În luna Decembrie, în ziua a douăzeci și opta, îi pomenim pe Sfinții 20.000 de Mucenici, care au fost arși de vii în Biserica din Nicomidia, în vremea împăratului Maximian Galeriu († 304),
Acești 20.000 de Mucenici au pătimit în anul 304, pe când în Nicomidia păstorea episcopul Chiril. Pătimirea a început cu botezarea unei fecioare pe nume Doamna. Aceasta era preoteasă slujitoare a idolilor din palatul împăratului Maximian (285-305).
Aflându-se că tânăra s-a creștinat și a împărțit averea sa săracilor, episcopul Antim, urmașul lui Chiril, i-a găsit o Mânăstire de maici ca să se ascundă.
Într-o zi de sărbătoare creștină, împăratul Maximian a intrat în Episcopia de Nicomidia căutându-l pe Antim, însă nu l-a găsit. În Biserică, fiind foarte multă lume, împăratul s-a întors către cei de față și le-a zis: „Lepădați-vă de Credința voastră, că de nu veți asculta, voi arde locașul acesta cu voi toți!”
La această cerere a împăratului, preotul Glicherie a răspuns fără frică: „Nici darurile tale nu le poftim, nici de îngrozirile tale nu ne temem, fiindcă avem arme de sus de la Împăratul a toate și nădăjduim că stându-ți împotrivă vom dobândi o minunată biruință, că fiind bătuți de tine, noi biruim”.
Glicherie a fost supus chinurilor și în cele din urmă martirizat în afara orașului. Împăratul Maximian observând că în convoiul preoților păgâni nu se află nici Indis și nici Doamna, a poruncit să fie căutați și aduși înaintea sa.
Pe Indis l-au adus imediat și l-au întemnițat. Aflând că tânăra Doamna se află în Mânăstire, stareța Agatie a tuns-o, a îmbrăcat-o bărbătește și i-a poruncit să se ascundă în munți printre alți creștini. În astfel de împrejurări a început sărbătoarea Nașterii Domnului.
Creștinii nu au ținut cont de asupririle persecutorilor și s-au strâns în Biserică, au închis ușile și au început să se roage. Ostașii lui Maximian au pus lemne în jurul Bisericii și au dat foc. Creștinii care încă se mai aflau afară au fost și ei aruncați în foc.
În dorința de a scăpa de toți creștinii din Nicomidia, împăratul i-a omorât și pe Dorotei și pe Indis, care se aflau în temniță. Auzind fecioara Doamna toate acestea, și-a părăsit peștera în care stătea ascunsă și s-a dus la țărmul mării și i-a îngropat cu ajutorul unor creștini din cetate.Aflând împăratul că un tânăr stă tot timpul lângă mormintele creștinești de lângă zidurile orașului, a poruncit să fie omorât și acesta. Astfel, a primit moarte martirică fecioara Doamna și mai târziu și Episcopul Antim.
Troparul Sfinţilor 20.000 de Mucenici din Nicomidia (Glasul al 2-lea) :
Purtătorilor de biruinţă ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi sfinte sunt locaşurile care au primit trupurile voastre. Că în locul de chinuri pe vrăjmaşi i-aţi biruit şi cu îndrăzneală pe Hristos L-aţi propovăduit. Pe Dânsul, ca pe un Bun, rugaţi-L pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre!
Condacul Sfinţilor 20.000 de Mucenici din Nicomidia (Glasul al 3-lea) :
Cu scutece, Doamne, pe cei vrednici, Bunule, îi sfinţeşti muceniceşte; unitu-Ţi-ai prin suferinţe, pe jertfitorul Tău; iar cerul Te-a arătat pe Tine prin stea; căci de Tine s-a arătat Preot, Mucenicul cel cu suflet mare.
Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinții Mucenici din Senatul roman,care, neaflându-se în Biserică şi rămânând nearşi, s-au săvârșit prin felurite chinuri († 304).
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântului Mucenic INDIS, eunucul, dregător împărătesc și însoţitor al Sfintei Doamna din Nicomidia, care s-a săvârșit fiind înecat († 302).Tot în această zi, îi pomenim pe SfințiiMucenici din Nicomidia, dintre cei 20.0000: TEOFIL,Diaconul (care fiind lovit cu pietre, s-a săvârşit), DOROTEI (care a fost căpetenie în oştire şi de sabie s-a săvârşit),GORGONIE şi PETRU (care în mare s-au săvârşit),MARDONIE (care prin foc s-a săvârşit) și MIGDONIE, Diaconul (care fiind băgat de viu în groapă, s-a săvârşit),dregători împărătești și ZINON (care de sabie s-a săvârşit) († 302).
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Sfinţit Mucenic din Nicomidia, dintre cei 20.0000, GLICHERIE Preotul, care de foc s-a săvârşit.
