Hai să facem ca Dumnezeu

 Începutul iubirii poate fi acesta: dacă nu vrei să spui ca Sfinţii Părinţi: ,,Eu sunt cel mai păcătos“, măcar să-ţi dai seama că tot păcatul trăieşte în tine. Şi văzând aceasta, ne recunoaştem reciproc. Te cunosc mai mult decât crezi sau decât cred eu, prin mine insumi. Atunci, în loc să-l judecăm pe aproapele, să-l iubim, căci şi Dumnezeu mă miluieşte pe mine.

Hai să facem ca Dumnezeu! Să nu mă enerveze aproapele cu felul lui de a fi, căci şi eu enervez pe alţii că sunt aşa. Dar cum mă schimb eu din acest ,,aşa“? Dar el cum se schimbă din acest ,,aşa“, chiar dacă ,,aşa“-ul lui nu este ca al meu, ci altfel?

Dar îi pot înţelege durerea şi-i pot compătimi slăbiciunea. Prin compătimirea aceasta mă unesc cu fratele meu, chiar începând de la păcat. Şi iată că Dumnezeu face o astfel de minune că păcatul, care este despărţire şi moarte,să devină – paradoxal – viaţă şi apropiere, unire între oameni. Să vă povestesc acum o întâmplare care lămureşte mai bine cele ce am spus.

Erau într-o gară, în Anglia, doi oameni şi acolo, fireşte, era aglomeraţie mare. Unul din ei zicea: ,,Ah! tare nu sufăr îmbulzeala asta, mulţimea asta care forfoteşte, oamenii aceştia“. Celălalt i-a spus: „Eu în fiecare văd, potenţial, un prieten, un frate. Tu trăieşti în îmbulzire şi în gloată. Eu trăiesc într-o adunare de prieteni şi de fraţi“.

Lăuntric, acest lucru este adevărat. Cel puţin eu am învăţat de la acela că tu, în măsura în care îţi este dat, poţi schimba atitudinea gloatei. Şi vă mai spun că acela care vedea prieteni in masele de oameni nu avea frică de nimeni: mergea pe străzi în puterea nopţii, căuta îmbulzeala oriunde şi n-a păţit niciodată nimic. Ştiu însă că celălalt a avut de suferit, de câteva ori, de pe urma gloatei. Acum nu vă îndemn să faceţi toţi la fel, dar totuşi de aici se desprinde, evident, o morală.

 

Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 93-94

Cum circulă lichidul limfatic?

 Lichidul care este forțat să iasă din fluxul sanguin în timpul circulației normale este filtrat prin ganglionii limfatici pentru a elimina bacteriile, celulele anormale și alte materii. Acest fluid este apoi transportat înapoi în fluxul sanguin prin vasele limfatice. Limfa se mișcă într-o singură direcție, spre inimă.

Cum este pompat lichidul limfatic în jurul corpului?

Nu există o pompă asemănătoare inimii pentru sistemul limfatic. În schimb, pe măsură ce respirați și vă mișcați mușchii, limfa este împinsă în mod continuu spre inimă din partea exterioară a corpului. (Este foarte asemănător cu modul în care sângele epuizat de oxigen se mișcă înapoi spre inima ta prin vene.)

Ce ajută lichidul limfatic să circule?

Fluxul limfatic este guvernat de forțele extrinseci datorate mișcărilor organelor și mușchilor scheletici care exercită presiune externă asupra pereților limfatici și de forțele intrinseci datorate contracțiilor ritmice ale mușchilor netezi din pereții vaselor limfatice care joacă un rol major în circulatia limfatica.

Este limfa un fluid circulant?

Sistemul limfatic este un subsistem al sistemului circulator din corpul vertebratelor, care constă dintr-o rețea complexă de vase, țesuturi și organe. Ajută la menținerea echilibrului fluidelor din organism prin colectarea excesului de lichid și particule din țesuturi și depunându-le în fluxul sanguin.

Cum arată lichidul limfatic?

Limfa este un fluid limpede până la alb format din: Globule albe, în special limfocite, celulele care atacă bacteriile din sânge. Lichidul din intestine numit chil, care conține proteine ​​și grăsimi. 

De unde știi dacă sistemul tău limfatic este blocat?

Dacă sistemul limfatic este compromis, sistemul imunitar este compromis.... Iată cele 19 simptome ale unui sistem imunitar înfundat:

Umflarea degetelor (inelele se potrivesc mai bine?)

Senzație de rigiditate și durere când te trezești dimineața.

Mâinile și picioarele reci.

Ceața creierului.

Oboseala cronica.

Depresie.

Balonare.

Greutate excesiva 

De unde știu dacă am nevoie de un masaj limfatic?

Semne că aveți nevoie de masaj cu drenaj limfatic

Alergii și/sau sensibilități alimentare.

Balonare.

