Sf. întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii Tecla; Sf. Cuv. Siluan Athonitul 24 Septembrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfintei Marii Mucenite si întocmai cu Apostolii Tecla.

Aceasta sfânta a fost din cetatea Iconiei, nascuta fiind de Teoclia, de bun neam si slavita. A învatat cuvântul credintei de la marele Pavel Apostolul, când acesta învata în casa lui Onisifor. Iar sfânta când a venit la credinta era de optsprezece ani, logodita fiind cu Tamir. Si nebagând seama focul în care s-a aruncat, nici de logodnic, a urmat lui Pavel. Iar dupa aceea mergând la Antiohia, a fost data la fiare salbatice de Alexandru, si la tauri ca sa o împunga si sa o sfarâme; si izbavindu-se de toate cu darul lui Dumnezeu, si propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragând pe multi catre credinta în Hristos, s-a dus la patria sa, unde petrecând cu singuratate într-un munte, ce se zice vechea Selevchie si facând multe puteri de minuni, a parasit viata, despicându-se o piatra si primind-o. Iar toata vremea vietii sale a fost nouazeci de ani.

Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Tecla, cea întocmai cu Apostolii

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Vrednicei de fericire, prealăudatei şi întocmai cu Apostolii, întâi-pătimitoarei Marii Muceniţe Tecla, cântări veselitoare să-i aducem, ca uneia ce a deschis calea Împărăţiei, arătând că Hristos, iubitorul de oameni, pe toţi îi primeşte şi tuturor le dăruieşte cereasca Sa cămară; toţi cu un glas să strigăm către dânsa: Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Icosul 1

Când slăviţii Apostoli, buna propovăduire a lui Hristos în lume purtând, au mers în Iconia şi te-au aflat pe tine, frumoasă fecioară, având optsprezece ani, fiind de neam mare şi slăvit, logodită fiind cu un tânăr asemenea bogat, anume Famir, văzând tu minunile ce se făceau de către Apostoli, şedeai ascultând cuvintele lor în casa lui Onisifor şi luând aminte la cele ce grăiau dânşii. Pentru acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă;
Bucură-te, că lucrarea Sfântului Duh s-a înrădăcinat în inima ta;
Bucură-te, că lumina cea de sus inima ta o a luminat;
Bucură-te, că primind lumina, de înţelepciune te-ai umplut;
Bucură-te, că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a căzut pe pământ bun în sufletul tău;
Bucură-te, că ai crezut în Fiul lui Dumnezeu şi L-ai iubit pe El;
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit;
Bucură-te, că a sluji lui Hristos cu dragoste te-ai făgăduit;
Bucură-te, că acum în ceruri împreună cu El te proslăveşti;
Bucură-te, ceea ce ai deschis calea tuturor muceniţelor;
Bucură-te, că eşti ca un sfeşnic luminos înaintea lor mergând;
Bucură-te, că înaintea lui Hristos acum stai;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Auzind pe dumnezeiescul Pavel spunând că fecioara ce-şi păzeşte curăţia sa pentru dragostea lui Hristos are parte cu îngerii şi este a lui Hristos mireasă, te-ai aprins înlăuntru cu focul serafimilor şi, întru dorire mare fiind, ca ceara te topeai cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Şezând şi ascultând cuvintele lui Pavel, trei zile şi trei nopţi, ai uitat cu totul de tine, iar Teoclia, maica ta, înştiinţându-se cum că ai crescut în Hristos, a alergat cu mânie la logodnicul tău strigând: „Au tu nu te grijeşti de mireasa ta, că s-a sălbăticit?”, nepricepându-se ea că tu întru Hristos petreci. Pentru aceasta, noi te lăudăm zicând către tine:
Bucură-te, că te-ai făcut mireasă curată Cerescului Mire;
Bucură-te, că nici o odihnă trupească nu ţi-a fost poticnire;
Bucură-te, că şezând la picioarele Domnului pe Maria, sora Martei, ai urmat;
Bucură-te, că la amăgirile logodnicului tău nu te-ai uitat;
Bucură-te, că în inima ta pe Mirele Hristos Îl purtai;
Bucură-te, că pe Acesta cu ochii sufletului curat Îl priveai;
Bucură-te, că pe mirele cel stricăcios l-ai urât;
Bucură-te, că lui Hristos mireasă curată te-ai logodit;
Bucură-te, porumbiţă cu aripi poleite preastrălucitor;
Bucură-te, privighetoarea pustiei, cu viers dulce răsunător;
Bucură-te, piatră neclintită a credinţei în Hristos;
Bucură-te, începătură a preastrălucitei cete a Muceniţelor;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Văzându-se pe sine mirele tău defăimat şi cu totul lepădat, plângea cu amar, iar maica ta, mâniindu-se, te-a apucat de împletiturile părului şi cu picioarele te-a călcat, apoi într-o cămară închizându-te, cu foamea te-a chinuit. Iar tu pe toate cu dragoste le-ai suferit, cântând lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecându-se spre dragoste, maica ta plângea şi cu lacrimi te ruga să te întorci spre logodnicul tău cel bogat, de bun neam şi cinstit. Iar tu, preaînţeleaptă fiind, faţa dinspre dânsul întorcându-ţi, în jos căutând şi nimic grăind, ci numai spre Cerescul Mire adeseori suspinând, în taină te rugai. Pentru aceasta te lăudăm zicând:
Bucură-te, că ai fost luminată şi înţelepţită de Dumnezeu;
Bucură-te, că din mâinile lui Famir ca o pasăre din cursă te-ai slobozit;
Bucură-te, că şi mâinile maicii tale te-au chinuit;
Bucură-te, că în aceste necazuri lui Hristos ai mulţumit;
Bucură-te, că în Domnul ai iubit pe Apostolul lui Hristos, care te-a povăţuit pe calea mântuirii;
Bucură-te, că ai primit a umbla în urma lui Pavel, luminătorul tău;
Bucură-te, a apostoliei vrednică propovăduitoare;
Bucură-te, osârdnică slujitoare;
Bucură-te, că de darul lui Dumnezeu cu totul te-ai umplut;
Bucură-te, că a fi următoare Sfinţilor Apostoli te-ai învrednicit;
Bucură-te, că pecetea apostoliei de la vasul alegerii ai primit;
Bucură-te, că Apostolul Pavel ţi-a deschis calea mântuitoare;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Când ai auzit că au închis pe Pavel în temniţă, noaptea ai alergat şi, dând temnicerului colierul şi podoabele de aur de pe tine, ai intrat şi ai sărutat legăturile lui şi împreună cu dânsul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Înştiinţându-se Apostolul despre cele pe care de la mama şi de la logodnic le-ai pătimit pentru curăţie, s-a bucurat cu bucurie mare, şi capul sărutându-ţi şi binecuvântându-te, te-a numit fiica sa, lăudându-te şi zicând:
Bucură-te, mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, tânără fecioară;
Bucură-te, curată porumbiţă;
Bucură-te, crin alb al curăţiei;
Bucură-te, pământ bun pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, stingătoarea poftelor deşarte;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, surpătoarea începătorului răutăţii;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, diamantul credinţei cel nezdrobit;
Bucură-te, a mireselor lui Hristos înainte-mergătoare;
Bucură-te, că, dintre fecioare, cea întâi vrednică eşti de Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Şezând tiranul la judecată, a fost acolo şi maica ta de faţă, care, uitând dragostea cea firească, cu mânie a strigat către judecătorul: „Cu foc să se ardă una ca aceasta, spre pilda altora”, iar tu, privind spre Pavel, te întăreai cu duhul, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După ce nimica nu a sporit judecătorul, a poruncit ca să te ardă cu foc după dorinţa maicii tale, şi, adunând multe lemne şi aprinzându-le, de bunăvoie, nesilindu-te nimeni, te-ai suit deasupra lor, dorind să arzi ca un finic pentru dragostea Domnului tău; pentru aceasta şi noi cu dragoste te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci, ai intrat în foc, bucurându-te;
Bucură-te, că ai stins focul cel materialnic cu focul dumnezeieştii iubiri;
Bucură-te, că Însuşi Domnul în faţa ta în chipul lui Pavel a stat;
Bucură-te, că Însuşi îndreptarul de nevoinţă te-a întărit cu venirea Sa de faţă;
Bucură-te, că văzând pe Domnul, tainic te-ai umplut de darul Sfântului Duh;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta ai stins focul;
Bucură-te, că nevătămată ai ieşit din foc;
Bucură-te, că degrabă în urma lui Pavel ai alergat;
Bucură-te, că de patria ta cu totul te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că la propovăduire cu Apostolii ai umblat;
Bucură-te, că acum în ceruri cu dânşii te proslăveşti;
Bucură-te, că întocmai cu Apostolii Biserica te numeşte;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Amar de la rudenii, durere de la neamuri, aşa a urmat viaţa ta cea plină de chinuri: că lăsând patria ta şi în altă cetate mergând, acolo guvernatorul, aflând cele despre tine şi rănindu-şi inima de frumuseţea ta, a vrut să strice podoaba ta cea sufletească, dar tu, curată porumbiţă, scăpând din cursele lui, ai cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Râvnitoare fiind şi curată, nu te-ai plecat stăpânitorului, pentru care lucru, mâniindu-se, te-a osândit spre mâncarea fiarelor. Deci nevătămată rămânând, ai mers în casa Trifenei, care văzând că sănătoasă de la privelişte te-ai întors, te-a primit cu bucurie, zicând:
Bucură-te, priveliştea îngerilor;
Bucură-te, bucuria celor cereşti;
Bucură-te, groaza puterilor diavoleşti;
Bucură-te, veselia oamenilor pământeşti;
Bucură-te, că fiarele cunoscând puterea ce era întru tine, cinstindu-te, capetele lor şi-au plecat şi te-au cinstit;
Bucură-te, că oamenii cei cu cuvântare n-au cunoscut darul ce era vărsat întru tine;
Bucură-te, că fermecătoare pe tine te-au numit;
Bucură-te, că iarăşi, a doua oară la fiare spre mâncare te-au dat;
Bucură-te, că leii, văzând curăţia ta, s-au ruşinat;
Bucură-te, căci cu mare dar de la Dumnezeu ai fost dăruită;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Aşa cinstindu-te, Trifena te-a rugat să faci rugăciune pentru fiica ei Falconila care murise, şi îndată după rugăciunea ta s-a slobozit din legăturile iadului; iar maica ei, crezând în Domnul Hristos, s-a botezat, lăudându-te pe tine, izbăvitoarea fiicei sale, zicând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Necunoscând chinuitorul puterea lui Dumnezeu, a gândit alt lucru spre a ta pierzare: o groapă săpând şi cu feluri de jivine şi şerpi şi năpârci umplând-o, te-a aruncat acolo, iar noi cu nişte laude ca acestea te întâmpinăm, zicând:
Bucură-te, că în groapă ai fost aruncată;
Bucură-te, că boldurile şerpilor le-ai tocit;
Bucură-te, că mânia lui Dumnezeu ai îmblânzit;
Bucură-te, că otrava lor o ai pierdut;
Bucură-te, că proorocului Daniel te-ai asemănat;
Bucură-te, că înţeleptului şi preafrumosului Iosif ai urmat;
Bucură-te, că de răbdarea ta îngerii s-au minunat şi oamenii s-au spăimântat;
Bucură-te, că din multe curse ai scăpat;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în necazuri;
Bucură-te, rugătoarea cea preafierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitoarea noastră din muncile iadului;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Ieşind nevătămată din groapa cea pierzătoare, s-au înspăimântat toţi de această străină vedere, strigând: „Mare este Dumnezeul cel propovăduit de Tecla”, şi mulţi, crezând în Domnul nostru Iisus Hristos, s-au botezat, bucurându-se şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Străină cu adevărat şi înfricoşată muncă ţi-a hotărât cumplitul păgân, de doi juninci puternici să te lege a poruncit şi cu fiare înfocate a-i îmboldi a început, de care pătimire numai auzind ne înfricoşăm şi cântări de umilinţă îţi aducem:
Bucură-te, răbdătoare de chinuri nebiruită;
Bucură-te, biruitoarea vrăjmaşilor celor nevăzuţi;
Bucură-te, stâlp pe piatra credinţei întemeiat;
Bucură-te, temelie nesurpată şi neclintită;
Bucură-te, zidul cel preaputernic al credincioşilor;
Bucură-te, că ai zdrobit capul balaurului celui rău;
Bucură-te, că pe păgâni spre minunare i-ai adus;
Bucură-te, că slobozindu-te din munci, în post şi în rugăciune ai petrecut;
Bucură-te, grădina lui Hristos cea încuiată;
Bucură-te, floare din văile lumii aleasă;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul ceresc;
Bucură-te, smirna cea cu dulce miros a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Putere din înălţime primind asupra jertfitorului păgânesc din Seleucia, l-ai aruncat la pământ, iară el, venindu-şi în sine, a poruncit să fie zugrăvit chipul tău; după aceea şi în Hristos a crezut, botezându-se cu toată casa lui, lăudându-te şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Înştiinţându-se noroadele că în pustiu petreci, au alergat toţi bolnavii ca la un doctor iscusit şi, dobândindu-şi sănătatea, lăudau pe Dumnezeu, Cel ce un dar ca acesta ţi-a dăruit. Pentru aceasta, te rugăm, dă-ne şi nouă sănătate cu sfintele tale rugăciuni, ca să te lăudăm aşa:
Bucură-te, tămăduirea tuturor durerilor trupeşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, folositoarea grabnică a celor din necazuri şi din nevoi;
Bucură-te, apărătoarea de orice primejdii;
Bucură-te, rugătoare fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, sprijinitoarea văduvelor şi ocrotirea orfanilor;
Bucură-te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu;
Bucură-te, a neamului creştinesc mare ajutătoare;
Bucură-te, a Bisericii podoabă prealuminoasă;
Bucură-te, a fecioarelor de curăţie îndemnătoare;
Bucură-te, albină a raiului de multă miere aducătoare;
Bucură-te, că eşti întâia muceniţă purtătoare de cunună;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 10-lea

„Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos”, a strigat fecioara cea preaînţeleaptă, „necazurile, primejdiile sau durerile? Ci acest pahar dulce mi se face mie pentru dragostea Împăratului Ceresc, pe Care avându-L, împreună cu El mă voi proslăvi şi voi dănţui împreună cu îngerii”, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid mare te-a câştigat lumea şi în necazuri mare apărătoare; dă-ne şi nouă cu sfintele tale rugăciuni a trece fără primejdie porţile morţii, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara cuvântării de Dumnezeu;
Bucură-te, alăută care ai cântat Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, organ insuflat de dumnezeiescul Pavel;
Bucură-te, limbă de foc care străluceşti mintea celor pecetluiţi cu darul Duhului;
Bucură-te, vioară şi muzică a darului celui duhovnicesc;
Bucură-te, rândunica lui Hristos cea dulce răsunătoare;
Bucură-te, ceea ce Evanghelia de la Pavel ai învăţat;
Bucură-te, că pe aceasta luminat la neamuri o ai predicat;
Bucură-te, că ai iubit împreună cu Pavel a muri şi cu Hristos a vieţui;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Văzând Stăpânul a toate căderea neamului omenesc prin călcarea poruncii strămoşeşti, te-a dăruit pe tine lumii ca pe o făclie luminoasă, ca să luminezi minţile cele întunecate şi să tragi la Hristos cete de mucenici. Pentru aceasta şi noi, închinându-ne, mulţumim Făcătorului de bine cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare s-a făcut la sfârşitul vieţii tale, fericită muceniţă, că muntele cel de piatră desfăcându-se cu porunca lui Dumnezeu, te-ai ascuns de la ochii cei fără de ruşine, iar noi te întâmpinăm cu laude de cântări aşa:
Bucură-te, că tinereţile tale prin chinuri au înflorit;
Bucură-te, că după aceea viaţa ta în post şi în lacrimi ai petrecut;
Bucură-te, că în munţi ca o pasăre ai petrecut;
Bucură-te, că piatra s-a desfăcut la porunca lui Dumnezeu şi te-a primit şi de ochii celor fără de ruşine te-a acoperit;
Bucură-te, că la bătrâneţi cinstite ai ajuns;
Bucură-te, că muntele cel de piatră mormânt ţi s-a făcut;
Bucură-te, că de acolo ai fost chemată la odihna cerească;
Bucură-te, căci cu mare cinste ţi s-au deschis porţile raiului;
Bucură-te, că îngereşte acum te închini Făcătorului tău;
Bucură-te, că acum în grădina raiului te veseleşti;
Bucură-te, că neîncetat Îl slăveşti acum pe Domnul;
Bucură-te, că de frumuseţea Lui negrăit te îndulceşti;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Precum în viaţa aceasta toate neputinţele şi bolile tămăduiai, aşa şi acum, petrecând în lumina Sfintei Treimi, nu ne uita pe noi, neamul tău cel de jos, ci sănătoşi ne păzeşte cu rugăciunile tale şi ne învredniceşte ca în pământul celor blânzi să cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm, cinstim şi cântăm nevoinţele, luptele şi răbdarea ta până la sfârşit, pentru care Hristos te-a proslăvit în cer şi pe pământ. Pentru aceasta te rugăm: izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, de boli şi din toate relele întâmplări, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, porumbiţă încântătoare;
Bucură-te, trandafirul cel cu bună mirosire;
Bucură-te, strugure plin de darul Sfântului Duh;
Bucură-te, cu Pavel întocmai glăsuitoare;
Bucură-te, cu Petru împreună-luptătoare;
Bucură-te, că împreună cu ei te rogi pentru lume către Domnul;
Bucură-te, sprijinul celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, maica celor lipsiţi;
Bucură-te, a bătrâneţilor cinstită împodobitoare;
Bucură-te, diamantul Bisericii cel preastrălucit;
Bucură-te, neadormită rugătoare către Dumnezeu pentru suferinţele noastre;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudată Mare Muceniţă Tecla, primeşte această scumpă laudă din dragoste alcătuită, precum Mântuitorul banii văduvei, şi în ziua Înfricoşătoarei Judecăţi, cere de la Hristos iertare păcatelor noastre, ca intrând în viaţa cea fără de sfârşit să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Când slăviţii Apostoli, buna propovăduire a lui Hristos în lume purtând, au mers în Iconia şi te-au aflat pe tine, frumoasă fecioară, având optsprezece ani, fiind de neam mare şi slăvit, logodită fiind cu un tânăr asemenea bogat, anume Famir, văzând tu minunile ce se făceau de către Apostoli, şedeai ascultând cuvintele lor în casa lui Onisifor şi luând aminte la cele ce grăiau dânşii. Pentru acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă;
Bucură-te, că lucrarea Sfântului Duh s-a înrădăcinat în inima ta;
Bucură-te, că lumina cea de sus inima ta o a luminat;
Bucură-te, că primind lumina, de înţelepciune te-ai umplut;
Bucură-te, că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a căzut pe pământ bun în sufletul tău;
Bucură-te, că ai crezut în Fiul lui Dumnezeu şi L-ai iubit pe El;
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit;
Bucură-te, că a sluji lui Hristos cu dragoste te-ai făgăduit;
Bucură-te, că acum în ceruri împreună cu El te proslăveşti;
Bucură-te, ceea ce ai deschis calea tuturor muceniţelor;
Bucură-te, că eşti ca un sfeşnic luminos înaintea lor mergând;
Bucură-te, că înaintea lui Hristos acum stai;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Condacul 1

Vrednicei de fericire, prealăudatei şi întocmai cu Apostolii, întâi-pătimitoarei Marii Muceniţe Tecla, cântări veselitoare să-i aducem, ca uneia ce a deschis calea Împărăţiei, arătând că Hristos, iubitorul de oameni, pe toţi îi primeşte şi tuturor le dăruieşte cereasca Sa cămară; toţi cu un glas să strigăm către dânsa: Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Paraclisul Sfintei întâi Mucenițe Tecla, cea întocmai cu Apostolii

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor izbăvit israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Limba nu poate a povesti nevoinţele tale, muceniţă a lui Hristos, ceea ce ai fost cea dintâi, ce cu credinţă pe Mântuitorul lumii l-ai mărturisit.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Au amuţit cetele cereşti, fecioară muceniţă când au văzut pătimirea ta şi într-un glas au cântat slavosloviei Celui ce prin Duhul cugetul ţi l-a întărit.

Slavă…

Tecla fecioară a lui Hristos, logodnică a Domnului te-ai arătat prin viaţa ta, cu evlavie ai urmat povăţuirilor Preafericitului Apostol Pavel.

Şi acum…

Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu venind către tine în ispite şi strâmtorări, ceea ce eşti plină de har la Fiul tău şi Dumnezeul nostru mijloceşte pentru noi.

Cântarea a 3-a 

Irmos: Doamne, Cel ce ai zidit văzduhului boltă, Biserica ta ai înălţat-o, întărește-o ca un Bun, Cela ce ești totdeauna a doririlor margine și de oameni iubitor, Unule Sfinte. 

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Te-ai legat Sfântă Tecla întru Hristos Domnul, cu dragoste nemăsurată către cel ce te-a povăţuit şi ai urmat cu credinţă Evangheliei Domnului pentru care ai pătimit moarte martirică.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Dezmierdarea dulceţilor nu a putut a răpi curatul tău cuget, fecioară muceniţă a Domnului, căci întăritu-l-ai Tecla, cu răbdarea în ispite, cu iubirea lui Hristos şi cu credinţa. 

Slavă…

Purtătoare de chinuri te-ai arătat Tecla, mândria tiranului surpând-o, pe Hristos L-ai mărturisit, căci cu făclia credinţei biruit-ai vrăjmaşul şi cununa ai dobândit pentru răbdarea ta.

Şi acum…

Vai de cei care nu cinstesc pe chivotul harului, pe ceea ce este lumina şi puterea celor ce cred, pe Născătoarea vieţii a lui Hristos Împăratul, a mlădiţei lui Iesei care ne-a mântuit.

Stihuri:

Cu Domnul te-ai logodit muceniţă prealăudată, pe care roagă-L mereu pentru robii tăi ce vin la tine slăvindu-ţi pomenirea.

Ajută de Dumnezeu Născătoare prealăudată robilor tăi în ispite şi în nevoi, în toată vremea cu sfântă mijlocirea ta. 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am Stăpâne iconomia Ta cea prea îndurată, înţeles-am lucrarea Ta şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Ceea ce ai fost pătrunsă de cuvântarea cea din cuvântul Domnului, înţeleptului Pavel i-ai urmat, pe Domnul lăudându-L. 

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

De logodnicul pământesc te-ai depărtat dorind mărirea cea de sus, şi pe noi muceniţă ne îndreptează către harul Domnului.

Slavă…

Pe vicleanul diavol l-ai defăimat prin sfântă mărturisirea ta şi pe noi întăreşte-ne  cea întocmai cu apostolii.

Şi acum…

Vom cânta cu smerenie pe-a fecioriei floare înmiresmată, pe mireasa nenuntită, ca pe Născătoarea Mirelui ceresc.

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel puternic; pacea Ta ne-o dăruiește, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Dumnezeu te-a întărit păgânilor, iar tu Sfântă Tecla ai biruit, pildă de credinţă tare arătându-te creştinilor.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Focul cel dumnezeiesc al Treimii celei Preasfinte l-ai aprins în sufletul tău curat, care te-a făcut lumină celor care te mărturisesc.

Slavă…

Ai avut luminător şi înţelept sfătuitor pe Pavel, pe Apostolul cel dumnezeiesc care te-a învăţat credinţa şi pe Domnul l-a mărturisit.

Şi acum…

Pe Cuvântul cel Preasfânt de la Duhul l-ai născut, Fecioară, pe Hristosul care ne-a mântuit, iar noi credincioşii, Preacurată, ţie ne închinăm.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciune voi înălţa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut de nevoi al meu suflet şi viaţa mea de iad s-a apropiat şi ca Iona, Ţie mă rog: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Slăbiciunea cea feciorească a firii cu Sfânta Cruce degrabă o ai întărit-o şi ai urmat pilda Mirelui care de bunăvoie patimă a primit şi ai mărturisit pe Dumnezeu, pe care roagă-L pentru cei ce te fericesc.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Fecioria ţi-a fost cunună de aur, mucenicia coroana împărătească, apostolia veşmânt de lumină ce te-a îmbrăcat la nunta cea cu Hristos, către care te rugăm acum să mijloceşti pentru cei care te fericim.

Slavă…

Lepădat-ai toate frumuseţile lumii, frumuseţii Mirelui tău iubindu-ţi mintea, pentru această robie răbdat-ai şi lovituri şi palme peste obraz, urmând pilda Mirelui Hristos, pe care roagă-L pentru cei ce te laudă. 

Şi acum…

Ocroteşte cu mijlocirile tale, Preasfântă Maică Fecioară nenuntită, pe noi cei care venim cu credinţă către Preasfântul tău Acoperământ, şi îndurare de la Fiul Tău dobândeşte pentru noi, cei care te fericim.

Stihuri:

Cu Domnul te-ai logodit muceniţă prealăudată, pe care roagă-L mereu pentru robii tăi ce vin la tine slăvindu-ţi pomenirea.

Ajută, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, robilor tăi în ispite şi în nevoi, în toată vremea cu sfântă mijlocirea ta. 

