Există o reținere a unora de a serba ziua de naștere. Este oare nepotrivit să marchezi în fiecare an ziua în care Dumnezeu te-a adus la viață? Sau ziua în care ai fost botezat, te-ai cununat, ai devenit preot etc.? Cei cu rezerve spun că se pune în centrul atenției cel sărbătorit și că astfel s-ar putea să cadă în mândrie. Atunci să nu îi mai spunem niciodată un cuvânt de încurajare, de prețuire, de mulțumire? Să încercăm în toate să fim cu Dumnezeu, și noi, și cel sărbătorit! Atunci toate se împlinesc altfel! Dacă ținem cont de acele rezerve, nu ar mai trebui serbată nici ziua onomastică...
De fapt, ziua de naștere, ziua numelui și altele de acest fel sunt
prilejuri de a fi cu Dumnezeu și de a ne bucura în comuniune! Există și o
rugăciune care se citește la ziua numelui, dar și la ziua de naștere.
Să nu uităm că sărbătorim Nașterea Domnului, a Maicii Domnului, a
Sfântului Ioan Botezătorul etc. Să trăim și noi așa încât viața noastră
să fie spre slava lui Dumnezeu, spre folosul și mântuirea noastră și...a
altora. Aprinderea lumânărilor într-un tort să aibă un sens
duhovnicesc! Nu trebuie să îmi pun o dorință stingând lumânări! Să îi
spun dorințele lui Dumnezeu aprinzând o lumânare și strigând: Doamne, fie voia Ta! Așadar, sărbătorim cu Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.