Aspazia Oțel Petrescu

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Astăzi, Aspazia Oțel Petrescu a plecat să se odihnească în brațele Domnului.

Aspazia Oţel Petrescu s-a născut la 9 decembrie 1923 în comuna Cotul Ostriţei, Ucraina de astăzi. A fost primul dintre cei doi copii ai învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. A urmat cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). A fost înscrisă la Liceul din Bălţi și retrasă după un trimestru, pe caz de boală. Între 1936-1940 a urmat cursurile la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În frământările anului 1940 a pierdut din nou un an şcolar. În 1941 a reluat cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi, în particular, concomitent, clasa a 6-a. Și-a ajuns din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 a întrerupt şcoala, luând calea refugiului. Bacalaureatul l-a dat la Orăştie, în 1944, sub bombardamente.

Între 1944-1948 a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai – primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, şi apoi la Cluj. În timpul facultăţii a conferențiat în cadrul Frăţiei Ortodoxe Române Studențești, cu lucrarea „Iisus în poezia română”. A fost una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, care o va încuraja să-şi cultive talentul literar. Între 1946-1948 a lucrat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus istoricul Silviu Dragomir.

La 9 iulie 1948 a fost arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără posibilitatea de a susţine examenul de stat. A fost condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi devenit deja clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderenţa la Cetăţuia – organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legionară, similară Frăţiilor de Cruce – organizaţia de tineret a bărbaţilor – din cadrul Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În 1958, în loc de eliberare, i s-au dar încă 4 ani de închisoare, pe care i-a executat trecând prin închisorile comuniste Mislea, Jilava, Botoşani și Arad – de unde a fost eliberată. Apoi s-a mutat cu mama sa, pensionară și văduvă, în Roman.

Cu foarte mare dificultate a reușit să se angajeze pe un post de contabilă la o cooperativă din Roman. În 1964 s-a căsătorit cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi murise soţia. Împreună cu acesta îi creşte pe cei doi copii orfani, care ajung calificaţi (fiul - inginer, iar fiica - medic). În 1977 îi moare mama, în 1987 - soţul, iar în 1998 - fratele.

După decembrie 1989 a participat la toate comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind coorganizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea, locul de pomenire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor şi sfintelor din temniţele comuniste. În 2007 primeşte Premiul Fundaţiei Culturale Lucian Blaga pentru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului Internaţional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva.

***

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Atunci, ea a transmis un mesaj către tineri: „Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”.

 De mulți ani mărturisitoarea din inchisorile comuniste Aspazia Oțel  avertiza ce trăim si ce urmează să trăim în viitorul apropiat... doar că  înainte să citim și să înțelegem cele de mai jos avem nevoie de :  credință, spovedanie și smerenie ca Sfântul Duh să ne lumineze să și putem înțelege..

   Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu despre cei care cred că prin crearea unor organe făcute din nanoparticule, similare celor vii, vor câștiga veșnicia aici pe pământ sau vor trăi cel puțin 150 de ani

Apărarea creștinilor în fața asaltului biometric: „În prezența Sfintei Euharistii, biometria cade! Dacă ai numele lui Iisus în minte, nu-ți pot face nimic. Singur numele lui Iisus te apără de aceste ingerințe obținute prin radierea conștiinței care poartă scânteia divină în ea”

Președintele Chinei, Xi Jinping: „Biotehnologia este în continuă dezvoltare. Predicțiile sunt că în acest secol sunt șanse mari să trăim până la 150 de ani. Organele umane pot fi transplantate continuu. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai tânăr şi (poţi) chiar să obţii nemurirea".

