ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE SINCLITICHIA- 5 IANUARIE

 

Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

(5 Ianuarie)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Sfintei Cuvioase Sinclitichia :

Cu mireasma sfinţeniei ţi-ai împodobit sufletul tău cel smerit şi în râurile lacrimilor ai înecat toată deşertăciunea vrăjmaşului gândit. Pentru aceasta, te-ai sălăşluit în corturile Dumnezeieşti. De acolo, roagă-te să ne facem şi noi părtaşi nunţii cereşti !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

Condacul 1
Minte umbrită de înşelăciune având eu şi fiind cu totul străin de podoaba smeritei cugetări în strălucirea căreia Se înfăţişează Chipul lui Hristos, cum voi îndrăzni a aduce cîntări celei ce cu toiagul înţelepciunii Dumnezeieşti a sfărâmat capul şarpelui ? Ci, te rog pe tine, Cuvioasă Sinclitichia, prin rugăciunile tale, să mă faci vrednic cântării de : Aliluia !

Icosul 1
În inima ta ascultând cu înţelepciune Adierile line ale Duhului şi Glasul Mirelui Dumnezeiesc, ai urmat cărările Voinţei Tatălui şi depărtându-te de toată înşelăciunea lumii, ţi-ai împodobit sufletul cu cununile nevoinţelor sihăstreşti, pentru care noi, smeriţii, te fericim :
Bucură-te, plinitoare a Voinţei Dumnezeieşti !
Bucură-te, podoaba cea strălucită a sihăstriei !
Bucură-te, izvorul pururea curgător al Înţelepciunii Dumnezeieşti!
Bucură-te, lepădarea jugului lumii !
Bucură-te, căutarea Frumuseţilor Dumnezeieşti !
Bucură-te, vas cinstit al cugetărilor înţelepciunii !
Bucură-te, odihnirea la limanul mântuirii !
Bucură-te, tăierea legăturilor patimilor cu sabia rugăciunii !
Bucură-te, împodobirea sufletului cu străluciri îngereşti !
Bucură-te, călătorie pe muntele desăvârşirii !
Bucură-te, curăţirea vasului inimii !
Bucură-te, sălaş al virtuţilor mântuitoare !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !
Condacul al 2-lea
Deşi părinţii te sileau spre nunta cea legiuită şi mulţi tineri priveau spre darul frumuseţii tale fireşti şi spre avuţia cea multă, nu te-ai învoit cu sfaturile lor, ci cu gândul înaintai în cămările cele mai tainice ale inimii şi râvnind nunta cea cerească, cu osârdie cântai Mirelui Hristos : Aliluia !

Icosul al 2-lea
Toate frumuseţile acestei lumi nu ţi-au clintit privirea inimii de la icoana Celui Ce este Frumuseţea Cea negrăită a Serafimilor, ci, întraripându-te cu Dumnezeiescul dor înaintea Celui Ce şade pe scaunul Heruvimilor aduceai curgerile gândurilor smerite, ca să afli odihna mântuirii ; iar noi, cugetând la înţelepciunea ta, îţi cântăm în taina inimii unele ca acestea :
Bucură-te, lepădarea îndulcirilor înşelătoare ale lumii !
Bucură-te, vas de taină al Insuflărilor Treimii !
Bucură-te, înaintare spre Cel Neapropiat cu aripile rugăciunii !
Bucură-te, trecerea gândurilor cereşti prin porţile inimii !
Bucură-te, intrare grabnică prin uşa Împărăţiei !
Bucură-te, chimval chemător la dorul veşniciei !
Bucură-te, cuget neînfricoşat de valurile lumii !
Bucură-te, călătoare pe căile desăvârşirii !
Bucură-te, râvnitoarea bunătăţilor cereşti !
Bucură-te, icoană a vieţuirii sihăstreşti !
Bucură-te, întăritoare pe calea nevoinţelor !
Bucură-te, cunună a cuvioaselor femei !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 3-lea
După moartea părinţilor tăi trupeşti, fiind cu totul ocrotită de Mâna părintească a Ziditorului tuturor, ai urmat Şoaptelor Duhului ce veseleau inima ta. Împărţind averea săracilor, te-ai dus să dobândeşti comoara cerească întru sărăcia ce împodobeşte viaţa călugărească, în cântarea neîncetată de : Aliluia !

