Cinstirea Icoanei Maicii Domnului ”Kozelciansk”*

 Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârșitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârșia icoanei este necunoscută, știm despre ea numai că a fost făcută în Italia și a fost adusă în Rusia de una dintre însoțitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparținut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, își fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav. Nici doctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accidentul grav, punând numai un pansament și recomandând băi fierbinți și suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârșitul postului, nu se văzu nici o ameliorare.

După praznicul Sfintelor Paști, se leză și celalalt picior al fetei, iar apoi ambii umeri și șoldul stâng se dizlocară, provocându-i dureri mari ale coloanei vertebrale. Atunci, doctorul îl sfătui pe conte să o ducă grabnic pe fiica sa în Caucaz pentru o tratament cu ape minerale și aer curat de munte. Călătoria lor spre Caucaz pricinui dureri și mai mari copilei care nu își mai simți mâinile și picioarele, nici când în urma ciupiturilor.

Astfel, fură siliți de avansarea bolii și de ineficacitatea tratamentului să se întoarcă acasă.

În luna octombrie, contele călători împreună cu fiica sa la Moscova, unde consultă mai mulți specialiști care spuseră că nu pot face nimic pentru sărmana copilă.

Atunci, părinții ei fură cuprinși de deznădejde. Însă, pe neașteptate mai căpătară puțină nădejde căci avea să sosească peste puțin timp la Moscova un profesor din străinătate. La cererea copilei, se reîntoarseră acasă până la sosirea acestuia. La 21 februarie 1881, primiră o telegramă care îi înștiința de sosirea doctorului la Moscova.

Cu o zi înainte, mama Mariei îi propuse fiicei sale să se roage dinaintea icoanei Maicii Domnului:

– Masha, mâine mergem la Moscova. Ia icoana și hai să o curățăm și să ne rugăm Maicii Domnului să îți tămăduiască boala.

Copila care era neîncrezătoare în medici, își puse toată nădejdea în Dumnezeu și luă icoana și începu a curăța cu o pânză, iar apoi o strânse la piept, rugându-se din adâncul sufletului pentru tămăduire. Dintr-o dată, simțind că îi revine puterea în trup, o strigă pe mama sa plângând:

– Mamă, mamă, îmi simt picioarele! Îmi simt mâinile!

Desfăcu benzile de metal și începu să meargă prin cameră, în timp ce ținea în brațe icoana Maicii Domnului

Preotul satului fu chemat îndată și săvârși o slujbă de mulțumire dinaintea icoanei. Vestea minuni se răspândi prin satele din împrejurimi. Contesa și Maria merseră la Moscova luând cu ele icoana. Vestea se răspândi și în Moscova, iar oamenii începură a veni să o vadă, iar mai apoi merseră la biserica unde fu dusă spre închinare icoana.

Icoana Maicii Domnului săvârși și alte tămăduiri. Când familia contelui se întoarse în Kozelscina, oamenii deja știau de minunile săvârșite de icoană și mulți veneau să i se închine. Din pricina cinstirii crescânde, familia nu mai putu ține icoana acasă, așa că episcopul Poltavei Ioan spuse să fie dusă pentru o vreme într-o capelă, la 23 aprilie 1881.

În fiecare dimineață, se slujeau acatiste sau slujbe de mulțumire dinaintea icoanei.

În anul 1882, se ridică un paraclis, apoi o biserică. Iar la 1 martie 1885, se înființă o mănăstire de maici care la 17 februarie 1891 fu închinată Nașterii Maicii Domnului.

În prezent, icoana Maicii Domnului se află în Mănăstirea din Krasnogorsk, aproape de Kiev. Cu timpul se făcu și Acatistul icoanei.