Sinaxar 18 Iunie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, şi a celor împreună cu dânsul, Ipatie şi Teodul.

Sfinţii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaţi romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea împăratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul său, bunul simţ şi virtutea de care dădea dovadă.

Când împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplină în a "vâna" creştini, iar în cazul în care aceştia nu vroiau să jertfească la idolii lor romani, să fie daţi spre tortură şi moarte. În drumul său spre Fenicia Adrian a auzit de faptele Sf. Leontie care a întors pe mulţi păgâni la creştinism şi l-a delegat pe tribunul Ipatie cu un detaşament de soldaţi la Tripoli, să-l prindă şi să-l aresteze pe creştinul Leontie. Pe drum, însă, Ipatie a căzut grav bolnav şi fiind aproape de moarte a avut un vis în care i s-a arătat un înger care i-a spus: "Dacă vrei să fii tămăduit, tu şi soldaţii tăi trebuie să spuneţi de trei ori: "Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mă!"

Deschizînd ochii, Ipatie l-a văzut pe înger şi i-a spus: "Dar eu trebuia să-l arestez pe Leontie şi acum să cer ajutor Dumnezeului său?" În acel moment îngerul a dispărut. Ipatie a povestit visul său soldaţilor, printre care se afla şi bunul său prieten Teodul, după care toţi împreună au cerut ajutor Dumnezeului căruia i se închina Sf. Leontie. Ipatie s-a vindecat în clipa următoare spre bucuria soldaţilor săi, numai Teodul stătea deoparte, mirîndu-se de minunea ce s-a făcut. Sufletul său s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu, rugîndu-l pe Ipatie să se grăbească mai repede ca să ajungă la Sf. Leontie.

La sosirea în oraş, un străin i-a invitat în casa lui şi i-a găzduit cu bucurie şi dăruire. Aflînd că cel care i-a omenit a fost chiar Sf. Leontie, au căzut în genunchi şi i-au cerut să-i lumineze în credinţa cea adevărată. Atunci Sf. Leontie i-a botezat pe loc şi când a chemat în rugăciune numele Sfintei Treimi, un nor de lumină s-a adunat deasupra lor, picurînd ploaie peste ei. Ceilalţi soldaţi care-l căutau pe comandantul lor ajunseră la Tripoli, unde se afla deja şi guvernatorul Adrian. Aflînd ce s-a întâmplat, a ordonat ca cei trei, Leontie, Ipatie şi Teodul să fie aduşi în faţa lui. După ce i-a ameninţat cu chinurile şi moartea, le-a cerut să se lepede de Hristos şi să se închine la zeii romani.

Însă toţi mucenicii şi-au mărturisit credinţa nestrămutată în Hristos. Sf. Ipatie a fost pus sub un zid şi trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier iar Sf. Teodul a fost bătut fără milă cu bâtele. Văzînd hotărârea sfinţilor, în cele din urmă le-au tăiat capul. După ce a fost torturat, Sf. Leontie a fost dus în temniţă iar în dimineaţa următoare a fost adus în faţa guvernatorului. Adrian a încercat să-l ademenească pe sfântul mucenic cu bani şi onoruri dar nereuşind să-l înduplece, l-a pus la alte chinuri. Sfântul a fost suspendat de un stâlp cu capul în jos şi cu o piatră mare legată de gât, dar nici acest chin nu l-a făcut să renunţe la credinţa lui. Atunci guvernatorul a pus să fie bătut cu bâtele până nu a mai rămas viaţă în el. Trupul i l-au aruncat apoi în afara oraşului dar creştinii l-au luat şi l-au îngropat cu mare evlavie lângă Tripoli. Cei trei sfinţi mucenici au murit cândva între anii 70-79.

Despre acuzaţiile ce i s-au adus Sf. Leontie şi despre pătimirile şi moartea lui s-a scris de către scribul curţii pe plăcuţe metalice care au fost puse la mormântul său.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eterie.

Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi fiind pârât, a stat înaintea conducătorului Eleusie, şi mărturisind pe Hristos, a fost întins şi ars cu făclii aprinse şi pătruns pe subţiori, şi înţepat pe spate şi pe coapse cu ţepuşi de fier înroşite în foc şi în multe alte feluri chinuit, iar mai apoi i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Ipatie şi Teodul, cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Leontie, şi care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Erasm, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi mucenici din Cipru, care arzându-li-se picioarele, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Leontie, de la Mănăstirea Peşterile Kievului.