Icosul al 3-lea
Floarea trupului s-a veştejit, petrecând tu în arşiţa nevoinţelor postului, dar sufletul şi mai mult s-a înălţat întru curăţie, împodobindu-se cu miresmele tainice ale nepătimirii. Cu pietrele rugăciunilor sfinţite de Piatra vieţii ţi-ai întărit casa sufletului, depărtându-te de rudenii, iar noi grăim unele ca acestea :
Bucură-te, încununarea cu nevoinţele sihăstreşti !
Bucură-te, înfrumuseţarea sufletului prin osteneala rugăciunii !
Bucură-te, stâncă a credinţei netulburată de valurile ispitelor !
Bucură-te, nimicitoarea cugetelor deşarte !
Bucură-te, veselia fecioarelor înţelepte !
Bucură-te, împodobirea cămării inimii cu gânduri curate !
Bucură-te, depărtarea de legăturile lumii !
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat !
Bucură-te, petrecere neîncetată pe căile rugăciunii !
Bucură-te, smerenie ce pecetluieşte faptele bune !
Bucură-te, îndulcirea de mireasma Vieţii !
Bucură-te, zbor deasupra deşertăciunilor lumii !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 4-lea
Cu nevoinţe mai presus de fire potolind săltările trupului, te-ai învrednicit a-ţi veseli sufletul cu săltările îngereşti ale bucuriei, având întăritoare pe cărarea nevoinţei cetele puterilor cereşti, care uimite de curăţia şi strălucirea sufletului tău, te învăţau cum să aduci Stăpânului tuturor cântarea îngerească : Aliluia !

Icosul al 4-lea
Cu acoperământul rugăciunii împodobindu-ţi sufletul, ţi-ai întărit mintea cu coiful credinţei pornit din nădejde şi dragoste, şi neslăbind în luptă, cu puterea Numelui lui Hristos ai zdrobit capetele gândurilor deşarte, pentru care te rugăm a da mână de ajutor în războiul duhovnicesc şi nouă celor ce-ţi cântăm :
Bucură-te, surpătoarea vrăjmaşului nevăzut !
Bucură-te, stâncă nebiruită a înţelepciunii !
Bucură-te, vas lucrat spre Slava Treimii !
Bucură-te, izvor al rugăciunii neîncetate !
Bucură-te, ruşinarea asupritorilor cu tăria cugetului smerit !
Bucură-te, povăţuitoare spre limanurile nepătimirii !
Bucură-te, scoaterea din mijlocul deşertăciunilor lumii !
Bucură-te, chemarea celor aleşi la nevoinţa sihăstriei !
Bucură-te, înger în trup împodobit cu cununa veşniciei !
Bucură-te, hrănirea sufletului cu pâinea rugăciunii !
Bucură-te, adăparea din Izvorul vieţii nesfârşite !
Bucură-te, împodobirea minţii cu smerite cuvinte !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 5-lea
Cu întreagă înţelepciune ocârmuindu-ţi corabia sufletului şi având într-ajutor Adierile line ale Duhului, ai ajuns la limanul mântuirii, de unde te rogi cu stăruinţă pentru întărirea Corabiei lui Hristos, având sprijintoare ceata Îngerilor ce aduc neîncetat cântarea de : Aliluia !

Icosul al 5-lea
Asemenea lui Iov te-ai arătat în răbdarea bolilor trupeşti pe care vrăjmaşul neamului omenesc le-a adus asupra ta ca să-ţi încerce credinţa. Fiind încinsă cu Puterea Cuvântului, tăria sufletului nu ţi-a slăbit, ci cu smerenie ai purtat povara durerilor de plămâni şi de măsea, răpirea glasului şi tăierea somnului, pentru care te lăudăm aşa :
Bucură-te, floare strălucită a sihăstriei !
Bucură-te, comoară bine tăinuită a înţelepciunii !
Bucură-te, chemarea tuturor la mântuire cu Trâmbiţa Duhului !
Bucură-te, îndemnătoare spre dobândirea smeritei cugetări !
Bucură-te, carte a Insuflărilor Duhului !
Bucură-te, împodobirea inimii cu Slovele Cuvântului !
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al sihăstriei !
Bucură-te, podoaba cea cinstită a fecioriei !
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor pe căile înţelepciunii !
Bucură-te, desprinderea gândului de deşertăciunile lumii !
Bucură-te, înălţarea minţii spre vederi cereşti !
Bucură-te, nimicirea cugetelor trupeşti !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 6-lea
Cu rugăminţi stăruitoare fecioarele împreună nevoitoare cereau de la tine a le face părtaşe darului cuvântului dăruit ţie de Însuşi Cuvântul vieţii, dar cu izvoare de lacrimi pornite din adâncul inimii smerite pecetluiai tăcerea ta, prin acestea acoperind curgerile de : Aliluia !

