De mici suntem învățați să alergăm spre ceva:
să realizăm, să câștigăm, să depășim.
Să luptăm, să învingem, să dovedim ceva, cuiva.
Dar nimeni nu ne învață să stăm liniștiți,
să mestecăm în tihnă un cotlet și să privim pe geam.
Nimeni nu ne învață să ne întindem în iarba rece
și să ne pierdem printre norii pufoși.
Nu ne învață să tăcem lângă cel mai bun prieten
fără să ne simțim stingheri.
Nu ne învață să ne legănăm pe un scaun
sau să plecăm la plimbare doar pentru că afară e frumos,
urmându-ne ochii, nu un scop.
Fără grabă.
Fără presiune.
Fără gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.