încredere

 ,, Dacă aveți încredere în Pronia lui Dumnezeu, care hotărăște soarta pământească fiecărui om astfel încât să-i fie mai ușor să se mântuiască, atunci trebuie să aveți încredere și în faptul că toate condițiile vieții voastre sunt cele mai bune pentru clădirea mântuirii voastre ... Având această încredere, mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru toate bucuriile și necazurile ... Dumnezeu a orânduit așa.  Pentru ce ? Pentru că vă iubește ... Vă iubește și vă curățește ca să fiți curați și să străluciți ca diamantul în soare.  Și calea către Împărăție v-o netezește,  căci căruța cu care se ajunge acolo este răbdarea ".

Sf. Teofan Zăvorâtul
🙏🙏🙏
🙏🙏🙏
🙏🙏🙏