Sfântul Paisie Aghioritul avea o rânduială a postului

 Sfântul Paisie Aghioritul avea o rânduială a postului de o asprime greu de imaginat pentru omul modern, însă o făcea mereu cu multă bucurie interioară și fără să se plângă

Iată detaliile exacte despre modul în care el ținea postul:

1. Cantitatea și tipul de hrană

• Mâncare de supraviețuire: Hrana lui zilnică consta de cele mai multe ori dintr-un pesmet uscat, câteva măsline, alune sau o mână de stafide.
• Fără mâncare gătită: Rareori aprindea focul ca să își gătească ceva cald. Considera că timpul pierdut cu pregătirea mâncării este un timp furat de la rugăciune.
• Mâncare simplă: Când primea roșii sau legume de la pelerini, le lăsa la soare să se usuce sau le mânca crude, fără ulei și fără sare.

2. Postul negru și perioadele mari de post

• Zile întregi fără apă și mâncare: În primele zile din Postul Mare (Săptămâna Curată), Sfântul Paisie nu mânca și nu bea absolut nimic timp de trei sau chiar cinci zile la rând.
• Postul de miercuri și vineri: În aceste zile, precum și în perioadele de post de peste an, nu folosea niciodată ulei (ajunare totală până la apusul soarelui).

3. Filosofia lui despre post

• „Trupul trebuie să fie ușor”: Sfântul spunea că un stomac plin îngreunează mintea și alungă dorința de rugăciune. El compara trupul cu un măgar: „Dacă îi dai prea multă hrană, se sălbătăcește și te trântește; dacă îl ții nemâncat, nu mai poate căra povara”. Căuta mereu măsura de mijloc pentru a avea energie doar pentru rugăciune.
• Ascunderea postului: Deși era extrem de aspru cu el însuși, dacă un pelerin venea la el și îi aducea ceva de mâncare, sfântul gusta din politețe și dragoste, ca să nu pară mândru sau să îl întristeze pe oaspete.

4. Postul unit cu setea

• În timpul verilor toride din Muntele Athos, sfântul adăuga la post și paza de a nu bea apă imediat cum îi era sete, oferind această mică jertfă ca o rugăciune pentru cei care sufereau în spitale.
• Postul Sfântului Paisie Aghioritul nu era doar o simplă abținere de la mâncare, ci o adevărată „tehnologie spirituală” prin care el își supunea trupul pentru a elibera sufletul. El numea postul „frâna” care oprește patimile.
  Iată cum ținea el postul în mod concret:
  1. Cantitatea: „Măsura celor trei degete”
  Sfântul mânca extrem de puțin, adesea doar atât cât să nu se prăbușească de oboseală.
  • Se spune că uneori masa lui consta dintr-o cană de ceai de plante și un pesmet uscat (paximadi).
  • Chiar și atunci când primea vizitatori și aceștia îi aduceau alimente, el le împărțea imediat altora, păstrând pentru sine doar strictul necesar.
  2. Calitatea: Hrana pustnicească
  • Fără gătit: De cele mai multe ori nu aprindea focul pentru a găti. Mânca hrană „uscată” (xerofagia): câteva măsline, nuci, smochine uscate sau puțină varză crudă.
  • Ceaiurile sălbatice: Culegea plante din jurul chiliei sale (Panaguda) și făcea infuzii care îi tăiau senzația de foame și îi dăeau energie pentru rugăciune.
  3. Postul Negru (Ajunarea)
  În perioadele de post mare sau înaintea unor praznice importante:
  • Putea sta zile întregi fără să consume nimic, bând doar puțină apă.
  • Spunea că, după primele zile de post negru, foamea dispare și apare o bucurie interioară pe care mâncarea nu o poate oferi.
  4. Scopul postului: „Să se subțieze mintea”
  Sfântul Paisie explica foarte clar de ce postea atât de aspru:
  • Dacă pântecele este plin, mintea devine „groasă”, somnoroasă și nu se mai poate concentra la rugăciune.
  • Postul „subțiază” mintea și o face capabilă să vadă lucrurile duhovnicești. El spunea: „Când trupul suferă de foame, sufletul se satură de Duh Sfânt.”
  5. Sfatul lui pentru noi (Cei din lume)
  Deși el era un ascet radical, pe mireni îi sfătuia cu multă îngăduință:
  • Să nu postim „din mândrie”, ca să ne lăudăm.
  • Să postim în funcție de sănătate și de munca pe care o facem.
  • Mai important decât postul de mâncare este postul de răutate: „Ce folos dacă nu mănânci carne, dar îl mănânci pe fratele tău cu vorba?”