Făcându-se alinare Bisericii și dreapta credință strălucind pretutindenea, s-au aflat prin dumnezeiască descoperire cinstitele moaște ale Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan și, lângă dânsul, moaștele bărbaților celor de Dumnezeu plăcuți, ale lui Nicodim, Gamaliel și Aviv.
Sfântul Arhidiacon Ștefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul lui trup a stat neîngropat o zi și o noapte, fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor; însă nimic nu s-a atins de dânsul, pentru că Domnul îl păzea pe el. Iar în a doua noapte, Gamaliei, slăvitul învățător de lege al Ierusalimului, cel ce se pomenește în Faptele Apostolilor, care începuse a se pleca spre dreapta credință în Hristos și se arătase în taină prieten al Sfinților Apostoli, a trimis bărbați cucernici ca să ia pe ascuns trupul întâiului mucenic, și l-a dus în satul său, care, după numele lui, se chema Cafargamala, adică satul lui Gamaliel.
Acel sat era departe de Ierusalim ca la douăzeci de stadii și acolo i-a făcut Sfântului Ștefan cinstita îngropare, punându-l într-o peșteră, în mormântul său cel nou. După aceea Nicodim, boierul evreiesc care venise noaptea la Domnul Hristos, plângând deasupra mormântului Sfântului Ștefan, s-a mutat către Domnul; și tot acolo aproape de mormântul mucenicului a fost îngropat de Gamaliel.
După aceasta și Gamaliel, primind Sfântul Botez împreună cu fiul său Aviv și viețuind câtăva vreme cu bună plăcere în buna cinstire creștinească, s-a sfârșit. Deci în aceeași peșteră, lângă mormântul lui Ștefan și a lui Nicodim, i-au îngropat pe amândoi. Și trecând mulți ani și pierind chinuitorii care mult au prigonit Biserica lui Hristos, a sosit împărăția creștinească, prin luminarea marelui Constantin; și, făcându-se alinare Bisericii și dreapta credință strălucind pretutindenea, s-au aflat prin dumnezeiască descoperire cinstitele moaște ale Sfântului Intâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și lângă dânsul moaștele bărbaților celor de Dumnezeu plăcuți, ale lui Nicodim, Gamaliel și Aviv. Și le-a aflat pe ele preotul satului acela, cu numele Luchian, după o arătare ce i s-a făcut lui în acest chip:
În noaptea unei vineri, în ceasul al treilea, odihnindu-se el, i s-a arătat în vedenia visului un bărbat bătrân, înalt la stat, bineîncuviințat și înfrumusețat cu căruntețile, având barbă lungă, îmbrăcat cu o haină albă, care era împestrițată cu picături în chipul aurului, închipuind asemănări de cruci pe ea, iar în mâna sa avea un toiag de aur, cu care îmboldind în coaste pe preot, l-a strigat de trei ori, chemându-l pe nume: „Luchiane, Luchiane, Luchiane!”, și a început a grăi: „Mergi în cetatea Ierusalimului și spune Sfântului Ioan arhiepiscopul: «Până când vom sta închiși și nu ne deschizi nouă? Căci în vremea arhieriei tale ni se cade nouă să fim arătați! Deci deschide fără de zăbavă mormântul nostru, unde, din nebăgare de seamă, zac moaștele noastre, pe de o parte fiind udate de ploi, iar pe de alta fiind călcate de picioarele celor necredincioși! Și nu mă îngrijesc atâta de mine, pe cât de acei sfinți vrednici de mare cinste, care zac împreună cu mine. Deschide-le pe acelea, ca să deschidă Dumnezeu lumii ușile milostivirii Sale, fiindcă este cuprinsă de multe primejdii!»”.
