Fugim mai incet decat teama.

 

Despre iubire

Iubirea nu este atașament. Mulți dintre noi facem greșeala de a confunda cele două noțiuni și nu înțelegem că iubirea reală este legată întotdeauna de momentul prezent. Numai atașamentul ține de trecut, numai atașamentul nu poate accepta schimbarea, numai atașamentul aduce teamă. Iubirea e liberă și nu se teme, nu e geloasă, nu îl investește pe celălalt cu așteptări.

”Atunci când iubeşti totul, nu eşti ataşat de nimic. Ataşamentul este un fel de forţă a gravitaţiei; lipsa de ataşament este o graţie, un zbor. Ceea ce oamenii numesc iubire nu este altceva decât o formă de ataşament; iubirea autentică este sinonimă cu detaşarea. Iubirea comună îşi face tot timpul griji. Cea adevărată ţine cont de starea partenerului, dar nu îşi face niciodată griji. Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, ţii cont de nevoile sale, dar nu îţi faci griji în legătură cu fanteziile lui stupide. Ii respecţi necesităţile, dar nu faci nimic pentru a-i respecta dorinţele bolnave. Când iubirea înfloreşte și ajunge la apogeu, tot ce rămâne este existenţa. Teama de ziua de mâine dispare. De aceea, nu se mai pune problema unui contract, a unei căsnicii, a ataşamentului de orice fel.” ( Din Iubire, libertate și solitudine)

Despre Adevăr

Numai acceptarea duce la adevăr. Să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne mai întoarcem ochii de la realitatea noastră, să nu mai fugim atunci când ceva nu ne place.

”Adevărul nu este o credință, ci este inteligență pură. Este o explozie puternică a izvoarelor ascunse ale vieții tale, o experiență iluminatoare a conștiinței tale. Dar va trebui să-i creezi cadrul ca să se poată produce. Iar cadrul potrivit este acela de a te accepta așa cum ești. Nu nega nimic, nu te diviza, nu te simți vinovat. Bucură-te! Îți repet, bucură-te așa cum ești.” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre Acceptare

Adesea fugim de noi înșine pentru că nu ne place ceea ce vedem, ceea ce suntem. Ne putem măști și ne mințim. Nu suntem capabili să înțelegem că doar în starea de acceptare răsar adevărul și inteligența, nu suntem capabili să înțelegem că doar în acceptare putem să ne bucurăm de viață. Nu strădania e calea, ci acceptarea. Cu cât încercăm mai tare cu atât mai mult riscăm mai mult să eșuăm și să ne pierdem încrederea în noi înșine și în viața.

”Acceptarea este cheia magică. Acceptă-te așa cum ești! Iar în acceptarea aceea răsare inteligența. De ce răsare inteligența în acceptarea aceea? Fiindcă de fiecare dată când te accepți, încetezi să mai fii divizat; scindarea dispare. Scindarea e între tine și ar trebui, între tine și s-ar cuveni. În asta e înrădăcinat tot secretul schizofreniei. Sunt asta și trebuie să devin ailaltă. În felul acesta ai două posibilități: fie o iei razna încercând să devii ailaltă, fie te accepți.” ( Cum să trăiești în felul tău. Ce înseamnă să fii rebel)

Despre Meditatie

În tăcere se ascund marile răspunsuri.

”Meditația este curajul de a sta în tăcere și singur. Încet, încet, începi să simți că ai o nouă calitate, o nouă vivacitate, o frumusețe nouă, o inteligență nouă – care nu este împrumutată de la nimeni, ci crește înăuntrul tău. Are rădăcini în existența ta și, dacă nu ești laș, se va împlini, va înflori. ” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre fericire:

Fericirea apare numai când alegem să fim în armonie cu noi înșine și cu dorințele noastre.

”Fericirea apare atunci cand te potrivești cu viata ta, cand te potrivești atat de armonios încat tot ce faci e bucurie. Atunci, pe neașteptate, ajungi sa știi că meditația te urmează. Dacă iubești munca pe care o faci, daca iubești felul în care trăiești, atunci meditezi. Atunci nimic nu te distrage. Când lucrurile te distrag, asta dovedește doar că nu te interesează cu adevărat acele lucruri. Atenția ne este distrasă de preocupări nenaturale: bani, prestigiu, putere. Ascultatul păsărilor nu îți aduce bani. Ascultatul păsărilor nu o să-ți confere prestigiu, putere. Privitul unui fluture nu o să te ajute economic, politic, social. Aceste lucruri nu sunt profitable, însă aceste lucruri te fac fericit. Unei ființe umane adevărate îi trebuie curaj să meargă în pas cu lucrurile care o fac fericită. Dacă rămâne săracă, rămâne săracă, nu se plânge de asta, nu îi e ciudă. Spune: „Eu mi-am ales calea – eu am ales păsările și fluturii și florile. Nu pot să fiu bogat, nu-i nimic! Sunt bogat fiindcă sunt fericit”.  ( Din Bucuria – Fericirea care vine din interior)

Despre sinceritate

Sinceritatea are legătură cu noi înșine, ci nu cu ceilalți. Omul sincer nu ascultă de ceilalți și nici nu încearcă să-i schimbe pe ceilalți Omul sincer își ascultă întotdeauna vocea interioară. Atât.

