DACĂ AM ŞTI... POATE ALTFEL AM FI.

DACĂ AM ŞTI... POATE ALTFEL AM FI. Dumnezeu L-a trimis pe Iisus SĂ NE SALVEZE DE NOI!
Naşterea Domnului este despre LĂSAREA DE TINE nu despre hedonism! Iisus este şi va fi întotdeauna ÎN LOCUL UNDE NOI NU ÎL CĂUTAM NICIODATĂ. El este dincolo de interesul tău personal, este în starea în care nu vrei nimic mai mult pentru tine, şi se sărbătoreşte nedorind nimic mai mult pentru tine, după un an întreg în care ai fost detaşat, adică în cea mai mare bucurie posibilă pe pământ. Ai fost în locul acela în care indiferent cum au fost lucrurile, bune sau rele, pe tine nu te-au atins. Acolo este Iisus, când nu te-a interesat mai mult binele tău, adevărul sau dreptatea ta. El nu este în plăcerile exagerate ale simţurilor, ci din contră: este ACOLO UNDE TU UIŢI de mai mult bine pentru tine, CÂND NU VREI mai mult bine, când nu îţi aperi adevărul şi dreptatea, când te mulţumeşti cu puţin. EL NU ESTE ÎN SĂRBĂTORILE VICTORIEI TRUPULUI ASUPRA SUFLETULUI, ÎN SATURNALII. El este starea ta de desprindere.
Este o ruşine şi o ofensă adusă Creatorului faptul că omul sărbătoreşte numai cu trupul şi NUMAI PENTRU TRUPUL SĂU SUNT TOATE, când el este mai mult suflet, şi doar o îmbrăcăminte subţire îi este corpul. Dacă ai şti că până şi Bestia, care a luat acum, în timpurile noastre chip uman, ne desconsideră şi ne vede ca nişte animale preocupate numai să petreacă şi să consume, ce ai zice? Şi da, Bestia ne desconsideră și râde de noi, ce slabi suntem şi fără morală, fără bun simț, că nu rezistăm ispitelor, și înclinați spre plăceri fără capăt. Și ne mai și supărăm când ne pierdem plăcerea. Dar după un an de restrângere de sine continuă şi de desprindere de toate, noi ar trebui să sărbătorim - o dată cu naşterea Domnului-, în continuare, alţi ani de desprindere de toate. Pentru că a fi cu El este lucrul cel mai scump și important pentru noi în viaţa aceasta. Asta ne ține în viață. Nu am venit aici să ne întărim simţurile, ci SĂ LE DEPĂŞIM, SĂ NU LE VREM. NUMAI CÂND NU VREI LUMEA CU FERICIRILE EI, ÎL VREI PE DOMNUL! Nu am venit ca să câştigăm ceva din lumea aceasta, ci SĂ NU CÂŞTIGĂM NIMIC.
Chiar moartea ne arată că sensul vieții nu este lumea și fericirile ei. VIAŢA ACEASTA ESTE PENTRU DEPĂŞIREA ATRACŢIILOR ACESTEI LUMI, nu pentru satisfacerea lor. DEPĂŞIREA LUMII ESTE DUMNEZEU. În satisfacerea dorințelor fără capăt este suferință și asta arată că pierdem energie vitală. Și acolo El nu este. Satisfacerea dorințelor trupului peste nevoie este moartea trupului, pentru că plăcerile sunt ego și acesta presează apoi sufletul și îl duce dincolo de linia roșie subțire, și dacă nu mai poate să se ridice la suprafață, atunci el comandă extincția. Și de unde au pornit toate? De la EU MAI PRESUS DE TOATE, EU PERFECT.
