Ce este harul lui Dumnezeu?

 Să privim această întrebare prin ochii sfinților părinți ai Bisericii. Harul nu este doar o ajutorare de sus, ci prezența vie a lui Dumnezeu în sufletul omului, puterea și dragostea Sa care ne călăuzesc pe calea mântuirii.

„Fără har nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu, adică să-I fie plăcut, împlinind în toate voia lui Dumnezeu”, spunea Sfântul Cuvios Macarie cel Mare.

El se dă omului nu pentru merite, ci din dragostea lui Dumnezeu. Dar păstrarea lui este posibilă doar prin împlinirea poruncilor, rugăciune și pocăință. Mai mult, sfinții părinți acordă un loc deosebit rugăciunii, numind-o ușa principală prin care vine harul.

„Dumnezeu conduce pe toți prin lucrarea harului Său. De aceea, să nu fiți leneși și să nu vă întristați, strigând către Dumnezeu zi și noapte, ca să implorați bunătatea Tatălui Dumnezeu să vă trimită ajutor de sus pentru a cunoaște cum să acționați”, îndemna Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.

Harul vine atunci când inima prinde viață. Când mergem după Dumnezeu, ghidați nu de logică, ci de credință și de prezența Sa nevăzută. Iar tu cum simți harul în viața ta?

Ce este harul?

• 
  

• 

  
  

Ce este harul? Un dar al lui Dumnezeu dăruit omului pentru credinţa în Hristos.

Ce este harul? Un dar al lui Dumnezeu dăruit omului pentru credinţa în Hristos spre mântuirea neamului creştin. Harul este puterea iertătoare, miluitoare, luminătoare, mântuitoare care îndeamnă spre fapta cea bună.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Liturghia: Cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică şi Cultul divin ortodox, Editura Deisis, Sibiu, 1996, p. 75)

Cum se dobândește harul lui Dumnezeu?

• 
  

• 

  
  

  
  

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu, cum că sunt necazurile și, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului.

Experiența se dobândește, într-adevăr, odată cu trecerea timpului, dar harul – de aceea se numește har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu – se dăruiește în funcție de căldura credinței, de smerenie și de voia cea bună. Solomon a primit har când era de doisprezece ani. Daniil la aceeași vârstă. David pe când păștea turmele tatălui său. La fel toți cei vechi și noi. Imediat ce omul ajunge la căința adevărată, harul se apropie de el și sporește odată cu creșterea zelului. Experiența cere nevoință îndelungată.

Înainte de orice lucru, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele și necazurile, în orice fel ar veni acestea. Iar dacă în timp de ispită se neliniștește și nu arată destulă răbdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o săvârșește și nici nu se învrednicește de vreun dar duhovnicesc.

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu, cum că sunt necazurile și, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului. Acesta așteaptă ispitele să vină pentru că prin acestea se curățește, răbdând se luminează și ajunge să-L vadă pe Dumnezeu.

(Cuviosul Iosif Isihastul, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, 2003, p. 78)