Ceața creierului.

Letargie cronică (oboseală persistentă)

Constipație.

Depresie.

Probleme digestive.

Noduli limfatici umflați. 

Cum îmi pot detoxifia sistemul limfatic în mod natural?

Exercițiile fizice regulate sunt esențiale pentru un sistem limfatic sănătos. ...

Tratamente alternative. ...

Dușuri calde și reci. ...

Utilizați periajul uscat. ...

Bea apă curată. ...

Evitați să purtați haine strâmte. ...

Respiră adânc. ...

Mănâncă alimente care promovează fluxul limfatic

Cum îmi fac un masaj limfatic pe stomac?

Pentru a masa stomacul, apăsați palmele în jos pe zona dintre oasele șoldului „Cu mâinile suprapuse, faceți mișcări circulare în jurul butonului buricului de 5 ori”, spune ea. „Apoi ciupiți întreaga zonă a stomacului ”, timp de aproximativ un minut, până când pielea devine ușor roz. 

Cum îmi drenez ganglionii limfatici?

Folosind palmele mâinilor, începeți de la frunte, aplicând o presiune ușoară pentru a întinde încet pielea în jos spre ganglionii limfatici din gât. Continuă, mișcându-te până pe față. Aveți grijă în jurul ochilor . Pentru sub ochi, treceți la degetul inelar și folosiți o mișcare de rostogolire.

Care este cel mai bun exercițiu pentru sistemul limfatic?

Atunci când mușchii tăi se mișcă, acest lucru ajută și la mișcarea și pomparea limfei în vasele sale. Mersul pe jos, alergarea, înotul, mersul cu bicicleta, yoga etc. , întinderea și antrenamentul de forță sunt modalități excelente de a menține curgerea limfei.

Apa potabilă poate ajuta limfedemul? 

Apa potabilă ajută la limfedemul? 

Absolut ! Deoarece organismul este mai predispus să rețină excesul de lichid atunci când se simte deshidratat, consumul de apă suficientă este deosebit de important pentru cei cu limfedem, astfel încât aceștia să poată menține un echilibru sănătos al fluidelor și chimic.

Pot să-ți dau un sfat?

 

Când e supărată pe tine și pleacă, urmărește-o

Când se uită la buzele tale, sărut-o. Când se enervează și vrea să arunce totul la gunoi, îmbrățișează-o și nu-i da drumul

Când o vezi urâtă, spune-i că e frumoasă.

Când o vezi plângând, nu-i spune nimic, îmbrățișează-o.

Când este speriată, fă-o să se simtă în siguranță. Lasă-ți mândria în urmă, te va opri să mergi mai departe și să fii fericit.

Când o întrebi dacă ceva nu e în regulă, iar ea spune nu, nu o crede, sun-o, verifică-o.

Când e plictisită sau tristă, scoate-o măcar la plimbare.

Spune-i că este important în viața ta.

Când mergi undeva cu ea, nu o pierde din vedere uitându-se la altcineva. Îmbrățișează-o și sărută-i mulți, nu știi niciodată când sunt ultimii, Las-o să-ți muște buzele, las-o să știe că ești al ei, nimic altceva.

Anunță-ți prietenii că ea este o prioritate, stabilește limite și lasă gelozia în urmă.

Trimite-i un mesaj de la salut bună ziua noapte bună,

Scoate-o la cinema, dacă nu poți, scoate-o să vadă filme în casa ta, banii nu pot cumpăra dragostea.

Sinceritatea, onestitatea, a fi credincios, a iubi și a fi detaliat, bate omul cu bani.

Îndrăgostită de tine

  ·   ·

Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie

 

Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălțându-ne gândurile, noi, păcătoșii, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută dintru înălțimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viața ta Sfântă și prin chinurile tale mucenicești pentru Hristos, ți-ai dobândit sălășluire veșnică, și te milostivește de suferințele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc și Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu știință și cu neștiință, pururea, ca niște robi nevrednici săvârșim, și să nu se mânie pe noi până în sfârșit, pentru puținătatea dragostei noastre față de El și față de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire față de noi și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea, toate patimile și necazurile, toate amărăciunile și strâmtorările, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viața noastră de păcat de până acum, și privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni și noi bineplăcuți lui Dumnezeu. Așa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni și binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; și trecând dintru această viață pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de împărăția cea nesfârșită a cerurilor și de partea celor drepți, ca împreună cu toți și înconjurați de cereștii îngeri, să aducem slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!