Cântarea a 7-a 

Irmos: Tinerii cei ce au mers oarecând cu credinţa Treimii din Iudea în Babilon văpaia cuptorului au călcat-o cântând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Cu Sfântul Pavel legată fiind, prin credinţa în Treime tuturor ai mărturisit, de dragostea Domnului fiind cuprinsă, cântai: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Stat-ai în faţa divanului păgân pe Hristos mărturisindu-L, muceniţă neînfricată, pe toţi învăţându-i să mărturisească aşa: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Stând în cuptorul cel păgânesc, ai rămas nearsă sfântă, cu puterea lui Dumnezeu privind cei ce erau acolo, cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Tu eşti întărirea celor robiţi de văpaia necredinţei şi de multe desfătări trupeşti, înalţă-ne Maică mintea ca să cânte aşa: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe care îl laudă îngereştile cete, lăudaţi-L pe Dânsul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Nesuferind spurcăciunea cea idolească, ai fugit către Domnul, lăudându-L pe Dânsul ca pe Dumnezeul cel adevărat.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Ai ales sfântă să fii mâncare fiarelor celor înfricoşătoare, decât să slujeşti la idoli nerăbdând să lepezi pe Dumnezeu. 

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ai dezbrăcat muceniţă Tecla cu râvna ta reaua haină stricăciunii, îmbrăcat-ai veşmântul morţii, Mirelui ceresc dăruindu-te. 

Şi acum…

Pe Născătoarea vieţii, pe Maica luminii şi Fecioara Maria, lăudaţi-o pe dânsa şi o preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă îngereştile cete, lăudaţi-L pe Dânsul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Fecioară Preacurată, cei mântuiţi prin tine, de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cu netrupeştile cete pe tine mărindu-te.

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Ai îmblânzit pornirea vicleanului diavol cu vieţuirea ta sfântă, pentru Dumnezeu, acum noi te rugăm: mijloceşte pentru robii tăi. 

Stih: Sfântă muceniţă Tecla, roagă-te pentru noi!

Întâia muceniţă, cu Apostolii întocmai, mireasă prealăudată a lui Dumnezeu, te fericim împreună cu cetele îngereşti.

Slavă…

Pecete a credinţei le eşti celor ce credem în Dumnezeul cel veşnic, căruia ne închinăm mărturisind o fiinţă în trei ipostasuri. 

Şi acum…

Avem nădejde în tine, Preasfântă Născătoare, cu omoforul tău, Maică, să ne mântuieşti, când ne asupreşte ispita vrăjmaşului celui rău.

Canon de rugăciune către Sfânta Întâia Mare Muceniţă şi întocmai cu Apostolii Tecla

Troparul Sfintei Întâi Mari Muceniţe şi întocmai cu Apostolii Tecla

Glasul al 4-lea

 Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba nu poate povesti nevoinţele cele prealăudate ale celei dintâi muceniţe; că nu putem a o lăuda după cuviinţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mândria cea îngâmfată a tiranului a încetat, căci cu dreapta credinţă în Hristos s-au îmbărbătat femei împotriva lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfânta Fecioara Tecla, învăţându-se prin cuvintele tale cele evangheliceşti, Preafericite Pavel, s-a logodit cu Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire, Întrupat ai născut pe Cuvântul Cel Veşnic şi mai presus de Dumnezeire, pe tine te lăudăm, Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, cât este de minunată dragostea cea mai presus de cuget, cu care întru Hristos te-ai legat cu Sfântul Pavel, unindu-te Lui cu Duhul, preacinstită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezmierdarea dulceţilor celor pământeşti n-a putut să rănească cugetul tău cel alcătuit cu dragostea cea duhovnicească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu totul mântuindu-te de patimile trupului, nu te-ai înmuiat de cuvintele maicii tale, purtătoare de chinuri prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dă-ne nouă ajutor, prin rugăciunile tale, Preacurată, depărtând de la noi năpădirile nevoilor celor cumplite.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine ceea ce erai logodită cu Tamir, logodnicul Bisericii, Sfântul Pavel, te-a logodit cu Mirele Cel Ceresc, ca pe ceea ce ai fost fără prihană, Sfântă Tecla Preaînţeleaptă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pătrunsu-te-ai de dragostea credinţei de Dumnezeu, prin cuvintele Sfântului Pavel şi cuvintele lui Tamir le-ai defăimat ca pe o bârfeală, muceniţă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu stropirea Dumnezeiescului sânge s-a binecuvântat neamul cel din Adam; şi Eva se bucură, văzând pe şarpele călcat de femeie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Poftind curăţia, de toate cele veselitoare ale vieţii s-a lepădat, de avere, de neam, de frumuseţe şi de logodnicul cel dulce, curata muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dăruieşte-ne nouă iertare de greşeli, ca Unul Ce eşti fără de păcat şi împacă lumea Ta Dumnezeule, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut pe Tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În prea mare faptă de nevoinţe te-ai nevoit, Preafericită Tecla şi te-ai învrednicit de dar.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Amăgitu-s-a balaurul cel viclean, căci fecioara cu Dumnezeieştile patimi se învăţa a fi ascultătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndrăzneala cea Dumnezeiască biruia sfiala ta, că Focul Treimii cel din inima ta te-a aprins pe tine spre mucenicie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup L-ai născut lumii.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbiciunea firii fecioreşti s-a întărit cu puterea Crucii. Că din Dumnezeiască râvnă lepădându-şi noaptea podoaba tinereţilor, a îndrăznit şi a alergat, căutând învăţăturile cele cu bun miros ale Celui Dorit al ei.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorinţa Ziditorului biruind dragostele zidirilor, întâia Muceniţă Tecla a părăsit cămările cele de mire şi de bunăvoie a primit a locui în închisoare cu vinovaţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Duhul săruta muceniţa legăturile Dumnezeiescului învăţător. Fiind în temniţă şi adăpându-se cu cuvintele lui, creştea ca într-o Dumnezeiască grădină şi cu adevărat aducea Stăpânului roadă preafrumoasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu înceta rugându-te pentru noi, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că tu eşti Întărirea credincioşilor şi cu nădejdea ta ne întărim şi cu dragoste te mărim pe tine şi pe Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine, Preacurată.

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Cu frumuseţea fecioriei ai strălucit, cu cununa muceniciei te-ai împodobit şi apostolie ţi s-a încredinţat, fecioară, ca unei mărite; şi văpaia focului ai prefăcut-o în rouă, iar prin rugăciunea ta furia taurului ai înfrânt-o, ca una care eşti întâia nevoitoare.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Sfântul Pavel ca şi cu un legat te-ai legat prin dragoste cu legături nedezlegate, preafericită, fiind unită întru credinţă şi împreună cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stat-ai de faţă împreună cu Sfântul Pavel înaintea divanurilor celor fără dreptate, o, fecioară frumoasă şi prin dragostea Stăpânului, lepădând sfiala, întru uimire cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Dumnezeiasca dragoste muceniţă, ţi-ai dat trupul în cuptor şi cu Puterea Celui Dorit ai rămas nearsă, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nor cu ploaie şi cu vifor stingând văpaia, cu dreptate a ars pe cei fără de minte şi au ferit pe muceniţă, care cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pântece Fecioresc întrupându-Te, Te-ai arătat Mântuire lumii. Drept aceea ştiind noi pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Socoteala ta s-a arătat minunată, că ai locuit în mormânt, ca în Eden, fecioară muceniţă, lăudând pe Hristos în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind să ţi se spurce frumuseţea fecioriei cea cu bună cuviinţă, vitează, ai voit mai bine a muri; pentru aceea trăieşti acum în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, întâia muceniţă, fiind împreunată în veci cu Mirele Hristos, Cel de viaţă Făcător şi mai presus de fiinţă, ai ales a fi dată fiarelor, decât celor ce te înconjurau pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dezbrăcându-te de haina stricăciunii, cu cuviincioasă podoabă ai năzuit la luptă pentru Hristos şi ai ajuns către Viaţa Cea Neîmbătrânitoare în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce s-a Pogorât din cer şi S-a Sălăşuit în pântecele cel Fecioresc, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu Cel Adevărat; pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu neîncetate cântări te mărim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine nu se va mira de tine ceea ce eşti nebiruită, o, întâia muceniţă? Că patimile sufletului ce sunt fiare înţelegătoare îmblânzidu-le, nu te-ai îngrozit de pornirile cele neoprite ale fiarelor, ci ai petrecut în mijlocul lor nevătămată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piatra cea neumblată şi vârtoasă, din porunca lui Dumnezeu s-a despicat pentru tine, muceniţă de Dumnezeu purtătoare, ceea ce ai fost mireasă Dumnezeiască, pecetluită cu pecetea băii botezului şi ca o cămară ai fost primită în braţele ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, întâia muceniţă, vindecă rănile sufletului meu; dăruieşte prin rugăciunile tale pace lumii, binecredinciosului popor biruinţă împotriva vrăjmaşilor şi pace Bisericii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omoară-mi Stăpână păcatul care încă este viu. Înviază omorâciunea sufletului prin lucrarea Vieţii Celei Adevărate, Care, pentru nespusa milostivire, S-a Născut din pântecele tău celor ce cu credinţă te măresc pe tine.

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu Cel Adevărat; pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu neîncetate cântări te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cuvintele Înţeleptului Apostol Pavel ai ascultat şi ai părăsit cele stricăcioase şi cu Hristos te-ai logodit; şi ţinând făclia credinţei, ai călcat puterea focului şi sălbăticia fiarelor ai îmblânzit-o; iar din cer ai primit cunună nestricăcioasă pe creştetul tău; şi acum roagă-te, să se mântuiască cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Femeiasca slăbiciune prefăcând-o în bărbăţie cu virtuţile, prin dragostea lui Hristos, te-ai făcut locaş lui Dumnezeu; şi prin pustnicie ai risipit norul patimilor cu nevoinţa. Iar prin jertfire te-ai arătat laudă muceniţelor. Pentru aceasta, îndoit strălucind cu Razele Duhului, lumea ai luminat, întâia muceniţă prealăudată. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe tine ca pe o Fecioară şi Singura între femei care fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile oamenilor te fericim; căci în tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai aplecat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie, mărim preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu vrednicie laudă mărirea ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L Răstignit pe Cruce, se văita lăcrimând şi cu amar striga: lumea se veseleşte primind mântuire, iar cele dinăuntrul meu se ard, văzându-Ţi Răstignirea pe care o rabzi pentru milostivire, Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat. Milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă măresc Dumnezeieştile Tale Patimi

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Coprie.

Acest sfânt parinte s-a nascut în gunoi lânga Mânastirea Sfântului Marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie urmarita de agareni, cu alti multi crestini care fugeau catre Sfântul Teodosie ca sa scape. Dupa ce s-au dus pagâni, potoliti de dumnezeiescul dar ce locuia în Sfântul Teodosie, au aflat calugarii pe copilul ce se nascuse în gunoi. Din porunca marelui Teodosie l-au luat si l-au numit Coprie (adica gunoi) si a fost hranit cu laptele unei capre, care pastea în câmp împreuna cu celelalte. Iar când stia vremea ca trebuie sa suga copilul, se pogora singura din munte de-l alapta si iar se întorcea la turma. Daca s-a facut mare, copilul era foarte drag marelui Teodosie, si s-a învrednicit de Duhul Sfânt. Caci pazind curatia sufletului a ajuns de i se supuneau fiarele salbatice. Asa, într-una din zile, aflând un urs în gradina mâncând laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara. Si poruncindu-i, cu ruga marelui (Teodosie), n-a mai cutezat ursul altadata sa mai intre în gradina. Si în munte suindu-se cu un magar la lemne, si aducând lemnele iarasi a venit un urs, si a apucat magarul sa-l vatame.

Dar sfântul a prins pe urs, si a pus lemnele pe el zicându-i: "Nu te voi lasa, ca acum trebuie sa faci tu slujba magarului pâna se va tamadui". Si prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul si cara lemne. Acest sfânt servind la bucatarie, când undea caldarea de se varsau bucatele, negasind la îndemâna lingura cea obisnuita, îsi baga mâna goala în caldare de potolea undele si nu se vatama.

Ajungând el la nouazeci de ani, stralucea între parintii aceia ca soarele, împodobit fiind cu preotia si cu tot felul de virtuti. Si stând într-un loc ascuns îsi tindea rugaciunile catre Dumnezeu atâta, încât marele Teodosie, dupa mutarea sa catre Domnul, i se arata, si venea împreuna cu dânsul si cânta. Si mai pe urma zise catre dânsul: "Iata, frate Coprie, ti-a venit vremea petrecerii tale; vino catre noi la locul care-ti este gatit". Si daca auzi aceasta minunatul, peste putine zile se îmbolnavi si sarutând pe sfintii parinti, se duse cu pace catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Siluan Athonitul.

Acest Siluan, cetatean al Ierusalimului cel ceresc, s-a ivit din parinti cucernici de pe pamântul Rusiei în satul numit Sovsk, tinând de Mitropolia Tambovului. S-a nascut în anul al 1866-lea de la nasterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, si din tinerete a fost chemat la pocainta de Însasi prealaudata Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria.

Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, a parasit grijile lumii si întarindu-se la drum cu rugaciunile celui între sfinti Parintele Ioan din Kronstadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte Athos, luând asupra-si jugul cel monahicesc în Mânastirea Sfântului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon.

Daruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în putina vreme nu numai a primit rugaciunea cea neîncetata în dar de la Preasfânta de Dumnezeu Nascatoare, dar si negraitei dumnezeiesti aratari în slava a Domnului nostru Iisus Hristos s-a învrednicit, în cinstita biserica a Sfântului Prooroc Ilie care se afla în moara zisei mânastiri.

Stingându-se însa primul har si cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, si de multe ori fiind parasit de Dumnezeu si dat ispitirilor vrajmasilor celor întelegatori, vreme de 15 ani urmând pasilor lui Hristos, "cereri si rugaciuni catre Cela ce putea sa-l mântuiasca pre dânsul din moarte, cu strigare tare si cu lacrami aducând" (Evr 5,7), învatat de Dumnezeu fiind (vezi In 6,45), de Sus a auzit glasul Datatorului de Lege: "Tine-ti mintea în iad si nu deznadajdui", pre carele pazind ca pre un nemincinos îndreptar, alergat-a în calea lui Antonie, lui Macarie, lui Sisoe, lui Pimen si a celorlalti preaslaviti dascali ai pustiei, a caror masura si ale caror daruiri a atins, aratându-se un învatator apostolicesc si proorocesc, viu fiind si dupre moarte.

Lasat-a si scrieri pline de har si de Duhul Sfânt, pre care le-a facut aratate ucenicul si învatacelul lui, Staretul Sofronie, întemeietorul si arhimandritul celei din insula Britaniei mânastiri a binecredinciosilor ortodocsi. Si ce nevoie este aici de a înmulti cuvinte despre atotcuviosul Siluan? Caci mai înainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a si a scris viata si învatatura aceluia pre larg si cu de-amanuntul la începutul cartilor dumnezeiestilor si preadulcilor lui scrieri. Carea carte învata, precum este cu putinta celor ce citesc sa cunoasca si sa vaza, ce fel a fost acest nevoitor al Domnului, si cum, pazind Poruncile cu scumpete, murind vietii întru totul, dobândit-a pre Hristos, precum zice Sfântul Pavel, viind într-însul (Ga 2, 20); carte, altfel de Dumnezeu insuflata, fiind scrisa cu con-deiul Duhului. Adeveresc cuvântul acesta cei multi cari printr-însul "dintru tot neamul ce este sub cer" (FA 2, 5) "la cunostinta adevarului" (1 Tim 2, 4) au venit, si înca si acuma vin. Caci a fost acest minunat barbat "blând si smerit cu inima" (Mt 11, 29), înflacarat rugator catre Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor, si un propovaduitor neasemuit al dragostei pentru vrajmasi, carea este întarirea cea mai neîndoielnica cu putinta a venirii Duhului, cu adevarat Cel dumnezeiesc.

Mutatu-s-a de la moarte la viata acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui septembrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împaratind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia slava si stapânirea în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icos 1

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 2

Văzându-te pe tine Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia pierzării, pe când dulceața păcatului ca un șarpe rău mirositor pătrundea în sânul tinereții tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: „Fiule, mă doare să te vad spurcându-te cu fapte păcătoase” și pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, șarpele păcatului cu bărbătească înțelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăință, smerenie și rugăciune, iar Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulțumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!

Icos 2

Dumnezeiasca înțelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-ai învrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, și harul Sfântului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laț scăpând, către grădina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai năzuit, fugind de deșertăciunea lumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, văzând minunata bunăvoire a Stăpânei lumii față de tine, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de însăși Preacurata ai fost chemat;
Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al grădinii ei pământești, în chip minunat;
Bucură-te, viță dulce a pământului rusesc care în Muntele Athos îmbelșugat ai rodit;
Bucură-te, conștiință neadormită, că prin smerită rugăciune, boldul păcatului l-ai tocit;
Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc ai slujit;
Bucură-te, că prin nevoință, post și isihie pe dușmanul ce lupta împotriva ta desăvârșit l-ai plecat;
Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;
Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credința curată în chip slăvit ai dobândit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 3

Cu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluane, te-a apărat puterea Celui Preaînalt când duhul iadului și al morții te-a năpădit și sufletul tău îl învifora cu momeli pierzătoare și tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu este de neînduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni îndată te-a cercetat prin lumina cea negrăită a Taborului și cu focul harului Sfântului Apostol Pavel o nouă naștere ai primit, cu frică și bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Având bogăția harului, cu duhul la ceruri ai fost înălțat și acolo cuvinte de negrăit cu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Căci te-ai umplut de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu când, fiind în afară de cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseți dumnezeiești, te-ai învrednicit a vedea Fața lui Hristos-Dumnezeu Cel fără-de-măsură iubitor și iertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita vedere a lui Dumnezeu, îți cântăm:
Bucură-te, că întru credință nevoindu-te, de cercetarea și mângâierea lui Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumusețea slavei Sale de negrăit;
Bucură-te, că în Ceruri la preaminunata frumusețe prin Sfântul Duh ai fost înălțat;
Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh Mângâietor te-ai adăpat;
Bucură-te, că de frumusețea de nedescris a Raiului te-ai împărtășit;
Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseții cerești ai fost copleșit;
Bucură-te, că același har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omenești;
Bucură-te, că spre zorii vieții veșnice ca o strajă pururea veghetoare ne trezești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 4

Furtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaș de oameni care dintru început a căutat să piardă sufletele drepților; dar tu, Părinte Siluane, povățuit fiind de Domnul Iisus Hristos să-ți ții mintea în iad și să nu deznădăjduiești, cu darul Duhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe și smerenie ai preîntâmpinat uneltirile vrăjmașului desăvârșit biruindu-l; iar el, rușinat fiind de tine, silit a fost a mărturisi că întru totul este mincinos. Și așa, sufletul tău din cursa neprietenului ca o porumbiță blândă a fost izbăvit de Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icos 4

Auzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deșertăciunea lumească spre nevoința călugărească și prin harul lui Dumnezeu rod bun ai făcut, Cuvioase, nu numai călugări tineri, dar și cei vârstnici, mult încercați în nevoințe, către tine alergau și ca de miere îndulcindu-se de faptele și cuvintele tale, viața cea îngerească au urmat și Domnului s-au asemănat. Iar noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îți strigăm:
Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare și înfrânare în Domnul ai devenit;
Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor și neveștejit;
Bucură-te, că în nevoința ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;
Bucură-te, că mintea, inima și voința în Dumnezeu prin rugăciune necontenit ți-ai întărit;
Bucură-te, că plin de râvnă, curăția trupească și sufletească ți-ai păzit;
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înălțimea nepătimirii ai urcat;
Bucură-te, că pravila Sfinților Părinți cu sârguință ai urmat;
Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu și cereasca Patrie neostenit ne-ai grăit;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 5

Ca pe o stea călăuzitoare și de minte luminătoare ți-a dăruit Domnul Harul cel Dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, întărindu-te prin aceasta în nevoința cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb și hrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Și așa, arzând de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinerețe și până la bătrânețe priveghind și din straja dimineții până în noapte pentru întreaga lume rugându-te, ca o alăută dulce cântătoare, neîncetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Văzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluane, întru nevoința cea bună căutând dragostea lui Dumnezeu cum caută pruncul laptele mamei sale și către mângâierea Lui cu dor mare tânjind și cu lacrimi strigând: „Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu și încălzește-te, o inimă a mea”, și încă „Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea, de dragostea lui Dumnezeu?” Ne cutremurăm cu inima și ne umilim cu sufletul în fața unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Atotîndurat și cu străpungere îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare, pururea ai cerut;
Bucură-te, că în dragostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, că din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului lăuntric spre Domnul ți-ai suit;
Bucură-te, că cele de sus și cele de jos cu frumusețea evlaviei tale îngerești le-ai împodobit;
Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu văpaia rugului nemistuit;
Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toți oamenii înalți mâinile către Dumnezeu;
Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecățile Domnului și îndreptările Sale le-ai căutat cu tot sufletul tău;
Bucură-te, că fără încetare ai strigat: „Mântuiește Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta!”;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 6

Propovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ți dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înțelegând că ai pierdut harul, precum odinioară Adam când se tânguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mâhnită și cu lacrimi: „Doamne, Tu mai înainte m-ai cercetat și mai învrednicit de Sfântul Tău Duh și sufletul meu Te-a iubit, dar acum sufletul meu tânjește după Tine”; și în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind în mila lui Dumnezeu, Îi strigai: Aliluia!

Icos 6

Strălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, ca un nou văzător al Tainelor, căci prin smerenie și rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit și de negrăită dragoste inima ți s-a umplut. Și gustând tu și înțelegând puterea harului, cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat: „Doamne! Nu numai mie, ci întregii lumi dăruiește să cunoască dragostea Ta și să se mântuiască!”. Drept aceea, avându-te pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul te răstigneai rugându-te pentru cei morți, pentru cei vii și pentru cei ce pe lume încă nu au venit;
Bucură-te, că prin această dragoste Împărăția Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, că adevărata întrupare a credinței curate și a nerăutății te-ai arătat;
Bucură-te, că ai dobândit iertare de la Hristos pentru cei apropiați ție, căzuți în păcat;
Bucură-te, lucrător neadormit în grădina Maicii Domnului, care pe cei istoviți în nevoințe îi întărește;
Bucură-te, dulce alăută a Muntelui Athos, care despre viața cea viitoare vestește;
Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh și al Preabinecuvântatei Egumene ascultător slujitor;
Bucură-te, cu cei bineplăcuți lui Dumnezeu credincios împreună-nevoitor;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 7

Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului, Cuvioase Părinte Siluane, ca pe o ramură de măslin cu rădăcină în pământul rusesc al pustiului Athosului te-a răsădit și cu harul Sfântului Duh te-a înrourat, mult roditor făcându-te: că prin faptele și cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viață-dătător, spre curăție și înfrânare, cucernicie și iubire de frați pe toți i-ai povățuit – iar ei, uniți fiind prin legătura dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Ca pe un nou împreună nevoitor cu pustnicii, povățuitor și dascăl monahilor și mirenilor te-a arătat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Căci tu, încă pe când trăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie se lăsase ademenită de căderea în păcat și, pentru aceasta, el spre mânie se înverșunase, l-ai învățat iertarea lui Hristos și astfel, familia lor – mică biserică – de destrămare o ai izbăvit; pe monahii căzuți în întristare la dobândirea păcii sufletești i-ai chemat și frica Domnului învățându-i, la pocăință i-ai adus; și astfel pe toți i-ai pregătit să devină locuitori ai Raiului. Iar noi, știindu-te pe tine că te îngrijești de mântuirea tuturor, cu dragoste îți cântăm, după cuviința datorată:
Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieții pustnicești te-ai nevoit;
Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frățesti și pentru toți fierbinte rugător;
Bucură-te, că pe calea vieții, în dureri și în necazuri, ești celor ce te cheamă credincios însoțitor;
Bucură-te, că celor aflați în boli, întristări și mâhniri sufletești le ești nefățarnic slujitor;
Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând la împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate cu nădejdea iertării le-ai îmbărbătat;
Bucură-te, credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toți oamenii cu lacrimi o mijlocești;
Bucură-te, că având mintea în iad pentru toți păcătoșii nepocăiți îndurare dorești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 8

Minune negrăită ți-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluane, când starețul-duhovnic Avraam ți-a arătat chipul său strălucind de nedescris și astfel, prin minunata schimbare te-a învățat curat a cinsti Taina Pocăinței; iar noi, văzându-te pe tine că ți-ai încredințat voia duhovnicescului părinte ca Domnului Însuși, tăindu-ți prin smerenie și pocăință voirile cele rele, învățăm a ne încredința voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos și prin aceasta, înainte de ieșirea noastră din trup, de mânia lui Dumnezeu și de Judecata ce va să vină ferindu-ne, cântăm lui Dumnezeu întreit: Aliluia!