Icosul al 6-lea
Nemairăbdând întristarea sufletelor necăjite de lipsa “apei cuvintelor înţelepciunii”, ţi-ai plecat gândul inimii spre milostivire şi ai început a-ţi deschide gura ta spre Slava lui Dumnezeu. În acest chip, ai dăruit din destul tuturor “Picăturile Duhului” cele ce vindecau rănile inimilor şi le făceau mai osârduitoare spre virtute, pentru care primeşti de la noi mulţumiri ca acestea :
Bucură-te, vas din care ne adăpăm cu apa înţelepciunii !
Bucură-te, iubire alergătoare înaintea smereniei !
Bucură-te, sălaş al Cuvintelor Luminii !
Bucură-te, zidirea cetăţilor sufletelor prin cuvânt !
Bucură-te, povăţuitoare pe cărările mântuirii !
Bucură-te, tămăduirea neputinţelor sufleteşti !
Bucură-te, maică duhovnicească hrănindu-ne cu pâinea înţelepciunii !
Bucură-te, pildă de biruinţă împotriva patimilor firii !
Bucură-te, alungarea norului întristărilor sufletului !
Bucură-te, mijlocitoare spre punerea începutului pocăinţei !
Bucură-te, întărirea inimii pe piatra credinţei !
Bucură-te, îndemnătoare spre cumpătare !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 7-lea
Fecioarele cele căutătoare ale mărgăritarelor înţelepciunii luând aminte la cuvintele tale pornitu-s-au cu lacrimi şi osteneală, după sfatul tău, ca să aprindă în inimi făclia Dumnezeieştii iubiri şi îngrădindu-se cu lepădarea de sine şi cugetarea la moarte cântau Domnului : Aliluia !

Icosul al 7-lea
,,Comoara arătându-se, se împuţinează, aşa şi fapta cea bună, făcându-se cunoscută şi vădită, se pierde.” Cu astfel de cuvinte îndemnând pe căutătorii comorii mântuirii să se păzească de mândrie, i-ai îndemnat a primi ocările cele pricinuitoare de cununile bucuriei, iar noi, neputincioşii, cerându-ţi darul gândurilor smerite îţi cântăm aşa :
Bucură-te, ascunderea câştigului faptelor bune !
Bucură-te, înmulţirea darurilor mântuirii !
Bucură-te, urmarea Celui cu inimă smerită !
Bucură-te, pildă neîncetată spre pocăinţă !
Bucură-te, suirea scării faptelor bune !
Bucură-te, sprijinitoare pe cărările mântuirii !
Bucură-te, aur ascuns în pământul gândurilor smerite !
Bucură-te, îndreptarea celor greşiţi !
Bucură-te, vistierie a înţelepciunii duhovniceşti !
Bucură-te, izgonitoare gândurilor mândriei !
Bucură-te, călăuzitoarea celor lipsiţi de pricepere !
Bucură-te, milostivire neîmpuţinată dăruită celor neştiutori !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 8-lea
Privegherea cu rugăciunea minţii o ai arătat drept lucrare neîncetată prin care rămâne nedărâmată casa sufletului. Luând aminte la învăţăturile tale, te rugăm a ne ajuta a pune temelia rugăciunii, a ne întări acoperământul credinţei şi a păzi ferestrele simţurilor de viforul ispitelor vrăjmaşului, ca netulburaţi să aducem Stăpânului lauda : Aliluia !

Icosul al 8-lea
Ascultarea o ai arătat mai presus de jertfă şi cale a mântuirii tuturor, iar pentru cei cu mintea stricată de gândurile mândriei doctorie ai arătat, pe lângă ascultare, smerita cugetare, cercetarea şi luarea aminte la vieţile Sfinţilor. Noi, cei înconjuraţi din toate părţile de fiarele gândurilor slavei deşarte, plecăm genunchii inimii înaintea ta, ca să ne ajuţi în nesuferitul război, liniştind potopul gândurilor noastre, ca să-ţi cântăm cu pace :
Bucură-te, mângâierea celor răniţi de slava deşartă !
Bucură-te, tămăduirea celor nepricepuţi în lupta duhovnicească!
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în deznădăjduire !
Bucură-te, surpătoarea gândurilor deşarte !
Bucură-te, îndemnătoare spre ascultare desăvârşită !
Bucură-te, culegătoare roadelor pustiniciei acoperite de smerenie !
Bucură-te, neîncetată amintire a neputinţelor, spre mântuire !
Bucură-te, doctorie pentru ridicarea celor amorţiţi de mândrie !
Bucură-te, tăierea gândurilor rele cu ascuţişul cugetului smerit !
Bucură-te, arătarea înţelepciunii duhovniceşti !
Bucură-te, zdrobirea vrăjmaşului cu tăria gândului umilit !
Bucură-te, liniştea sufletelor prigonite de viforul ispitelor !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 9-lea
Pe cei din viaţa de obşte i-ai îndrumat spre ascultarea ce făgăduieşte smerita cugetare, iar pe cei ce pot trece cu vederea toate deşertăciunile lumii i-ai îndreptat spre pustnicia cea Dumnezeiască, cea de dreaptă socoteală îngrădită, ca toţi într-un glas al inimii să cânte Mântuitorului şi Îndreptătorului tuturor : Aliluia !