Iar preotul Luchian, înspăimântându-se, a întrebat pe bărbatul ce i se arătase lui, zicându-i: „Cine ești tu, domnule, și cine sunt cei ce zici că sunt cu tine?”. Iar acela a răspuns: „Eu sunt Gamaliel, învățătorul lui Pavel, apostolul lui Hristos, și împreună cu mine se odihnește Ștefan arhidiaconul, cel ucis cu pietre de evrei și de arhiereii Ierusalimului, pentru credința lui în Hristos. Acela fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor și a păsărilor, l-am luat noaptea și, aducându-l în acest sat al meu, l-am pus în peștera mea în mormântul gătit mie, vrând să am parte cu dânsul întru înviere și în darul lui Dumnezeu. Iar în alt mormânt, în aceeași peșteră, este pus Nicodim, cel ce a fost învățat sfânta credință de Însuși Domnul Hristos și a primit Sfântul Botez de la apostoli, după înălțarea Domnului. De al cărui botez și de credința sa cea întru Hristos aflând evreii, s-au umplut de mânie și voiau să-l ucidă pe dânsul, ca și pe Ștefan, însă n-au făcut aceasta pentru cinstea mea, fiindcă îmi era rudenie; ci au luat de la dânsul dregătoria, iar averea lui au adăugat-o la averile bisericești. Apoi, blestemându-l, l-au izgonit din cetate cu multe ocări și cu necinste, iar eu l-am primit pe dânsul în satul meu și l-am hrănit până la sfârșitul lui. Și sfârșindu-se, l-am îngropat aproape de moaștele întâiului Mucenic Ștefan. Tot acolo am îngropat în al treilea mormânt și pe Aviv, prea iubitul meu fiu, care, împreună cu mine, a primit Sfântul Botez de la apostolii lui Hristos, când era în vârstă de douăzeci de ani. El murind înainte de mine, l-am îngropat în mormântul al treilea, cel săpat în peretele peșterii, cu care împreună am pus să fie așezat și trupul meu, pe când muream”.
Preotul iarăși l-a întrebat, zicându-i: „Unde vă vom căuta pe voi?”. Gamaliel a răspuns: „Caută-ne înaintea satului spre partea de miazăzi, la țarina care se numește de la Gravi, adică țarina bărbaților lui Dumnezeu”. Zicând aceasta, s-a făcut nevăzut, iar preotul, deșteptându-se, a lăudat pe Dumnezeu și s-a rugat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, de este de la Tine arătarea aceasta, iar nu o înșelăciune, poruncește dar, ca și a doua oară și a treia oară să mi se facă aceeași arătare!”. Și a început a posti cu mâncare uscată până la următoarea vineri, petrecând în rugăciune și nespunând cuiva de vedenia aceea.
Iar în noaptea celeilalte vineri, în ceasul al treilea, Gamaliel iarăși s-a arătat lui Luchian preotul în același chip ca întâia oară, și i-a zis: „Pentru ce n-ai luat seamă ca să mergi și să spui Sfântului Ioan arhiepiscopul, precum ți-am zis?”. Preotul i-a răspuns: „Iartă-mă, Domnul meu, că m-am temut să merg îndată după cea dintâi vedenie și să-i spun, ca să nu mă aflu mincinos; ci m-am rugat Domnului să te trimită a doua oară și a treia oară la mine, ca să mă pot încredința despre acest adevăr”. Iar el, făcându-i cu mâna, i-a zis: „Pace ție, preote, odihnește-te!”. Și se vedea ca și cum pleca din ochii preotului. Apoi iarăși, întorcându-se către dânsul, i-a zis: „Luchiane, de vreme ce te gândești cum vei afla și vei cunoaște moaștele fiecăruia din noi, caută, vezi și cunoaște cele ce se vor arăta ție!”.
Zicând aceasta, cel ce se arătase a adus preotului patru coșnițe: trei de aur, iar a patra de argint. Drept aceea, una dintre acele coșnițe de aur era plină de flori roșii, a doua și a treia din cele de aur erau pline de flori albe, iar a patra coșniță, cea de argint, era plină de șofran galben binemirositor. Coșnița cea dintâi de aur, cu florile cele roșii, a pus-o de-a dreapta preotului, spre răsărit, pe cea de-a doua, cu florile cele albe, a pus-o în partea dinspre miazăzi, iar pe a treia și pe a patra, le-a pus împreună în partea dinspre apus, în dreptul celei dintâi ce era spre răsărit. Preotul a întrebat pe cel ce-i arăta lui acelea, zicându-i: „Ce sunt acestea, domnul meu?”. El i-a răspuns: „Acestea sunt mormintele noastre, în care ne odihnim noi. Coșnița cea de aur cu flori roșii dinspre răsărit este mormântul Sfântului Ștefan, care s-a roșit cu sângele mucenicesc pentru Hristos. Cealaltă coșniță de aur, cu florile cele albe, care stă spre miazăzi, este mormântul Sfântului Nicodim. A treia coșniță, asemenea cu flori albe, care stă spre apus, este mormântul meu. Iar a patra coșniță, cea de argint, cu șofranul cel binemirositor, care stă împreună cu a mea, este mormântul fiului meu Aviv, care a fost curat din pântecele maicii sale, cu trupul și cu sufletul, și s-a sfârșit în feciorie fără de prihană”.