Adică să te fereşti de mai mult! Dar cine Îl vrea pe Domnul? El este NU LUMEA. Când vrei lumea NU ÎL VREI PE DOMNUL, ci ÎL RESPINGI cu putere. Şi strigi: NU TE VREAUUU! Când vrei mai multă savoare și senzualitate asta strigi mereu. Când cauţi înnebunit fericirile simțurilor strigi: NU TE VREAUUU DOAMNE! El nu este acolo unde Îl cauți tu, în uman și lumesc. NU ESTE! Dacă sărbătorești simțurile, El nu este cu tine deloc. Benchetuiala este sărbătoarea simțurilor, a lumii, a umanului, a materiei, a... Este o lipsă de măsură și El nu este în lipsa de măsură.
DACĂ AM ŞTI... POATE ALTFEL AM FI.
IISUS ESTE STAREA TA ÎN CARE NU VREI NIMIC MAI MULT PENTRU TINE, CI TOTUL PENTRU CEILALŢI. Dacă ştii asta, cine Îl vrea pe Iisus? El nu este în îmbuibarea corpului, nu este în fericirile simţurilor, nu este în dorinţele de mai mult, nu este în mesele întinse, NU ESTE. Ci în lipsa meselor întinse, care se referă numai la eu, la trup, la savoare, la senzualitate, la uman si lumesc. Și El NU ESTE ACOLO.
EL ESTE ÎN MAI PUŢIN PENTRU TINE, în restrângere de sine, în puţin cu adevărat. Dar cine Îl vrea? Când vrei doar puțin, atunci pe Domnul Îl vrei și El va fi cu tine imediat. Dar noi mereu vrem mai mult bine pentru eu, pentru trup. Dar El nu este NICIODATĂ în mai mult bine pentru tine! Ci în simplu, modest, puțin. Dar cine Îl vrea? OMUL CÂND CĂUTĂ SAVOAREA ŞI SENZUALITATEA, A CĂZUT PE LOC DIN RAI. Uită-te la lăcomia de viață, de savoare, de senzualitate - acolo El nu este!
CÂND NU TE INTERESEAZĂ ACEST MAI MULT, MAI SAVUROS, MAI PLĂCUT, MAI SENZUAL, MAI ATRĂGĂTOR, ATUNCI EŞTI CU IISUS. Dar cine Îl vrea? Oamenii vor plăcerile simţurilor din plin, dar El nu este acolo. Sărbătorim naşterea Domnului, dar EL NU ESTE ÎN SAVOAREA ȘI BUCURIA SIMŢURILOR DELOC! Sau în mesele întinse! Atunci pe cine sărbătorim noi?
Pentru ca Dumnezeu se uită numai la comportament, la ce punem noi pe primul plan. Şi ce punem mai presus de toate, dacă facem din sărbătoarea naşterii Domnului, un banchet? Fericirea aceasta de suprafaţă, benchetuiala, mesele întinse, invitaţii gălăgioşi şi zgomotoşi, râsete şi ciocniri de cupe, sunt toate VICTORIA TRUPULUI ASUPRA SUFLETULUI - dacă este aşa, este de fapt O SĂRBĂTOARE A CĂDERII OMULUI. Somnul credinței naște monștri. După un an de zile în care nu ai vrut mai mult niciodată, şi te-ai mulţumit cu ce ai, când nu ai vrut să câştigi sau să învingi, când nu ai luptat pentru tine şi nu te-ai apărat deloc, naşterea Domnului este acum un legământ pe care Îl faci cu El în continuare, că în anii care vin vei fi numai cu El şi al Lui.
PENTRU TINE, DOAMNE, TOATE!
Crăciunul este o sărbătoare a purităţii şi sensibilităţii, a gingăşiei şi a fineţii unei vieţi delicate dedicate Domnului, adică celorlalţi, nu ție, nu mai mult binelui trupului tău. Aici nu este vorba despre eu şi numai eu. Ci de pierderea eului, de dăruire fără margini. Dar în dăruire de sine, tu nu mai ești, ci numai El este. Dar oamenii vor numai binele lor, nu pe al celorlalți, deci NU ÎL VOR PE IISUS.
