Strigătul disperat al sufletului care n-a mai fost auzit.

 „Nu tumora ucide, ci energia pe care ai refuzat să o eliberezi.”
„Ce n-ai iertat a crescut ca o rădăcină a morții.”

Cancerul este ca o entitate energetică, un conglomerat de energii joase (rușine, frustrare, vinovăție), care ia formă fizică când este ignorat ani la rând.

Întrebări de reflecție cu vibrație înaltă
Pentru cineva care vrea să înțeleagă spiritual cancerul, oferă aceste întrebări puternice:

Unde m-am trădat pe mine?

Pe cine încerc să salvez, în timp ce eu mă pierd?

Ce parte din mine am îngropat, și acum încearcă să iasă la lumină prin boală?

Ce nu am mai creat în viața mea, de a început corpul să creeze ceva în locul meu?

Vindecarea începe când:

„Când începi să-ți rostești adevărul, tumora nu mai are ce să înghită.”

„Când înveți să iubești real, celulele tale încep să se reorganizeze după modelul iubirii, nu al fricii.”

„Cancerul e o alchimie. Din întunericul lui poți scoate aurul conștiinței.”

Când sufletul nu mai este ascultat, corpul devine vocea lui.

Iar cancerul este una dintre cele mai puternice, dramatice și dureroase forme prin care corpul strigă pentru suflet.

Cum vorbește corpul prin cancer pentru suflet?

„Nu mai pot să port povara.”

Corpul spune: „Ai pus prea multe pe umerii mei. Îți port durerea, dar nu mai pot.”

Sufletul suferă pentru că te-ai abandonat în favoarea altora.

Ex: o femeie care a avut grijă toată viața de ceilalți, dar nu de ea. A uitat să spună „și eu contez”.

„Nu mă mai ignora.”

Corpul spune: „Ți-am dat semnale. Epuizare. Tristețe. Însingurare. Nu m-ai ascultat.”
Sufletul cere prezență. Dar tu ai fost mereu în altă parte.

Ex: un bărbat mereu în muncă, performanță, control. Niciodată prezent în emoțiile sale. Și acum corpul îl oprește cu forța.

„Îmi e dor de tine.”

Corpul spune: „Îmi e dor de copilul tău interior. De bucurie. De creativitate. De iubirea adevărată.”
Sufletul a fost închis într-o colivie de reguli și „trebuie” și „alții contează mai mult”.

Ex: femeie care și-a negat feminitatea, bucuria, sexualitatea sacră. A trăit ca o umbră. Cancerul vine ca o rugăminte de reconectare.

„E timpul să alegi viața reală.”

Corpul spune: „Ți-ai creat o viață falsă. După așteptările altora. Dar sufletul tău n-a fost niciodată acolo.”
Cancerul te forțează să decizi: continui pe fals sau alegi autenticitatea?

Ex: omul care are „totul” – bani, statut, faimă – dar care e gol pe dinăuntru. Cancerul vine ca o ruptură între iluzie și adevăr.

„Nu te mai pedepsi.”

Corpul spune: „Ți-ai înghițit vinovăția, rușinea, ura de sine. Eu doar le-am transformat în formă fizică.”
Sufletul cere iertare. Pentru tot ce ți-ai spus, pentru cum te-ai tratat.

Ex: femeie abuzată emoțional, care s-a învinovățit ani de zile. Corpul a preluat toată această durere nespusă.

Replica profundă a corpului către suflet ar putea fi:

„Eu te-am iubit și când tu te urai. Eu am mers înainte și când tu ai renunțat. Eu am țipat în durere, dar tu ai tăcut. Acum, nu mai pot. Vreau să ne întoarcem ACASĂ.
La iubirea de sine.
La adevăr.
La sacru.”

Ligia Constantin