Cum se pot curăța păcatele moştenite din neam?

 

Cum se pot curata păcatele moştenite din neam? Amprentele din perioada intrauterină, din copilărie şi faptele înfăptuite de părinţi?

Cum vă spuneam, aici important e să vedem că păcatul este boală, este neputinţă. Noi nu moştenim păcatul ca vinovăţie, ci păcatul ca boală. Şi se poate vindeca aşa cum se vindecă orice boală: prin chemarea lui Dumnezeu în boala respectivă, prin lucrarea poruncilor, prin Sfânta împărtăşanie. Da? Prin conştientizarea acestei boli şi prin binecuvântare, prin asumare. Eu am făcut un fel de rugăciune - am pus-o pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro -, pentru moştenirea grea din neam.

Primesc darul vieţii de la părinţi, cu tot ce conţine el. Eu nu pot să spun „vreau asta", „nu vreau asta", că n-am cum! Am primit acest dar şi, în acelaşi timp, am primit darul vieţii harice, darul vieţii dumnezeieşti, la naşterea din nou prin Botez. Eu II aduc pe Dumnezeu - dacă m-am trezit, dacă am ajuns în acest stadiu -, îl aduc în viaţa mea bolnavă, [ca] s-o vindece. Şi El o vindecă cu aceste moşteniri cu tot! In acelaşi timp, mă despart, psihologic, de poverile care mă leagă - asta înseamnă a te lepăda de mamă şi de tată. A te despărţi psihologic de părinţi înseamnă a te despărţi de „aşa am făcut", „aşa am apucat noi", „n-avem încotro", „suntem blestemaţi"! Nu! Refuzăm aceste credinţe, ne despărţim de ele, da? Mă despart chiar de tatăl meu, care iubea păcatul sau desfrâul şi-aşa mai departe, mă despart de el, în sensul că nu vreau să fac ce-a făcut el, nu vreau să-i fiu credincioasă (este această fidelitate, continuăm „tradiţia"), dar, în acelaşi timp, nu mă despart de el, nu mă lepăd de el ca persoană, ci mă lepăd de stilul lui de viaţă, de păcatul lui, de boala lui. Şi, în acelaşi timp, ne ajută foarle mult iertarea.

Monahia Siluana Vlad