"Nu suntem născuți de timp, ci de veșnicie. Așa se face, că avem într-o fărâmă de țărână și celălalt tărâm. Deși trăim o vreme îmbrăcați de lumea aceasta, totuși ni se întâmplă clipe, când fratele vis și sora moarte ne dau târcoale și ne despică făptura în două." Părintele Arsenie Boca

CALTII SI FOCUL - Parintele Arsenie Boca

 Toti calugarii care pentru neaparata trebuinta au mers prin orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugaciunile celor din manastire i-au însotit ca o mâna de aparare. Un drum în lume îti face dovada statorniciei în calea cea duhovniceasca. De altfel nici nu se trimit din manastire decât cei mai statornici în calugarie. În ce consta primejdia? Firea omeneasca a fost asemanata cu câltii, patimile cu focul. Daca te atingi cu focul, câlti fiind, patimile amortite prin înfrânare se aprind prin simpla vedere. Calugarii traiesc într-un altfel de foc al Duhului Sfânt. Acesta se stinge când se apropie de ei întinaciunea prin simturi.
 
Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 64

Adrian și Natalia – care este originea și semnificația acestor nume?

Sfârșit de august. S-a dus vara aceasta ca o adiere de vânt și ne aflăm, iată, din nou la hotarul dintre anotimpuri. Chiar dacă soarele încă pare să fie îngăduitor cu oamenii și cu pământul întreg, frunzele ruginii și mirosul de fân ars țin să ne asigure, totuși, că ne apropiem de răpciune – căci așa se numea luna septembrie în satul românesc de odinioară, luna care deschide ușa toamnei. Printre poveștile și amintirile de vară pe care le păstrăm cu dor și grijă în tainica „ladă de zestre” a inimii, una e musai de (re)amintit și de transmis celor mai tineri decât noi, spre a dăinui pururea. O poveste de dragoste nu despre plăcerile lumii acesteia, ci despre iubire, jertfă și mărturisire, o poveste despre doi Sfinți pe care Biserica noastră îi cinstește an de an: Adrian și soția sa, Natalia, sărbătoriți în ziua de 26 august.

Peste 5,5 milioane de români își aniversează onomastica de sărbătoarea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, printre care se numără, cu siguranță, și mulți prietenii și apropiații multora dintre noi. De aceea, am considerat că este potrivit ca, în preajma acestei sărbători să aducem în atenția dumneavoastră […] câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelor Adrian și Natalia, alături de derivatele lor.

Cine au fost Sfinții Adrian și soția sa, Natalia?

Sfântul Mucenic Adrian şi soţia sa, Natalia, au trăit în Nicomidia (Turcia zilelor noastre), în timpul persecuțiilor care s-au petrecut împotriva creştinilor. Amândoi proveneau din familii înstărite. Adrian, ocupând funcția de demnitar al cetății, a luat parte într-o zi la o scenă care l-a marcat: 23 de bărbați fuseseră arestaţi, bătuți și aspru torturați din ordinul împăratului, din pricină că erau creștini. Întrebându-i dacă merită să îndure doate durerile pentru propria lor încăpățânare, aceia i-au răspuns: „Da! Ca să dobândim bunătăţile pregătite de Dumnezeu celor ce pătimesc pentru El, pe care urechea nu poate să le audă, nici cuvântul să le grăiască”. Răspunsul a fost atât de convingător, încât văzând credința lor, Sfântul Adrian a cerut gărzilor să deschidă ușa temniței și a intrat alături de ei. După cum ne spune Sinaxarul, soția Sfântului, Natalia, a fost la început îngrijorată pentru hotărârea suprinzătoare a soțului ei, însă mai apoi, împotriva logicii zilelor noastre, l-a îndemnat să rabde suferințele care vor veni, pentru că doar așa va primi cununa sfântă și luminată a muceniciei. Zilnic, Sfânta Natalia mergea la închisoare și ştergea cu pânză curată rănile, aducându-le, pe cât se putea, alinarea durerilor.

Zilele au trecut și, pentru că niciunul n-a putut fi întors din drumul către Rai, în temniţa întunecată a fost adusă o nicovală şi un ciocan de fier, cu care călăii au început să le zdrobească fluierele picioarelor. Sfântului Adrian i-au tăiat și o mână, pe care Sfânta Natalia a luat-o, în taină, ca amintire a curajului iubitului ei soț. Trecând Mucenicii la cele veșnice, Sfânta Natalia a fugit și ea de frica împăratului tocmai la Arghiropole, unde un om credincios s-a învrednicit să aducă Moaștele celor 23 de Sfinți Mucenici ca să le îngroape creștinește. Astfel, Sfânta Natalia și-a găsit din nou odihna, lângă osemintele iubitului ei soț, îngenunchind şi rugându-se ore și zile în șir. Nu după mult timp, Sfântul Mucenic Adrian i s-a arătat în vis, spunându-i că Domnul Hristos o așteaptă sus, în tinda Raiului. Sfânta Natalia a adormit astfel și nu s-a mai trezit niciodată, dându-și sufletul în mâinile Domnului și odihnindu-se pentru veșnicie întru Împărăția cea Cerească.