Icos 8

Din toată inima și cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit, preaminunate și bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, și cu Cel iubit pentru lume împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: „O, Preadulce Iisuse! Tu ai făcut ca sufletul meu să Te iubească pe Tine și să-l iubesc pe aproapele meu. Dăruiește-mi să vărs lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toți oamenii să Te cunoască pe Tine și să moștenească pacea Ta și să vadă lumina Feței Tale”. Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viața, dobândind mântuire cu rugăciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe Preaputernica Maică Ocrotitoare ai urmat;
Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, și tu în Sfântul Munte în lacrimi l-ai înrourat;
Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai cerut mântuire ca pentru sufletul tău;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toți cei ce pier în păcate mijlocești înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria și minunarea îngerilor, care ești iubit și bineplăcut lui Dumnezeu;
Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit și oglindire curată a sfințeniei neamului tău;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare ai arătat lumii chipul frumuseții îngerești în trupul tău pământesc;
Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămară a Duhului Dumnezeiesc;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 9

Toate cetele îngerești și mulțimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia și de iubirea ta de oameni, Părinte Siluane, că săvârșindu-ți ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata Sfinților împreună viețuitori, dar și de ostenitorii din lume care lucrau în mănăstire, ca de niște copii ai lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubește întreaga zidire, ai strigat: „Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt și mângâie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiți”. Și în orice fiind ai arătat frumusețea smeritei cugetări, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Părinte Siluane, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmășie și neorânduială între oameni și i-ai împăcat pe toți cu Dumnezeu, strigând Stăpânului lumii: „Doamne, cu Tine însetez să fiu și Ție pentru întreaga omenire mă rog, ca toți să fie mântuiți!” și pe oameni învățându-i: „Fiilor, rugați-vă pentru vrăjmași, că ei sunt frații voștri și viața voastră, iar dușmanul lumii acesteia numai diavolul este”. Și prin acestea fiind și noi călăuziți la iubirea de Dumnezeu, de frați și de vrăjmași, îți cântăm:
Bucură-te, că prin iubirea pentru vrăjmași lui Hristos pe Golgota te-ai asemănat;
Bucură-te, că ridicându-ți mâinile la rugăciune pentru vrăjmașii tăi, cu sufletul și cu inima pe Cel ce S-a răstignit pentru noi L-ai urmat;
Bucură-te, că de cei apropiați te-ai îngrijit și de frumusețea isihiei harice nu te-ai lipsit;
Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetată a rugăciunii ai dobândit;
Bucură-te, că prin post și rugăciune săgeata celui viclean ai frânt până în sfârșit;
Bucură-te, că răutățile și măiestriile diavolului să le biruim ne-ai învățat;
Bucură-te, că la moara lui Hristos trupul prin muncă ți-ai istovit și inimii spre desfătare rugăciunea ca pe o pâine sfințită i-ai dat;
Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împărătesei Cerești i-ai hrănit din belșug cu pâinea Preasfântului Nume;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 10

Mântuirea sufletului căutând și dorind alipirea de Hristos, din pământul părinților tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde petrecând în înfrânare și isihie ai dobândit frumusețea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguință și iubire de oameni. Și astfel într-o binecuvântată dimineață, când ceilalți viețuitori athoniți înălțau Ziditorului cântări, bun sfârșit ai dobândit și sufletul cel hrănit cu dătătorul-de-viață Trup și Sânge al Domnului l-ai încredințat în mâinile Lui cele dumnezeiești, ca împreună cu toți Sfinții pururea să-I cânți Cuvântului celui fără de început și Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a Sfințit: Aliluia!

Icos 10

Împăratului Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii și serafimii și cetele Sfinților, I-ai slujit fără odihnă prin viața, credința și dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai înaintea scaunului Preasfintei Treimi împreună cu toți aleșii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Fii, așadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie înaintea lui Dumnezeu pentru pacea și bunăstarea lumii, iar pentru Sfânta Biserică solie de necurmată rugăciune și cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne din nevoi, cu mulțumire să-ți cântăm:
Bucură-te, înger în trup din pământul rusesc, care în chip preaales în Sfântul Munte te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru pământul părinților tăi la Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;
Bucură-te, îndrăznire iubitoare și fierbinte rugător pentru toți cei ce-L caută pe Dumnezeu cu bunăcredință;
Bucură-te, grabnic ocrotitor al monahilor din grădina athonită și a celor ce te urmează în nevoință;
Bucură-te, că fără cârtire încercările vieții de obște și durerile trupului tău le-ai purtat;
Bucură-te, că sufletul tău curățit cu lacrimi de pocăință Celui Curat L-ai încredințat;
Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, care în Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;
Bucură-te, că acolo împreună prăznuind cu Sfinții și îngerii, cu slavă și cinste te-ai încununat;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 11

Cântare de laudă aducem ție, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluane, că arzând de dragoste către Domnul – Care de mântuirea lumii a însetat și cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credință și pustia Athosului cu rugăciune curată bine o ai înmiresmat, arătându-ne și nouă chipul vieții îngerești împodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfântului Duh. Și așa, în Sfântul Munte ca în Rai viețuind, pe vrăjmaș l-ai rușinat și sufletul tău Împărăția cerească a agonisit, iar pe noi ne-ai povățuit prin dragoste să ne alipim de Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icos 11

În vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte, purtător al Duhului Sfânt și al Luminii celei dătătoare de lumină, atât în viață, cât și după moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumusețea nevoințelor pământești și ca un heruvim împreună rugător cu cetele cerești, de nădejdea mântuirii să ne încredințăm, vieții celei drepte cu toată osârdia să urmăm, voia noastră s-o lepădăm și cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne supunem, ca să se întărească și în trupurile și sufletele noastre proslăvirea Iubitorului de oameni Dumnezeu și cu dragoste să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragoste de Dumnezeu prin pilda vieții tale celei curate și nevoitoare;
Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fără de lege și ne-ai învățat să păstrăm tainele și predaniile credinței dreptmăritoare;
Bucură-te, că prin viețuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai sârguit să-i semeni în post și isihie;
Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credință i-ai urmat prin grija pentru viețuirea monahilor în curăție;
Bucură-te, nou luminător al credinței, că în zilele noastre „Calea cea Adevărată” către Domnul ai arătat;
Bucură-te, că de neîmpuținarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă tuturor le dai mărturie în chip minunat;
Bucură-te, că înaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mântuitorului;
Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfârșit creștinesc și răspuns bun la Înfricoșata Judecată a Lui;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 12

Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri, unde totul viază și se mișcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revărsat peste tine puterea negrăită a harului, ca astfel luminat să înalți rugăciuni pentru întreaga lume împreună cu ceata nevoitorilor athoniți și cu toți Sfinții. Iar noi cunoscând acestea, te rugăm: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte rugăciune către Domnul ca să Se milostivească și Sfânta Sa Biserică s-o întărească în veci spre mântuirea noastră, pe iubitorii de isihie să-i apere și să le dea tărie ca pururea să preamărească Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu cetele îngerești să cântăm și noi: Aliluia!

Icos 12

Cântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, după vrednicie fericim durerile și ostenelile tale, că în priveghere și post împreună cu toți aleșii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare vă numără ostenelile voastre și suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălțate pentru lume? Că prin ele pururea întoarceți mânia Domnului, cea din pricina păcatelor noastre, întru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească Sfânta Biserică de pustiire până la sfârșitul veacului după cuvântul făgăduit. Iar noi cunoscând acestea și mulțumindu-ți pentru mijlocire și ocrotire, cu umilință îți cântăm:
Bucură-te, că povățuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguință ai urmat;
Bucură-te, că Hristos - Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu - ochilor tăi trupești S-a arătat;
Bucură-te, smerit nevoitor al lui Hristos, bucuria și lauda Maicii Domnului în fața tuturor celor cerești și pământești;
Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, că mângâiere și nădejde pentru mântuire ne ești;
Bucură-te, moștenitor al Împărăției lui Hristos, care prin nevoința ta Muntele Athos ai împodobit;
Bucură-te, împreună lucrător al nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat calea către Dumnezeu și pe cale ne-ai întărit;
Bucură-te, trâmbiță aurită, că împreună cu toți sfinții și îngerii slava lui Dumnezeu o vestești;
Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinței nu ne uiți în rugăciunile tale pe noi, cei pământești;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 13

O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odrasla binecuvântată a pământului rusesc, slava și podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte, primește și de la noi această nevrednică rugăciune și cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe toți fii Săi, prin harul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune laolaltă și cu judecățile pe care le știe să ne aducă la Sine; iar prin rugăciunile tale să nu ne rușineze pe noi în ziua Judecății înaintea Feței slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreună cu toți Sfinții și îngerii cântarea de biruință: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inimă adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condac 1

Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Rugăciune către Sfântul Siluan Atonitul

O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului Sfânt!

Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină după liniștea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași.

Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburați în această lume care ne învață să fim răi, iubitori de slavă deșartă și robi ai păcatului. Roagă-L, Părinte Sfinte, să ne dăruiască și nouă blândețea Sa, îndelunga - răbdare, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre și astfel să ne mântuim sufletele.

Așa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc preacinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.

Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să trăim o viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată. Amin.

Paraclisul Cuviosului şi de dumnezeu purtătorului Părintele nostru Siluan Athonitul

Facere a lui Athanasie Simonopetritul Ieromonahul

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția..., Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm..., Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Troparul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul

Glas 2

Mintea ţinându-ţi în cele mai de jos ale iadului şi prin smerenie întru înălţime cu vedeniile Harului ridicându-te, cinstite Siluane, primeşte pre cei ce aleargă către tine în părinteştile tale rugăciuni; dă în Duh trăire gândului de pocăinţă, ca prin cunoaşterea lui Dumnezeu să ne învrednicim, Părinte, împreună stării celei de Sus.

Slavă...Tot acesta. Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu...

 

Apoi: Psalmul 50

 

Cântarea I

Glas al VIII-lea

Irmos

Apa trecând ca pre uscat şi din răutatea Eghiptenilor scăpând Israilteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să cântăm.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Însetând dupre Harul lui Iisus, cu credinţă alergăm către tine, Părinte Siluane; cu rugăciunile tale cele sfinte dăruiește şi nouă darurile Dumnezeiescului Duh.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Milostiv fă, părinte, pre Stăpânul Cel Bun, şi dă a păcii înnoire inimilor ce caută liniştirea pre carea Duhul Sfânt o dăruiește.

Slavă…

Sufletele noastre de patimi curăţeşte, de trei ori fericite Părinte, şi lăcaş luminat strălucind, Mângâietorului le arată, precum şi sufletul tău desăvârşit ai curăţit.

Şi acum…

Smerenia cea adevărată, carea o ai avut, Fecioară, întru cele dinlăuntru dăruieşte celor ce te roagă, spre a se face toţi prin har Preadulcelui tău Fiu lăcaşuri.

 

Cântarea a III-a

Irmos

Făcătorul celor mai presus de crugul ceresc, Doamne, şi Ziditorul Bisericii, Tu mă întăreşte în dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor, a credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Cea multă a ta iubire către Dumnezeu o ai arătat, fericite, prin pocăinţa dreaptă înfrânându-te spre a nu mai mâhni pre Acesta prin greşale sau păcate cu voia.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Cea vie chemare a lui Iisus mântuitu-te-a, când câinele cel turbat de tine, Părinte, s’a apropiat; pentru aceasta, de câinele-diavolul mă izbăveşte, rugăciunea neîncetată învăţându-mă.

Slavă…

Pre cel zdrobit, Părinte, de viclene fapte, iarăşi mă ridică şi mă îndreptează cu mijlocirea ta, căci tu în dar ai îndurările iubitoare de oameni, pre cari îmi arată, ca să te proslăvesc.

Şi acum…

Precum pre şarpele cel viclean, Fecioara, de la Simion, în vis, ai gonit, pururea goneşte de la inima mea gândurile cele necurate, vas preacurat arătându-mă.

***

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.

Caută cu bunăvoire, întru tot cântată de Dumnezeu Născătoare, asupra necazului cel cumplit al trupului meu şi tămăduieşte durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia, şi îndata

 

Sedealna

Glasul 2

Cu rugăciunile tale îmbogăţindu-ne, întru tot fericite, de primejdii pururea ne izbăvim, noi robii tăi; şi pre Dumnezeu prin Har cunoscând, ţie din suflet cântare înălţăm, Siluane preacuvioase.

 

Cântarea a IV-a

Irmos

Auzit-am, Doamne, cea a rânduielii Tale taină, înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Precum statornică ai arătat, părinte, dorirea dăruirii tale, aşa pururea pre robul tău lui Dumnezeu a vieţui învredniceşte-l.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Înconjurat-au flăcările iadului, părinte, inima ta ce se pocăia, de a căror năpastă mă izbăveşte, înrourarea Harului dăruindu-mi.

Slavă…

Străin lumii făcutu-te-ai, Cuvioase, crucea dumnezeieştii schime ridicând, pre Hristos înrudit având, cu Carele cu îndrăzneala ta mă înrudeşte.

Şi acum…

Ca pre un prinos sfinţit ai arătat, Fecioara, în dumnezeiescul Athos pre robul tău, precum o maică cu acoperământul tău acoperindu-l, cu carele şi pre mine acoperă.

 

Cântarea a V-a

Irmos

Luminează-ne cu poruncile tale, Doamne, şi cu braţul Tău cel înalt; a Ta pace dăruieşte nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Arătatu-S-au ţie Hristos, războiul îmblânzind şi sufletul de tărie umplându-ţi, pre Carele înduplecând, sprijinitor şi mie Îl arată.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Trupul şi sufletul dumnezeiasca vedenie primind, înnoitu-ţi-s’au îndată, Părinte; şi eu strig către tine, înnoiască-mi-se omul cel lăuntric.

Slavă…

Ochiul cel înţelegător precum un înger treaz păzitu-l-ai, în privegheri topindu-te, părinte; pentru aceasta, trezviei mă învredniceşte.

Şi acum…

Mintea şi inima îmi înnoieşte, dumnezeiască Mireasă, semănându-mi înlăuntru sămânța rugăciunii, precum şi Cuviosului, când se ruga, în chip străin ai semănat.

 

Cântarea a VI-a

Irmos

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Aceluia voiu vesti scârbele mele; că de rele sufletul meu s-a umplut, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog precum Iona: Din stricăciune, Dumnezeule, mă scoate.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Ca pre a ta viaţă pre fraţi socotind, prin cari ai aflat pre Dumnezeu pre Tatăl, Siluane, slujit-ai lor din toată inima, Harul Duhului primind; pentru aceea, şi pre mine, rogu-te, spre toţi asemenea ţie a căuta mă învredniceşte.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Defăimat-ai firea cea stricăcioasă şi lupte peste măsură ai săvârşit, frica în minte având, nu cândva să cazi din a lui Hristos iubire, Cuvioase, căreia pururea, prin rugăciunile tale, sufletului meu părtaş a fi dăruieşte.

Slavă…

Cugetul păstrându-ţi în cele mai de jos ale iadului, preafericite părinte, de cea bună a Mântuitorului nădejde a nu te depărta te-ai învrednicit, Cuvioase, pentru aceea strig ţie din suflet: lucrării acesteia lucrător pre mine mă arată.

Şi acum…

De mila ta de maică desfătatu-s’a slujitorul tău, Fecioară Doamnă; ci nimenea cu dorire căzând ţie înainte, gol de Har nu se întoarce; de carele, rogu-mă eu negrijilivul să mă desfătez în toată viaţa mea.

 

Condacul Sfântului Cuvios Siluan Athonitul

Glasul al II-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma în ceruri pre Carele ai dorit priveşti, împreuna cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.

***

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.

Neîntinată, carea prin cuvânt, pre Cuvântul în zilele cele de pre urmă netâlcuit ai născut: înduplecă-L, ca ceea ce ai a maicii îndrăznire.

 

Sedealna

Glasul 2

Prin cercare dumnezeieştile taine învaţându-te, dragostea frumos către toţi o ai arătat, pre carea, Siluane, şi acum celor ce au trebuinţa, credincioşilor, şi către a ta mijlocire aleargă, o arată, patimile de la suflete şi trupuri departe alungând şi a Duhului bucurie, cea din Har, dăruind.

Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Minunat este Dumnezeu între sfinţii Lui.

 

Evanghelia după Matei 10,1. 5-8

Slavă…, glasul al II-lea

Pentru rugăciunile cuviosului Tău, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre!

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şterge mulţimea greşelilor noastre!

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta.

 

Stihira

Glasul al VI-lea

Cu tot avântul către Dumnezeu tinzând, calea nevoinţei, Părinte preacuvioase, o ai străbătut; şi mănunchiurile Harului cu a ta dorire secerând, îmbogăţitu-te-ai acum cu adevărat însutit, precum grăieşte Evanghelia. Pentru aceasta, şi celor ce aleargă la izvoarele graiurilor tale dăruieşte înrourare inimii şi chipuri nemincinoase de pocăinţă, Siluane, în dumnezeiescul Duh întemeietor şi învăţător.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău…

 

Cântarea a VII-a

Irmos

Cei din Iudeea tineri ce au ajuns în Vavilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat cântând: al parinţilor noştri Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Sfânta vieţuire monahicească în multa umilinţă o ai străbătut, Părinte, pururea arătarea Domnului înaintea ochilor având, pre Carele şi pre mine învredniceşte înaintea mea a vedea.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Mintea păzitu-ţi-ai străină de fapte şi cugete lumeşti, de Dumnezeu purtătorule, în Duh pogorându-te spre învăluirile lumii şi rugăciuni făcând; pentru carea şi acum te roagă.

Slavă…

A tânguirii lui Adam trecut-a vremea, Cuvioase, căci acum de Carele ai dorit te îndulceşti; ci ca un verhovnic printre cei ce îndrăznire au dobândit, preaiubitorule de suflete, pre întreg poporul pomeneşte.

Şi acum…

Lângă Cruce stând, noian de întristare, curată, ai răbdat; ci umplutu-te-ai de bucurie pre Fiul tău înviat văzând, de carea bucurie învredniceşte pre poporul ce te cântă.

 

Cântarea a VIII-a

Irmos

Pre Împăratul Cerurilor, pre Carele cântă oştile îngereşti, cântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Din ceruri ceata tuturor sfinţilor pentru lume rugaţi-vă necontenit, acum împreună rugător având pre Siluan cel dumnezeiesc.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Biruinţa află cela ce până în sfârşit smereşte pornirea inimii spre a se înălţa, carea biruinţă prin rugăciunile tale, părinte, să aflăm, cei ce pre tine cântam.

Binecuvântăm pre Tatăl, şi pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul!

O, cea negrăită iubire de oameni a Stăpânului, Carele dăruieşte mângâiere robilor Harul Mângâietorului, pentru rugăciunile sfinţilor.

Şi acum…

Iarăşi, Fecioara, mă primeşte pre cel ce cad cerându-ţi nebiruita mijlocire, prin carea şi nădăjduiesc să aflu mântuirea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînalţând pre Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

 

Cântarea a IX-a

Irmos

Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine mântuiţi, Fecioară curată, cu cetele celor fără de trup pre tine mărind.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Comoara iubirii cerşescu-ţi Siluane, întru tot fericite, Cuvioase, îndoit pre aceasta dăruieşte-mi prin mijlocirile tale.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Ridicatu-te-ai mai presus de fire în Duhul Sfânt, şi mai presus de fire ca înger vieţuit-ai; astfel şi ai tăi cântăreţi a vieţui, Părinte, te roagă.

Bucură-mă, de trei ori fericite, la viaţa ta cugetând şi a Domnului mare milă văzând, prin carea, Siluane, a mă mântui şi pre mine învredniceşte.

Slavă…

De graiuri nepricepându-mă, un glas de rugăciune mai înalţ, Părinte fericite, ca lumea întreagă să cunoască, în Duhul, pre Domnul.

Şi acum…

Cerând a ta lumină eu întunecatul, Născătoare de Lumină, o rază trimite, şi împărăţiei Luminii părtaş mă arată.

Cuvine-se cu adevărat…şi

 

Mărimurile

Pre al pocăinţei învăţător, şi al luminii nezidite preaneînşelat tăinuitor, al Duhului Sfânt lăcaş şi povăţuitor, pre Siluan întru cântări să proslăvim. Semănat-ai în lacrimi din belşug, Părinte, de Dumnezeu purtătorule; acum în dar mănunchiurile dumnezeieştilor vârtuţi ţinând, împarte Siluane, în Dumnezeu înţelepte, celor ce te roagă, rodurile Harului.

Pre Duhul cel Preasfânt cu rugăciunile tale înnoieşte, Părinte, celor ce cu evlavie te cinstesc, şi lumea întreagă învredniceşte a se umple de cunoştinţa Domnului, preafericite.

Pre cei ce la racla Moaştelor tale ne închinăm, Siluane, de daruri de viaţă făcătoare ne umple, şi de căldura dragostei ne aprinde, ca toţi cu mulţămită să te proslăvim.

Pre al Rusiei vlăstar minunat, şi a Muntelui Athon bineprimită cuvântătoare jertfă, pre a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pre Siluan cel mare în cântări să cinstim.

Stih: Toate oştile îngereşti… apoi Sedealna de dupre Cântarea a 6-a.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Troparele: Miluiește-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluiește-ne pe noi..., Si acum..., Ușa milostivirii..., Ectenia și Apolisul.

După care cântăm următoarele

 

Tropar

Glasul al II-lea

Dă mie a Duhului bucurie, dă-mi a iubirii o, Părinte, desăvârşirea, dă-mi dorirea preadulcelui Iisus, a vârtuţilor plinătatea, smerenia cea dumnezeiască, pentru ca întreg umplându-mă de Duh, pre tine să slăvesc, a Muntelui celui Sfânt slavă, şi a Bisericii gură, Siluane, în Dumnezeu fericite.

 

Tropar

Glasul al III-lea

Propoveduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre Cel smerit şi blând ai văzut, şi inima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiurile tale toţi luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu însuflate, proslăvim Duhul, Carele pre tine-au proslăvit.

 

Alt tropar

Glas 4

Podobie:Dreptar al credinţei….

Pre Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Iar în Mănăstiri se cânta: pentru aceasta, călăuza nevoinţei te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

 

Condacul

Glas 8

Podobie:Când s-au pogorât…

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub acoperământul tău.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

Peasna 1

Glas 4

Irmos: Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Umple de înţelepciunea Duhului inima mea, Părinte, ca să cutez a cânta vieţuirea ta cea strălucită, şi cu dumnezeieştile tale soliri, Siluane de trei ori fericite, înfrânează mintea mea cea de neţinut.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întru Dumnezeu punându-ţi dorirea, preafericite, cu însetare L-ai căutat, şi ajungând să îl afli, de El te-ai alipit, prin Carele şi nouă cele negrăite ai desluşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Socotitu-s-a, Cuvioase, că inima a tot omul lăcaşul lui Dumnezeu este, precum au zis Iisus, şi acolo pre Carele căutai ai aflat, lepădând şovăielnicul gând al celui necredincios.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Naşterea ta, Stăpână, cu focul dragostei a mistuit, şi mai apoi cu ceata nevoitorilor l-a împreunat pre cel în vedenie de tine chemat, Fecioară, punând început duhovnicescului său urcuş.

 

Alt canon

Alcătuit dupre scrierile Cuviosului Părinte, având acrostihul: Primeşte şi nu lepăda cântarea, aghiorite. A(thanasie).

 

Glas 6

Irmos: Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon văzându-l înnecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca un lanţ te-a cuprins dragostea cea către Dumnezeu, prea alese şi înţelepte Siluane, a căreia cercare desluşit ai priimit, şi cu îmbelşugare o dăruieşti celora ce la tine aleargă.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Văzând Hristos sufletul tău cel ars de dor, cu apa dragostei lui l-au umplut, prin Duhul Sfânt desluşit arătând ţie taina Întrupării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Revarsă dragoste tuturor Iisus, celor ce caută cu credinţă mila Lui cea dumnezeiască, şi traşi fiind, de el se alipesc, ca de un iubitor de oameni Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cela ce a ta înălţime a cunoscut, Maica lui Dumnezeu, prin Duhul către Dumnezeu fără de ţinere este tras, şi cu stăruinţă cere ca noroadele să cunoască puternicia Celuia ce le-au şi plăzmuit.

 

Peasna 3

Irmos: Pre ai tăi cântăreţi, de-Dumnezeu-Născătoare, ca un izvor viu şi îndestulat, pre cei ce s-au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicindu-i.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aprins-au Hristos în tine a strămoşilor tăi bunăcinstire, Părinte; căci fireasca pornire, întâlnind harul, şi cu el amestecându-se, lucrarea lui Dumnezeu strălucită arată.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fără de folos socotind a fi vremea cea fără de pomenirea lui Dumnezeu, mâinile pre plug îndată ţi-ai pus, Siluane, în Dumnezeu înţelepte, de boldul cunoştinţei cugetului împungându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Căderile tinereţii trepte ţi s-au făcut, Părinte, către Dumnezeu, căci punând în inima ta cum că odinioară l-ai întristat, mai apoi prin pocăinţă multă bucurie i-ai adus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Semănat-ai, Fecioară, duhul pocăinţei tânărului Simeon, arătându-i-te în vedenie, şi minunat chemându-l, cele plăcute lui Dumnezeu să facă, şi a Lui voie să săvârşească.

 

Canonul al 2-lea

Irmos: Nu este sfânt precum tu, Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor tăi, bunule, şi ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

În gândul cel mândru, duh de rugăciune nu este, strigă cu mare glas Siluan, ci harul rugăciunii celui smerit se dă, carele face voia lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Inima cu mintea se uneşte prin nerăspândita rugăciune şi prin simplimea vieţuirii; şi udată fiind de Dumnezeu, se smereşte, una cu Domnul făcându-se prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristos prin Sfântul Duh sufletului se arată, şi prin dragoste se aşează în el cu veselie, bucurându-l minunat ca pre o mireasă pre carea şi-a ales-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Înduplecă pre al tău Fiu, Maică Preacurată, şi cu rugăciunile tale dăruieşte rugăciune celor ce se roagă, precum rugătorului Siluan rugăciunea i-ai dăruit.

 

SEDEALNA

Glas 3

Podobie: De frumuseţea...

