În durere și suferință

 

Rugăciune pentru petrecerea întru dragostea lui Dumnezeu, al Sfântului Dimitrie al Rostovului

Fie ca nimic să nu mă desprindă, nimic să nu mă despartă de dragostea Ta cea dumnezeiască, o, Dumnezeul meu! Fie ca nimic să nu poată a o tăia de la mine: nici focul, nici sabia, nici foamea, nici prigoana, nici adâncul, nici înălțimea, nici cele de ieri, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, ci numai aceasta, dragostea Ta, să rămână pururea în sufletul meu. Fie ca nimic altceva să nu doresc în veacul acesta, Doamne, ci zi și noapte să te caut pe Tine, Domnul meu. Și aflându-te, să primesc comoara cea veșnică, să dobândesc bogăția cea fără de sfârșit și să mă învrednicesc de toate bogățiile!

De ce omul invata prin durere și suferință, și nu prin plăcere și fericire? Foarte simplu, pentru că plăcerea și fericirea îl obișnuiește să se satisfacă cu lucrurile date în această lume, în timp ce durerea și suferința îl îndrumă să caute o fericire mai profundă, dincolo de limitările acestei lumi. Sufăr de ceva în acest moment, și chem Numele lui Isus, nu neapărat pentru a calma durerea, ci pentru că Isus, Singurul prin care putem transcende această lume, poate fi cu mine în tot acest timp, și El va lucra prin mine. Dar, în plăcere nu-l chem pe El; Sunt mulțumit cu ceea ce am și nu cred că am nevoie de mai mult.
Și de ce este filozofia plăcerii de neconceput? -- Pentru că plăcerea este trecătoare și nesigură, iar durerea este inevitabilă.
În durere și suferință Hristos ne vorbește, și astfel Dumnezeu ni se dăruiește nouă, da, chiar și răul -- pentru că în toate astea (n.n. toată această dualitate) noi întrezărim ceva din ceea ce trebuie să fie dincolo de, în cazul în care aceasta este cu adevărat este ceea ce inimile noastre își doresc cel mai mult.

'+ Sfântul Serafim Rose