Sinaxar 17 Iunie

 

În această luna, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Manuil, Savel şi Ismail.

Aceşti trei fraţi erau din Persida, şi fiind trimişi de Valtan, împăratul perşilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l văzuseră în Calcedon că aducea jertfa la idoli şi mulţi se trăgeau spre rătăcirea lui), fiind ei bine cinstitori şi crezând în Hristos, plângeau şi se rugau lui Dumnezeu să-i păzească în credinţa ce aveau într-Însul, şi să nu se facă părtaşi rătăcirii închinătorilor la idoli. Deci, dacă s-au vădit şi au fost duşi la păgânul Iulian, au fost bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne, şi arşi pe subţiori cu făclii. Însă aceste chinuri le-au suferit toţi împreună; dar apoi îndeosebi Sfântul Manuil, primind făgăduinţa de la necuratul împărat şi nevoind a aduce jertfă la idoli, l-au chinuit pe el în multe şi felurite chipuri. Şi aşa împreună cu cei doi fraţi ai lui, cu Savel şi Ismail, au fost duşi la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, şi li s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, dar îndată s-a deschis pământul şi a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulţi au crezut în Hristos. Iar după aceasta nişte bărbaţi cucernici, cunoscând de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinţilor, le-au îngropat cu miruri şi cu tămâieri.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Isavru şi cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia şi Peregrin.

Sfântul Isavru şi cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieşind de la patria lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin şi pe Ermia, pe care învăţându-i Sfântul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele lumeşti şi trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta; căci ferindu-se şi fugind de vorba şi adunarea rudeniilor lor, au fost însă pârâţi de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i şi neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, şi cei împreună cu el au fost daţi pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiţi prin foc şi prin apă, dar fiind izbăviţi din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulţi spre credinţa lui Hristos, între care erau şi cei mai de frunte ai cetăţii: fraţii Ruf şi Rufin. Şi apoi, fiind condamnaţi la pierzare, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Filonid, episcopul Curiei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Pior, care cu pace s-a săvârşit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Pior din Patericul Egiptean.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 17 zile: pomenirea Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

        Aceşti trei fraţi erau din Persia. Părinţii lor nu aveau aceeaşi credinţă, fiindcă tatăl lor ţinea de păgânătatea persană, iar mama lor era creştină şi, ca o adevărată mamă, i-a crescut pe ei, din tinereţe, în frica lui Dumnezeu. Fericitul Evzoic, preotul, i-a creştinat prin Sfântul Botez şi i-a luminat cu dumnezeieştile învăţături. La vremea rânduită, cei trei tineri au fost număraţi în ceata ostăşească şi slujeau, cu trupul, împăratului Persiei iar, cu duhul, slujeau Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, păzind sfintele Lui porunci, şi căutând să-l placă Lui, cu faptele lor cele bune. Deci, au fost trimişi aceşti trei tineri ostaşi de Vaetan, împăratul Persiei, la Iulian, cel lepădat de credinţă, împăratul romanilor, pentru pace, în zilele când, la Calcedon, Iulian făcea mare praznic, în cinstea idolilor. Şi, au fost primiţi cu cinste. Aflând însă, că ei sunt creştini, Iulian s-a umplut de mânie împotriva lor. Şi mergând la locul unde avea să săvârşească praznicul, împăratul a început, odată cu toată mulţimea ce se adunase acolo, să se închine idolilor, aducându-le jertfe fără de număr, făcând ospeţe şi dănţuiri cu tot felul de timpane şi instrumente muzicale şi săvârşind multe alte lucruri urâte şi fără de lege, în cinstea zeilor săi. Deci, robii lui Dumnezeu, Manuil, Savel şi Ismail, dacă au văzut nelegiuirea, s-au dat deoparte, mâhnindu-se pentru înşelarea şi rătăcirea unui atât de mare popor, rugând pe Hristos, să se poată păzi ei de împărtăşirea cu necuviinţele acelei închinări la idoli. Asemenea, se rugau şi pentru cei rătăciţi, ca să-i aducă pe ei Dumnezeu la cunoştinţa adevărului. Deci, dacă s-a vădit aceasta şi a ajuns ştirea la păgânul Iulian, acesta a poruncit să-i arunce în temniţă, amânând judecata lor, până după serbare. Dar, a doua zi, sosind dregătorul la judecată, a zis către ei: “Ce fel de unire şi prietenie aveţi cu noi, de vreme ce n-aţi voit, ieri, să săvârşiţi, prăznuirea, împreună cu noi în cinstea zeilor noştri ?” Dar, Sfinţii au răspuns: “Noi suntem trimişi pentru aşezăminte de pace, ca să nu ne pustiim unii pe alţii, iar nu pentru credinţa în zei. Că fiecare, cinsteşte pe Dumnezeul în care crede, iar tu ai lăsat cele ale împăcării şi începi altele, pentru care nu suntem trimişi.” Iar judecătorul, umplându-se de mânie, a zis către dânşii: “Vă sfătuiesc ca, lăsând credinţa voastră cea copilărească, să alegeţi credinţa cea adevărată a filozofilor şi a înţelepţilor din vechime.” Sfinţii au răspuns: “Noi socotim ca nebun, cu adevărat, pe cel care, în loc de Dumnezeu, are un idol neînsufleţit şi se leapădă de Dumnezeul cel viu.” Deci, mâniindu-se, judecătorul a poruncit să fie bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne şi arşi la subţiori cu făclii. Şi aceste chinuri le-au luat toţi împreună, apoi, aparte, Sfântului Manuil îi făcea păgânul împărat făgăduinţe. Şi, nevrând el să aducă jertfe idolilor, i s-au bătut piroane pe spate şi prin cap, înfăşurându-l cu trestii ascuţite, pe el şi pe cei doi fraţi ai lui, Savel şi Ismail. Deci, ducându-i la zidul cel dinspre Tracia, căruia i se mai spunea şi zidul lui Constantin, la loc râpos, le-a tăiat capetele. Iar împăratul, a poruncit să li se ardă trupurile. Şi auzind de uciderea trimişilor săi, împăratul s-a umplut de mare mânie şi a venit cu oştirea sa la hotarele împărăţiei romanilor. Şi având biruinţă, cetele perşilor au sfărâmat puterea lui Iulian, iar el a fost ucis de o mînă nevăzută, din pedeapsa lui Dumnezeu. Căruia slavă şi cinste I Se cuvine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Întru acestă zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Isavru 