Frumseţea pocăinţei tale văzând Domnul, dumnezeiasca milă cu îmbelşugare ţi-a arătat, înţelepte, bărbăţia ta răsplătind, şi desluşit s-au făcut cunoscut ţie, dascăl întregii lumii pre tine rânduind; de la carele prin cercare ai deprins a învăţa, Siluane, cum Duhul cel dumnezeiesc în suflete se iveşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Făgăduinţa ta având, Fecioară, cei ce se hrănesc în Sfântul Munte, cu carea lui Petru te-ai făgăduit, nevoitorul cel dintâiu al Afthonului şi întemeietorul, se bucură primind, ca Siluan, darurile şi harurile tale, Curată, şi cu tărie nădăjduiesc Împărăţia Cerurilor a lua, carea este vârful celor făgăduite.

 

Peasna 4

Irmos: Cela ce şade în slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre lemnul Crucii au venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin nestricată palmă, şi au mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mulţimea pocăinţei ţi-a copleşit sufletul, Părinte, ceasul Judecăţii înaintea ochilor tăi zugrăvind şi aprinzându-te de dorul dumnezeieştii vieţuiri monahiceşti, prin carea se mântuieşte tot cela ce păzeşte poruncile.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Înţeleptul păstoriu al Kronştadului cu rugăciunea te-a întărit să te lepezi de lume, Siluane, iadul simţind, carele cu vuietul flăcărilor sale calea ta până în Afthon a însoţit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Puţine grăind, câinele cel turbat ai izgonit, Părinte, căci prin cercare puterea chemării Domnului ai cunoscut, prin carea se depărtează urâtorii de suflet, şi Domnul Păcii în inimă se sălăşluieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Atinsu-s-a de tine, fericite, a Născătoarei de Dumnezeu bunăvoire, şi în Muntele Afthonului să locuieşti te-a chemat, şi acolo cu făgăduinţele preaiubitul ei Fiu să te desfătezi.

 

Altul

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mare păzitoare a harului este neîncetata zdrobire a inimii, iar cugetarea la iad alungă deznădejdea din suflet – aşa ai învăţat, Părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Harul se dă celor smerit-cugetători, iar prin lacrămi, cu dumnezeiască cuviinţă înfloreşte, şi sufletul îndată în Rai se preschimbă, cu veşmântul îndumnezeirii îmbrăcându-se.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin Sfântul Duh vine cunoaşterea tainelor dumnezeirii în chip desluşit, şi sufletul simte pre Iisus cel milostiv, precum Siluan din cercare grăieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mai presus de toate eşti, Fecioară Preasfântă, prin smerenie de Cel Smerit primită ca o Maică şi hrănitoare a lui; pentru aceasta, pre cei smeriţi iubeşti, casnici pre dânşii făcând, ai Stăpânului tău.

 

Peasna 5

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, avut-ai în mitras pre cel preste toate Dumnezeu, şi ai născut fără de ani Fiu, carele dăruieşte mântuire tuturor celora ce cântă pre tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Alergat-ai a locui în Muntele Afthonului, şi având drept staul Lavra Panteleimonului, ca ostaş al lui Hristos ai fost rânduit, Părinte, îmbărbătat fiind de Marele Mucenic, bună mărturie a cugetului tău având.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Împăciuitu-te-ai întru Domnul, Cuvioase, desăvârşită iertare a fărădelegilor tale luând; ci vrăjmaşul asupră-ţi foarte năvălind, l-ai alungat, zicând: Aci îmi voiu afla sfârşitul, pentru păcatele mele!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Privit-au cu bunăvoire la al tău suflet Domnul, dascăl ţie dând pre Fecioara, carea a rugăciunii lucrare te-a învăţat; însă urâtoriul cele bune pizmuindu-te, cu viclene glasuri te chinuia, Părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, Preaneprihănită Doamnă, singur să nu mă laşi înaintea celui viclean, cel ce mare şi greu de purtat război asupra mea ridică. Pentru aceasta, ieşi în întâmpinarea mea, Stăpână, dimpreună cu Părintele Siluan, şi candela cea stinsă îmi aprinde.

 

Altul

Irmos: De noapte mânecând, cântăm pre tine, Hristoase, cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitoriul sufletelor noastre: Pace lumii dăruieşte, iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cel ce iubeşte a face voia sa, departe alungă pacea sufletului pre carea Duhul o dăruieşte, precum Siluan, al păcii sălaş, din cercare învaţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aşa grăieşte, în Duh, Cuviosul: Pacea în suflet prin dragoste vine, şi prin cunoaşterea dumnezeiescului cuvânt, împărăţind în el Hristos, Domnul Păcii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletul cel întărit cu Duhul dintru adâncuri strigă: Doamne, ţie mă rog, pace dă noroadelor, ca de frumuseţea Feţei tale să se umple.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născut-ai pre Tămăduitoriul, Preacurată, pre stăpânitoriul păcii, cela ce puterile sufletului, odinioară dezbinate, prin mila Crucii întru una le adună.

 

Peasna 6

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste luminează-le, rogu-mă, ca să te vază, Cuvinte a lui Dumnezeu, pre adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greşalelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Văzând războiul dracilor, şi urâtori de oameni cunoscându-i, aflat-ai, de trei ori fericite, ajutorinţa Iubitoriului-de-oameni, pre Carele odinioară, cu cutremur, îl socoteai de neînduplecat.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iată Hristos, Pâinea cea preacinstită, la moară, Cuvioase, ţi s-au arătat, negrăit umplând fiinţarea ta de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul cel Sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu focul deopotrivă te-ai făcut, cel de Hristos adus prin întrupare, şi tuturor răcoritor, de trei ori fericite, şi de lumină cu totul te-ai acoperit, ca pre Thavor dumnezeieştii Apostoli.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întru alt chip cugetă, Mireasă a lui Dumnezeu, cel ce de lumea Duhului se împărtăşeşte, Dumnezeu pre pământ prin iubirea de oameni făcându-se, precum însuşi Siluan o dovedeşte.

 

Altul

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mângâietoriule Sfinte, vas curat ai aflat pre Siluan de-Dumnezeu-cugetătorul, pre carele cu harul mărturisirii tale umplându-l, spre duhovniceasca înţelegere l-ai gătit, şi nebuneşte a înseta să pătimească pentru Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Din har căzând, spăimântează-se sufletul meu, şi văduvit strigă: Nu mă lăsa sărman, Mângâietoriule, căci cu adevărat tu eşti viaţa mea, şi depărtarea ta îmi este numai moarte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plin este tot pământul de mila ta, Stăpâne, prin carea toată făptura viază, şi trasă fiind spre tine, ţie urmează, şi ca un prunc cu harul hrănindu-se, întru desăvârşire creşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Marie Preacurată, norodului tău spune, cum pre Hristos l-ai iubit, şi cum rugându-te ai suferit de El să te desparţi când l-ai văzut la Tatăl înălţându-se.

 

CONDACUL

Glas 4

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Precum mult ai iubit, şi mult ai aflat, harul dumnezeiesc al Duhului, Siluane, dela Hristos; pentru aceasta neamurile strigă ţie: Bucură-te a toată lumea Pă-rinte al Părinţilor.

 

Altul

Glas 8

Facerea lui Pavel Ieromonahul

Podobie: Când s’au pogorât...

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele aceluia umblând; acuma, în ceruri, pre carele ai dorit priveşti, împreună cu dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, care ai urmat.

 

ICOS

Cercarea Preadulcelui Hristos având cinstiţii lui Ucenici, ziceau lui: Frumuseţea dragostei arătată o ai făcut nouă, şi orice altă viaţă ca pre nimic a socoti ne-ai făcut; Doamne, unde ne vom duce? Pre cine vom urma? Că de viaţa ta ne-am umplut mai presus de cuvânt, şi fără tine nu putem trăi. Acestora, în zilele mai de pre urmă, urmând Siluan, uimit-a lumea cu preacuvioasa vieţuire. Căci pre Hristos mai presus de fire văzând, şi din cercarea harului tainele cunoscând, acum către dragostea lui Dumnezeu noroadele călăuzeşte, pentru carile pururea se şi roagă, ca să se umple de cunoaşterea lui Dumnezeu şi Duhului părtaşe să se facă. Pentru aceasta, neamurile toate, ca unui dascăl cu mulţămită strigăm: Bucură-te a toată lumea Părinte al Părinţilor.

 

Peasna 7

Irmos: Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Ziditorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând, se bucurau viersuind: Preacântate Doamne şi Dumnezeul Părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Gustat-ai, Cuvioase, din bunătatea milostivului Dumnezeu, cel ce belşug de viaţă asupra vieţii tale au vărsat, pentru aceasta ai strigat: Doamne al Părinţilor, însuţi m-ai cercetat.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pildă este viaţa ta celor ce lucrarea Duhului voiesc a primi, de care cu dorire apropiindu-ne, slăvim pre Dumnezeu, cela ce martor preamare al iubirii sale de oameni te-au arătat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Negrăită este puterea pocăinţei tale, Siluane minunate, căci te-ai sârguit, Părinte, a nu mai întrista pre iubitorul de oameni Dumnezeu, pacea cunoştinţei cugetului lucrând prin dragostea cea iubitoare de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iad este şi pieire, Stăpână, fără de Cel Născut al tău, cel ce este viaţa cea adevărată; pentru aceasta roagă-l să nu se depărteze de la inima mea, ci viaţa mea întreagă să o veselească în veci.

 

Altul

Irmos: Cuptoriul cel răcorit cu rouă, chipul minunii cele mai presus de fire a închipuit, că nu a ars pre Tinerii pre care a primit, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în carele a intrat. Pentru aceasta, cântând să zicem: Să cânte toată făptura pre Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sufletul îşi arată slobozenia poruncile lui Dumnezeu făcând, şi duhul prin har se întăreşte, şi de grijile lumeşti se leapădă, zidul de aramă al voii surpând.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Risipeşte-se întreitul val al gândurilor când smerenia în suflet locuieşte, şi mulţămirea către Dumnezeu se înalţă, cel ce ne poartă de grijă, iertare dând norodului celui ce de greşale se căieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Durere pătimeşte inima, cu cât mai mult pre Dumnezeu iubeşte; dară dulceaţa Lui simţind, neîncetat spre a o dobândi aleargă, mai vârtos pre aceasta alegându-o decât toată pătimaşa îndulcire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu voia Fiului tău unindu-te, întăritu-te-ai, Preacurată, sabie a răbda, a crucii Lui şi a morţii; tot astfel, şi noi, glas către Dumnezeu înălţăm: Iată roaba ta, sufletul meu; ceea ce este de folos facă-se mie.

 

Peasna 8

Irmos: Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci adică închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată lumea ridică a viersui: Pre Domnul cântaţi, lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu este capăt al vârtuţii, căci Dumnezeu cel nevăzut întru dânsa se caută; pentru aceasta, Părinte Cuvioase, în vremea părăsirii, când harul ţi s-a luat, cu frică alergând ai alergat, mai vârtos pre Cel Iubit căutând prin cele de Dumnezeu iubitoare osteneli.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dreptariu al roditoarei rugăciuni s-a dat ţie smerenia, înţelepte, şi pogorârea minţii în împărăţiile iadului drept mântuitoare deznădejde, calea Părinţilor, pre carea cu credinţă umblând, de Dumnezeu purtătorule, la măsurile Cuviosului Antonie ai ajuns.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Vrând Preabunul Stăpân uşoară să facă celor muritori mântuirea, aşezat-au pre aproapele nostru ca pre un dumnezeu pământesc, prin carele la unirea cu El ne înălţăm, precum prin scrieri Siluan ne-a învăţat, cel ce întru frăţeasca dragoste a vieţuit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nebuna înţelepciune voind Hristos a alunga, Preacurată, dat-au pescarilor înţelepciunea Duhului, de carea împărtăşindu-se robul tău Siluan, luminat ca soarele s’a arătat lumii, părtaşi luminii făcând pre cei aflaţi în întuneric.

 

Altul

Irmos: Văpaia răcorind pre sfinţi, iar pre cei necinstitori arzând, Îngerul lui Dumnezeu cel puternic o a arătat Tinerilor, şi pre Născătoarea de Dumnezeu o a făcut Izvor de viaţă începătoriu, stricarea morţii, şi viaţă izvorând celor ce cântă: Pre unul Făcătorul să cântăm, cei izbăviţi, şi să-l preaînălţăm în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

O, cât de mare este harul tău, Multmilostive, că ştergi păcatele celor ce dela tine au căzut, şi norodului Duhul dăruieşti, şi a iertării tale dulceaţă, precum grăit-a Siluan.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Altă cunoaştere a lui Dumnezeu vine din credinţă, şi alta din cercare, de El apropiindu-ne, pre care oamenii cei muritori prin harul Duhului o dobândesc, numai celor desăvârşiţi fiind lăsată.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Tânguire cânta inima Strămoşului Adam, la măreţia Domnului cugetând, şi pururea pomenirea păcatelor sale purtând, şi al Edemului dorind cel vecinic harul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, Fecioară, a lumii întregi mijlocitoare, fără de păcat mă păzeşte cu ale tale rugăciuni; că ştim cât de înaltă este dragostea ta şi câtă îndrăzneală ai spre dulcele tău Fiu.