CRĂCIUNUL ESTE SĂRBĂTOAREA PIERDERII EGOULUI, A LĂCOMIEI DE MAI MULT BINE PENTRU SINE. Dar este și în realitate așa? Ne purtăm noi așa? Cu reținere? Reținerea e prezența Domnului! Este o sărbătoare a reținerii în continuarea unui an de reținere de sine în toate. În divin intri imediat când nu ai un interes personal. Dar cine Îl vrea pe Iisus?
De aceea, pentru că nu ne lăsăm pe noi niciodată, noi nu Îl simțim pe Iisus NICIODATĂ. Iisus este viu și este chiar restrângerea ta, când laşi de la tine şi nu lupți şi nu te aperi, este chiar dragostea ta fără să vrei nimic pentru tine, este starea ta de desprindere, când lași lucrurile să curgă și nu intervii, atunci ești în Iisus Hristos. El este starea ta de dăruire, atunci când sari în ajutorul celorlalţi și pe tine te uiți.
Crăciunul este despre Iubire. Este despre uitare de sine. Dar IUBIREA ÎNSEAMNĂ NU EU MAI PRESUS DE TOATE, NU INTERESUL MEU, NU MAI MULT BINELE MEU, NU SATISFACŢIILE, NU SAVOAREA, NU SENZUALITATEA MEA. Ci uitare de sine, când nu te mai iei în seamă. Iubirea este despre dăruirea ta fără aşteptări, la infinit şi orice ar fi, este despre sacrificiu şi jertfă.
Şi noi întâmpinăm puritatea şi curăţenia sufletului pruncului Iisus, simbol al curăţeniei trecerii noastre prin viaţă, Îl întâmpinăm, cum? Dumnezeu L-a trimis pe Iisus SĂ NE SALVEZE DE NOI! Şi noi ce am făcut? L-am ucis. Şi acum Îl ucidem din nou, prin fiecare benchetuială, prin râsete fără noimă și chiote fără sens, o bucurie falsă a trupului trecător. O victorie a materiei asupra spiritului, dar asta înseamnă împingerea sufletului spre moarte. Când trupului tău îi este bine și se bucură, sufletul tău își așteaptă pieirea, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin toate acestea sărbătorim de fapt moartea sufletului? Râsul acela al oamenilor, fericirea lor superficială şi fără noimă, fără sens, este o jignire adusă Cerului. Încă odată şi încă odată, în fiecare an, sărbătorim de fapt uciderea lui Iisus pe cruce, care este benchetuiala mai presus de toate, ciocnirea cupelor si mesele îmbleșugate. Prin acestea Îl omorâm din nou pe Iisus, și Bestia râde de noi că nu înțelegem ce ne facem singuri. Ce s-a întâmplat atunci?
A fost ucisă Dragostea, sensibilitatea, delicateţea, fineţea sufletului omenesc, reținerea, sensibilitatea. Sufletul omenesc. Şi oamenii au zis: NU ÎL VREM PE IISUS! NU ÎL VREM! Şi acum, prin sărbătoarea burţii, spun la fel, pentru că NU VOR PUȚINUL, NU VOR MODESTIA, NU VOR CUMINȚENIA ȘI NICI SMERENIA, NU ÎL VOR PE IISUS! Vor mesele îmbelșugate, ciocnirea cupelor și râsul strigător la cer. Și toate asta în fața Domnului! Îți dai seama?
Noi vrem lumea cu plăcerile ei, vrem sa petrecem, chiar dacă asta înseamnă pierzanie în lumea de dincolo şi scrâşnetul dinţilor. Nașterea lui Iisus este doar o ocazie de petrecere PENTRU OMUL FĂRĂ SUFLET. Adică Îi spunem Tatălui din ceruri că NU VREM SĂ FIM SALVAŢI DE NOI ÎNŞINE. NU VREM! ÎNȚELEGI? Și reacționăm imediat că egoului nu îi place aceste cuvinte, că îl arată ce face cu noi. Și Iisus a venit degeaba, că noi NU ÎL VREM să ne salveze de noi! Chiar de ziua nașterii Lui. NU ÎL VREM! Noi vrem să ne bucurăm cu simțurile, să petrecem tot timpul și considerăm viața ca o continuă adăugare de satisfacții la trupul nostru. Nu ne interesează sufletul.