Aceasta zicând Gamaliel, s-a făcut nevăzut împreună cu coșnițele. Iar preotul, după acea vedenie, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a silit la rugăciune și la postire până în vinerea a treia, așteptând ca și a treia oară să se învrednicească de acea arătare. Și în noaptea vinerii a treia, Gamaliel, același bărbat cinstit și cu sfântă podoabă, a stat înaintea preotului în vedenie, zicându-i cu îngrozire: „Pentru ce nu ai băgat de seamă până acum, ca să mergi la arhiepiscop și să-i vestești lui cele arătate și cele zise ție? Oare nu vezi câtă secetă și mâhnire este în cele de sub cer? Iar tu nu te îngrijești! Oare nu sunt în pustietăți bărbați sfinți mai buni și mai vrednici de această descoperire decât tine? Iar noi, trecându-i pe aceia, am voit să fim arătați prin tine; deci, sculându-te, mergi și spune arhiepiscopului ca să deschidă locul în care ne odihnim și să facă o biserică, ca, prin rugăciunile noastre, Domnul să fie milostiv spre poporul Său”.
Deci, sculându-se preotul și mulțumind Domnului, a mers cu sârguință la Ierusalim și i-a spus sfântului arhiepiscop Ioan acea vedenie și porunca pe care o primise de trei ori. Iar arhiepiscopul, plângând de bucurie, a zis: „Bine este cuvântat Dumnezeu, iubitorul de oameni, Care voiește să ne arate nouă mila Sa, prin descoperirea sfinților Săi, pe care, de ne vom învrednici a-i afla, apoi mi se cade mie să aduc moaștele Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan aici în cetatea în care s-a nevoit împotriva iudeilor și a văzut cerurile deschise și pe Hristos stând în slava Sa. Iar tu, fiule - a zis către preot -, du-te la țarina aceea, caută locul unde zac sfinții, sapă până dai de mormintele lor și vestește-mă când îi vei găsi pe ei!”.
Și întorcându-se preotul de la cetate în satul său, a chemat niște bărbați cucernici, și a mers cu dânșii la țarina ce se numea „de la Gavri”. în mijlocul acelei țarine era o movilă. Deci, socotind că acolo se odihnesc moaștele sfinților, a voit să sape, dar mai întâi a făcut rugăciune de toată noaptea pe acea movilă. Și într-acea noapte s-a arătat Sfântul Gamaliel unui monah ce locuia acolo pe aproape, cu numele Nughetie, zicându-i: „Du-te și spune preotului Luchian să nu se ostenească săpând pe acea movilă, căci noi nu zăcem acolo, ci să ne caute lângă valea din partea dinspre miazăzi, că acolo suntem îngropați. Iar pe acea movilă am fost puși când ne duceau la îngropare și se făcea acolo deasupra noastră plângere, după obiceiul cel vechi. De aceea s-a făcut acea movilă, întru mărturia plânsului ce s-a făcut deasupra noastră”. Deci monahul acela, sculându-se, s-a dus și a găsit pe preotul Luchian cu mulți oameni, începând a săpa la acea movilă, și i-a spus lui ceea ce a văzut și a auzit. Iar preotul a proslăvit pe Dumnezeu, că a arătat și pe un alt martor al descoperirii.
