Ce este nefericirea?

Ce este nefericirea? Este lipsa fericirii. Ce este este fericirea? Nu as putea sa raspund eu. Au facut-o unii foarte calificati, precum Aristotel, Platon, Spinoza, Maimonides, Kant, Singer. Insa cred ca raspunsul este personal. Unul se considera fericit daca este casatorit, altul daca nu e casatorit, altul daca are copii, altul daca nu are copii, altul daca are bogatii materiale, altul daca are bogatii spirituale, altul daca are functie sau putere, altul daca are cariera, altul daca are sanatate, etc. Unii gasesc Fericirea in lucruri marunte, precum un act de caritate sau voluntariat, o lectura buna, o muzica buna, o conversatie placuta, o companie placuta, o intalnire de familie, o intalnire cu prietenii, o calatorie reusita, practicarea unui sport, s.a.m.d.

Care este sursa nefericirii? Greu de spus.

S-ar putea sa fie nemultumirea, nemultumirea “eu”-lui. Eul care, in cautarea paradisul de pe pamant, se rataceste si ajunge in infern. Nemultumit de el insusi, nemultumit de ceea ce este sau de ceea ce are. Pai cand ti se livreaza atatea conditionari la TV si pe retelele de socializare nu e de mirare ca nemultumirea prinde radacini. Si incepi sa te compari cu unul si cu altul, apoi sa intri in competitii si sa tot alergi pana iti dai sufletul. Pardon, pana ti-l vinzi sau ti-l pierzi.

S-ar putea sa fie ingrijorarea in fata viitorului, pe care ai vrea, dar nu poti sa-l controlezi. Ingrijorarea care duce la anxietate apoi la depresie. Ingrijorarea provocata de relatii disfunctionale, toxice, nepotrivite, de pierderea unei persoane dragi sau a unui bun material, de o boala, de finante, de cariera, s.a.m.d. Ingrijorarea despre ce va zice lumea (adica mama, tata, colegul, seful si altii) cu privire la o decizie care priveste viata ta privata. Ca doar nu mai e a ta, e a lor! Iar tu nu traiesti pentru tine, ci pentru ei!
Se prea poate sa fie lipsa de iubire si apreciere a celor din jur. Lipsa de iubire imbolnaveste sufletul. Lipsa de apreciere face loc nesigurantei in viata ta, afectand stima de sine. Se prea poate sa fie propria-ti neiertare sau neiertarea celor care ti-au gresit. Nefericirea, produsa de o cauza sau alta, poate imbolnavi mai intai sufletul, apoi trupul, intunecand mintea.

Cum isi “trateaza” unii nefericirea? In multe feluri.

Cu droguri. Drogurile te trimit pentru o vreme in paradis, detasandu-te de realitatea pe care o negi, nu o suporti. Dupa ce trece efectul lor, te intorci in iadul de unde ai crezut ca tocmai evadasesi.

Cu sex. Sexul sau iubirea libera te trimite pentru cateva clipe dintr-un paradis in altul, pardon, dintr-un pat in altul, dintr-o relatie in alta. Dupa placerea care poate sa apara sau nu si, daca apare poate sa dureze cateva minute, maxim, parasesti paradisul sau patul si te intorci in iad.

Cu alcool. Bei pana ajungi in alta dimensiune, in delir.

Cu munca. Munca sau cariera este tratamentul ales mai cu seama de catre intelectuali. Biroul lor este paradisul in care evadeaza. Pentru o vreme mai scurta sau mai lunga.

Cu tehnologie. Evadezi in virtual. Totul e chimie, un fel de chimie despre care nu se invata la scoala. Fiecare are o “soma”, legalizata sau nelegalizata, dupa caz, exact ca in “Minunata Lume Noua”: “Un centimetru cub alunga orice sentiment sumbru”, spunea Predestinatorul citand din intelepciunea hipnopedica de uz curent”. Si Fiecare “soma” are efecte adverse.

Dar ce facem cand nefericirea devine depresie si “soma” ta nu mai are efect? Psihoterapeutul este cel mai potrivit profesionist pentru a-ti prescrie terapia. Si nu e o rusine sa apelezi la el.

Iar daca depresia este o patologie, ma intreb cat de lucid este sinucigasul? Si daca este lucid, cum as putea eu sa stiu daca, nu cumva, inainte de a-si da duhul, s-a pocait ? Precum talharul de pe cruce. Este doar intre el si Dumnezeu. Judecata asta este de competenta materiala exclusiva a lui Dumnezeu.

Si cum judecam atunci cand pierderea vietii unei persoane e provocata de propriul consum de droguri sau alcool? Omul a intentionat sa consume droguri sau alcool, nu sa isi provoace moartea.

Oameni nefericiti, neechipati pentru lupta cu nefericirea, lipsiti de ajutor!

Codul civil stipuleaza dreptul la respectarea demnitatii fiintei umane, la respectarea memoriei, imaginii si reputatiei persoanei si dupa deces. De aceea nu inteleg discriminarea in fata “legii” a unei confesiuni religioase cu privire la organizarea funeraliilor, pe criteriul modului in care s-a produs decesul sau si-a trait viata pacatosul. O suferinta in plus la cea cauzata familiei de pierderea celui drag. O sentinta omeneasca de condamnare cu executare in iad data deja pe pamant. Ma intreb: cu ce se mai ocupa Dumnezeu daca noi, oamenii, ne asezam pe tronul Lui dupa ce Il dam jos de acolo?

Cred ca fericirea este o stare interioara care depinde de gradul de intelepciune al fiecaruia, de standardele auto-impuse, de maturitatea spirituala, de modul in care practicam credinta, nutrim speranta, daruim si primim iubirea. De nivelul de intelepciune al fiecaruia depinde modul in care ne gestionam nefericirea, nelipsita din viata noastra. Cred, din experienta, ca o nefericire gestionata cu intelepciune poate deveni sursa unei fericiri.

Si mai cred ca trairea fericirii are legatura cu invataturile religiei, are legatura cu virtutile. Insa pe-astea le-am scos din educatie si am legiferat, sub o forma sau alta dreptul la fericire, oricand, oricum si cu orice pret. Daca stii ca fericirea nu trebuie sa fie un scop in sine, daca stii ca trebuie sa faci ce este bine, in orice imprejurare, fara sa astepti nimic in schimb de la nimeni, nici macar de la cei din casa ta, daca stii ca adversitatile sunt inerente existentei umane, atunci esti pregatit sa infrunti nefericirea.

Cuvintele Domnului Isus ne spun: “In lume veti avea necazuri, dar Indrazniti, caci Eu am biruit lumea!”. Un preot, pastor, duhovnic sau consilier spiritual poate fi un ajutor spiritual potrivit. Insa nu Il poate substitui pe Dumnezeu.

Un proverb al lui Solomon – care a trait atatea fericiri si avut parte de multe nefericiri – spune: ”Cine cugeta la cuvantul Domnului gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit”. Asa se explica modul in care Fericirea poate coabita in viata unui om cu nefericirea, oricat de crunta ar fi, fara sa-l doboare. Iar acest om care isi duce crucea este un erou, dar care nu pare, vorba lui Carla’s Dreams!

SURSA - JURIDICE