Avva Antonie a văzut în văzduh cetele îngerești și soboarele prorocilor și ale apostolilor, iar în mijloc era sufletul Sfântului Pavel Tebeul, mai curat decât soarele, suindu-se spre cer.
Cuviosul Antonie, viețuind în pustiul Egiptului cu ucenicii săi, după cum ne-au povestit Macarie și Plotin, ucenicii lui, care l-au și îngropat, că la nouăzeci de ani ai vieții bătrânului, i-a venit dor să se ducă în pustia cea mai dinăuntru, ca să vadă dacă s-ar afla vreun rob al lui Dumnezeu, care mai înainte de dânsul să se fi sălășluit în pustia aceea, și să fi ales o viață ca a lui, depărtată de oameni; deci, într-acel pustiu, cinci ani rugându-se lui Dumnezeu, ca să nu-i treacă cu vederea rugăciunea lui, într-o zi a auzit un glas, zicându-i: „Antonie, este un rob al lui Dumnezeu mai înainte și mai desăvârșit decât tine, la care de vei merge, îl vei afla în pustia cea mai dinăuntru. Deci, scoală-te degrabă și te sârguiește a merge la dânsul, mai înainte de a se duce el către Domnul!”.
Acestea auzindu-le bătrânul, îndată luându-și toiagul său cel de finic, s-a dus degrabă în pustie, să apuce în viață pe cel dorit, de care i se vestise lui. Fiind arșița mare la amiază, încât și pietrele ardeau în acea pustie, și neștiind calea care duce către sfântul cel arătat lui, bătrânul a slăbit cu trupul, dar nu și cu duhul, căci nu s-a întors din calea ce o începuse și se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, povățuiește-mă în calea cea dreaptă, și învrednicește-mă a vedea în trup pe robul tău, și să nu mă lași să pier în această pustie”.
Deci, nu după multă vreme, a văzut un om cu asemănare de cal, pe care făcătorii de stihuri îl numesc centaur, pe care văzându-l, s-a înarmat cu mântuitorul semn al Crucii și cu îndrăzneală l-a întrebat: „Ascultă tu, în care parte locuiește robul lui Dumnezeu?”. Iar fiara plecându-se la cuvântul sfântului și neputând să grăiască cu glas, i-a arătat cu mâna partea în care trebuia să meargă spre robul lui Dumnezeu, apoi a fugit cu grabă de la Cuviosul Antonie. Bătrânul s-a minunat de chipul cel de fiară și mergea spre partea unde i-a arătat acesta cu mâna. Însă întru aceasta ori diavolul, spre înfricoșarea lui s-a închipuit, ca să împiedice drumul sfântului, ori cu adevărat era centaur, precum spun grecii, că în acea pustie se găseau niște fiare ciudate ca acestea; iar această fiară Dumnezeu a trimis-o pentru povățuirea robului său.
Venind la un loc pietros, a văzut o altă fiară, care avea asemănare omenească până la brâu, iar cealaltă parte a trupului era de fiară, adică picioare de capră și coarne în cap. De vederea acesteia minunându-se bătrânul și cu credință neîndoită fiind înarmat, fără frică a întrebat, zicând: „Cine ești tu?”. Iar fiara, aducându-i poame de finic din cale, ca semn de pace, îi zicea: „Sunt un muritor din cei ce locuiesc în pustie, pe care neamurile cele întunecate cu rătăcirea numindu-ne satiri, între zeii lor ne-au cinstit. Dar sunt trimis de la turma mea, să slujesc ție ca să te rogi pentru noi Stăpânului celui de obște, pe care l-am cunoscut că a venit în lume și în tot pământul a ieșit vestirea lui”.
Unele ca acestea grăind fiara, ostenitul călător își udă fața sa cu lacrimi de bucurie; căci se bucura de slava lui Hristos și de pierzarea satanei și se minuna, cum a putut să înțeleagă vorba satirului. Lovind cu toiagul în pământ, zicea: „Vai ție, cetatea Alexandriei, care în loc de Dumnezeu cinstești sluțeniile! Vai ție, cetate păcătoasă, în care din toată lumea s-au adunat diavoli! Ce răspuns vei da, căci și fiarele mărturisesc puterea lui Hristos, iar tu nălucirile cele din pădure ca pe zei le cinstești”.
Acestea zicându-le sfântul, fiara a fugit în pustie. Despre acea fiară nimeni să nu socotească că este lucru neadevărat, fiindcă și în vremea împăratului Constanțiu (337-361) o fiară ca aceea, cu asemănare omenească, ce se numea satir, a fost dusă vie în Alexandria, spre marea mirare a tot poporul; iar după ce a murit, ca să nu putrezească îndată trupul ei, îmbălsămându-l, l-au trimis în Antiohia, la împărat, ca să-l vadă.
Acum să ne întoarcem la povestirea dinainte. Umblând bătrânul prin acea pustie neumblată, nimic altceva nu vedea fără numai urme de fiară, ostenindu-se în călătorie două zile și petrecând cealaltă noapte în rugăciune, nu știa unde să se întoarcă. Apoi luminându-se de ziua a treia, a văzut o leoaică suindu-se spre vârful muntelui cu multă grabă, căreia de departe urmându-i, a venit aproape de peștera în care locuia Sfântul Pavel, plăcutul lui Dumnezeu.