Și mergând spre vale, au găsit lângă ea o piatră, pe care era Scris cu slove evreiești „Heliil”, care se tâlcuiește „Robii lui Dumnezeu”. Deci, săpând piatra aceea și luând-o de acolo, au găsit o intrare strâmtă în peșteră și intrând în ea cu lumânare, au văzut în pereți mormintele săpate și într-însele moaștele sfinților. Intrarea în peșteră era dinspre miazăzi și în dreapta spre răsărit era mormântul Sfântului Arhidiacon Ștefan; în dreptul intrării dinspre miazănoapte era mormântul Sfântului Nicodim, iar în partea dinspre apus, în dreptul Sfântului Ștefan, se odihnea Sfântul Gamaliel cu fiul său, precum mai înainte se făcuse arătare preotului în vedenie prin coșni-țe. Atunci îndată preotul a spus lui Ioan, arhiepiscopul Ierusalimului, despre aflarea sfinților.
Iar arhiepiscopul luând doi episcopi care se întâmplaseră acolo, pe Elefterie al Sevastiei și pe un alt Elefterie al Ierihonului, a mers cu sârguință la locul acela unde erau moaștele sfinților și, săpând intrarea peșterii largă, au intrat înăuntru. Și când au deschis mormântul Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, îndată s-a cutremurat pământul și s-a auzit de cei vrednici un glas de îngeri care cântau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace. Și atât de bună mireasmă a ieșit din moaștele sfântului, precum nimeni din oameni nu a mirosit cândva mai înainte. Și li se părea tuturor că stau ca în rai, umplându-se văzduhul de acea bună mireasmă negrăită, încât și până la zece stadii se simțea mirosul acela. împreună cu arhiepiscopul venise de la Ierusalim și din satele de primprejur mult popor, între care erau și mulți cuprinși de felurite boli - unii orbi, alții șchiopi, alții pătimeau cu neputințe dinlăuntru, alții erau munciți de diavoli, iar alții pătimeau de felurite vătămări și răni. Și în același ceas au primit toți tămăduiri, iar numărul celor care se tămăduiseră era șaptezeci și trei. Deci luând moaștele acestor patru sfinți, le-au scos cu cântări de psalmi pe movilă, iar poporul se atingea de ele, sărutându-le cu cucernicie. După aceasta, arhiepiscopul a zidit degrabă pe locul acela o biserică în numele sfinților celor aflați și a pus într-însa pe Nicodim, pe Gamaliel și pe Aviv, iar moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan le-a dus cu cinste în Ierusalim și le-a pus în biserica din Sfântul Sion.
În aceeași vreme, un oarecare bărbat din sfatul împărătesc, cu numele Alexandru, împreună cu femeia sa, Iuliana, au plecat de la Constantinopol la Ierusalim spre închinare la Sfintele Locuri. Și văzând ei minunile cele ce se făceau la mormântul Sfântului Intâiului Mucenic Ștefan, au zidit în cetate o biserică de piatră în numele lui și au rugat mult pe arhiereu să mute moaștele Sfântului Ștefan în biserica cea nou zidită. Iar arhiereul, fiind silit de rugămintea cea cu dinadinsul, a făcut ceea ce cereau. Iar după câtva timp, Alexandru s-a îmbolnăvit de moarte în Ierusalim și a poruncit femeii sale cu jurământ, să-i facă o raclă asemenea cu racla întâiului mucenic și în ea să-l pună pe el lângă moaștele Sfântului Ștefan. Aceasta poruncindu-i, a murit.
Și a făcut femeia, după porunca bărbatului său, o raclă asemenea întru totul cu racla sfântului, și a pus în ea cu slăvită îngropare trupul bărbatului ei lângă racla sfântului. Apoi ea a rămas în Ierusalim lângă biserica aceea, nevrând să se despartă de bărbatul său, măcar că el murise, deoarece credea că el este viu întru Domnul. Iar de vreme ce acea Iuliana, soția lui Alexandru, era încă tânără, frumoasă și bogată, mulți din cei de neam bun o sileau să o ia în a doua nuntă; însă ea, fiind întreg înțeleaptă, nicidecum nu voia să se însoțească după alt bărbat, păzind neschimbată credința însoțirii cu bărbatul cel dintâi, cu care aștepta să aibă parte la înviere în rânduiala drepților.