După ce spurcatul Maximian a hotărât ca să fie arşi în Biserică cei 20.000 de Sfinţi, a poruncit să fie ucişi şi creştinii care nu s-au întâmplat în Biserică şi n-au fost arşi. Sfântul Ind şi Sfinţii Gorgonie şi Petru au fost legaţi cu pietre şi aruncaţi în mare. Sfântul Zinon, care era general şi Sfântul Dorotei, căpetenie de oştire, li s-au zdrobit faţa şi dinţii cu pietre şi li s-au tăiat capetele. Sfântul Mardonie a fost ars în foc. Sfântul Migdonie a fost băgat de viu într-o groapă şi s-a săvârşit. Sfântul Glicherie, preotul, de foc s-a săvârşit. Sfântului Teofil, Diaconul, i s-a tăiat limba şi a fost lovit cu pietre. Şi alţii mulţi au primit cununa muceniciei, în ziua aceea. Sfânta Doamna a adunat Sfintele Moaşte ale tuturor acestora şi le-a îngropat. Apoi s-a urcat într-o corabie şi s-a dus de s-a ascuns într-un loc potrivit. A fost însă pârâtă lui Maximian şi din porunca aceluia i s-a tăiat capul, apoi a fost arsă în foc.
Tot în această zi, o pomenim pe Sfânta Muceniță DOAMNA, din Nicomidia, care mai înainte a fost preoteasă în templu idolesc, căreia i s-a tăiat capul cu sabia şi a fost apoi aruncată în foc († 302).
Ea a fost fecioară şi preoteasă păgînă la curtea împăratului Maximian. Dar, citind Faptele Sfinţilor Apostoli, pe care le dobândise într-un oarecare fel, duhul ei s-a curăţit şi s-a aprins de lumina Adevărului, iar fecioara Doamna a crezut în Hristos şi s-a botezat de către Episcopul Chiril al Nicomidiei, împreună cu eunucul Indis. Sfântul Chiril a sfătuit-o pe ea să intre în Mânăstirea ce avea egumenă pe Fericita Agata, ceea ce Fecioara Daomna a şi facut. Dar, căutând-o împăratul, Fericita Agata a îmbrăcat-o pe Doamna în haine bărbăteşti şi a ascuns-o într-o Mânastire de bărbaţi. Aceasta s-a întâmplat pe când la Nicomidia ardeau de vii în Biserică cei Douăzeci de Mii de Mucenici, din porunca aceluiaşi Maximian. Imediat după acest holocaust, la porunca împăratului, Sfinţilor Indis, Gorgonie şi Petru li s-au legat de gât pietre de moară şi au fost aruncaţi în mare. Marelui general Zeno, care i-a fost împotrivă pe faţă împăratului, acuzându-1 de crime şi de idolatrie, i s-a tăiat pe loc capul; Sfântul Teofil, Diaconul Sfântului Episcop Antim, a fost asasinat prin bătaie cu pietre şi cu săgeţi; Fericita Egumenă Agata, precum şi aristocraţii Dorotei, Mardonie, Migdonie şi Eftimie au fost şi ei asasinaţi pentru Mărturisirea lui Hristos. Într-o noapte, Fecioara Doamna, mergând pe ţărmul mării [îmbrăcată în straie bărbăteşti], a văzut nişte pescari cum îşi aruncă mrejele în mare. Ea atunci plângea uciderea Sfântului Indis. Strigată de pescari să le ajute la scoaterea mrejelor din apă, ea a mers şi a văzut că în mreje s-au aflat 3 trupuri de oameni. Ea atunci i-a recunoscut pe Sfinţii Indis, Gorgonie şi Petru şi, luând trupurile lor, le-a îngropat cu cinste. Aflând împăratul că există un tânar care în fiecare noapte merge şi tămâiază mormintele Mucenicilor creştini, a poruncit prinderea şi decapitarea lui.
Astfel a fost omorâtă Sfânta Doamna, încunându-se cu cununa veşnicei slave a muceniciei de către Domnul Hristos şi strămutându-se la locaşurile cele cereşti unde se bucură pururea împreună cu ceilalţi Mucenici, prietenii ei.
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Apostol NICANOR,unul din cei 70 de Apostoli (n. ?, Tesalonic, Grecia-† 76, Cipru).
Sfântul, gloriosul și mult-lăudatul Apostol Nicanor din cei 70 a fost printre primii diaconi ai Bisericii alături de Ștefan, Filip, Parmena, Prohor, Timon și Nicolae. Cu toate că ei au murit la momente diferite și în locuri diferite, ei sunt prăznuiți împreună în 28 Iulie. Sfântul Nicanor este, în plus, comemorat și în 4 Ianuarie o dată cu Sinaxa celor 70 de Sfinți Apostoli.