Văzând bătrânul peștera, s-a bucurat, iar cel ce locuia într-însa, simțind venirea lui Antonie, a închis ușa. Bătrânul apropiindu-se, a bătut, dar nu i s-a răspuns, însă el stătea afară, bătând fără spor. Deci, văzând că nu i se deschide ușa, a căzut înaintea peșterii și până la al șaptelea ceas s-a rugat să i se dea voie să intre înăuntru, ca să vadă pe acela pe care cu atâta osteneală l-a căutat. El zicea: „Deschide-mi, robule al lui Hristos, deschide-mi; tu știi cine și de unde sunt și pentru ce am venit, toate le știi, Dumnezeu descoperindu-ți ție. Deci și eu știu că nu sunt vrednic să văd sfânta ta față, însă de nu te voi vedea, nu mă voi duce de aici; nu te ascunde pe tine, căci Dumnezeu te-a arătat mie. Pe fiare le primești, iar pe om pentru ce îl gonești? Te-am căutat și te-am aflat, bat ca să mi se deschidă, iar de nu-mi vei deschide, apoi voi muri pe pragul tău și vei îngropa aici trupul meu”.
Și altele multe grăind el cu lacrimi și ca pe un nemilostiv socotindu-l, păcătosul lui Dumnezeu a răspuns dinăuntrul peșterii, zicându-i: „Cine ești tu, care plângi aici? Te minunezi că nu-ți deschid și te lauzi că vei muri pe prag?”. Așa zicându-i sfântul, a deschis ușa și cuprinzându-se unul pe altul, se sărutau cu lacrimi și pe nume se chemau; pentru că Dumnezeu fiecăruia dintre ei le descoperise numele. Șezând ei, părintele Antonie a zis: „Bucură-te Pavele, vasul alegerii și stâlpul cel de foc, locuitorule al pustiei”.
Zis-a lui și Avva Pavel: „Bine ai venit soare, care luminezi toată lumea, povățuitorule al celor ce se mântuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai făcut cetăți și pe diavolul l-ai gonit dintr-însa. De ce te-ai ostenit atâta pentru un om păcătos și nevrednic? Iată, vezi un bătrân învechit de zile și cu căruntețile acoperite; vezi un om care îndată va fi praf și cenușă, dar de vreme ce dragostea toate poate să le facă, spune-mi, te rog, cum se află neamul omenesc acum? Cum împărtășește lumea? Se mai află cei ce se țin de rătăcirea idolilor, și mai sunt prigoniri asupra creștinilor?”. Iar Antonie a zis: „Cu rugăciunile tale lumea se ține; prigoanele contra creștinilor au încetat și Biserica laudă pe adevăratul Dumnezeu. Dar de vreme ce ai pomenit de prigoane, mă rog ție pentru Domnul, să nu ascunzi de mine cele despre tine și toate să-mi spui: pentru care pricină ai ieșit din lume și ai venit în această adâncă pustie?”.
Iar Sfântul Pavel a început a-i spune: „Eu m-am născut în Tebaida și am avut o soră, pe care părinții, fiind încă vii, au însoțit-o cu bărbat; iar pe mine m-au învățat carte elinească și latinească, precum și dreapta credință, singuri ei fiind drept-credincioși. Dar sfârșindu-și nevrednica viață, ne-au împărțit averea, care era foarte multă; iar după moartea lor, bărbatul sorei mele, fiind lacom, a poftit și partea mea, și gândea să mă dea ca pe un creștin la păgânul voievod spre chinuire, ca astfel prăpădindu-mă din acestă viață, să-mi ia moștenirea. Atunci erau împărații Deciu (249-251) și Valerian (253-259), care chinuiau pe toți cei ce mărturiseau pe Hristos, și era frică mare prin toată Tebaida, de vreme ce erau cumplite chinuri.
În acea vreme a fost prins de păgâni un tânăr creștin, pe care l-au chinuit mult; dar după ce n-au putut să-l întoarcă de la credința lui Hristos, mai pe urmă l-au pus într-o grădină mult înflorită și frumos mirositoare, întinzându-l pe un pat frumos, cu fața în sus; apoi i-au legat mâinile și picioarele cu frânghii moi și ducându-se toți, au trimis la dânsul o fecioară tânără, ca să-l poată înșela spre amestecarea necurată; iar necurata fecioară cuprinzându-l și sărutându-l, ba încă lucrul cel mai de rușine, ce mi-e greu a-l spune, căutând părțile cele ascunse ale trupului său, îl îndemna spre păcatul cel necurat; dar ce a făcut viteazul pătimitor, care suferise atâtea chinuri?
Văzându-se amăgit de patimă și simțind tulburarea trupului întru sine, a strâns tare cu dinții limba sa, a tăiat-o și a aruncat-o în obrazul desfrânatei și îndată cu durerea cea mare a potolit patimă; iar cu sângele a umplut obrazul și hainele acestei femei și astfel, cu darul lui Hristos, a biruit amăgirea.
Încă și pe un alt tânăr care era neclintit în credința creștinească, după multe chinuri, l-au uns cu miere peste tot trupul gol și l-au pus în arșița soarelui, având mâinile legate la spate, ca rănindu-se de albine, de viespi și de gărgăuni, să fie silit a jertfi idolilor; dar răbdătorul de chinuri cel viteaz, deși era rănit peste tot trupul și plin de sânge, încât nici chip de om nu avea, de Hristos nu s-a lepădat.
Acestea văzând eu, iar bărbatul sorei mele mâniindu-se mai mult, încât nici lacrimile sorei, nici legătura rudeniei n-au putut să-l domolească, i-am lăsat aceluia toate și am fugit în această pustietate; apoi venind încet, povățuindu-mă de Dumnezeu până aici, am aflat această peșteră, în care aveam și apă înăuntru și cunoscând că Dumnezeu mi-a dat acest loc spre petrecere, m-am sălășluit aici și petrec având hrană de finice, iar haină din frunze”.