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: „Dar să vedeți ce am primit eu ca răspuns. Ăștia au reușit să creeze nanoparticula. Deci, ei au putut să creeze organe care sunt similare celor vii, dar care sunt mai rezistente și mai eficace decât cele vii. Deci, un implant cu un ficat făcut din nanoparticule este viu, nu este respins. Nu sunt respinse niciodată organele acestea. Și pe această chestie, aceștia ne promit o viață de cel puțin 150 de ani. Vă puteți imagina că ei tind să afirme că pot câștiga, prin nanotehnică, veșnicia sau, în orice caz, vârsta matusalemică. Au comunicat la un moment dat că au reușit cu nanoparticula să creeze o conștiință fără Dumnezeu. Conștiința oricărui om, fie că este creștin, fie că nu este creștin, are în ea cunoașterea existenței lui Dumnezeu. Așa era și considerată, întotdeauna, dovada cea mai peremptorie că Dumnezeu există. Toți filosofii mari au avut ca argument palpabil și verificabil de toți tocmai chestia aceasta: conștiința noastră se naște, se formează odată cu noi, și în ea este conștiința de Dumnezeu. Vrăjmașii au reușit să înlăture această conștiință a noastră îndumnezeită sau cu scânteia dumnezeirii în ea și să pună o conștiință nano, fără cunoașterea lui Dumnezeu. Pot să facă acest implant de oriunde. O trimit direct în ADN, de la orice distanță, și omul habar nu are că a primit-o. Și te trezești dintr-odată un om demonizat. În loc să ai conștiința care are în ea scânteiuța divină pe care Dumnezeu ți-o trimite la facere… 

Noi, creștinii, știm că în momentul în care este fecundată celula, în același moment din inima lui Dumnezeu pleacă această luminiță, care este în sinele tău toată viața, și cu care mergi în Înviere. Ei, am zis, Dumnezeule, ce ne facem? N-ai cum să te aperi dacă el o poate trimite de oriunde direct în ADN și tu habar n-ai că ai primit-o! M-am speriat foarte tare. 

A apărut mai târziu o știre care pur și simplu m-a uluit. Cei de la NASA au niște birouri speciale, niște laboratoare speciale, adevărate cetăți, în care verifică toate adevărurile creștine. Toate sunt verificate. Au concluzii uluitoare. Ei știu ce înseamnă într-adevăr miracolul divin. Și au verificat de pildă chestia cu 40 de zile. Într-adevăr, în a 40-a zi, omul merge la judecata personală. S-au convins că nu este poveste, așa este, verificat de ei. Au verificat și de data aceasta să vadă care sunt șansele nanoparticulei și ce face o asemenea conștiință în continuare, în dezvoltare. Și au constatat că în prezența Sfintei Euharistii, deci în prezența împărtășaniei, toate cad! Organele, conștiințele, nu fac două parale. Biometria cade! Deci, într-un organism care este spovedit și împărtășit, toate se reduc la zero, nu numai nanoparticula, ci și cipul care a fost implantat. Când Iisus s-a jertfit și a constituit taina prefacerii darurilor în Trupul și Sângele Mântuitorului, de-atunci știa că va fi apărarea noastră. Deci, prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie nu ne câștigăm numai mântuirea, ci ne apărăm și de ultimul asalt care va fi dat asupra noastră. 

Și au mai descoperit ceva. De-aia ei lucrează asupra creierului. Toate uneltele lor se plimbă în creierul nostru ca pe bulevard. Dacă ai numele lui Iisus în minte, iar nu-ți pot face nimic. Singur numele lui Iisus te apără de aceste ingerințe obținute prin radierea conștiinței care poartă scânteia divină în ea.