şi cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia şi Peregrin

        Sfântul Isavru, şi cei împreună cu el, au fost din Atena. Deci, ieşind din patria lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix şi pe Peregrin şi pe Ermie, pe care, învăţându-i să nu se dea spre lucrurile lumeşti, trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta. Că ferindu-se şi fugind de vorba şi de adunarea cu rudeniile lor, au fost pârâţi de aceştia la Tripondie dregătorul, care prinzându-l şi neputând să-l facă să se lepede de Hristos, pe el şi însoţitorii lui, au fost daţi în seama lui Apolonie, fiul dregătorului, care i-a chinuit cu foc şi cu apă, dar, izbăvindu-se dintru acelea, prin minune, au întors pe mulţi la credinţa în Hristos, dintre care, erau şi cei mai de frunte ai cetăţii, fraţii Ruf şi Rufin. Şi, în cele din urmă, au luat toţi pedeapsa de moarte, prin tăierea capetelor.

Întru acestă zi, cuvânt despre un prunc nebotezat 

şi despre puterea preoţească

        Laodiceeea era o cetate mică, pe muntele Eleonului, aproape de Lision, la care, mergând eu cu cinci ani mai înainte, am auzit un lucru vrednic de neuitare, de la bătrânii cei ce erau acolo. Ei ziceau că, un preot oarecare, ce fusese acolo, se sfârşise cu doi ani mai înainte. La acela, într-o noapte a venit mai marele locului, silindu-l pe el să se scoale şi să-i boteze fiul lui, fiindcă era mic şi trăgea să moară. Deci, sculându-se, preotul a început îndată rugăciunile de botez. Dar, până ce a pregătit apa şi sfântul untdelemn, s-a sfârşit pruncuşorul, înainte de a se boteza. Deci, luândul pe el, preotul l-a pus înaintea cristelniţei şi a zis: “Ţie, împreună slujitorule cu mine, înger a lui Dumnezeu, îţi grăiesc, cu acea putere, pe care Hristos a dat-o Apostolilor, a lega şi a dezlega, pe pământ şi în cer, să întorci sufletul pruncuşorului în trup, până ce se va boteza. Pentru că nu ai poruncă să-l iei pe el nebotezat. Pentru că ştie Stăpânul meu şi al tău, că nu m-am lenevit, ci, cum m-am sculat, îndată, am început rugăciunile botezului.” Acestea grăindu-le preotul către înger, s-a sculat pruncuşorul şi, după ce a fost botezat, iarăşi a adormit întru Domnul. Deci, dacă faţă de îngeri cuvântul preotului are putere, cu atât mai multă putere are faţă de oameni.