Sfântul povestind acestea, iată a zburat un corb aruncându-i o pâine întreagă, pe care punând-o înaintea lor încetișor, a zburat în văzduh. Atunci, fericitul Antonie minunându-se de aceasta, Sfântul Pavel a grăit: „Iată, Domnul a trimis prânz, nouă, robilor săi, fiind milostiv și iubitor de oameni. Iată, sunt 70 de ani de când primesc jumătate de pâine, iar de la a ta venire Domnul Hristos a îndoit merticul ostașilor Săi”. Deci, luând sfinții acea pâine, se invitau unul pe altul ca s-o binecuvânteze și s-o frângă, unul pe altul mai mare făcându-se cu cinstea.
Sfântul Pavel cinstea pe Cuviosul Antonie ca pe un oaspete, iar Cuviosul Antonie cinstea pe Sfântul Pavel că pe stăpânul casei și ca pe unul mai bătrân cu anii; și era între dânșii întrecere de iubire. Apoi, fericitul Pavel a apucat pâinea de o parte, iar pe cealaltă parte a pus-o în mâinile părintelui Antonie și îndată pâinea singură s-a frânt prin mijloc și fiecare și-a luat partea sa.
Drept aceea, șezând lângă izvor, robii lui Hristos au mâncat și s-au săturat, și au băut din izvorul acela apă curată și foarte dulce; după aceea, făcând mulțumire, au șezut iarăși și au vorbit toată noaptea până dimineața. Iar făcându-se ziuă, Sfântul Pavel a zis prietenului Antonie: „De mult mi-a arătat Dumnezeu mie, frate, că sălășluiești în părțile acestea și voiam să te am slujitor cu mine, ca împreună să slujim sfântului nostru, dar fiindcă vremea adormirii mele a venit, pe care totdeauna am așteptat-o, dorind ca să viețuiesc cu Hristos, de aceea Domnul te-a trimis la mine, ca să îngropi smeritul meu trup și să-l dai pământului”.
Acestea auzind Antonie, tânguindu-se cu lacrimi, zicea: „Nu mă lăsa, părinte, singur, ci primește-mă împreună călător cu tine”. Iar el a zis: „Nu ți se cade să cauți singur ale tale, ci pe cele ce sunt ale aproapelui; deci, de folos îți este ca, lepădând greutatea trupului, să urmezi Mielului la ceruri; apoi și celorlalți frați le este de folos, ca de la tine încă să se mai povățuiască și să se mai întărească; dar te rog spre a te sârgui și a merge în mânăstirea ta și să-mi aduci mantia pe care Atanasie episcopul ți-a dăruit-o, ca să învelești cu aceea trupul meu”. Aceasta o dorea fericitul Pavel, nu că acea mantie îi trebuia - pentru că nu se îngrijea dacă trupul se va îngropa gol sau acoperit, căci în pământ putrezește, el care atâta vreme cu frunze de finic se îmbrăca, - ci, ca fără tulburare, sufletul lui să iasă din trup, de aceea îl trimitea la mânăstire pe părintele Antonie.
Drept aceea, Antonie s-a minunat auzindu-l pe el grăind despre Atanasie și despre mantia aceluia, ca și cum vedea pe Însuși Hristos în Pavel și pe Dumnezeu care locuia într-însul cinstind; apoi nimic mai mult nu îndrăznea a răspunde, ci tăcând și lăcrimând, i-a sărutat fața și mâinile și se sârguia a săvîrși porunca; deci, chiar nevrând, a pornit la mânăstire, deși era obosit cu trupul, iar cu duhul biruia anii bătrâneților sale. Venind el în chilia sa, l-au întâmpinat cei doi ucenici ai lui, zicându-i: „Unde ai zăbovit atâta vreme, părinte?”. Iar el a răspuns: „Vai mie, fiii mei, vai mie păcătosului, care sunt numai de formă monah și numai nume de monah port; dar am văzut pe Ilie, am văzut pe Ioan în pustie, cum și pe Pavel în Rai l-am văzut”.
Deci, vrând ucenicii ca să audă ceva mai mult de la dânsul și rugându-l ca cu încredințare să le spună lor despre aceasta, el punându-și mâna la gură, a zis: „La tot lucrul este vreme, adică vreme a grăi și vreme a tăcea”. Apoi, luându-și mantia și hrană de cale neluându-și, iarăși a ieșit, alergând degrab în pustie, vrând să apuce viu pe sfântul, pentru că se temea că nu cumva zăbovind el, Sfântul Pavel să-și dea datoria Domnului fără de dânsul.
Iar a doua zi, la al treilea ceas, mergând Avva Antonie, a văzut în văzduh cetele îngerești și soboarele prorocilor și ale apostolilor, iar în mijloc era sufletul Sfântului Pavel, mai curat decât soarele, suindu-se spre cer; atunci îndată a căzut la pământ și presărându-și capul cu nisip, se tânguia și striga: „Pentru ce, Pavele, m-ai lăsat? Pentru ce te duci fără sărutarea cea de pe urmă? Atât de târziu te-ai făcut cunoscut mie și atât de repede ai plecat de la mine?”.
Pe urmă, fericitul Antonie adeverea că a trecut cu atâta grăbire pe cealaltă cale, ca și cum ar zbura prin văzduh înaripat, încât nici călcarea pe pământ n-o simțea de alergarea cea repede, și îndată s-a aflat în peșteră; acolo văzând pe sfântul cu genunchii plecați și cu mâinile în sus ridicate, apoi având capul drept în sus, socotea că este viu și face rugăciune și stătea cu dânsul împreună. Dar trecând un ceas, și de vreme ce nu auzea glasul cel de rugăciune, nici obișnuitele suspinuri, s-a apropiat de dânsul și l-a aflat mort; deci, a înțeles că trupul sfântului bărbat dă și după moarte datornică închinăciune.