Sfântul Leontie, canonarh la Mănăstirea Peşterile Kievului, a intrat la mănăstire de tânăr şi a fost tuns acolo. Dumnezeu i-a dat un glas frumos şi după ce a învăţat notele, a făcut ascultare ca şi canonarh (conducător al corului bisericesc). Sf. Leontie s-a săvârşit la o vârstă fragedă, în sec. al XIV-lea fiind învrednicit de Domnul cu darul facerii de minuni, pentru faptele sale bune.

Sfintele sale moaşte sunt în Peşterile Îndepărtate, fiind prăznuit şi în 28 august după sinaxarul sfinţilor de la Peşterile Kievului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leontie, cel ce a sihăstrit în sfânta Chinovie a Mănăstirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, şi care cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Leontie, înaintevăzătorul din Muntele Athos, s-a născut Argosul peloponez. El a muncit multă vreme pe Muntele Athos, la Mănăstirea lui Dionisie. A stat 60 de ani la mănăstire, timp în care nu a pus niciodată piciorul afară din mănăstire. Pentru credinţa tare şi pentru faptele milostive Bunul Dumnezeu I-a dat darul profeţiei şi înaintevederii.

Sf. Leontie s-a dus la Domnul în 16 martie, 1605, la vârsta de 85 de ani. Sfintele sale moaşte sunt izvorâtoare de mir tămăduitor.

Tot în această zi, Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail, aproape de Sfântul Iulian la For.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie in 18 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Leontie  şi cei împreună cu dânsul, Ipatie si Teodul (+73)

         Sfântul Leontie era cu neamul din Elada şi, fiind om mare la trup şi puternic, s-a făcut ostaş. A fost şi în războaie şi s-a luptat vitejeşte şi de multe ori s-a întors cu izbândă. Şi, fiind el om cu minte şi cu înţeleaptă socotire, a fost răsplătit cu semne de dregător. Deci, aflându-se el în Tripoli, din Africa, primea pe cei săraci cu dragoste şi îi ospăta, cu mese împărăteşti, şi se închina lui Dumnezeu, cinstit şi curat. Despre aceasta, prinzând de veste, stăpânitorul Feniciei, a trimis la el pe Ipatie, tribunul, şi cu alţi doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Deci, mergând pe cale, Ipatie, tribunul, a fost cuprins de friguri şi a auzit un glas, ce-i venea de sus, şi, arătându-se lui un înger, îi poruncea că, dacă vrea să se izbăvească de boală, să cheme de trei ori, în ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie. Dar glasul acela l-a auzit şi Teodul. Deci, ajungând la Tripoli au fost primiţi de Leontie însuşi, fără să ştie ei, cine este acela care i-a primit. Şi, întrebându-l despre Sfântul Leontie, se prefăceau că sunt prietenii lui şi ai credinţei lui. Deci, Sfântul le-a spus că el este Leontie, robul lui Hristos, şi că se ferea de cei pe care ei îi numesc dumnezei. Şi, auzind acestea, tribunul Ipatie şi Teodul au căzut înaintea Sfântului, cerând de la dânsul har, ca să fie şi ei robii lui Hristos. Deci, rugându-se Sfântul pentru dânşii, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat şi i-a luminat, iar Leontie i-a îmbrăcat cu haine albe. De aceste lucruri tulburându-se, necredincioşii le-au vestit, pe toate, dregătorului Adrian. Şi, acesta venind în cetate, a trimis îndată un ostaş să prindă pe Leontie, pe tribunul Ipatie şi pe Teodul, şi să-i arunce în temniţă, până la cercetare. Iar a doua zi, scoţându-i din temniţă, i-a adus înaintea lui şi-i îndemna să se despartă de credinţa lor, în Hristos. Dar n-a putut să-i înduplece. Drept aceea, a poruncit să-l spânzure pe Sfântul Ipatie de un lemn şi să-l strujească, cu unelte ascuţite, iar pe Sfântul Teodul, să-l bată cu săbii de lemn. După aceasta, li s-au tăiat capetele cu securea, iar marele Mucenic Leontie, mai întâi, a fost bătut cu toiege şi, neţinând seama de făgăduinţele cele amăgitoare, ce-i făcea tiranul, ba, încă, luându-l şi în râs, după ce a fost spânzurat şi strujit, a fost legat de patru stâlpi şi bătut până ce şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Deci, mucenicul lui Hristos Leontie şi-a săvârşit pătimirea sa în ziua de 18 iunie, ţinând puterea Romei Vespasian împăratul (69-79), iar, peste noi, împărăţind Domnul nostru Hristos, Căruia să-I fie slava, dimpreună şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Întru această zi, cuvânt despre un oarecare preot duhovnicesc,  care a văzut pe draci lângă chilia unui călugăr leneş