NU NE INTERESEAZĂ!
Facem totul pentru trup, nici nu știm că avem un suflet, și pentru că nu facem nimic pentru el, nici nu îl simțim. Suntem FĂRĂ SUFLET, adică NEMILOȘI, HAINI. Pentru că nu ne convine să facem ceva pentru el, că AR ÎNSEMNA SĂ NE SACRIFICĂM PENTRU CEILALȚI GRATUIT ŞI FĂRĂ RĂSPLATĂ, SAU SĂ NE MULȚUMIM CU PUȚIN, ȘI ASTA NU NE PLACE. Și acum ar însemna o continuare a simplității și restrângerii din timpul anului, garanție a unei vieți în Dumnezeu în continuare. În ziua aceasta noi făgăduim Domnului și Îi arătăm că suntem pe cale și nu o vom părăsi niciodată! Aceeași smerenie de un an întreg o vom avea și mai departe.
Deci, DACĂ NU NE PLACE SĂ DĂRUIM GRATUIT EFORTUL ȘI GRIJA NOASTRĂ CELORLALȚI, NOUĂ NU NE PLACE DE DUMNEZEU ȘI ÎL RESPINGEM. Dacă nouă ne place să petrecem cu simțurile, NU NE PLACE DE IISUS ÎN ZIUA LUI. Este ca și cand am zice: nu vrem sa auzim de EL. NOI VREM SĂ PETRECEM CU SIMȚURILE. Că vrem lumea mai presus de toate. Adică cine este lumea, şi cui îi este lăsată? Şi i-a zis diavolul Domnului Iisus: iți dau toată lumea asta cu toate bogățiile ei, toate sunt ale Tale! Şi Domnul Iisus ce a spus? Piei de aici... dar NOI O VREM, şi considerăm că singura rațiune a existenței noastre este să avem cât mai multe satisfacții ale lumii, deci noi ne închinăm cui, dacă vrem lumea? Și acum vrem mese îmbelșugate și râsete și gălăgie, chiote și benchetuială. Dar pe cine serbează ele? Și vrem să petrecem cu simțurile la maxim. Nu este asta o jignire adusă Creatorului, care L-a trimis pe Iisus ca să ne salveze de noi, de patimile noastre?
CÂND VREI LUMESCUL SI UMANUL, NU IL VREI PE DOMNUL. Dumnezeu este dincolo de trăirea intensă în simțuri, dincolo de patimi si de râsete și ciocniri de cupe, EL ESTE NEDORINȚA TA ÎN A TRĂI INTENS ÎN SIMȚURI.
Fericirea noastră a simţurilor, ce arată? Trupul a învins sufletul, materia a învins spiritul. Punem plăcerile trupului peste toate și așa cădem. Deci de sărbătoarea naşterii Domnului, noi Îl ucidem încă odată pe Domnul nostru Iisus. Când vrei simțurile aprinse nu Îl vrei pe Iisus. Dar dacă toate zilele acestea ar fi cumpătate, cu infinită măsură în toate, atunci El ar fi cu noi, pentru că EL ESTE ACOLO UNDE INIMA ESTE SIMPLĂ ŞI NEZGOMOTOASĂ, UNDE ESTE PACE ȘI BUNĂ MĂSURĂ ȘI REȚINERE DE SINE, EL ESTE ÎN CUMPĂTARE, ÎN MILOSTENIE, ÎN SMERENIE, ÎN IUBIRE ȘI DĂRUIRE FĂRĂ CAPĂT. El este în linişte, nu în zgomote şi râsete și în lăcomia simțurilor.
