Iubirea care nu este împărtășită, poate fi iubire adevărată? Cum să facem să uităm persoana pe care o iubim, dar care nu ne împărtășește acest sentiment?
Dacă e vorba de iubire erotică, e musai să fie împărtășită, că altfel devenim „autosatisfăcători“ sau cum se zice… Mă iertați, e un păcat destul de frecvent și destul de costisitor pentru viața noastră duhovnicească.
Dacă e vorba de iubire erotică, e musai să fie împărtășită, că altfel devenim „autosatisfăcători“ sau cum se zice… Mă iertați, e un păcat destul de frecvent și destul de costisitor pentru viața noastră duhovnicească. Dacă e vorba de agape, nu trebuie să fie împărtășită. Nu așteptăm răspuns. Zice Mântuitorul: „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.“. Dumnezeu ne iubește și dacă nu-I răspundem. Într-o căsnicie există momente în care suntem puși la încercare și putem continua să iubim chiar dacă nu mai este împărtășită iubirea. Îl iubesc pe soțul meu. Bun! Ne iubim de 20 de ani și brusc aflu că vrea să plece de lângă mine că a găsit alta mai tânără. Și, după aceea, eu anunț pe toată lumea că nu-l mai iubesc. Atunci, eu pot să-i spun: „Nu l-ai iubit niciodată.“ Dacă a fost iubire, va fi iubire și acum. Eu nu zic să-l iubești atât de tare încât să zici: „Doamne, oare aia știe să-i facă cartofii prăjiți cum îi fac eu și să-l învelească la spate noaptea când îi e frig?“. Nu, nu merg până acolo, dar va fi o iubire îndurerată, dar iubire. Ea va consta în primul rând în rugăciune ca acela să nu piară din cauza păcatului său, ci să-l scoată Dumnezeu din rătăcire și din boala aceea. Și, dacă nu-l scot de pe pomelnic, dacă nu-l scot din viața mea, aceasta este o iubire neîmpărtășită, dar cu atât mai adevărată.
Dar când sunt foarte tânăr sau tânără și am o prietenă sau un prieten, când iubesc un băiat și el nici nu știe, sau nu vrea să știe, aceasta nu este iubire. Îmi place, mă simt atrasă, mă preocupă, mi-aș dori să… Să spunem sentimentelor pe nume. Nu este păcat să ne placă un băiat, nu este păcat să ne placă o fată. Nu este păcat să simți atracție pentru un băiat sau să simți atracție pentru o fată. Nu, este o putere a sufletului, e felul în care se manifestă firea mea. Dar este păcat să-i pretind celuilalt să simtă același lucru, sau să-i calc libertatea, sau să-l șantajez într-un fel ca să-mi răspundă la „iubire“! Nu, aceasta nu este iubire și e nevoie să ne vindecăm degrabă de această adevărată boală a sufletului: dorință transformată în pretenție! E o lipsă de maturizare emoțională, cum spun psihologii. Dar e patimă! E păcat în fața lui Dumnezeu pentru că El ne-a făcut liberi și ne respectă libertatea ca pe cel mai sfânt dar al Său!
- Fapte concrete: Fă un gest de bunătate sau ajută pe cineva, chiar și atunci când nu ai o dispoziție afectuoasă. Acțiunile bune pot trezi treptat sentimentele autentice.
- Prezența activă: Oferă timp, ascultare și atenție celorlalți fără să aștepți nimic în schimb. De multe ori, celălalt are nevoie doar să fie auzit și văzut.
- Respectul și blândețea: Chiar și în lipsa unei iubiri romantice sau pasionale, poți alege să te porți cu respect, politețe și grijă față de cei din jur.
- Fii blând cu propriul gol: Acceptă că treci printr-o perioadă de epuizare sau împietrire emoțională. Nu te judeca aspru pentru că nu simți iubire în acest moment.
- Oferă-ți iubire ție înțiți (Autocompasiune): Relația cu ceilalți oglindește relația cu tine. Îngrijește-te de propriile nevoi, odihnește-te și iartă-ți slăbiciunile înainte de a cere de la tine un efort uriaș pentru alții.
- Schimbă perspectiva: Gândește-te la iubire nu ca la un combustibil pe care îl risipești, ci ca la un mușchi care se antrenează prin exercițiu constant. Oferind puțină căldură în mod repetat, vei începe să o regăsești și în propriul suflet.
- Nu poți oferi autentic ceea ce nu ai în interior, dar poți începe să cultivi iubirea prin acțiuni conștiente și respect față de tine însuți. Atunci când te simți „gol” emoțional, încercarea de a dărui iubire celorlalți se transformă adesea în codependență, epuizare sau cerșire de atenție.Pentru a schimba acest lucru, procesul trebuie inversat: redirecționează atenția de la exterior spre interior și transformă comportamentul tău zilnic prin pași concreți.1. Umple-ți propriul rezervor (Iubirea de sine practică)Nu poți turna apă dintr-un ulcior gol. Iubirea de sine nu este un sentiment abstract, ci o serie de alegeri zilnice:
- Setează limite clare: Învață să spui „nu” solicitărilor care te epuizează emoțional sau fizic.
- Auto-compasiune: Încetează să te auto-critici aspru pentru greșeli; vorbește-ți așa cum i-ai vorbi unui prieten drag.
- Îngrijire de bază: Oferă-ți somn suficient, hrană hrănitoare și momente de liniște, fără ecrane sau distrageri.
2. Oferă acțiuni, nu doar sentimenteDacă nu „simți” iubirea, te poți concentra pe componenta ei practică. Iubirea este un verb, iar comportamentul binevoitor poate genera, în timp, starea emoțională: [1]- Ascultare activă: Oferă cuiva atenția ta deplină timp de 10 minute, fără să îl întrerupi și fără să îi oferi sfaturi necerute.
- Respect și bunătate: Fii punctual, respectă promisiunile făcute și ajută pe cineva cu sarcini mărunte, fără să aștepți nimic în schimb.
- Aprecieri oneste: Observă calitățile celor din jur și verbalizează-le clar, renunțând la bârfe sau judecăți.
3. Schimbă perspectiva asupra lipseiDe multe ori, senzația că „nu ai iubire” vine din credințe disfuncționale sau traume din trecut:- Identifică blocajele: Întreabă-te dacă îți este frică să fii vulnerabil sau dacă simți că nu meriți să fii iubit.
- Acceptă momentele grele: Acceptă faptul că este normal să ai perioade de apatie sau detașare emoțională, fără să te învinovățești.
- Cere ajutor: Dacă golul interior este cronic și profund, un psihoterapeut te poate ajuta să îți vindeci rănile emoționale pentru a te putea reconecta la ceilalți.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.