Icosul al 9-lea
Smerita cugetare o ai arătat necesară mântuirii tuturor, zid nesurpat înaintea tuturor faptelor bune, acoperământ tainic al sufletului şi al cuvântului înţelept, cu care S-a îmbrăcat Însuşi Cel Ce a zis : Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima. Cunoscând această virtute, cetate nebiruită de săgeţile vrăjmaşului, dobândită prin răbdarea defăimărilor, cu piatra rugăciunii tale aşează şi în inima noastră deprinderea gândului smerit, ca să-ţi dăruim în schimb flori versuritoare :
Bucură-te, pildă neîncetată către smerita cugetare !
Bucură-te, cheie ce ne descuie vistieriile înţelepciunii !
Bucură-te, gură deschisă spre propovăduirea Celui smerit !
Bucură-te, ajutătoare la zidirea temeliei faptelor bune !
Bucură-te, lăcaş întărit prin Legătura Duhului !
Bucură-te, cer însufleţit de stelele gândurilor smerite !
Bucură-te, lumină povăţuitoare la tainele Împărăţiei !
Bucură-te, lucrătoare faptelor bune întru umilinţa inimii !
Bucură-te, surpătoarea gândurilor mândriei !
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor veşniciei !
Bucură-te, pildă de lucrare duhovnicească !
Bucură-te, descoperitoarea tainelor credinţei !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 10-lea
Calea întreitei naşteri o ai arătat ca pricinuitoare a mântuirii sufletelor, pe lângă naşterea trupească descoperind şi pe cele ce ne suie de la pământ la cer – naşterea prin Dumnezeiasca baie a Botezului şi cea întru lacrimile pocăinţei. De cea din urmă te rugăm a ne face şi pe noi părtaşi, prin mijlocirea rugăciunii tale, ca să cântăm Domnului : Aliluia !

Icosul al 10-lea
Povăţuit-ai pe miresele lui Hristos să-şi lumineze sufletele cu faptele bune, să poarte pe cap cununa făurită din împletiturile virtuţilor, să pună împrejurul grumazului podoaba smeritei cugetări şi să se încingă cu întreaga înţelepciune spre a sluji la masa duhovnicească, aducând ca hrană rugăciuni şi cântări de psalmi ; străini fiind noi de vieţuirea cea îngerească, din cuptorul inimii scoatem smerite cântări ca acestea :
Bucură-te, mireasă a Mirelui înţelepciunii !
Bucură-te, curăţie a minţii strălucite de Raza Duhului !
Bucură-te, deschizătoarea uşilor pocăinţei !
Bucură-te, purtătoare a cheii înţelepciunii !
Bucură-te, pridvor al tainelor Luminii !
Bucură-te, râvnă aprinsă spre toată fapta cea bună !
Bucură-te, cămară luminată de Soarele dreptăţii !
Bucură-te, moştenitoare a cununilor Vieţii !
Bucură-te, grijă neîncetată pentru curăţia inimii !
Bucură-te, surparea vrăjmaşului prin osteneala rugăciunii !
Bucură-te, stea călăuzitoare la pământul înţelepciunii !
Bucură-te, omorârea patimilor cu arma Crucii !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 11-lea
Privind la chipul nunţii lumeşti sfătuit-ai pe cele împreună lucrătoare în pământul mântuirii să caute a fi plăcute Mirelui ceresc, spălându-şi întinăciunea păcatelor cu pustnicia ostenitoare şi îmbrăcându-se cu hainele cele duhovniceşti, spre a putea cânta cu Îngerii : Aliluia !