În Faptele Apostolilor (6:1-6) se spune că cei 12 Apostoli au ales 7 bărbați plini de Duhul Sfânt și înțelepciune să servească ca diaconi.Cu toate că Sfântul Nicanor a fost martirizat în aceeași zi cu Sfântul Întâiul-mucenic Ștefan (27 Decembrie) alături de mulți alți creștini omorâți prin lapidare, el este prăznuit în 28 Decembrie.
Troparul Sfântului Apostol Nicanor (Glasul al 3-lea) :Apostole Sfinte Nicanor, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre!
Condacul Sfântului Apostol Nicanor (Glasul al 4-lea) :
Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Nicanor, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea, strigăm lui Hristos : Mântuiește pe cei ce cu Credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv!
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Mucenic SECUND,un Luminător al Spaniei, care s-a săvârşit prin sabie († 119).
Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios VAVILA,din Tars (Cilicia), care a fost mai înainte comediant şi care cu pace s-a săvârşit.
Și tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios SIMEON, Izvorâtorul de Mir, ctitorul Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, care s-a săvârșit cu pace în anul 1287.
ctitorul Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos
Sfântul Simon a înflorit în grădina Maicii Domnului, în cursul secolului al XIII-lea, într-o perioadă în care Imperiul Bizantin era divizat şi slăbit în urma cruciadelor, iar capitala fusese mutată la Niceea. Dispreţuind vanităţile acestei lumi s-a retras în Muntele Sfânt, pe lângă un bătrân, pentru a lucra la mântuirea sufletului său. El şi-a ales un bătrân nu numai experimentat în asceză, dar şi sever şi exigent, şi i s-a supus cu totul ca lui Dumnezeu Însuşi. Ascultarea sa exemplară, umilinţa şi iubirea pentru părintele său duhovnicesc care însă nu îl scutea nici de mustrări, nici de lovituri au dovedit o înaltă virtute şi au atras admiraţia călugărilor de la Athos. Purtarea sa a atras şi respectul bătrânului său care a încetat să îl mai considere un ucenic, ci mai curând un tovarăş în luptele duhovniceşti. Totuşi, aceste onoruri nu i-au fost pe plac celui ce alesese singurătatea şi să urmeze lui Iisus. Astfel, prin forţa împrejurărilor, a obţinut să plece să trăiască singur. După multe căutări, a ales să trăiască într-o peşteră îngustă şi umedă, pe versantul vestic al Muntelui Athos, la 300 de metri deasupra mării. A luptat zi şi noapte contra asalturilor demonilor, având drept arme doar Credinţa, speranţa şi invocarea Numelui atotputernic al Domnului nostru.
Într-o noapte, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, a văzut o stea că se desprinde dintr-o dată din cer şi coboară, oprindu-se deasupra unei stânci abrupte în faţa grotei. Presupunând că este o cursă a vrăjmaşului care se transformă adesea în Înger de lumină, ascetul n-a crezut. Vedenia s-a repetat în nopţile următoare până în seara de Crăciun când steaua luminoasă a coborât pe stâncă ca şi steaua din Bethleem, iar o voce s-a auzit din cer: „Nu te îndoi, Simoane, slugă credincioasă a Fiului Meu! Priveşte acest semn şi nu părăsi acest loc pentru a merge în singurătate aşa cum îţi doreşti, pentru că aici doresc să întemeiezi o chinovie pentru mântuirea multor suflete!” Liniştit fiind de vocea Maicii Domnului, Simon a fost dus în extaz la Bethleem înaintea copilului Hristos, cu Îngerii şi Păstorii ; apoi, venindu-şi în fire, s-a apucat fără întârziere să construiască Noul Bethleem.
Puţin după această viziune, 3 tineri fraţi dintr-o bogată familie din
Thesalia (sau din Macedonia), auzind de virtuţile Sfântului Simon, au
venit la el punându-i la picioare toată averea lor ca şi cei 3 Magi şi
rugându-l să-i primească ucenici. Venind apoi muncitorii, au vrut să
înceapă să construiască dar, văzând că locul pe care îl arăta lor
Sfântul Simon este atât de abrupt şi periculos, au refuzat şi l-au
acuzat că şi-a pierdut minţile. Chiar în acel moment, fratele care le
aducea de băut a alunecat şi a căzut în prăpastie. Erau siguri că
fratele a murit şi aceasta le-a confirmat reproşurile pe care le
făcuseră Sfântului. Dar mare le-a fost mirarea când, datorită
rugăciunilor Sfântului Simon, l-au văzut pe fratele urcând pe celălalt
versant cu burduful de vin şi cu paharul plin în mână pregătit să îi
servească. Crezând, muncitorii au devenit călugări şi au putut vedea de
nenumărate ori în timpul construirii chinoviei că Domnul i-a dat o mare
putere slugii sale.
