Bucuria omului e Omul. Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a
comunica, pentru a-și deschide sufletele, pentru a suspina și a se
bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relație de prietenie
fiecare primește sau dăruiește câte ceva, uneori mult, alteori puțin.
Fiecare om este unic și frumos. Prietenii nu întreabă, ci așteaptă și
cred în aceea lumină din noi. Și primesc răspunsul, căci înțelegerea
vine de la sine. Învață, iartă și acceptă omenescul, onestitatea,
naturalețea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubește fără
condiții, vorbește fără intenții, dăruiește fără motive și ține la
cineva fără explicații.
Când culegi roadele prieteniei și le așezi la
păstrare? Atunci când nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne
bucurăm că suntem. Chiar și în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie
de condiții, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăși. Prietenia se
construiește încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare și
ploi ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.
Prietenia
nu se sfârşeşte când nu mai ai ce să împarţi, ci abia atunci începe.
Prietenia, dragostea nu îmbătrânesc. Prietenii ne arată lumina când
vedem întunericul, ne zâmbesc când toţi în jur se încruntă, ne şterg
lacrimile, ne mângâie capul şi ne sărută fruntea. Ne oferă batista, ne
șterg lacrimile cu dosul palmei, ne invită la dans. Prietenii te acceptă
precum soarele, oceanul, luna, arborii, pământul.
Omule fii fericit că Eşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.