Care este etimologia și semnificația celor două nume?

Din punct de vedere etimologic, numele de „Adrian” provine din latinescul „Hadrianus”, care este la origine un cognomen, adică cel de-al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman. „Hadrianus” face referire, așadar, la familia romană originară din zona Hadriei (în apropierea Mării Adriatice), iar traducerea lui s-ar putea face prin expresiile „cel ce vine dinspre mare” sau „cel care stă în apropierea Mării Adriatice. De altfel, însuși numele mării provine din timpul Italiei antice, de la numele localității Hadria, aflată în regiunea Veneției de azi (provincia Rovigo).

Numele „Hadrianus” a pătruns, apoi, în onomastica slavă creștină și, pe această filieră, a fost preluat de greci sub forma „Adrianos”. De aici, termenul a intrat și în vechea limbă românească, în secolul al XV-lea existând deja în Țara Românească documente vechi care atestă forme precum „Andrian” sau „Andreian”, rezultate prin contopirea cu un nume deja cunoscut în acea vreme – Andrei.

De asemenea, și numele „Natalia” poartă o semnificație interesantă. El provine tot din limba latină, de la verbul „nascor, nasci, natus”, care înseamnă „a produce”, „a face”. La baza termenului se află, de asemenea, cuvântul „natalis”, care în latină înseamnă „zi de naștere”, utilizată în Roma Antică pentru a denumi zilele de naștere ale personalitățior. De altfel, după apariția creștinismnului, sintagma „Natali Domini” exprimă ziua Nașterii Domnului sau Crăciunul, mărturie în acest sens fiind și urarea „buon Natale” din limba italiană, care înseamnă „Crăciun fericit”. În documentele românești, numele Natalia este atestat destul de târziu, în jurul anului 1680, fiind înscris sub forma „Nedelea” și intrat în uzul limbii pe filieră slavonă.

 

Viața pe scurt - Sfinții Mucenici Adrian și Natalia (sinaxar)

Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, soț și soție (cunoscuți și ca Sfântul Mucenic Adrian și Sfânta Muceniță Natalia), au trăit în Nicomidia (Turcia de astăzi), în vremea împăratului Maximian Galeriu (293-311) . Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Sfânta Natalia era creștină. În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devina creștin. Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Sfântul Mucenic Adrian: "Ți-ai ieșit din minți?". Pretorul Adrian i-a răspuns: "Nu, abia acum mi le-am aflat". A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini.

Nu trecuseră de-at treisprezece luni de la căsătoria lor, când pe Sfântul Mucenic Adrian l-au torturat și Sfânta Natalia a stat lângă el, întărindu-l în credință. Din nou binecuvântata Sfânta Natalia l-a îmbărbătat și l-a mângâiat. Îmbrățișându-l, ea îi spunea: "Fericit ești tu, stăpâne, că te-ai învrednicit a fi în rândul sfinților mucenici! Fericit ești tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui și te vei face părtașul ei, căci cel ce este părtaș suferințelor Lui va fi părtaș și al slavei Lui!" Pe când vorbeau, Sfânta Natalia a înmuiat o pânză în sângele lui și și-a uns trupul cu el.

Peste câteva zile, după ce iarăși legase rănile mucenicilor, Sfânta Natalia ședea la picioarele Sfântului Mucenic Adrian și zicea: "Te rog, stăpâne al meu, adu-ți aminte de legătura nunții noastre, de șederea mea alături de tine în vremea suferințelor și de dorința mea ca tu să dobândești cununile. Roagă pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru, să mă ia împreună cu tine, astfel ca, așa cum împreună am trăit în viața aceasta plină de păcate, tot așa să trăim laolaltă nedespărțiți în viața cea fericită. Te rog, stăpâne al meu, când vei sta înaintea Domnului Hristos, cere mai întâi îndurare pentru mine; căci sunt încredințată că orice vei cere, Domnul îți va da ție, căci rugăciunea ta este plăcută înaintea Lui, ca și stăruința ta. Dar tu știi necredința acestor oameni și lipsirea de Dumnezeu a împăratului și mă tem că mă vor sili să mă mărit cu altul, cu un om necredincios și păgân. Atunci se va întina patul meu, și legătura noastră se va rupe. Cu stăruință te rog, ocrotește-ți soția, așa cum Apostolul ne-a învățat; dăruiește-mi, ca răsplată a curăției mele, să mor împreună cu tine!"

Înainte de a fi odorat, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Sfântul Mucenic Adrian, când a văzut ca Sfântul Mucenic Adrian vine acasă, a încuiat ușă, și zicea: "Ce voi face eu, care m-am însoțit cu un păgân? Nu m-am învrednicit de cinstea de a mă numi soția unui Mucenic, ci, iată, sunt o femeie ticăloasă a unui bărbat lepădat de Dumnezeu".