Întru acestă zi, cuvânt al Sfântului Efrem, 

despre ispitele celor  ce vin la viaţa călugărească

       De s-ar întâmpla vreunui frate, ca să vină la viaţa călugărească din vreo pricină oarecare şi de nu va lua seama, îl va înghiţi pe el diavolul. Că începe a-l îmboldi pe el spre unele întrebări ca acestea, zicându-i: “De ce vrei să te mai osteneşti de acum şi să te sileşti spre fapte bune, cu dragoste, fiindcă nu vei avea plată; au, parcă, de a ta voie ai venit la călugărie ? Ba nu, ci de nevoie ai venit. Deci, de acum să nu te mai osteneşti în zadar, pentru că nu-ţi va da ţie Dumnezeu nici un dar, pentru aceasta.” Acestea le strecoară în mintea fratelui, urâtorul binelui, diavolul vrând ca să-l arunce pe el în pierzarea deznădejdii. Şi atunci, neînţelegând drept lucrurile Domnului, în mintea sa, va cădea întru deznădăjduire şi, după aceea, va începe a vieţui fără de grijă, întru netemere de Dumnezeu şi a grăi împotriva celor mari şi a celor mici, şi a se obişnui la somn nesăţios. Şi orice bine i-ar face lui egumenul, apoi ca un lucru de nimic îl socoteşte. Încă de multe ori, cârteşte şi se tânguieşte şi în scurt zicând, se dă singur pierzării. Şi, în loc de a face fapte bune, el, mai mult, începe a face răutăţi. Şi, aşa, ne ocoleşte darul Domnului, în loc să zică întru sine: “O, suflete, câţi s-au învrednicit a veni la această viaţă, prin mult post şi rugăciune, iar eu, întru lenevire, mi-am petrecut zilele mele. Iar acum Domnul m-a învrednicit pe mine a veni la o sporire ca aceasta, la viaţa aceasta curată şi liniştită, nepomenindu-mi Domnul păcatele mele, cele multe.” Drept aceea, şi noi să ne sârguim de acum, o, suflete, ca să facem lucruri vrednice de pocăinţă, ca să nu aflăm îndoită osândă, fiindcă ne-am lepădat de darul lui Dumnezeu.

Întru acestă zi, cuvânt despre citirea cărţilor şi că, 

mai de folos decât toate cărţile, este a citi Psaltirea

        Zis-a un stareţ: "Să mă credeţi pe mine, fiilor, că nimic nu tulbură, nu scârbeşte, nu răneşte, nu pierde şi nu mâhneşte pe draci şi pe însuşi satana, decât a cugeta asupra psalmilor şi a citi cu stăruinţă Psaltirea. Că toate cărţile spre folos ne sunt nouă şi nu puţină supărare le fac dracilor, însă nu aşa cum le face psaltirea. Pentru aceea, să nu trecem cu vederea, pentru că, noi, cugetând psalmii, pe de o parte, pentru noi înşine ne rugăm, iar pe de alta, pe draci îi blestemăm. Când zicem: "Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile mele"; sau: "Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrâneţilor, când va slăbi puterea mea, să nu mă laşi pe mine", pentru noi ne rugăm. Iar când blestemăm pe draci, zicem aşa: "Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de faţa Lui toţi cei ce-l urăsc pe El". Şi iarăşi: "Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie şi fapta desfrânării". Şi, iarăşi: "Văzut-am pe cel necurat înălţându-se şi ridicându-se ca cedrii Libanului şi am trecut şi, iată, nu mai era. Şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui". Şi iarăşi: "Armele lor să intre în inimile lor şi arcurile lor să se zdrobească. Groapă au săpat şi au deschis-o pe ea şi vor cădea în groapa pe care au făcut-o. Întoarce-va durerea lui pe capul lui şi pe creştetul lui nedreptatea se va coborî". Cu unele cuvinte ca acestea blestemăm pe draci." 