 

Peasna 9

Irmos: Tot neamul pământesc sălteze, cu duhul fiind luminat, şi prăznuiască firea Minţilor celor nematerialnice, cinstind sfântul praznic al Maicii lui Dumnezeu, şi strige: Bucură-te, preafericită de-Dumnezeu-Născătoare Curată, pururea Fecioară.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vino către norodul lui Dumnezeu, Preacuvioase Siluane, şi plângerea lui Adam auzi, şi mâinile tale înalţă, şi-ţi pleacă genunchii, şi cu ale tale rugăciuni dăruieşte Duhul cel Sfânt, celora ce dupre el tânjesc, mijlocitoriu către Fiul şi Tatăl pre tine având.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Unde sânt cetele Îngerilor sălăşluieşti acum, şi desluşit vezi tainele lui Dumnezeu, pre carile în lume ca prin oglindă le priveai, cu unimea Tuturor Sfinţilor unindu-ţi rugăciunea, preadulce Părinte, topindu-te de dumnezeiască iubire.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întrecut-ai pre Părinţii cei din vechime, noule proroce preamărite, şi cu vieţuirea ta marginile lumii ai luminat, şi cu învăţăturile cuvintelor tale inimile înalţi către cele mai presus de lume; pentru aceasta toţi pomenirea ta cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Auzi pre mine, Împărăteasa Muntelui celui Sfânt, şi nu mă lepăda, că urâciunea pustiirii m-am făcut, ticălosul; ci îndrăznind, mă rog ţie şi fierbinte îţi strig: Dă şi mie, Stăpână, sprijineala ta, precum odinioară lui Siluan ai dăruit!

 

Altul

Irmos: Pre Dumnezeu a vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, s-au arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărind, dimpreună cu oştile cereşti, pre tine fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

A pricepe slava lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui nu este cu putinţă celora ce au cugete trupeşti şi ochi întunecaţi de patimi, şi toate darurile harului neîm-părtăşite rămân fără de curăţie.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tăria harului dă robilor tăi, Iisuse, cu solirile celuia ce s-a învrednicit de el, mare mijlocitor înaintea scaunului tău fiind, şi lumii arătând că tu pururea eşti, de oameni iubitoriu Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Siluan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ce voiu zice, Părinte, cela ce sânt cu totul împietrit, văzând săvârşirea vieţii tale, prin carea plinătatea harului ai aflat, smerita cugetare, asemenea smeritului Iisus făcându-te, de carele eu m-am înstreinat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trupurile Sfinţilor izvorăsc dumnezeiescul har celora ce se apropie de ei cu credinţă, căci întru aceasta este arătarea lămurită a dragostei desăvârşite, de carea şi tu, Siluane, te-ai împărtăşit, precum din cercare am aflat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stinge-mi neostoita sete, Fecioară Curată, căci dupre Domnul cel Preadulce tânjesc, căci întru dânsul aflu izbăvirea de păcate, şi printr’Însul se dă Duhul cel Preasfânt, precum încredinţează Siluan.

Rugăciune către Sfântul Siluan Atonitul

O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului Sfânt!

Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină după liniștea ta, după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași.

Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburați în această lume care ne învață să fim răi, iubitori de slava deșartă și orbi ai păcatului. Roagă-L, Părinte Sfinte, să ne dăruiască și nouă blândețea Sa, îndelunga-răbdare, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre și astfel să ne mântuim sufletele.

Așa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc prea cinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.

Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi, trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să traim o viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată. Amin.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă își îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale și puterea ajutorului Tău.

Dă ușurare sufletelor chinuite ale poporului Tău și pe noi, pe toți, ne învață prin Duhul Sfânt, să Te cunoaștem pe Tine.

Se chinuiește sufletul omenesc pe pământ, Doamne, și nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaște pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumești și nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îi sunt cu putință.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia. Așa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău și să învie, întru bucurie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna septembrie în 24 de zile: Sfanta Mare Mucenita Tecla, cea intocmai cu Apostolii.

        Sfanta Tecla este cea dintai mucenita care a patimit pentru credinta in Hristos si a trait pe vremea Sfantului Apostol Pavel, fiind ucenica marelui Apostol. S-a nascut in Iconia si, la varsta de 18 ani, a fost logodita cu un tanar de bun neam, anume Tamir. Intre alte daruri, Sfanta era de o frumusete trupeasca si adunase multa invatatura, pentru o tanara de varsta ei. Pe la anul 45 dupa Hristos, cand Apostolul Pavel a venit in Iconia, insotit de Varnava, Tecla, ascultandu-l vorbind in casa lui Onisifor a imbratisat noua credinta; si, intelegand, tot de la Pavel, pretul fecioriei, s-a hotarat a-si trai viata ca fecioara, in slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu si darul cuvantului, cu o mare adancime si putere de convingere.
        Afland parintii de hotararea fiicei lor de a-si trai viata in feciorie si de a urma lui Pavel, au inceput sa o certe, sa o chinuiasca, iar, in cele din urma, sa o bata si sa o calce in picioare. Logodnicul ei, de alta parte, neizbutind sa schimbe credinta Sfintei Tecla a mers la dregatorul cetatii si i-a cerut sa prinda pe Pavel si sa-l tina in temnita, ca unul ce este crestin si crestinase pe Tecla. Fiind in primejdie sa fie ea insasi intemnitata, Tecla si-a parasit familia si parintii si a plecat in cautarea Apostolului, indrumatorul sau, care, intre timp, fusese izgonit din cetate si se afla acum in Antiohia (Pisidiei). Aici, un tanar desfranat, Alexandru cu numele, vazand frumusetea Teclei, s-a aprins de pofta trupeasca pentru dansa si, cu daruri si ademeniri, a incercat sa o traga la pacat. Neizbutind in planul sau, innebunit de patima si de ura, ticalosul desfranat a parat la mai marele cetatii pe Tecla, ca este crestina, si a cerut osandirea ei. Frumoasa fecioara crestina a fost prinsa si osandita sa fie data la fiare. Si puteai sa o vezi fecioara crestina goala, in privelistea a mii de ochi, iar fiarele zacand pe jos si lingand picioarele Sfintei, marturisind, oarecum, ca pe feciorescul ei trup nu pot sa-l vatame. Deci, vazand poporul ca fiarele cu nimic nu vatama pe Sfanta, a strigat cu mare glas: "Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteste Tecla". Si au slobozit pe Sfanta.
        Deci, propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragand pe multi la credinta, s-a dus in patria sa. Iar acolo, petrecand intr-un loc pustiu, din vechea Seleucie, si facand multe minuni, si-a incheiat viata aceasta, traind in pace, in rugaciune si in pustnicie. Iar toata vremea vietii sale a fost de nouazeci de ani. Dumnezeului nostru, slava!

 
 
 

Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Coprie.

        Aceasta s-a nascut pe gunoaie, langa manastirea Sfantului si Marelui Teodosie, incepatorul vietii de obste, dintr-o femeie pe care o goneau agarenii, si fugea catre Sfantul, dimpreuna cu multi alti vecini, ca sa scape. Deci, dupa ce se dusera paganii, potoliti de dumnezeiescul dar ce locuia in Sfantul, calugarii manastirii aflara copilul ce se nascuse in gunoi si, din porunca marelui Teodosie, l-au luat si l-au numit Coprie (adica gunoi). Si se hranea copilul cu lapte de capra, iar capra care era oranduita sa suga copilul de la dansa pastea la camp impreuna cu celelalte, dar cand sosea vremea ca sa suga copilul, se pogora singura din munte de-l alapta si, iar, se intorcea din turma. Aceasta a fost pana ce a inceput copilul a manca bucatele. Deci, daca s-a facut mare, il iubea Teodosie si copilul se invrednici de Duhul Sfant. Si, pazind curatia sufletului, a facut de i se supuneau fiarele salbatice. Ca, intr-una din zile, afland in gradina un urs mancand laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara si, poruncindu-i in numele marelui Teodosie, ursul n-a cutezat sa mai intre alta data in gradina. Inca si in munte, suindu-se la lemne cu un magar si ducand lemnele, iarasi a venit un urs si, apuncand magarul, l-a vatamat la un picior. Iar Sfantul prinse pe urs si puse lemnele pe dansul, zicandu-i: "Nu te voi lasa, ca vreau sa faci tu slujba magarului, pana ce se va tamadui". Si, cu rugaciunile marelui Teodosie, i se supuse ursul si cara lemne. Alta data, acest Sfant, slujind la bucatarie cand cladarea dadea in unde, de se varsau bucatele, negasind lingura cea mare, si-a bagat mana goala in caldare, de a potolit undele, si nu s-a vatamat.
        Deci, ajungand el la nouazeci de ani, stralucea intre parintii aceia ca soarele, impodobit fiind cu preotia si cu tot felul de bunatati, si stand intr-un loc ascuns, isi indrepta rugaciunile catre Dumnezeu, incat si marele Teodosie, dupa mutarea sa catre Domnul, i se arata, ca venea si impreuna cu dansul canta. Iar, mai pe urma, a zis catre dansul: :Iata, frate Coprie, ti-a venit vremea petrecerii tale, ci vino la noi, la locul care-ti este gatit". Deci, daca a auzit aceasta, minunatul parinte, peste putine zile, s-a imbolnavit si, sarutand pe sfintii parinti, s-a dus cu pace catre Domnul.
 
 

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre rugãciune si faptã.

        A fost intrebat un batran: "Se folosesc, oare, cei ce cer rugaciunile parintilor, iar ei se lenevesc?" Si a raspuns: "Multe poate rugaciunea dreptului, precum este scris, insa, cu deosebire, rugaciunea care se face, care, adica, se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se el, cu toata osardia si cu durere de inima, de ganduri si de fapte rele. Ca de va petrece cu nebagare de seama, nici un folos nu va avea, macar si Sfintii de s-ar ruga pentru el. Ca unul zidind, iar altul spurpand, ce folos va fi, fara numai osteneala". A mai spus inca si acest fel de povestire, zicand:  Era un sfant parinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, iar, mai vartos, cu smerita cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci si cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, ma stiu pe mine ca sunt pacatos, dar nadajduiesc la indurarile Tale, Stapane, sa nu ma desparti de sinodia (soborul) mea, ci, impreuna cu mine, si pe acestia ii invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate". Deci, aceasta rugaciune facand-o neincetat, iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat incredintare. Avea sa se faca pomenire de sfinti la o alta manastire, care nu era departe de dansii, si il chemau parintii manastirii aceleia pe el, impreuna cu ucenicii lui, iar el se lepada. Dar a auzit in vis, zicandu-i lui: "Mergi, insa trimite inainte pe ucenicii tai si, dupa dansii sa mergi si tu". Deci, ducandu-se ucenicii lui, au intalnit un inger in chip de sarac bolnav, care zacea in mijlocul drumului, si, venind ucenicii la locul acela si vazandu-l pe el vaitandu-se, l-au intrebat pricina. Iar el a zis: "Sunt bolnav si eram calare pe un dobitoc care, tarandu-ma, a fugit si, iata, nu am pe nimeni care sa-mi ajute". Iar ei au zis lui: "Ce putem sa-ti facem, ava? Noi suntem pe jos". Si, lasandu-l, s-au dus. A venit, apoi, dupa putin timp parintele lor si il afla pe el zacand pe jos si suspinand. Si, afland pricina, i-a zis lui: "N-au venit, oare, pe aici, ceva mai inainte de mine niste calugari? Nu te-au vazut ei aicea?" Iar el a zis: "Da, au venit, si instiintandu-se de boala mea, au trecut, zicand: Noi pe jos mergem, ce putem sa-ti facem tie?" Grait-a lui egumenul: "Vino, dar, sa te iau eu in spate si Dumnezeu va ajuta si vom merge". Iar el zise: "Cum poti atata departare sa ma duci pe spate? Ci mergi si te roaga pentru mine". Si egumenul a zis: "Nu te voi lasa, ci, iata, piatra aceea si te voi aseza pe ea si ma voi pleca si te voi lua pe spate". Si au facut asa. Si intai il simtea pe el, ca este greu cat un om, apoi se facu mai usor si din ce in ce mai usor, incat se mira cel ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut nevazut.
        Si a venit glas catre el: "Fiindca pururea te rogi pentru ucenicii tai, sa se invredniceasca impreuna cu tine de Imparatia Cerului, iata, vezi, altele sunt masurile tale si altele ale lor. Deci, indupleca-i pe ei sa vie intru lucrarea ta si vei dobandi cererea, ca Eu sunt drept judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.