”Sinceritatea înseamnă autenticitate – să fii sincer, adevărat, să nu fi fals, să nu porți măşti. Indiferent care îți este fata adevărată, arat-o cu orice preț. Reţine, asta nu înseamnă că trebuie să-i demaşti pe alţii; dacă ei sunt mulţumiţi de minciunile lor, e treaba lor să decidă. Nu demasca pe nimeni. Subliniez asta pentru că oamenii aşa gândesc; ei spun că trebuie să fii sincer, autentic, înţelegând prin asta că trebuie să despoaie pe toată lumea. Nu. Trebuie să fii autentic față de tine însuti. Nu e nevoie să reformezi pe nimeni altcineva. Dacă poţi să evoluezi tu însuţi, e destul. Nu fi reformator şi nu îi dăscăli pe alţii, nu încerca să îi schimbi pe alţii. Dacă te schimbi tu, e un mesaj suficient. Să fii autentic înseamnă să rămâi fidel faţă de propria fiinţă.” ( Din Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt)

Despre frică

Teama nu este altceva decât o umbră. Primul pas spre vindecarea ei este să recunoaștem că există, că se află în fiecare dintre noi.

”Frica acceptată devine libertate, frica negată, respinsă, condamnată devine, vinovăție. Este firesc ca omul să se teamă, să tremure. Dacă însă accepți că așa e viața, dacă accepți total acest lucru, tremuratul încetează imediat, iar frica devine libertate – e aceeași energie. ” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.)

Despre Curaj

Curajul înseamnă să ne asumăm riscuri în ciuda fricii ce strigă din noi.

”Curajul înseamnă să te avânți în necunoscut în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce ești din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă experiența supremă a curajului. Ea este încununarea curajului absolut. Însă la început nu există mare diferență între omul laș și cel curajos. Singura diferență e că cel laș își ascultă temerile și le urmează, iar curajosul le pune deoparte și merge înainte. Omul curajos se avântă în necunoscut  în ciuda tuturor temerilor sale. El își cunoaște temerile, știe că există.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.

Despre libertate

Omul cu adevărat liber este sigur de alegerile lui, își asumă responsabilități și nu se teme de necunoscut.

”Libertatea naște teamă. Oamenii vorbesc despre libertate, dar se tem de ea. Iar omul care se teme de libertate nu e încă om. Eu îți ofer libertate, nu îți ofer siguranță. Eu îți ofer înțelegere, nu îți ofer cunoștiințe. Viața merge înainte cu o mie și una de incertitudini. Asta e libertatea ei. Nu o numi nesiguranță.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Despre fata originală

Fața originală ia naștere când ne eliberăm de condiționările societății, de părerile celorlalți și de ideile cu care ne-au îmbrăcat, fața originală ia naștere în îmbrățișarea adevăratului eu.

”Fața originală este o expresie poetică frumoasă, dar asta nu înseamnă că vei avea o altă față. Aceeași față își va pierde toată încordarea, va fi relaxată. Un vechi proverb spune: Eroul este omul care nu a avut curajul să fie laș. Dacă ești laș, ce-i rău în asta? Ești laș, foarte bine. E nevoie și de lași, altfel de unde am mai avea eroi? Ei sunt o necesitate absolută pentru a oferi cadrul apariției eroilor. Fii tu însuți, oricum ai fi. Problema e că nimeni nu ți-a spus vreodată să fii tu însuți. Toată lumea își bagă nasul, îți spune că trebuie să fii așa sau așa, chiar și în probleme banale. Nimeni nu lasă pe nimeni să fie el însuși. Ți-ai însușit atât de bine ideile altora, încât ți se pare că sunt ideile tale. Abandonează toate acele condiționări, leapădă-te de ele așa cum se leapădă copacii de frunzele veștede. E mai bine să fii un copac gol, fără frunze, decât să ai frunze și flori din plastic. Chipul original înseamnă să nu fii dominat de nici un fel de moralitate, religie, societate, de părinți, profesori, preoți, de nimeni. Înseamnă să-ți trăiești viața conform simțului tău lăuntric.” (Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )