Obiceiuri și tradiții de Sfântul Dumitru.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru, sărbătorit pe 26 octombrie, protector al iernii și al păstorilor, fiind denumit și „cel ce deschide iarna”. Iată ce trebuie să pui sub pernă în noaptea dintre 25 și 26 octombrie, pentru noroc și abundență.

Printre obiceiurile din noaptea de 25 spre 26 octombrie, tinerelor li se recomandă să așeze sub pernă o plantă de busuioc sfințit, cu speranța că Sfântul Dumitru le va înfățișa chipul celui sortit să le fie soț.

Pe lângă busuioc, în unele zone ale țării, se mai practică punerea sub pernă a altor obiecte, potrivit redactia.ro, cum ar fi:

Fire de grâu sau semințe de plante – acestea simbolizează fertilitatea și prosperitatea, fiind folosite pentru a atrage norocul în viața personală și în gospodărie.

 

De Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, există mai multe tradiții și obiceiuri legate de acest sfânt, care este considerat unul dintre marii protectori ai iernii și ai păstorilor. În folclorul românesc, Sfântul Dumitru este cunoscut și ca „Sfântul care deschide iarna,” fiind asociat cu începerea anotimpului rece.

ce semnificație au aceste lucruri

Mai jos, dezvoltăm pe larg despre tot ceea ce înseamnă aceste lucruri.

1. Busuioc sub pernă pentru vise premonitorii Cel mai răspândit obicei este punerea busuiocului sub pernă. Se spune că fetele tinere care vor să-și viseze ursitul sau să afle cine le va fi viitorul soț trebuie să pună un fir de busuioc sfințit sub pernă în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Uneori, busuiocul este stropit cu apă sfințită înainte de a fi pus sub pernă, pentru a avea un efect mai puternic. Se crede că, în vis, Sfântul Dumitru le va arăta chipul celui care le este sortit să le devină soț.

2. Obiecte legate de noroc și bunăstare Pe lângă busuioc, în unele zone se pun sub pernă obiecte considerate aducătoare de noroc sau bunăstare: Monede – simbolizează atragerea prosperității și a belșugului. Acest obicei se practică pentru a avea noroc la bani sau pentru a aduce prosperitate în casă. Grâu sau porumb – se pun sub pernă pentru a avea un an îmbelșugat și pentru a atrage norocul în muncă și recolte. Este un obicei mai frecvent întâlnit în mediul rural, mai ales în comunitățile de agricultori. O crenguță de vâsc sau măceș – se pune sub pernă pentru a aduce sănătate și protecție împotriva energiilor negative sau a ghinionului.

3. Fire de păr sau obiecte personale ale persoanei iubite Unele tradiții spun că, pentru a întări dragostea sau a atrage persoana iubită, se pot pune sub pernă obiecte personale ale acesteia, cum ar fi un fir de păr, o batistă sau un mic obiect care aparține acelei persoane. Acest obicei are rolul de a apropia pe cei doi și de a le întări legătura afectivă.

Sărbătoarea de Sfântul Dumitru (26 octombrie) – Ritualuri de pregătire pentru iarnă

25 octombrie 2024

În fiecare toamnă, odată cu răcirea văzduhului și foșnetul frunzelor ce cad în dansuri de aur și arămiu, românii păstrează o tradiție ce pare desprinsă dintr-o lume de basm: Sărbătoarea de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie. O poveste ce se transmite din generație în generație, această sărbătoare semnifică nu doar sfârșitul anotimpului de lucru la câmp, ci și pregătirea simbolică a satului pentru iarna ce se apropie. Acest moment este înconjurat de credințe, obiceiuri și ritualuri sacre, păstrate cu grijă și respect pentru a asigura prosperitatea casei și a gospodăriei.

Sfântul Dumitru

Povestea ne poartă departe, în vremuri când oamenii trăiau în comuniune cu natura și în armonie cu credințele lor străvechi. Sfântul Dumitru, cunoscut în popor și ca Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, era văzut nu doar ca un sfânt protector al vitejilor, ci și ca cel care, la mijlocul toamnei, „încuia” pământul pentru iarnă. Conform tradiției, de Sfântul Dumitru începe să se simtă adevărata răceală a iernii. Odată cu această zi, pământul intră într-un fel de somn adânc, așteptând primăvara. Acest simbol puternic a făcut din Sfântul Dumitru o figură venerată în special în rândul ciobanilor și agricultorilor, cei care depindeau de bunăvoința naturii pentru a trăi.

La fel cum Sfântul Gheorghe „deschide” anul agricol în primăvară, Sfântul Dumitru este cel care „închide” ciclul agricol, pregătind oamenii și întreaga natură pentru sezonul rece. Aceste două sărbători sunt văzute ca porți simbolice ale timpului și ale anotimpurilor. Oamenii se pregătesc să le întâmpine cu obiceiuri și ritualuri sacre.

Obiceiuri și tradiții de Sfântul Dumitru

Focurile lui Sâmedru

La sat, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, începe un ritual vechi, cunoscut sub numele de „Focurile lui Sâmedru”. Este un ritual dedicat purificării și ocrotirii, menit să alunge spiritele rele și să aducă noroc peste case și câmpuri. Focurile sunt aprinse pe dealuri sau în curți, iar întreaga comunitate se strânge în jurul lor. Flăcările înalte și jucăușe par să facă o legătură între cer și pământ, între trecut și viitor.

Tinerii sar peste focuri pentru a-și asigura sănătatea și norocul în anul ce vine. Copiii aruncă în foc frunze și crengi, crezând că fumul purificator îi va feri de boli. Se spune că, dacă tânărul sărea cu îndemânare și flacăra rămânea înaltă, avea să aibă parte de o viață plină de bucurii și sănătate. Oamenii mai în vârstă, așezați la marginea focului, povestesc legende și cântece vechi, perpetuând tradiția.

„Ziua lupilor”

În tradiția populară, Sfântul Dumitru este cunoscut și ca un protector al animalelor sălbatice, în special al lupilor. În unele părți ale României, această zi mai este cunoscută drept „Ziua Lupilor”, iar oamenii țin cont de superstiția că lupii capătă puteri misterioase. Se spune că lupii își pot schimba privirea, iar cei care nu respectă această sărbătoare pot cădea victime acestora.

Oamenii nu se ating de cuțite sau de alte obiecte ascuțite pentru a nu atrage ghinionul, iar unii păstrează oase de la masa de Sfântul Dumitru, pe care le așază la marginea gospodăriei pentru a proteja casa de lupi. Este o zi în care frica și respectul pentru natură se împletesc armonios.

Târgurile de Sâmedru

Târgurile de Sâmedru erau ocazii esențiale pentru pregătirea proviziilor de iarnă. Oamenii din satele învecinate se adunau pentru a face schimb de bunuri: cereale, animale, obiecte meșteșugite. Atmosfera acestor târguri era una de sărbătoare, iar copii și tineri se bucurau de jocuri și cântece populare. Aceste târguri marcau sfârșitul lucrului pe câmp și dădeau oamenilor prilejul de a se pregăti pentru lunile lungi de iarnă.

Pe lângă negoț, târgurile aduceau cu ele și posibilitatea ca tinerii să se întâlnească și să se cunoască. Astfel, sărbătoarea lui Sâmedru devenea și un prilej de a lega prietenii și, adeseori, de a pune bazele unor noi familii în sat.Sfântul Dumitru este patronul ciobanilor

Dacă de Sfântul Dumitru este vreme urâtă, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna se va prelungi şi vremea va frumoasă. Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, pentru că ciobanii sunt cei care află dacă vremea va fi bună sau rea pentru ei. Ciobanii își pun cojocul în mijlocul oilor și urmăresc ce oaie se va așeza pe el. Dacă se așează o oie neagră, iarna va fi blândă, dar dacă se așează o oaie albă, urmează o iarnă friguroasă și aspră.

Tot pe 26 octombrie, de Sfântul Marele Mucenic Dumitru, se taie coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumoasă.

Tradiții specifice: în Bucovina, persoanele care seamănă usturoiul după Sfântul Dumitru vor avea doar pagubă anul viitor.
În zona Olteniei, oamenii spun că doar daca cine respectă toate tradițiile sărbătorii este cu adevărat protejat de necazuri și primejdii.

În anumite zone ale țării, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.

Sfântul Dumitru usucă plantele și bagă căldura în pământ

În tradiția populară românească, se spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Cu alte cuvinte, el aduce iarnă. De aceea, se zice că Sfântul Dumitru bagă căldura în pământ.

Ca să combată asta, țăranii români aprind focul, iar copiii sar peste el, pentru a fi sănătoși. Se zice că focul încălzește morți și alungă fiarele. Cărbunii rămași după stingerea focului se aruncă în grădină ca să fie roditoare. Focul este protector și apără de rele, decazuri și protejează copiii și căsătoriile.