Frica slăbeşte tot ceea ce ar trebui întărit: credința, iertarea, înţelepciunea.

 Cel mai precis şi imposibil de înfrânt glonţ este frica. Acesta ajunge de acolo de unde este imposibil de luat o decizie care să aducă o soluție. Frica slăbeşte tot ceea ce ar trebui întărit: credința, iertarea, înţelepciunea.

Frica este letală: nu simți că mori. Din toate întâmplările din viața ta, frica ți le alege pe cele mai dezastruoase, pe care tu le vei culege cu grijă, şi le vei transforma în realitatea ta.

Viaţa separată de frică este experiența în starea ei pură, plus relaxarea de a observa ce este în afara fricii.

Când trăieşti în frică, deja ți-ai pus piedică singur: oricine sau orice vine către tine devine obstacol.

Frica nu are legătură cu responsabilitatea, grija, conştientizarea pericolului, efectiv este doar un mecanism de blocare.

O să spuneți "bine, da' unii oameni ştiu doar de frică, altfel ce ne-am face?"

Deci pentru că unii oameni nu au capacitatea de discernământ şi compasiune capabilă să asigure un răspuns la alt stimul în afară de frică, tu decizi că asta va fi viaţa ta? Neputința altor oameni de a coexista cu alte emoții în afară de frică?

Orice secundă petrecută în disperarea şi neputința pe care frica o aduce creează un vid emoțional, pe care îl vei umple cu tot ce rezonează cu el: furie, agresivitate, conflict, orgoliu, minciună.

Poți gândi un plan benefic pentru viața ta doar când ai ieşit complet din starea de frică. Altfel, cercurile vicioase devin prietenele tale care te însoţesc zi şi noapte, acasă şi la muncă, când eşti singur sau lângă cineva.

Mintea este pregătită şi în alertă să identifice pericolul şi dacă nu există tulburarea produsă de frică.

Suntem liberi când avem opțiuni dar din clipa în care apare frica, orice altă opțiune dispare.

Ceea ce actualizăm în trăirea noastră devine "setarea implicită" pentru fiecare răspuns emoțional în parte: cum vorbim, cum ne purtăm, cum iubim, cum ne vindecăm.

Din frică nu poți cunoaşte vreodată iubirea, pentru că ea înseamnă absenţa completă a fricii.

Ieşim din frică alegând să trăim în pacea simțirii noastre, în echilibrul minții trezite la propria sa limitare dar şi la potențialul său infinit de expansiune. Ieşim din frică prin alegerea prezentului, în locul incertitudinii viitorului, în locul durerii trecutului.