În această zi, cuvânt din Pateric

        Zis-a ava Moise, că trebuie omul să moară pentru prietenul său şi să nu-l judece pentru ceva. A întrebat un frate: "Din toată osteneala omului, care este aceea care îi ajută lui?" Şi a zis bătrânul: "Dumnezeu este Cel care ajută că scris este: "Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor între necazurile ce ne împresoară"(Ps.45,1) A zis fratele: "Dar postirile şi privegherile. pe care le face omul, ce ne aduc ele ?" Iar bătrânul i-a zis: "Acestea fac sufletul să se smerească, căci scris este, "Vezi smerenia şi osteneala mea, şi-mi iartă mie toate păcatele mele". Dacă sufletul va face roadele acestea, se milostiveşte Dumnezeu spre dânsul, pentru ele". A zis fratele, către bătrân: "Ce va face omul, la toată ispita, care vine asupra lui şi la tot cugetul vrăjmaşului?" I-a zis lui bătrânul:"Dator este mai întâi să plângă în faţa bunătăţii lui Dumnezeu, ca să-i ajute. Şi se odihneşte îndată, dacă se va ruga cu cunoştinţă, căci scris este: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul"(Ps.117,6). Atunci a întrebat fratele: "Iată, un om bate pe robul său, pentru o greşeală ce a făcut-o. Ce va face robul ?" A zis bătrânul: "Dacă este rob bun, va zice: "Miluieşte-mă, am greşit." Şi iarăşi, i-a zis fratele: "Nimic, altceva, să nu spună ?"  A zis bătrânul: "Nu, căci  dacă va pune greşeala asupra sa şi va zice, că a greşit, îndată, se milostiveşte, spre el stăpânul lui. Dar sfârşitul tuturor acestora este ca să nu-l judecăm pe aproapele nostru. Că în pământul Egiptului, când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut, nu era casă, unde să nu fi fost un mort." I-a zis fratele:" Ce însemnează cuvântul acesta ?" I-a răspuns lui bătrânul: "De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui. Că nebunie este, pentru un om care are un mort al său, să-l lase şi să se ducă să plângă pe mortul  aproapelui. Iar a muri întru totul pentru aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, judecând că acesta este bun sau este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să nu gândeşti rău, în inima ta, asupra cuiva. Nici să defaimi pe cineva, când face rău. Nici să nu fii de partea celui ce face rău, aproapelui său.  Să nu cleveteşti pe cineva, ci să zici: "Dumnezeu ştie pe fiecare". Şi aceasta însemnează, adică: "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Să nu ai vrajbă cu nici un om, şi să nu ţii vrajbă, în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce duşmăneşte pe aproapele său; şi aceasta este pacea. Să te mângâi pe tine cu faptul că puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin."

Acatistul Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1
 

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

Icosul 1
 

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea
 

Către împăratul Râmlenilor te-a trimis Alamudar pe tine, o, treime de mucenici, ca să aşezi pace între romani şi perşi. Iar el, primind răspunsul cu bucurie, cugetă deşertăciuni asupra voastră, fiind deşert la minte, pe când voi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 2-lea
 

Daruri dai solilor şi îi îndemni cu vicleşug a ospăta cu tine, o, deşertule la minte, dar ei ca pe nişte netrebnice pe toate acestea ştiindu-le, se rugau la Dumnezeu ca să se izbăvească de rătăcirea ta, călcătorule de lege. Deci lăudându-i pe ei strigăm:
Bucură-te, treime de mucenici, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, a Persiei odraslă nemuritoare;
Bucură-te, şi al Traciei reazem neclintit;
Bucură-te, că ai călcat cinstirile tiranului;
Bucură-te, că te-ai scârbit de darurile împăratului;
Bucură-te, ceea ce te rogi a ne păzi de rătăcire;
Bucură-te, ceea ce ceri de la Dumnezeu să se mântuiască toţi;
Bucură-te, că de la pământ la cele de sus te-ai ridicat;
Bucură-te, că te-ai unit cu Dumnezeu şi te bucuri;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care toţi credincioşii te laudă;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea
 

Rugăciune către Domnul cu osârdie aduceau solii când jertfea tiranul, şi văzând el acestea, a poruncit să-i aducă la jertfă cu sila, dar de la ei auzeau: Aliluia!