Iar când un oarecare din puternicii stăpânitori o supăra pe ea foarte, vrând să o ia de soție, dânsa, ca să scape de el, s-a gândit să ia trupul bărbatului său și să se întoarcă la Constantinopol în patria sa. Și acum trecuseră opt ani de la pristăvirea bărbatului și a rugat pe arhiepiscopul Ierusalimului să n-o oprească să ia trupul bărbatului său, dar el n-a voit. Atunci ea a scris degrabă o scrisoare tatălui său, care trăia în Constantinopol, rugându-l să mijlocească pe lângă împăratul Constantin cel Mare, care împărățea pe atunci, ca să poată fără de oprire să ia din Ierusalim trupul bărbatului său și să vină la Constantinopol. Și nu după lungă vreme a venit o poruncă de la împărat, după cum cerea ea și a arătat-o arhiepiscopului.
Iar arhiepiscopul, văzând scrisoarea împărătească, nu a mai putut răspunde nimic împotrivă și a binecuvântat să fie după dorința ei. Atunci Iuliana, descoperind cu binecuvântare pământul în care erau amândouă raclele, a Sfântului Mucenic Ștefan și a bărbatului ei, Alexandru, a luat din greșeală racla cu moaștele sfântului, în loc de aceea a bărbatului, Dumnezeu voind așa și Intâiul Mucenic astfel dorind. Deci, punând-o în carul tras de catâri, a plecat în cale. Și era seară când a pornit din Ierusalim și, în acea noapte, deasupra moaștelor care erau duse, s-a auzit din văzduh glasul îngerilor care cântau doxologia și o bună mireasmă mare ieșea din raclă ca din niște mir mult vărsat. Și se auzeau de departe și glasuri diavolești, strigând: „Amar nouă, că Ștefan trece și ne bate pe noi!”. Iar slugile Iulianei, auzind unele ca acestea, s-au cutremurat și au zis către dânsa: „Ce este aceasta, doamnă, că se aud felurite glasuri, care spun de numele lui Ștefan? Oare nu cumva ducem noi racla Intâiului Mucenic în loc de aceea a domnului nostru Alexandru?”. Iar ea, lăcrimând de bucurie, a zis: „Tăceți, fiilor, că așa și este, precum a voit Dumnezeu și precum a dorit sfântul, robul Său”.
Apoi ajungând la Ascalon, cetatea cea de lângă mare, au aflat o corabie mergând spre Constantinopol. Și dând plată cârmaciului, au stat în corabie cu moaștele sfântului și astfel au pornit în cale. Dar când erau ei în mijlocul mării, s-a ridicat o furtună mare, încât și corabia se acoperea cu valuri, iar cei din corabie se temeau de învăluirea cea cumplită. Dar iată că li s-a arătat lor în vederea ochilor Sfântul Intâiul Mucenic Ștefan și le-a zis: „Eu sunt cu voi, nu vă temeți!”. Aceasta zicând-o, s-a făcut nevăzut. Și îndată marea s-a schimbat întru alinare și au mers de acolo fără de primejdie. Iar noaptea se arăta lumină deasupra moaștelor sfântului și multă bună mireasmă ieșea din sicriu și cântări îngerești se auzeau în văzduh.
Apoi sosind la Calcedon, au rămas acolo cinci zile și s-a făcut înștiințare cetățenilor despre moaștele Sfântului Ștefan. Deci s-au adunat la corabie, aducându-și pe neputincioșii lor, și toți câți erau bolnavi au câștigat tămăduire prin venirea întâiului mucenic, iar diavolii au fost izgoniți din oameni și, fugind, strigau: „Ștefan cel ucis de iudei cu pietre a venit și ne muncește pe noi cumplit și de pretutindeni ne izgonește, de pe pământ și de pe mare”.
După aceasta, corabia, plecând de la Calcedon și mergând cu bine, a ajuns la Constantinopol. Iar binecredincioasa femeie Iuliana s-a dus la tatăl său și i-a spus amănunțit toate despre moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan. Atunci mergând împreună cu tatăl său, s-au dus și au spus împăratului și patriarhului acestea, și toți s-au umplut de mare bucurie. Deci patriarhul cu clerul și cu tot poporul au mers la malul mării, întru întâmpinarea moaștelor Intâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, și, scoțând din corabie racla cu moaștele sfântului, au pus-o în careta împărătească și au petrecut-o cu cinste și cu cântări de psalmi, vrând să o aducă în palatele împărătești, pentru că așa poruncise împăratul.