Cu multă plângere și tânguire sărutând sfântul lui trup, l-a învelit cu mantia cea adusă și a început a cânta psalmii cei cuviincioși de îngropare, după obiceiul creștinesc; și nu se pricepea cum ar putea să îngroape pe sfântul, de vreme ce nu adusese nici o unealtă, ca să sape mormântul și zicea întru sine: „Oare la mânăstire să mă întorc după unelte, cale de trei zile, sau aici să rămân? Dar nimic fără unelte nu pot să fac. Deci, voi rămâne aici și voi muri, precum se cade, lingă ostașul Tău, Hristoase, și căzând, îmi voi da răsuflarea cea de pe urmă alături de el”.
Unele ca acestea gândindu-le el cu mintea, iată doi lei din pustia cea mai dinăuntru veneau răcnind, ca și cum plângeau pentru lipsa sfântului. Iar Antonie mai întâi s-a înfricoșat puțin, după aceea văzând pe fiare blânde ca mielușeii, tăvălindu-se lângă trupul sfântului și arătând jalnică tânguire, se miră de bunul obicei al fiarelor acelora; iar ei au început cu unghiile lor a săpa pământul și săpând groapa destul, iarăși au venit la trupul sfântului, ca și cum i-ar fi dat cea mai de pe urmă sărutare; apoi, venind la Cuviosul Antonie, îi lingeau mâinile și picioarele lui, ca și cum cereau rugăciune și binecuvântare de la dânsul. Iar cuviosul lăuda pe Hristos, căci și fiarele slăvesc pe Dumnezeu, și zicea: „Doamne, fără de a Cărui voie nici frunză din copac și nici una din păsări nu cade pe pământ, dă fiarelor acestora binecuvântarea Ta, precum știi Tu”. Și făcând cu mâna, le-a poruncit să se ducă în pustie.
Deci, ducându-se fiarele, Avva Antonie a îngropat cinstitul trup al Sfântului și Cuviosului părinte Pavel, întâiul viețuitor al pustiei, care avea anii vieții lui o sută și treisprezece. După îngroparea sfântului, Avva Antonie a petrecut noaptea următoare deasupra mormântului lui, plângând și rugându-se. Iar a doua zi, întorcându-se la mânăstirea sa, a luat haina Sfântului Pavel cea împletită cu frunze de finic și venind în chilia sa, a spus toate cu de-amănuntul ucenicilor săi, spre folos. Iar haina aceea de frunze de finic atât de mult o cinstea, încât numai de două ori se îmbrăca cu dânsa, la praznicul Sfintelor Paști și în ziua Cincizecimii.
Cu ale acestor Cuvioși părinți, Pavel și Antonie și cu sfintele lor rugăciuni, ne rugăm să ne învrednicească și pe noi în partea plăcuților Săi, Hristos Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, I se cuvine cinste și slavă, în veci. Amin.
Acatistul Sfântului Pavel Tebeul
Tropar, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, (N), Sfinte Pavel Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul 1:
Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Pavel, și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condac, glasul al 2-lea:
Cu curăție sufletească dumnezeiască întrarmându-te și cu neîncetata rugăciune, și ca o suliță tare în mâini ținând-o, ai junghiat taberele drăcești, Pavel Părintele nostru, neîncetat roagă-te pentru noi toți.
Condacul 1
Gândurile inimii mele se cutremură de înălţimea smereniei tale şi mintea mi se întunecă, minunându-mă de stăruinţa ta pe căile răbdării, dar alerg la limanul cel dulce al laudelor Dumnezeieşti, strigând, cu umilinţă, Stăpânului, Celui Ce te-a împodobit pe tine cu aceste virtuţi: Aliluia!
Icosul 1
Ostenitu-te-ai în lucrarea pământului, dar, mai mult, Cuvioase, te-ai îngrijit de pământul inimii tale, pe care brăzdându-l cu plugul rugăciunii, te-ai învrednicit a culege roadele spicelor de umilinţă binecuvântate de Hristos; pentru aceasta, noi îţi aducem florile gândurilor de laudă, cele ce bine înmiresmează pământul sufletului:
Bucură-te, săditorul gândurilor de umilinţă!
Bucură-te, turn neclintit al smereniei lucrătoare!
Bucură-te, vas curat al Darurilor Duhului!
Bucură-te, mireasmă a sfinţeniei!
Bucură-te, minte neîntinată de răutate!
Bucură-te, înţelepciune îmbrăcată în smerenie!
Bucură-te, inimă aprinsă de focul rugăciunii!
Bucură-te, vie înţelegătoare sădită de Mâna Dumnezeiască!
Bucură-te, iubitor de vieţuire îngerească!
Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Cuvântului!
Bucură-te, următor al cărării smereniei!
Bucură-te, simplitatea cea mântuitoare!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 2
De nemânierea ta faţă de nedreptăţile aproapelui ne minunăm Părinte, căci iertând, din inimă, pe soţia ta şi pe cel ce ţi-a greşit, ai alergat, cu dorire, către Mirele Hristos, Căruia I-ai cântat: Aliluia!
Icosul 2
La uşa chiliei Sfântului Antonie ai bătut, Părinte Pavel, iar cu gândurile smerite ale inimii rugătoare băteai la uşa Milostivirii lui Hristos, voind a fi primit în cămara cea tainică a celor ce purtau chipul îngeresc; iară noi, minunându-ne de înţelepciunea hotărârii tale, bătem măsura rugăciunii cu armonia laudelor cereşti:
Bucură-te, dorire de viaţa îngerească!
Bucură-te, foc al iubirii de Hristos aprins în inimă!
Bucură-te, primitorul gândului înţelepciunii!
Bucură-te, alergare la limanul pustniciei!
Bucură-te, odihnă la limanul pocăinţei!
Bucură-te, căutătorul Bucuriilor Duhului!
Bucură-te, piatră nesfărâmată de loviturile ispitelor!
Bucură-te, râvnitor al vieţii monahiceşti!
Bucură-te, urmarea căii doririlor Dumnezeieşti!
Bucură-te, iubitorule de osteneli duhovniceşti!
Bucură-te, răbdare necurmată întru ispite!
Bucură-te, oglindă a frumuseţii cereşti!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 3
Trei zile ai aşteptat la uşa colibei Marelui Antonie, întrarmându-te cu răbdare şi cu rugăciunea, cea smerită, din adâncul sufletului, de care noi ne minunăm şi aducem Stăpânului, Celui Ce te-a întărit pe piatra înţelepciunii, cântarea de laudă: Aliluia!
Icosul 3
Porunca ascultării, pusă înainte, de părintele tău duhovnicesc, ai scris-o cu slovele iubirii de cuvânt Dumnezeiesc în cartea inimii tale şi, ca un stâlp de foc, ai stat nemişcat la rugăciune în arşiţa soarelui, primind în suflet revărsările de lumină înţelegătoare ale Soarelui dreptăţii şi învrednicindu-te de laude ca acestea:
Bucură-te, râvnă spre plinirea cuvântului Dumnezeiesc!
Bucură-te, înaintare pe calea ascultării!
Bucură-te, sfeşnic minunat dăruind lumina rugăciunii!
Bucură-te, rază a înţelepciunii cereşti!
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării!
Bucură-te, făclie nestinsă a rugăciunii!
Bucură-te, petrecere sub Acoperământul Duhului!
Bucură-te, îndulcire de lumina rugăciunii!
Bucură-te, următor al Smereniei lui Hristos!
Bucură-te, ostaş nebiruit în lupta duhovnicească!
Bucură-te, piatră scumpă a răbdării!
Bucură-te, liman al rugăciunii neîncetate!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 4
Nicidecum nu ai simţit, Cuvioase, arşiţa soarelui, căci acoperământul de rouă al Duhului îţi îndulcea nevoinţa, ca să strigi, cu glasul smerit al inimii, către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Hrănindu-ţi sufletul cu mana rugăciunii, ai adus, neîncetat, mulţumire smerită Dătătorului bunătăţilor, Care hrăneşte toată făptura cu darurile Milostivirii Sale şi, necârtind pentru lipsa hranei trupeşti, te-ai arătat vrednic de asemănarea celor cu viaţă nematerialnică şi de laudele acestea:
Bucură-te, adăpare din izvorul rugăciunii!
Bucură-te, desfătarea sufletului cu hrana cuvintelor smerite!
Bucură-te, adunarea în hambarul inimii a roadelor rugăciunii!
Bucură-te, îndulcirea minţii cu mierea laudelor!
Bucură-te, săditorul pomilor virtuţilor!
Bucură-te, lucrător al pământului inimii!
Bucură-te, culegătorul gândurilor smerite!
Bucură-te, îndulcire de pâinea rugăciunii!
Bucură-te, vas primitor al Darurilor Duhului!
Bucură-te, râu al înţelepciunii Dumnezeieşti!
Bucură-te, ploaie a rugăciunii binecuvântate!
Bucură-te, hrănirea noastră cu gânduri smerite!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 5
Cufundându-te în adâncul rugăciunii şi culegând mărgăritarele Înţelepciunii Duhului, cu aripile smerite ale gândurilor ai zburat la înălţimea slavei Dumnezeieşti şi, auzind glasul înfricoşător al Heruvimilor, din adâncul inimii umilite, ai strigat Treimii Celei făcătoare de Viaţă: Aliluia!
Icosul 5
Cu răbdare ai împletit ramurile de finic, ascultând de porunca părintelui iubit, iar în cămara inimii împleteai din cuvintele rugăciunii stâlpări de gânduri smerite, cu care să întâmpini pe Hristos, Cel Ce a binevoit să fii cinstit aşa:
Bucură-te, răbdare neumbrită de nici o patimă!
Bucură-te, întâmpinarea lui Hristos cu stâlpările rugăciunii!
Bucură-te, îndulcire de roadele smeritei cugetări!
Bucură-te, împletirea gândurilor umilite cu laude către Hristos!
Bucură-te, chemarea tuturor în cămara rugăciunii!
Bucură-te, împodobirea minţii cu gânduri smerite!
Bucură-te, luminarea inimii cu cântări duhovniceşti!
Bucură-te, carte sfinţită a faptelor răbdării!
Bucură-te, mângâierea celor asupriţi de tulburare!
Bucură-te, învăţător al cărărilor smerite!
Bucură-te, alungarea viforului patimilor!
Bucură-te, lucrare sub Acoperământul Duhului!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 6
Uimitu-s-a şi PreaCuviosul Antonie, mai-marele cetei monahilor, de îndelungă răbdarea ta şi de Pacea, cea nerisipită, a lui Hristos, care, ca o haină înţelegătoare, îmbrăca sufletul tău şi te păzea de săgeţile ispitelor, ca să poţi cânta totdeauna, netulburat, Domnului: Aliluia!
Icosul 6
Deschizând urechea inimii tale cuvintelor Dumnezeieşti şi luând aminte la rugăciunea săvârşită de înţeleptul Antonie, cu multă osârdie te rugai Ziditorului, aducând jertfa bine plăcută a Psalmilor, pentru care primeşte de la noi răsplata laudelor:
Bucură-te, învăţător al tainelor rugăciunii!
Bucură-te, ucenic prea iubit al Marelui Antonie!
Bucură-te, lauda neîncetată a cetelor îngereşti!
Bucură-te, călător smerit pe cărarea rugăciunii!
Bucură-te, primitor al cuvintelor de mântuire!
Bucură-te, munte neclintit al ascultării!
Bucură-te, pildă de smerită vieţuire!