        Un preot oarecare, fiind înainte-văzător, a mers ca să-şi săvârşească slujba şi a văzut, lângă chilia unui frate, o mulţime de draci. Unii se prefăceau în chip de femei şi vorbeau necuviinţe, iar alţii, în chip de tineri batjocoriţi, unii dănţuiau, iar alţii în alte chipuri, se schimbau. Deci, suspinând preotul, a zis: "Vai, fratele acesta, viclenii de draci l-au împresurat pe el." Iar, după ce a săvârşit slujba, preotul a mers la chilia fratelui şi i-a zis lui: "Sunt necăjit, frate, şi am venit la tine, cu credinţa că îmi vei fi folositor: şi, de vei face rugăciuni şi pentru mine, tot necazul se va uşura, de la inima mea." Iar fratele, umilindu-se a zis: "Părinte, nu sunt vrednic să fac rugăciune pentru tine." Însă preotul nu-l slăbea pe el, ci-l ruga, zicându-i: "Nu voi pleca de la tine, până ce nu îmi vei da cuvântul, că vei face câte o rugăciune pentru mine, în toate nopţile." Şi a ascultat fratele rugămintea preotului. Însă, aceasta a făcut-o preotul, vrând să-i dea lui chip de rugăciune, pe care să o facă noaptea. Şi făcea câte o rugăciune fratele pentru preot. Apoi, umilindu-se a zis: "O ticălosul meu suflet. Rugăciune pentru preot faci, iar pentru tine, nu te rogi. Deci, să faci şi pentru tine câte o rugăciune." Şi aşa, petrecând toată săptămâna, făcea în toate nopţile câte două rugăciuni, una pentru sine, alta pentru preot. Apoi, în altă săptămână, mergând la biserică, preotul a văzut pe draci trişti, stând afară din chilia fratelui, şi a cunoscut preotul că, de rugăciunea fratelui, s-au întristat dracii. Şi, bucurându-se preotul, a intrat la fratele şi i-a zis lui: "Frate, te rog, să mai adaugi şi altă rugăciune pentru mine." Şi, după ce a intrat în chilie, l-a învăţat preotul pe el, să nu se lenevească. Iar dracii, văzându-l că petrece în rugăciuni şi se osteneşte pentru Dumnezeu, au fugit de la dânsul, cu darul lui Hristos.

Întru această zi, cuvânt din Pateric despre ascultare

         Ava Siluan avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, şi acesta avea un mare dar de ascultare şi era scriitor bun. Şi-l iubea bătrânul pentru ascultarea lui. Şi avea, încă, şi alţi unsprezece ucenici, cuprinşi de invidie, că-l iubea bătrânul mai mult pe acela, decât pe ei. Şi, auzind, bătrânul s-a mâhnit. Şi au venit, într-una din zile, către ava, bătrânii şi vorbeau cu dânsul. Iar el, luându-i pe ei, a ieşit şi a bătut la fiecare chilie, zicând: "Frate, vino că am trebuinţă de tine". Şi nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, îndată. Şi, venind la chilia lui Marcu, a bătut în uşa lui, zicând: "Marcu !" Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a ieşit afară. Şi l-a trimis la o ascultare. Şi zicea bătrânilor: "Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?" Şi, intrând în chilia lui Marcu, şi deschizând caietul lui, au găsit că pusese mâna să facă literă "O". Şi, auzind glasul bătrânului, n-a mai întors condeiul, să împlinească litera. Deci, au zis bătrânii: "Cu adevărat, pe care tu îl iubeşti ava, şi noi pe acesta îl iubim, pentru că şi Dumnezeu pe acesta îl iubeşte". Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.