Icosul al 11-lea
Ca un crin al Înţelepciunii lui Hristos răsărind în pământul sihăstriei şi fiind luminată de Raza Duhului, te-ai făcut odihnitoare a Gândului Tatălui şi prin mireasma faptelor tale bune te-ai făcut mireasă a Mirelui nenuntit Hristos, atrăgând la limanul mântuirii pe fiii cei rătăciţi, te-ai învrednicit a primi de la noi cântări ca acestea :
Bucură-te, răbdarea suferinţelor lui Iov !
Bucură-te, diamant strălucit al înţelepciunii !
Bucură-te, vindecarea celor răniţi de patimi !
Bucură-te, păzitoarea tuturor de căderea în păcat !
Bucură-te, răbdarea focului mădularelor dinlăuntru !
Bucură-te, pildă de smerenie prin pătimirea bolilor !
Bucură-te, vindecarea sufletelor rănite prin vederea rănilor tale trupeşti !
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în dureri cumplite !
Bucură-te, luminarea minţii cu gânduri smerite !
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat !
Bucură-te, mângâierea sufletului cu raza rugăciunii !
Bucură-te, povăţuitoare spre înălţimea nepătimirii !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 12-lea
Arătând dragostea ca cea mai mare între bunătăţile vrednice de împodobirea sufletului, te-ai depărtat de căile mâniei ce întunecă sufletul şi arătând vorbirea de rău ca cea mai osânditoare patimă, ai învăţat pe cele împreună slujitoare Cuvântului să cânte neîncetat cu glasul inimii lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 12-lea
Când se apropia încununarea biruinţelor tale văzut-ai mulţime de Îngeri, în strălucirea unei lumini negrăite, aproape de uşile Raiului şi cunoscând că peste trei zile aveai să părăseşti această lume şi să te înfăţişezi Sfintei Treimi, ai vestit celor ce te îngrijeau de apropierea sfârşitului tău pe acest pământ. Noi, însă, punându-ne nădejdea în mijlocirile tale pentru noi, către Cel PreaÎnalt, din adâncul inimii îţi grăim :
Bucură-te, floare ce împodobeşte priveliştea sihăstriei !
Bucură-te, mireasmă tainică a înţelepciunii !
Bucură-te, risipitoarea vrăjmaşilor netrupeşti !
Bucură-te, nor al rugăciunii ce picură gânduri Dumnezeieşti !
Bucură-te, întărirea inimilor neputincioase !
Bucură-te, sălaş sfinţit al gândurilor îngereşti !
Bucură-te, împreună nevoitoare cu Îngerii pe scara slavoslovirii !
Bucură-te, mijlocitoare neînfruntată a noastră spre dobândirea mântuirii !
Bucură-te, podoabă scumpă în Vistieria lui Hristos !
Bucură-te, arătătoarea hotarelor înţelepciunii !
Bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi !
Bucură-te, nume preadulce înrourat de Numele Dumnezeiesc !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori) :
O, Cuvioasă Maică Sinclitichia, podoaba pustiei cea sălăşluită acum în cămările îngereşti, care până la marginile lumii ai strălucit prin faptele şi cuvintele tale de Duhul insuflate, împodobeşte şi inima mea sărăcită de viforul gândurilor rele cu stâlpii smeritei cugetări ! Fii mie totdeauna ocrotitoare nevăzută în lupta cea duhovnicească, acoperindu-mă cu veşmântul rugăciunilor tale, ca fără de ruşine să stau înaintea lui Dumnezeu şi primind iertare prin mijlocirea ta, să-i cântăm împreună : Aliluia ! 
Apoi, iarăşi se zice  Icosul întâi:
În inima ta ascultând cu înţelepciune Adierile line ale Duhului şi Glasul Mirelui Dumnezeiesc, ai urmat cărările Voinţei Tatălui şi depărtându-te de toată înşelăciunea lumii, ţi-ai împodobit sufletul cu cununile nevoinţelor sihăstreşti, pentru care noi, smeriţii, te fericim :
Bucură-te, plinitoare a Voinţei Dumnezeieşti !
Bucură-te, podoaba cea strălucită a sihăstriei !
Bucură-te, izvorul pururea curgător al Înţelepciunii Dumnezeieşti!
Bucură-te, lepădarea jugului lumii !
Bucură-te, căutarea Frumuseţilor Dumnezeieşti !
Bucură-te, vas cinstit al cugetărilor înţelepciunii !
Bucură-te, odihnirea la limanul mântuirii !
Bucură-te, tăierea legăturilor patimilor cu sabia rugăciunii !
Bucură-te, împodobirea sufletului cu străluciri îngereşti !
Bucură-te, călătorie pe muntele desăvârşirii !
Bucură-te, curăţirea vasului inimii !
Bucură-te, sălaş al virtuţilor mântuitoare !
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, Candela cea nestinsă a rugăciunii !

şi Condacul întâi :
Minte umbrită de înşelăciune având eu şi fiind cu totul străin de podoaba smeritei cugetări în strălucirea căreia Se înfăţişează Chipul lui Hristos, cum voi îndrăzni a aduce cîntări celei ce cu toiagul înţelepciunii Dumnezeieşti a sfărâmat capul şarpelui ? Ci, te rog pe tine, Cuvioasă Sinclitichia, prin rugăciunile tale, să mă faci vrednic cântării de : Aliluia !