Bucură-te, zdrobirea capetelor vrăjmaşilor cu toiagul smereniei!
Bucură-te, aşezarea noastră la limanul rugăciunii!
Bucură-te, primitor al cununei laudelor îngereşti!
Bucură-te, scânteie a înţelepciunii cereşti!
Bucură-te, flacără a rugăciunii neîncetate!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 7
După cuvântul povăţuitorului tău, nu te-ai atins de hrana cea trupească, însă Hristos, Cel Ce hrăneşte pe cei flămânzi, a întins în cămara inimii tale masă duhovnicească, spre a-i cânta Lui, cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 7
Pământul inimii tale neîncetat îl adăpai cu apa umilinţei şi nu te-ai smintit de risipirea apei întru ascultare, nici de ruperea, fără rost, a hainelor, ca unul ce erai îmbrăcat în haina smereniei desăvârşite; minunându-te de ascultarea ta, fără de cârtire, te cinstim aşa:
Bucură-te, ploaie a smeritei cugetări!
Bucură-te, sălăşluire la Izvoarele Duhului!
Bucură-te, îmbrăcarea hainei pocăinţei!
Bucură-te, vrednic purtător al chipului îngeresc!
Bucură-te, comoară a smereniei înalte!
Bucură-te, risipitorul gândurilor răutăţii!
Bucură-te, minunarea părintelui tău, Antonie!
Bucură-te, bucuria neîncetată a Îngerilor!
Bucură-te, dezbrăcare de hainele patimilor!
Bucură-te, primitorul Înţelepciunii Duhului!
Bucură-te, înfrumuseţare cu veşmântul umilinţei!
Bucură-te, sălăşluire întru odihna Sfinţilor!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 8
Cu osâdie ai căutat întru toate să te asemeni celui ce este cununa înţelepciunii monahilor şi, nemâncând a doua bucată de pâine, ai strigat către Pâinea vieţii cântarea de laudă: Aliluia!
Icosul 8
Adunat-ai mierea, strop cu strop, fără să te mânii, Părinte, îndulcindu-te de mierea rugăciunii neîncetate dăruită, din destul, de Cel Ce este Dulceaţa a toată privirea îngerească şi Care ne dăruieşte nouă dulceaţa laudelor tale:
Bucură-te, îndulcirea inimilor necăjite cu pilda răbdării!
Bucură-te, izvor al înţelepciunii cereşti!
Bucură-te, dulceaţa smeritei cugetări!
Bucură-te, simplitate luminătoare!
Bucură-te, petrecere întru odihna rugăciunii!
Bucură-te, adăparea noastră din izvorul Minunilor!
Bucură-te, îndulcirea necazurilor noastre!
Bucură-te, oprirea dreptei mânii Dumnezeieşti!
Bucură-te, primitorul talanţilor smereniei!
Bucură-te, vas plin de roadele ascultării!
Bucură-te, mângâierea inimilor tulburate!
Bucură-te, grabnic rugător al celor din nevoi!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 9
Cu dragoste, ai slujit fraţilor şi, nedepărtându-te de plinirea cuvântului părintesc, ca un Înger în trup, ai adus Ziditorului jertfa rugăciunii de: Aliluia!
Icosul 9
Toate cuvintele părintelui tău au căzut pe pământul smerit al inimii tale şi au adus roade bogate de fapte ale ascultării, pentru care primeşte roadele smerite ale gândurilor noastre de rugăciune:
Bucură-te, culegătorul spicelor smeritei cugetări!
Bucură-te, pildă de ascultare desăvârşită!
Bucură-te, moştenitorul desfătării Raiului!
Bucură-te, îndulcire de slava Dumnezeiască!
Bucură-te, săditorul gândurilor înţelepciunii!
Bucură-te, îndemnător spre ascultare smerită!
Bucură-te, plecarea gândurilor noastre de mândrie!
Bucură-te, vas străin de gândurile răutăţii!
Bucură-te, vieţuire întru Lumina Treimii!
Bucură-te, suflet curăţit de toată întinăciunea patimilor!
Bucură-te, povăţuitor pe cărările smereniei!
Bucură-te, lumină a rugăciunii neîncetate!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 10
Mărturisit-ai, cu simplitate, părintelui tău că toate le-ai făcut cu uşurinţă, având acoperământul Harului lui Hristos şi, arătându-te râvnitor spre mai mari nevoinţe ale ascultării, ai strigat Celui Ce te întărea pe tine: Aliluia!
Icosul 10
Norii Duhului, ce se odihneau pe cerul inimii tale, slobozeau ploaie neîncetată de umilinţă, care, udând pământul minţii tale, l-a făcut aducător de roadele gândurilor de smerită cugetare; noi, lipsiţi fiind de o asemenea podoabă a minţii, îţi aducem, totuşi, stâlpările laudelor culese din grădina milostivirii Dumnezeieşti:
Bucură-te, revărsarea gândurilor smerite!
Bucură-te, îmblânzirea patimilor noastre!
Bucură-te, ploaie a binecuvântărilor Dumnezeieşti!
Bucură-te, alungarea norilor întristării noastre!
Bucură-te, trimiterea razei rugăciunii!
Bucură-te, veselia inimilor iubitoare de smerenie!
Bucură-te, nor înţelegător, ce slobozeşte ploaia umilinţei!
Bucură-te, odihna celor împovăraţi de faptele răutăţii!
Bucură-te, limanul celor ce caută comoara faptelor smerneiei!
Bucură-te, îndulcirea inimilor cu înţelesuri adânci!
Bucură-te, urcare neîncetată pe scara rugăciunii!