Icosul al 3-lea
 

Se bucurau cei trei soli, traşi fiind fără de lege la temniţă din porunca tiranului şi, mergând pe calea Domnului, laude şi versuri cântau. Pentru aceea noi credincioşii să zicem către treimea mucenicilor aşa:
Bucură-te, treime de mucenici propovăduitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, trâmbiţă a evlaviei;
Bucură-te, vrednic vas al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că cel fără de lege te-a închis în temniţă;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai lăudat intrând într-însa;
Bucură-te, ceea ce ai surpat graiurile împăratului apostat;
Bucură-te, ceea ce ai primit plata chinurilor tale;
Bucură-te, a dreptei slujiri apărătoare;
Bucură-te, împotriva rătăcirii elineşti luptătoare;
Bucură-te, treime de mucenici a celor evlavioşi mijlocitoare;
Bucură-te, a noastră mai ales solitoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea
 

Râvnă dumnezeiască având treimea mucenicilor, în privelişte au propovăduit pe Stăpânul tuturor şi fără frică vădeau rătăcirea idolilor şi pe a împăratului, şi strigau cântarea de laudă a îngerilor cea mântuitoare: Aliluia!

Icosul al 4-lea
 

Strălucit-au în lume, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, mulţimea luptelor voastre celor strălucite, cu bătăi fără de lege răsplătindu-ţi ţie vrăjmaşul pentru credinţa ta; toate le-ai suferit neînduplecată şi fericită, pentru care şi noi strigăm ţie:
Bucură-te, treime de mucenici preapătimitoare;
Bucură-te, treime de mucenici cea preavitează;
Bucură-te, ceea ce ai propovăduit Unimea Troiţei;
Bucură-te, că ai învăţat Treimea Unimii;
Bucură-te, că între cetele îngerilor acum locuieşti;
Bucură-te, că împreună cu toate cetele pe Dumnezeu Îl slăveşti;
Bucură-te, ceea ce în privelişte fără de frică te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce bătăile cu răbdare le-ai suferit;
Bucură-te, că mulţimea necredincioşilor ai ruşinat;
Bucură-te, că ceata credincioşilor ai veselit;
Bucură-te, prin care Hristos S-a propovăduit;
Bucură-te, prin care împăratul apostat s-a biruit,
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea
 

De mânie tiranul umplându-se pentru că n-au vrut sfinţii să slujească idolilor, a poruncit să le pătrundă mâinile şi picioarele cu piroane şi pe lemn să-i răstignească. Pe care suferindu-le, lui Dumnezeu au strigat: Aliluia!

Icosul al 5-lea
 

Ai văzut pe fiii caldeilor, o, chinuitorule, că, nicidecum de munci nu s-au înspăimântat. Pentru ce dar porunceşti ca fără de cruţare cu strujiri de fier pe dânşii să-i muncească? O, stăruire a mucenicilor, cărora cu limpede limbă binevoitoare şi lăudătoare le cântăm aşa:
Bucură-te, treime de mucenici ceea ce munci ai primit;
Bucură-te, că pentru pătimiri cununi ai dobândit;
Bucură-te, că de cerească desfătare te-ai învrednicit să te-ndulceşti;
Bucură-te, că pe credincioşi de cele cumplite îi izbăveşti;
Bucură-te, că toată cântarea de biruinţă lui Dumnezeu îi cânţi;
Bucură-te, că cetele aleşilor alături le ai;
Bucură-te, că strujirile de fier le-ai răbdat;
Bucură-te, că vitejeşte pe împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că mucenicilor celor tari moştenitoare eşti;
Bucură-te, a nevoinţelor acestora la fel următoare;
Bucură-te, prin care se laudă Ziditorul;
Bucură-te, prin care se huleşte rătăcitorul;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea
 

Spânzurată fiind de lemn treimea fraţilor buni, pe Dumnezeu L-au rugat să le ajute, şi de năprasnă şi de durerile trupurilor le-a uşurat, întărindu-i a suferi celelalte chinuri şi Domnului a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea
 