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfintei Cuvioase Sinclitichia şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

 

 

 

 Paraclisul Cuvioasei Sinclitichia

Troparul glas 1

Cu nevoinţele pustniceşti încingându-te şi privirea minţii aţintindu-o asupra Dătătorului de răsplătiri cereşti, cu toiagul rugăciunii ai călătorit pe cărarea desăvârşirii şi pe piatra răbdării rămânând neclintită până la apusul vieţii, te-ai mutat în lăcaşurille cereşti strigând cu îngerii: Slavă lui Hristos, Soarelui Celui Ce risipeşti întunericul patimilor! Slavă Celui Ce întraripează pe aleşii Săi cu dorul vieţuirii îngereşti ! Slavă Celui Ce ne-a renăscut pe noi sub apele băii pocăinţei!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Cuvioasei Sinclitichia

Cântarea 1

Apa trecându-o ca pe uscat şi de răutatea egiptenilor izbăvit, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre frumuseţile acestei lumi nu ai privit, căci mintea ta era răpită la cer unde te îndulceai de cântările îngereşti, cu care veseleşte acum şi cugetul meu cel întristat de tulburarea ispitelor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţea trupului ai strălucit, răpind mintea multor tineri, dar cu frumuseţea sufletului şi mai mult erai luminată; însă ochii inimii tale nu voiau a privi decât către Mirele Hristos, pe care ni-L arată şi nouă cu ochi milostiv în toată vremea.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cu Hristos te-ai unit în taină întru lumina rugăciunii, fiind adumbrită de Duhul, iar acum slava Tatălui privind fără mijlocire, cere nouă darul vederii păcatelor noastre, ca să ne izbăvim de vederea focului celui veşnic.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Mai presus decât oştile cereşti te-ai arătat, ceea ce te-ai făcut Sălaş Cuvântului, pe Care roagă-L acum Preacurată, în sălaşul rugăciunii tale să ne adăpostească pe noi, cei prigoniţi de patimi cumplite.

Cântarea a III-a

“Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu ”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi

De sub acoperământul ascultării părinteşti ieşind, prin moartea părinţilor tăi după trup, te-ai grăbit a îmbrăţişa viaţa monahală intrând în cămara pocăinţei, ale cărei uşi deschide-mi-le şi mie, celui mult păcătos.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai depărtat de rudenia cea după trup şi prin legătura duhovnicească ţi-ai făcut ţie fraţi pe îngeri, cu care nevoindu-te pe calea laudelor dumnezeieşti, roagă-te acum să ne răsară nouă mare milă de la Hristos.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cu asprimea postului ţi-ai topit toată frumuseţea trupului, dar sufletul tău a înflorit minunat, umplându-se de mireasma virtuţilor, de care străini fiind noi, te rugăm să alungi mirosul cel greu al patimilor noastre cu adierile rugăciunii tale.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Maica Cuvântului, revarsă râurile îndurărilor tale în pământul inimilor noastre smerite, ca să culegem spice de laude dumnezeieşti şi să ne hrănim cu Pâinea vieţii dăruită nouă prin mijlocirea ta.

Apoi aceste stihiri:

Tulburarea patimilor ai potolit cu liniştea rugăciunii tale şi, cu gândul păşind pe cărările cugetărilor smerite, ai ajuns pe Cuvântul Cel Smerit, pe care roagă-L să ne răsară nouă lumina pocăinţei.

Nu te-ai înspăimântat fericită, de tulburările lui Veliar, ci cu pacea lui Hristos îngrădindu-ţi mintea, ai ajuns la înălţimi îngereşti; pe scara smeritei cugetări suie şi gândurile noastre spre aflarea mântuirii.

Sedealna glas 2, podobie: Ceea ce eşti rugătoare caldă...

În norul Duhului intrând mintea ta, Cuvioasă Sinclitichia, pe tăbliţa inimii ai scris numele Cuvântului şi în urechile sufletului tău ai luat glasul Tatălui, pe Care roagă-L să strălucească şi în sufletele noastre taina Treimii.

Cântarea a IV-a

,,Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne! ”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând coiful credinţei, ţi-ai păzit mintea de săgeţile gândurilor rele, pe care alungă-le şi de la noi, ca să slobozim din arcul minţii noastre săgeţile gândurilor smerite, cu care să străpungem norii tainelor cereşti.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La măsura dragostei curate ajungând, pentru vindecarea neputinţelor tuturor te-ai rugat, iar acum slobozeşte-ne pe noi din legăturile patimilor cu starea ta de faţă înaintea Celui Ce poartă în dumnezeieştile Sale mâini cheia inimilor noastre.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Ca un alt Iov ai răbdat boli cumplite ale trupului, dar lămurindu-te ca aurul în topitoare, te-ai adus Stăpânului Hristos ca o jertfă curată, iar acum jertfe de rugăciuni aduci pentru curăţirea sufletelor noastre.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

În braţele Tale S-a odihnit Cel Ce este Odihna serafimilor şi cu lapte S-a hrănit Cel Ce hrăneşte inimile noastre cu dumnezeieşti cuvinte, cu care luminează şi mintea noastră cea întunecată.