Bucură-te, smerenie lucrătoare întru ascultare!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 11
Izvor pururea curgător de gândurile umilinţei şi stâlp neclintit al ascultării te-ai arătat, Părinte Pavel, primind din Mâna Ziditorului darul facerii de Minuni, spre a-L lăuda, mai cu osârdie, în cântarea de: Aliluia!
Icosul 11
Ca o stâncă te-ai arătat în ispite, împlinind, desăvârşit, toate ascultările prea lăudatului Antonie şi învrednicindu-te şi de a primi singur cercarea demonilor; iar noi, ca nişte neputincioşi, în lupta, cea duhovnicească, împotriva lor, alergăm la ajutorul tău, aducându-ţi florile laudelor cereşti:
Bucură-te, doborârea vrăjmaşilor cu săgeţile gândurilor smerite!
Bucură-te, tăierea patimilor cu ascuţişul ascultării!
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşilor nevăzuţi!
Bucură-te, izgonitor grabnic al duhurilor răutăţii!
Bucură-te, risipirea întunericului minţii noastre!
Bucură-te, biruitor asupra patimilor firii!
Bucură-te, nume înfricoşător demonilor!
Bucură-te, aflarea limanului rugăciunii!
Bucură-te, risipirea gândurilor rele de pe cerul minţii!
Bucură-te, îndulcirea inimii cu mana rugăciunii!
Bucură-te, carte a pocăinţei strălucite!
Bucură-te, vas primitor al gândurilor smerite!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 12
Cu darul izgonirii demonilor şi al bolilor ai fost încununat de Hristos, ca să fii poartă de scăpare celor ce aleargă la tine cu Credinţă şi aduc lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Lăudat-ai, cu toată inima ta, judecăţile Milostivirii Stăpânului, căci, văzând lucrarea pocăinţei celui ţinut în întunericul patimii osânditoare, ţi-ai înălţat gândul spre Cel Ce curăţeşte păcatele noastre şi nu voieşte moartea păcătosului. Aceluia roagă-te, Părinte, cu stăruinţă, ca să fie milostiv neputinţelor noastre şi să ne dea, prin tine, iertare datoriilor, ca să-ţi cântăm, cu mulţumire:
Bucură-te, întărirea noastră întru milostivirea Dumnezeiască;
Bucură-te, lauda, neîncetată, a Bunătăţii Stăpânului;
Bucură-te, primitorul cununei smeritei cugetări!
Bucură-te, inimă râvnitoare de pocăinţă fierbinte!
Bucură-te, văzător al Tainelor Stăpânului!
Bucură-te, umilinţa inimilor împietrite!
Bucură-te, foc al rugăciunii neîncetate!
Bucură-te, deschizător al uşilor milostivirii Dumnezeieşti!
Bucură-te, doritor al pocăinţei tuturor celor greşiţi!
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi cu a ta rugăciune!
Bucură-te, cărare sfinţită a Darurilor Duhului!
Bucură-te, mărturisirea milostivirii Celui de oameni iubitor!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 13:
O, PreaCuvioase Părinte Pavel, cel ce, lepădându-te de deşertăciunile lumii, te-ai sălăşluit întru odihna Izvoarelor Duhului, uimind pe toţi cu neostenita stăruinţă întru smerenie şi răbdare, roagă-te pentru noi, cei asupriţi de patimi cumplite, ca să aflăm limanul pocăinţei şi să strigăm, împreună cu tine, Ziditorului Celui în Treime slăvit: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1:
Ostenitu-te-ai în lucrarea pământului, dar, mai mult, Cuvioase, te-ai îngrijit de pământul inimii tale, pe care brăzdându-l cu plugul rugăciunii, te-ai învrednicit a culege roadele spicelor de umilinţă binecuvântate de Hristos; pentru aceasta, noi îţi aducem florile gândurilor de laudă, cele ce bine înmiresmează pământul sufletului:
Bucură-te, săditorul gândurilor de umilinţă!
Bucură-te, turn neclintit al smereniei lucrătoare!
Bucură-te, vas curat al Darurilor Duhului!
Bucură-te, mireasmă a sfinţeniei!
Bucură-te, minte neîntinată de răutate!
Bucură-te, înţelepciune îmbrăcată în smerenie!
Bucură-te, inimă aprinsă de focul rugăciunii!
Bucură-te, vie înţelegătoare sădită de Mâna Dumnezeiască!
Bucură-te, iubitor de vieţuire îngerească!
Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Cuvântului!
Bucură-te, următor al cărării smereniei!
Bucură-te, simplitatea cea mântuitoare!
Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!