Însă, în ce privește biometria, acolo este o problemă. Cipurile acestea de acum sunt doar experimente și un fel de a obișnui organismele și omul, în totalitatea lui, cu acest sistem. La urmă, implantul cipului ultim, care le cuprinde pe toate celelalte, se face pe mână sau pe frunte. Sunt singurele două puncte unde laboratoarele de la NASA au constatat că poate fi influențat liberul arbitru. S-a ales fruntea pentru că s-au gândit că unii creștini își vor tăia mâna când vor afla adevărul. Capul nu și-l vor putea tăia. Și atunci au căutat un alt punct, pe frunte, și l-au găsit. Dar de ce se întâmplă chestiunea aceasta? Nenumitul n-are nevoie de așa ceva. Vă dați seama, dacă el poate să trimită o nanoparticulă din Cosmos, ce-i trebuie lui toată complicația aceasta biometrică? Îi trebuie, pentru că diavolul l-a ispitit pe Dumnezeu în problema Iov. Diavolul a venit și i-a spus: „Doamne, de ce pariezi pe om, că e un ticălos? Te trădează. Lasă-mă să-i fac ce știu eu și să vezi că Te scuipă în față și Te neagă. Mă alege pe mine”. Și Dumnezeu i-a zis atunci: „E în regulă! Eu de-aia i-am dat lui liber arbitru, ca să aleagă. Dar îl lași să aleagă. Te alege pe tine, e al tău. Mă alege pe Mine, e al Meu. Dacă tu îl pui cu biciul să te aleagă pe tine, e tot al meu. Pentru că l-ai obligat. I-ai încălcat liberul arbitru cu care Eu l-am înzestrat”. 

Deci, clar, asta este. La Pitești s-a văzut că așa este. Primii care au murit dintre cei care au căzut, care au blasfemiat, care au bătut, care n-au mai știut ce este cu ei, pentru că au fost duși cu biciul acolo, au plecat la Domnul în lumină. Marcel Petrișor și Părintele Calciu Dumitreasa fac mărturisirea aceasta în legătură cu Costache Oprișan, care a fost cel mai călcat în picioare dintre toți, a fost martirul cel mai martir. A fost cu adevărat serafimul martirilor, cum i s-a spus. A murit înainte să se recupereze total. Părintele Calciu a vrut să-l salveze, știți cum. Nu a reușit. Când a murit, era o zi mohorâtă, tristă, urâtă. În momentul când l-au scos ca să-l ducă la groapă, a răsărit un soare, nu se știe de unde și cum! L-a îmbrăcat într-o lumină încât părea făcut din aur! Deci, clar, a murit în lumină, a murit ca un serafim! Ca un serafim ce era! 

Dumnezeu respectă propriile Sale legi. Le respectă! De aceea noi nu trebuie să acceptăm cipul. Este capcana diavolului că alegem. „Eu nu i-am obligat. Eu le-am spus să aleagă”. El aici folosește o viclenie de fapt, pentru că cel care va alege să nu primească cipul va da dovadă de eroism. Pentru că alege moartea civilă. Ai ales moartea civilă, ai ales veșnicia. Clar. Cel care refuză cipul nu va putea să se hrănească, nu va putea să se îmbrace, nu va avea unde să locuiască. Deci, el este osândit la moartea civilă. Este o moarte lentă, într-o lume foarte mizerabilă pentru tine. Pentru că nu vei putea avea proprietate, dacă nu pui pe ea semnătura electronică, care va fi introdusă în cip. Nu vei putea să folosești salariul tău, care va fi într-un card și, în limita cardului, tu îți cumperi după nevoile tale, dar nevoile tale sunt calculate și limitate de cel care te conduce, care te dirijează. Dar diavolul nu-și dă seama că acestea sunt constrângeri, pe Dumnezeu nu-l poate înșela. Formal, diavolul poate să spună că noi am ales. Și de aici suntem ai lui. Atunci, noi nu-l alegem! Cu orice risc, nu-l alegem!

Aceasta este povestea biometriei. Deci, până la cipul pus pe mână sau pe frunte nu este un pericol neapărat. Dar este ca și cum ai da un deget. Dai unul, dai al doilea, dai al treilea, și până la urmă îți ia mâna toată. Îți va fi mai ușor să refuzi dacă ai exercițiul acesta al refuzului la fiecare etapă. Dar principal este atunci, la ultima etapă, să nu alegem cipul. Pentru că este o capcană, o viclenie a diavolului. N-are nevoie de chestiunea asta, ne poate demoniza fără cip. Au spus-o ei înșiși, au recunoscut. Dar, ca să fie valabilă învoiala lui Iov în fața lui Dumnezeu, el spune că noi alegem”.