Cântarea a V-a

,, Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipeşte-o cu lumina poruncilor Tale şi mă luminează ca un singur Împărat al păcii ”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mirul cuvintelor tale dumnezeieşti vindeca în chip minunat rănile inimilor şi pe toţi îi pornea spre lucrarea virtuţii; noi, cei ce stricat-am vasul inimii cu curgerea gândurilor rele, te rugăm să ne soleşti mirul pocăinţei.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adânca cugetare la moarte te-a păzit pe tine de scăparea în adâncurile iadului, iar acum roagă-te cu stăruinţă să ne izbăvim noi de moartea sufletească prin adăparea din izvorul darurilor Duhului.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Arătând viermele mândriei pricinuitor de aruncarea sufletelor în stăpânirea viermelui neadormit, te-ai păzit cu toată osârdia de alunecarea în păcat, iar acum cu pecetea smereniei binecuvintează rugăciunea noastră.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Preacurată, din pântecele Tău a răsărit Împăratul Cel Nemuritor, Cel Ce stăpâneşte pacea sufletelor noastre şi dăruieşte tuturor prin Tine revărsarea bucuriei celei duhovniceşti

Cântarea a VI-a

“Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legătura rugăciunii neîncetate ţi-ai înfrumuseţat minunat sufletul, iar acum dezleagă-ne pe noi din legătura păcatelor noastre, solindu-ne grabnic dumnezeiască iertare spre mântuire.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De valurile patimilor nu te-ai înspăimântat, ci în corabia rugăciunii ai rămas cu mintea netulburată; iar acum, pe marea vieţii dai ajutor celor ce înaintează cu vâslele postului şi rugăciunii.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Arătând ascultara ca uşă a vieţii veşnice pentru cei prigoniţi de mândrie, ai intrat în cămara Cuvântului, pe Care roagă-L să ne dea întărire pe calea strâmtă a mântuirii, deschizându-ne uşa pocăinţei cu cheia iertării.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Potoleşte viforul ispitelor cel greu pornit asupra mea şi prin pocăinţă mă arată vrednic de adierea milostivirii Cuvântului, ca să te măresc pe tine totdeauna, Preacurată.

Apoi aceste stihiri:

Nimic din cele pământeşti n-a înşelat mintea ta, ci, făcându-te oglindă a cugetării cereşti, pe toţi ai îndreptat către frumuseţile nevăzute cu solirea ta grabnică către Adevăr.

Preacurată, ca Una ce ai purtat în braţele tale pe Cel Ce ţine toate în palmă, ridică mâinile tale la rugăciune şi mă slobozeşte pe mine din mâna vrăjmaşului meu .

Condacul glas 2, podobie : Cu sangiurile tale...

Jugul lui Hristos luând pe umerii tăi din tinereţe, ai călătorit în pământul rugăciunii cu nădejdea aflării izvorului tainic al darurilor Duhului; din acesta adăpându-te cu îndestulare, trimite nouă roua gândurilor smerite, ca să ne curăţim inima, făcându-o oglindă a Soarelui dreptăţii.

Prochimenul, glas 4

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Fericit cel ce se teme de Domnul...

Evanghelia dupa Matei:

Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându‑Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns deci Iisus şi le‑a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi‑I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‑o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L‑a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Slavă... glas 2

Pentru rugăciunile Cuviosei Tale, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge toate fărădelegile noastre.

Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: "Toată nădejdea..."

Opreşte curgerea izvorului patimilor mele, Cuvioasă Sinclitichia, ca una ce prin arşiţa ispitelor ai călătorit şi pe calea cea nerătăcită a sihăstiei ai aflat fântâna darurilor Duhului.

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvîntează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalta fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupesti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Inaintemergatorului şi Botezatorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale tuturor sfinţilor sfintitilor ierarhi; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, ale Sfinţilor , a căror pomenire o săvârşim, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori)

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri! ”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un crin tainic ai răsărit în pământul binecuvântat al nevoinţelor monahiceşti, umplând sufletele de mireasma înţelepciunii tale, pe care trimite-o acum şi nouă întru adierile Duhului, ca să-ţi cântăm într-un glas al inimii: Bucură-te, Cuvioasă Maica noastră Sinclitichia, povăţuitoarea cea nerătăcită a tuturor către viaţa cea îmbunătăţită !

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Depărtatu-te-ai Cuvioasă, de toată îndulcirea lumii şi, hrănindu-te cu roadele cele dulci ale rugăciunii, te-ai făcut tuturor pom umbrit de darul Duhului, cu care îndulceşte şi sufletele noastre cele ce au gustat din poamele amare ale neascultării de poruncile Domnului.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Naşterea prin dumnezeiasca baie a Botezului şi naşterea întru lacrimile pocăinţei le-ai arătat temelie a vieţii duhovniceşti; de cea de-a doua roagă-te să ne învrednicim şi noi, cei ce am alunecat în noroiul păcatelor.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Cu strălucirea sufletului Tău Preacurată, ai orbit pe vrăjmaşii nevăzuţi, iar pe credincioşi îi luminează rugămu-Te, ca să meargă nerătăciţi pe calea anevoioasă a mântuirii.