Condacul 1:
Gândurile inimii mele se cutremură de înălţimea smereniei tale şi mintea mi se întunecă, minunându-mă de stăruinţa ta pe căile răbdării, dar alerg la limanul cel dulce al laudelor Dumnezeieşti, strigând, cu umilinţă, Stăpânului, Celui Ce te-a împodobit pe tine cu aceste virtuţi: Aliluia!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Pavel cel Simplu şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pavel Tebeul
Troparul Sfântului Cuvios Pavel Tebeul
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Pavel. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmosul
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne, credincioşilor, să cinstim cu cântări, după datorie, pe Sfântul Pavel, purtătorul de Dumnezeu, ca pe o podoabă a sihaştrilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai întâi cetăţean al pustiului, pururea Lăudate Pavel, arătându-te prin sihăstrie moştenitor al Împărăţiei Cerurilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul curăţindu-te pe tine însuţi, prin înfrânare, preafericite, te-ai arătat locaş lui Dumnezeu şi cu îngerii împreună locuitor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, Ceea ce mai presus de fire ai născut, Întrupat, pe Cuvântul Cel Veşnic şi mai presus de toate, pe tine te lăudăm.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aţintindu-ţi ochiul sufletului către Dumnezeu, pe Dânsul L-ai iubit, părinte, urând cele pământeşti şi viaţă îngerească petrecând.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu razele faptelor bune ai alungat, în chip lămurit, negura patimilor, părinte, primind în inima ta luminarea Duhului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hrănindu-te cu pâinea cea cerească, ca odinioară Ilie prin corb, ai scăpat de Izabela cea închipuită la Acoperământul lui Hristos.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Împăratul Slavei şi Făcătorul, înroşindu-Şi mantia Sa din roşeala sângiurilor Născătoarei de Dumnezeu, ca de purpură a făcut-o în chip Tainic.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Cuvinte, din Munte Umbros, din Singura Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere Proorocul mai înainte a cunoscut că te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind zidit în Casa lui Dumnezeu, ai odrăslit buna rodire a faptelor bune şi răzvrătirile trupului le-ai veştejit, cu sihăstria ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu focul dragostei lui Hristos ai ars spinii patimilor şi pe tine te-ai arătat, părinte, locaş Duhului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toiagul vieţii tale celei îmbunătăţite ai alungat patimile, ca pe nişte fiare. Pentru aceasta, la moartea ta, fiarele s-au adunat ca să te îngroape.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mantie de porfiră tainică s-a ţesut Dumnezeului tuturor din Preacuratele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu; cu care împodobindu-Se, ne-a unit pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Rugându-ne, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi în afară de Tine, pe altul nu ştim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În cântări şi în postiri trăind, în rugăciuni şi în privegheri fericite, la Dumnezeu te-ai sălăşluit, Cuvioase Părinte Pavel.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta întru Domnul a fost preacinstită, PreafericitePavel şi îngroparea ta minunată.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşind călătoria nevoinţeior tale, cuvioase, ai ajuns asemenea Puterilor celor de sus, părinte.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Şi după naştere te lăudăm pe tine, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut cu Trup, în lume, peDumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase Dumnezeul nostru.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-ţi mâinile spre Dumnezeu, sufletul tău, cuvioase, l-ai dăruit Lui, bineplăcând Lui, ziua şi noaptea.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adormirea ta au mărit-o Oștile îngerilor, cetele proorocilor şi ale sfinţilor Apostoli, cuvioase părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scăpând de furtuna patimilor, cuvioase, cu nevoinţa sihăstriei celei desăvârşite, te-ai îndreptat la limanul cel neînviforat al lui Hristos.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut, numai prin cuvânt, pe Cuvântul Întrupat, te rugăm, Fecioară, izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Săvârşind trecerea cea secetoasă a vieţii, purtătorule de Dumnezeu, ai cufundat pe vrăjmaşii cei netrupeşti cu căinţa lacrimilor tale, Cuvioase Pavel, Părintele nostru; şi primind har de minuni, roagă-te neîncetat pentru noi.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Cel Ce întru început ai întemeiat pământul şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cugetul trupului supunându-l Duhului, cuviosul striga:bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scăpând din cursele vrăjmaşului, cuviosul, cu bucurie striga: bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată văpaia patimilor călcând sihăstreşte, cuviosul striga: bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul păruiţilor noştri.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cel Ce ai făcut pe Fecioara cer şi dintr-însa ai Strălucit ca soarele, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Pe Împăratul Slavei Cel fără de început, de Care se înfricoşează Puterile Cereşti şi se cutremură cele îngereşti, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râvnit-ai lui Ioan Înaintemergătorul, de Dumnezeu înţelepţite, sihăstrind în pustiu. Împreună cu care te-ai învrednicit a dobândi viaţa cea cu adevărat veşnică.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca roua înfrânării aistins de tot cuptoarele patimilor, părintele nostru, cu dreaptă credinţă strigând: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rai ai făcut, cu adevărat, pustiul, înfrumuseţându-te cu toată fapta bună într-însul. Drept aceea te-ai şi învrednicit de desfătarea Raiului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca Ceea ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Prealăudată Maica lui Dumnezeu, Marie, pe Acesta roagă-L să izbăvească de primejdii pe cei ce te lăudăm pe tine, cu credinţă.
Cântarea a 9-a
Irmosul
Pe Cel Nevăzut cu Chip Dumnezeiesc primindu-L, Neispitită de nuntă Fecioară şi Maică, cu laude mărim naşterea ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe o comoară duhovnicească ascunsă, cuvioase, Dumnezeu te-a descoperit Sfântului Antonie, iar nouă te-a arătat spre mărire şi veselie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pironindu-te pe tine însuţi în frica lui Dumnezeu, cuvioase şi cu grija de moarte săvârşindu-ţi viaţa, de viaţă te-ai învrednicit, părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce ai câştigat îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă săvârşesc această pomenire a ta, Sfinte Preafericite Pavel.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai zămislit pe Hristos, Cel Ce este fără de început împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi în chip de negrăit L-ai născut. Fecioară, roagă-L să ne mântuim noi.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Urând desfătările lumii, din inimă şi iubind din suflet numai pe Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Pavel, ai luat în stăpânire pustiul ca pe o cetate de locuit; şi închinându-ţi timpul cugetării celor adânci şi stăruitoare, te-ai arătat ca un înger vieţuind în trup. Pentru aceasta te cinstim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Ca o Vie Nelucrată, Fecioară, Strugurele Cel Preafrumos ai odrăslit, Cel Ce izvorăşte nouă Vinul mântuirii, care veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătăţii, fericindu-te pururea, împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te cea Plină de daruri.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Curata, cea Neispitită de nuntă şi Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică plângând grăia: pentru ce Ţi-a răsplătit Ţie aşa adunarea iudeilor, cea fărădelege şi nemulţumitoare, care s-a bucurat de multele şi marile Tale daruri, Fiul meu? Laud îngăduinţa Ta cea Dumnezeiască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.