. Chiar și atunci când facem totul perfect, motivația poate dispărea din cauza epuizării, a dispariției scopului sau a adaptării la noua realitate.

 De ce ne pierdem motivația, chiar și când am făcut totul perfect?

Ne-am stabilit obiective, am ajutat cei dragi, am muncit pentru familie... Iar apoi totul se prăbușește, iar odată cu planurile, dispare și energia. Apatia și tristețea sunt mereu cu noi, iar dorința de a trăi dispare. Se pare că chiar și cele mai nobile scopuri pot deveni o capcană, dacă uităm de esențial – de sufletul nostru. Sprijinul doar pe bază externă, pe propria noastră corectitudine și logică, se prăbușește mai devreme sau mai târziu, iar atunci apare disperarea. Mândria nu înseamnă aroganță, ci faptul că ne bazăm doar pe aspectele umane.