Cântarea a VIII-a

În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii !

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai spre Mirele Hristos căutat-au ochii inimii Tale şi cu suspinurile rugăciunii apropiindu-L de sufletul Tău, ai învăţat pe toţi să-şi umple cămara inimii de lumina rugăciunii, cu care risipeşte şi întunericul minţii noastre.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu întreaga înţelepciune te-ai împodobit, ca o mireasă preadorită a lui Hristos, iar acum strălucind în ceata Sfinţilor, cu îndrăzneala ta către Mântuitorul ridică-ne pe noi din prăpastia necazurilor.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Strălucirile deşarte ale lumii întru nimic le-ai socotit, căci ochii minţii tale contemplau lumina cea nevăzută de pe Taborul inimii; străini fiind noi de contemplaţii duhovniceşti, trimite-ne numai raza gândului smerit.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Din cămara preacurată a pântecelui Tău a ieşit Mântuitorul lumii în chip de rob, dar înviind ca Un Împărat a toate, roagă-L să ne slobozească din mormântul robiei patimilor.

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suspinurile inimii tale, ca nişte mărgăritare împodobind rugăciunea, intrat-au în urechile Domnului Savaot, şi acum cu suspinuri de dor ca ale serafimilor te veseleşti, risipind suspinurile noastre din necazuri.

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătat-ai fericită, prin cuvânt şi faptă, că dragostea este cea mai strălucită podoabă ce poate încununa sufletul; pe aceasta dobândindu-o tu prin nevoinţe stăruitoare, ajută-ne şi pe noi a afla odihna inimii jertfitoare.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Mintea luminată de darul Duhului ţi-a fost ca o stea căutând în peştera smerită a inimii pe Pruncul Dumnezeiesc şi aflându-L, te-ai bucurat, săltând cu îngerii. Cu stelele gândurilor dumnezeieşti împodobeşte cerul minţii noastre, cel întunecat de patimi cumplite.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slavita, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:

Ceea ce esti mai cinstită....

Bucură-te, comoara nerăpită a sihaştrilor, lumina mângâierii ce risipeşte întunericul sufletelor noastre, cununa virtuţilor celor ce au ajuns la înălţimea desăvârşirii, tinde mână de ajutor fericită Sinclitichia, celor ce voiesc a urca pe scara rugăciunii smerite.

De săgeata dorului dumnezeiesc fiind rănită inima ta, nu ai aflat odihnă fericită Sinclitichia, până ce nu ai răspuns chemării lui Hristos, pe Care roagă-L să ne cheme şi pe noi de pe căile păcatelor în cămara pocăinţei.

Din pietrele gândurilor smerite ţi-ai zidit cetate în jurul inimii şi ai păzit nerăpită de tâlharii slavei deşarte comoara cea duhovnicească, cu care îmbogăţeşte acum şi inima mea cea sărăcită de furii multor patimi.

Icoană a monahilor şi înălţime neajunsă a sihaştrilor te-ai arătat lumii, Cuvioasă, iar acum trimite nouă dintru înălţime acoperământul rugăciunii tale, ca să ne păzească de mânia vrăjmaşilor nevăzuţi.

Cetele sihaştrilor mult s-au bucurat întâmpinându-te pe tine la porţile Împărăţiei, cu strălucite cununi de cântări, iar acum noi, cei mult păcătoşi, te rugăm să ne întâmpini pe calea rugăciunii.

Cu toată virtutea încingându-te, ai rămas neclintită pe piatra smeritei cugetări, iar acum pe noi, cei înconjuraţi de viforul ispitelor, ne scoate la lumina mântuirii.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Maica noastră Cuvioasă Sinclitichia şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne întampină…

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)

şi după ecfonis Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne întâmpină...

Paşii rugăciunii tale să rămână neşterşi pe cărările inimii mele, ca eu, cel ce pururea mă rătăcesc pe drumul mântuirii din pricina întunericului patimilor, să aflu lesne îndrumare spre a pune iarăşi început pe calea pocăinţei.

Apoi stihira glas 2, podobie: “Când de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei Sfântului:

În ceasul sfârşitului meu să mă întâmpini cu făclia rugăciunii tale, ca să-mi lumineze trecerea prin vămile văzduhului şi să-mi solească iertare de la Hristos, mie celui ce m-am lenevit a plini măsura faptei celei bune, rătăcind prin întunericul patimilor.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.