Construcţia fiind terminată, la Noul Bethleem au
început să vină destul de mulţi călugări. Dar, într-o zi, au debarcat pe
insulă piraţii sarazini. Sfântul Simon i-a întâmpinat cu daruri,
sperând să îi abată de la a devasta Mânăstirea. Cum însă aceştia,
nemulţumiţi, s-au aruncat cu sălbăticie asupra lui, au fost pe loc
orbiţi, iar unuia dintre ei , care ridicase iataganul asupra Sfântului,
i-a fost paralizat braţul. Cuceriţi de rugăciunea Sfântului, ei se
pocăiră, primiră Sfântul Botez şi deveniră toţi călugări.
După mulţi
ani, în care harul pe care i l-a dat Dumnezeu s-a vădit în multe minuni,
profeţii şi mai ales prin învăţătura sa, Sfântul Simon a adormit în
pace, înconjurat de ucenicii săi cărora le-a cerut pentru ultima dată să
respecte învăţătura primită cu frică de Dumnezeu, Credinţă, grijă şi
ascultare totală faţă de egumen şi duhovnic. Din mormântul Sfântului a
început să curgă Mir care făcea multe minuni (de unde şi numele de
Mirovlitul). Dar distrugerile repetate ale Mânăstirii au făcut să nu mai
rămână nici o urmă a mormântului sau a Moaştelor sale. Cu toate
acestea, Sfântul nu a încetat să fie o prezenţă nevăzută protejând în
multe rânduri pe cei ascultători, mustrându-i greu pe cei neglijenţi sau
pe profanatori. În ziua când este sărbătorit, unii au putut vedea o
lumină Divină ieşind din peşteră sau acoperindu-i Icoana din Biserică ca
un voal.Un secol după adormirea sa, fiica despotului Macedoniei, Jean
Ugles, a fost eliberată de un duh necurat cu ajutorul Sfântului Simon.
Drept mulţumire, tatăl său a transformat mica Mânăstire a Sfântului
Simon într-un aşezământ bogat cu multe proprietăţi.
şi Sfântul Mucenic Gorgonie
Tot în această zi, îi pomenim pe :
Sfântul Mucenic Plutodor ;
Sfântul Cuvios Ştefan, Făcătorul-de-Minuni ;
Sfinţii Mucenici CASTOR, VICTOR şi ROGAŢIAN, martirizaţi în Africa ;
Sfântul DOMNIO, preot la Roma(secolul al IV-lea) ;
Sfânta Muceniță IOLANDA, din Roma, care a pătimit în timpul împăratului Marc-Aureliu († 169) ;
Sfintele Mucenițe AGATIA şi TEOFILA,din Nicomidia, care au pătimit împreună cu Sfânta Muceniță Doamna († 302);
Sfinții Mucenici EFTIMIE şi NEOCOSTRAT,din Nicomidia, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Glicherie, Preotul († 302) ;
Sfinţii ROMULUS şi CONINDRUS, Apostoli pe Insula Man, Anglia(† cca. 450) ;
Sfântul MACCALDUS, fost tâlhar, din Irlanda, convertit de Sfântul Patrick şi devenit Episcop misionar pe Insula Man(† cca. 488). Este Sfântul Ocrotitor al Insulei Man (Anglia) ;
Sfântul Cuvios ANTONIE, Făcătorul-de-Minuni, de la Mănăstirea Lerins, în Galia (Franţa) (n. 468-† 520) ;
Sfântul Cuvios IGNATIE, de la Lomsk-Vologda, în Rusia († 1591)
Sfântul Cuvios NIFON, din Hios, în Insula Cipru (n. 1736-† 1809)
Sfântul Cuvios CORNELIE, din Pskov, în Rusia († 1903)
Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: NICODIM (Kononov), Episcopul de Belgorod (n. 1871-† 1918) ; ALEXANDRU (Dagaev), Preotul (n. 1862-† măcelărit pe 28 Decembrie 1919, la Sakenkin Log, lângă Oraşul Ust-Kamenogorsk; degetele mâinii drepte i-au fost găsite pliate pentru binecuvântarea preoțească), ALEXANDRU (Tsitseronov), Preotul (n. 2 August 1893-† împuşcat pe 28 Decembrie 1937) şi ARETA (Nasonov), Preotul (n. 11 Octombrie 1888-† împuşcat pe 28 Decembrie 1937), TEOCTIST, Preotul († 1937), NICOLAE (Rodimov), Preotul (n. 1856-† împuşcat pe 28 Decembrie 1937), LEONID (Viktorov), Preotul (n. 1891-† a murit în 1938 în lagărul de concentrare din Oraşul Mariinsk) și ARCADIE (Reshetnikov), Diaconul (†1918), care au pătimit în timpul regimului comunist.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.