Bârfiri spunea nebunul către doi dintre mucenici, pe Manuil cu vicleşug depărtându-l, dar această dumnezeiască pereche, pe dumnezeii lui, cu multă înţelepciune înaintea lui i-a ruşinat, pentru care îl rugăm aşa:
Bucură-te, doime a lui Dumnezeu lăudătoare;
Bucură-te, trecerea vrăjmaşului desăvârşită;
Bucură-te, cea care vicleniile împăratului apostat le-ai batjocorit;
Bucură-te, cea care vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te, că ai defăimat darurile tiranului;
Bucură-te, că nu te-ai îngrozit de mânia împăratului;
Bucură-te, Savele, al celor din primejdii sprijinitorule;
Bucură-te, Ismaile, al celor din nevoi apărătorule;
Bucură-te, că ai luminat prin Dumnezeu şi L-ai mărturisit;
Bucură-te, că trupul vitejeşte nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, doime a pătimitorilor, cinstită;
Bucură-te, doime nouă apărătoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea
 

Trupurile mucenicilor, ale lui Savel şi Ismail, cu totul arzându-se cu făclie fără milostivire, dar suferind ei focul cu veselie, slavă lui Dumnezeu au înălţat. Pe care veniţi să-i lăudăm cu cântări, lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
 

Nou vicleşug tiranul arată iarăşi către tine, Manuile, întorcându-se, dar tu, ca un înţelept, Sfinte, ai învăţat, dovedind către toţi pe Sfânta Treime şi cum că una este socoteala frăţiei întru toate, pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime Se mărturiseşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se goneşte;
Bucură-te, al lui Ismail şi Savel bun frate;
Bucură-te, propovăduitorul neclintit al socotelii voastre;
Bucură-te, că pe tiranul cel neomenos l-ai ruşinat, viteazule Manuil;
Bucură-te, că Domn iubitor de oameni numeşti pe Emanuel;
Bucură-te, a dascălului nostru, Iisus, iubire;
Bucură-te, asupra împotrivirilor săgeată arzătoare;
Bucură-te, dulce lucru şi nume;
Bucură-te, dăruirea minunilor celor strălucite;
Bucură-te, de obşte solidar şi mijlocitor;
Bucură-te, al nostru mai ales părtinitor şi apărător;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea
 

Minunate sunt luptele tale pe care după vrednicie nimeni nu poate a le cinsti, o, Manuil, că aprinzându-se de mânie tiranul cumplit, fără de omenie, sub coastele tale făclii de foc a aprins spre biruirea ta. Dar tu te-ai arătat biruind şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea
 

Cu totul fiind sălbatic asupra ta împăratul apostat, fărădelege porunceşte, Manuile, ca înfăşurat fiind cu trestii, cumplit de chinuitor să fii strâns tare, iar noi de stăruirea ta minunându-ne strigăm:
Bucură-te, cel ce mai mult decât pe Dumnezeu nimic n-ai ales;
Bucură-te, că tare pentru Dânsul ai pătimit;
Bucură-te, pătimitorule cel de un lăcaş cu îngerii;
Bucură-te, solitorule neruşinat pentru suflete;
Bucură-te, că tu cânţi lui Hristos cântarea întreit sfântă cu îngerii;
Bucură-te, că vieţuieşti lui Dumnezeu cele patru slove cu proorocii;
Bucură-te, că trupul tău cu trestie s-a înfăşurat;
Bucură-te, că fără milostivire cu dânsele te-au strâns;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, luminător care luminezi pe cei de sub soare;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi doi de un sânge cu tine străluceşti;
Bucură-te, că pe noi împreună cu dânşii ne priveşti;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea
 

Toată firea îngerilor, Manuile, s-a înspăimântat cum săgeţi ascuţite ai răbdat, căci de răni trupul tău fără de omenie plin s-a văzut, o, pătimitorule! Deci lăudându-te pe tine, lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea
 

Cu râurile sângelui tău, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, s-a roşit pământul cucerindu-se; căci fără cruţare dumnezeieştile voastre capete cu piroane le-a străpuns tiranul, iar noi pe Dumnezeu cu frică slăvindu-L, vouă strigăm:
Bucură-te, strălucirea evlaviei;
Bucură-te, minunea răbdării;
Bucură-te, treime de buni fraţi cea dumnezeiască;
Bucură-te, a Sfintei Treimi jertfă fără prihană;
Bucură-te, că ai suferit tari piroane;
Bucură-te, că nicidecum muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că îngerilor te-ai făcut minune;
Bucură-te, că tiranului te-ai făcut rană;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat;
Bucură-te, rană diavolilor nevindecată;
Bucură-te, prin care se preamăreşte Ziditorul;
Bucură-te, prin care nu se slujeşte făptura;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea
 