Sărbătoarea naşterii pruncului Iisus, este o lucrare fină a Domnului, şi miraculoasă, înălțătoare. Nu este cu dansuri, muzica şi vorbe fără capăt. Nu erau dansurile, râsetele și ciocnirile de cupe acolo, la nașterea Lui. NU ERAU. Astea sărbătoresc de fapt Victoria corpului, a lumescului şi umanului asupra sufletului, victoria nefârtatului. Şi ce am realizat? Ziua Domnului se sărbătoreşte exact ca celelalte zile din timpul anului când am fost smeriţi, atenţi să nu vrem niciodată mai mult şi SĂ NU DERANJĂM, SĂ LĂSĂM LOC, să Nu vrem să stricăm corola de minuni a lumii.
ZIUA DOMNULUI NU ESTE DESPRE EU ŞI NUMAI EU, nu este despre mult ci despre puțin, nu este despre mâncăruri fel de fel și cupe de vin, este despre lipsa eului, a interesului meu. Că nu erau acolo la nașterea Domnului toate astea. NU ERAU ACOLO! CÂND EŞTI FĂRĂ TINE, ATUNCI EŞTI CU IISUS MEREU, și când nu vrei mai mult niciodată, atunci este Iisus cu tine. Dar cine Îl vrea? Și noi Îl sărbătorim acum în aceeași atmosferă de simplitate, și pace ca atunci, fără cupe și râsete fără capăt, ca sa simțim MINUNEA Nașterii pruncului Iisus, care nu este în zgomotul râsetelor noastre. NU ESTE în fericirile fără capăt ale simțurilor. Noi benchetuim pentru că NU ÎL VREM. Dacă L-am vrea, L-am slavi cu măsură, în liniște și pace așa cum a fost la nașterea Lui.
Numai dacă avem această lipsă a accentuarii simțurilor, noi Îl vom simți pe Iisus prezent și acum, căci El nu are ce căuta într-un spirit preocupat numai de petreceri și benchetuială. El nu este în ciocnirea cupelor.
ŞI CA SĂ FIE ASTĂZI, ÎN ZIUA NAŞTERII LUI, ÎN SUFLETUL NOSTRU, TREBUIE SĂ FIM CU EL ÎN TOATE ZILELE ANULUI DE PÂNĂ ACUM, LA FEL CUM ESTE EL, la fel de smerit si simplu. El este chiar lepădarea ta de sine din totdeauna, El este dăruirea ta fără aşteptări, El este acceptarea ta fără reacţie din tot anul, El este lipsa ta de apărare, nedorinţa ta de a lupta sau a te apăra, sau de a face ceva mai mult PENTRU TINE, când nu vrei savoare și senzualitate. Dar Iisus nu poate fi în zâmbete şi râsete fără sens, în mesele îmbelşugate, căci toate astea înseamnă EU ŞI NUMAI EU, și sunt cădere. Şi ştie fiecare ce înseamnă EU PE PRIMUL PLAN, EU PERFECT, PENTRU MINE TOATE. Știe fiecare?
Iisus este retras de nu-L vezi, şi nu-L poţi atinge. NUMAI ATUNCI CÂND VEI FI SIMPLU, MODEST ŞI SMERIT - LA FEL CA EL- ÎL VEI SIMȚI CU TOATĂ FIINȚA TA! Altfel nu. Și orice ai face, dacă pui lumea pe primul plan, El nu va fi pe niciun plan. Dar cine Îl vrea? Căci toată această bucurie nefirească și nenormală a simțurilor arată doar că noi NU ÎL VREM DELOC ȘI NU ÎL TRĂIM, ȘI EL NU ESTE CU NOI! În simplitate și modestie este Iisus, și numai în această trăire Îl vom simți puternic și Il vom slavi, cu toată ființa noastră. Altfel Nu Îl slavim pe Domnul, ci pe celălalt cu patimile și aceluia ne închinăm. Ceea ce punem pe primul plan, aceluia ne închinăm! Domnul priveste numai la comportamentul nostru și la ce punem mai presus de toate. De aici încolo fiecare vede și știe pe cine vrea.
Pe tine, Doamne, Te iubesc si pentru Slava ta toate le fac!
Slaviti-L pe Iisus, Doamne ajută!
Dacă El nu este în comportamentul nostru, El nu este niciunde!