Mucenicilor, ca cei ce sunteţi făcători de minuni tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de rele pe cei ce aleargă la voi pururea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea
 

O, vitejilor mucenici Manuil, Savel şi Ismail, tiranul cel fără de minte a poruncit a se înfige pe sub unghiile voastre trestii ascuţite. Deci voioşi văzându-vă întru muncile acestea, strigăm către voi aşa:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime se preamăreşte;
Bucură-te, o, treime de mucenici care pe păgâni îi vădeşti;
Bucură-te, ceea ce minunat pe credincioşi îi străluceşti;
Bucură-te, că pe cele stricăcioase cu cele cereşti le-ai schimbat;
Bucură-te, că în cetele mucenicilor te-ai numărat;
Bucură-te, ceea ce munci nesuferite te-au rănit;
Bucură-te, că şi trestii sub unghii ţi s-au înfipt;
Bucură-te, prin care se urăsc idolii;
Bucură-te, prin care cad cele cioplite;
Bucură-te, prin care credinţa se întăreşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se risipeşte;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea
 

Înălţatu-v-aţi, mucenicilor, mâinile către Stăpânul tuturor, trimiţându-I rugăciunea cea mai de pe urmă. Şi din cer glas dorit aţi auzit chemându-vă pe voi către viaţă, ca să dobândiţi cunună şi să strigaţi lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 11-lea
 

Duşi au fost la loc prăpăstios dumnezeieştii mucenici şi acolo li s-au tăiat capetele, iar trupurile lor a se arunca în foc în zadar a poruncit tiranul, căci Dumnezeu le-a păzit; pentru aceea cu frică strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, uimirea împăratului apostat;
Bucură-te, asupra căreia vrăjmaşul se tulbură;
Bucură-te, ceea ce tuturor vindecări izvorăşti;
Bucură-te, ceea ce marginile lumii le luminezi;
Bucură-te, că pe Ziditorul tuturor L-ai propovăduit;
Bucură-te, că la Însuşi Făcătorul te-ai suit;
Bucură-te, că pe Dânsul cu osârdie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru Dânsul te-ai junghiat;
Bucură-te, că meşteşugirea tiranului ai surpat;
Bucură-te, că tămăduiri sufleteşti izvorăşti;
Bucură-te, că patimile de la noi le goneşti;
Bucură-te, treime duhovnicească, desfătarea dreptmăritorilor creştini;
Bucură-te, arderea tuturor rău-credincioşilor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea
 

Trupurile cele de daruri izvorâte ale celor trei fraţi buni pământul, desfăcându-se, le-a ascuns, iar chinuitorii, îndată cuprinşi fiind de frică, au fugit; dar cei mai mulţi dintre elini, crezând în Dumnezeu, au strigat: Aliluia!

Icosul al 12-lea
 

Cântând cu plângere şi cu credinţă rugându-se Domnului cei luminaţi, fără de veste au văzut trupurile mucenicilor cu chip minunat, ieşind din pământ; pe care cu râvnă le-au sărutat şi le-au lăudat strigând:
Bucură-te, treime de mucenici, primitoare de lumină;
Bucură-te, ceea ce tare chinurile le-ai suferit;
Bucură-te, ceea ce lupta bine o ai săvârşit;
Bucură-te, că har de minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupurile iarăşi nouă ni le-ai dat;
Bucură-te, a mântuirii noastre solire;
Bucură-te, cea către Dumnezeu pentru noi mijlocire;
Bucură-te, că pe noi din rătăcire ne-ai scos;
Bucură-te, că pe mulţi la cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, prin care credinţa lui Hristos a strălucit;
Bucură-te, prin care chinurile s-au biruit;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea
 

O, trei mucenici dumnezeieşti, luând dreptcredincioşi trupurile voastre cu frică şi îngropându-le, strigau: „Izbăviţi-ne pe noi toţi de cele cumplite şi de munca ce va să fie”, iar lui Dumnezeu strigându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor…, Condacul 1: Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte…,

Icosul 1
 

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul 1
 

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

şi se face otpustul.