Iar cât de multe minuni s-au făcut în acea vreme de la sfintele moaște, nu este cu putință a le spune, pentru că toți câți erau cuprinși de orice neputințe și de boli, primeau tămăduiri. Cu acest fel de cinste petrecându-le, au ajuns la locul care se numea „Băile lui Constantin”. Acolo au stat catârii care trăgeau carul împărătesc în care erau moaștele, iar slugile îi băteau, silindu-i să meargă, dar ei nu puteau să pășească din loc nicidecum. Atunci un catâr, luând glas omenesc, prin dumnezeiasca poruncă, a grăit astfel: „Pentru ce ne bateți în zadar, căci în acest loc a voit Sfântul Întâiul Mucenic Ștefan să i se pună moaștele?”.
Auzind un glas ca acesta, toți s-au mirat foarte și s-au înspăimântat, și au proslăvit pe Dumnezeu cu glas mare. Deci îndată împăratul a poruncit ca să se zidească o biserică de piatră în acel loc, și în scurtă vreme s-a zidit o biserică prea frumoasă în numele întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și au pus în ea cinstitele lui moaște întru slava și lauda Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, Căruia și de la noi păcătoșii să-I fie cinste și slavă, închinăciune și mulțumire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Glasul al 4-lea
Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea; iar pe Israel, cel ce fugea, l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire şi prin nevoinţa cea tare te-ai arătat purtător de cunună înaintea Stăpânului. Luminează pe cei ce-ţi cântă ţie, Preafericite Ştefan, încununarea mucenicilor.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te începătură celor alergători către nevoinţe şi pârgă a cununei celei muceniceşti, mărite, te-ai învrednicit a vedea pe Dătătorul de pătimire, întinzându-ţi ţie cu dreapta cea purtătoare de viaţă cunună de Dumnezeu împletită, Dumnezeiescule Ştefan.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Singur tu fiind Vistierie a bunătăţii, Mântuitorule, ai arătat din sânurile pământului vistieria cea de mult preţ, bogăţia cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuţia cea nestricată, pe Sfântul Ştefan, întâiul mucenic al tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucit fiind de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenic Ştefan şi Preaalesule între diaconi, cu cântări îngereşti după vrednicie ai fost cinstit cu adevărat, mărite, înfrumuseţarea mucenicilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Preacurată, pe Cel mai înainte fără de trup, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui Întrupat pentru noi. O, Locaş al fecioriei şi Vas al curăţiei şi Biserică a sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împotrivindu-te în cuvânt mulţimii iudeilor, te-ai arătat sfinţit grăitor cu sfinţenie şi de Dumnezeu cuvântător, mustrând cu tărie necredinţa acestora şi mintea lor luptătoare împotriva lui Dumnezeu, Sfinte Ştefan, Preaalesule mucenic.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe întâiul mucenic al lui Hristos şi întâiul dintre diaconi, pe cel ce a arătat lămurit începerea alergării mucenicilor, pe cel împreună vorbitor cu îngerii, veniţi, toţi, cu un glas cu cântări dumnezeieşti să-l cinstim.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat şi a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască şi de daruri bogate întâiul dintre mucenici şi preaales între diaconi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu lucrarea vieţii celei propovăduite prin tine, înviază mintea cea omorâtă, ca înţelepţeşte să laud prăznuirea ta cea cinstită şi mă învredniceşte să merg pe urma ta Sfinte Ştefan, Preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai, Fecioară, Uşă Înţelegătoare a Răsăritului Celui ce din înălţime S-a arătat pe pământ, că prin tine, Preacurată, a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toţi din necuvântare.
Irmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râul Mirului de bună mireasmă ne-a izvorât nouă astăzi; fântâna şi gârla bunătăţilor celor dumnezeieşti au ieşit şi pârâul desfătării s-a revărsat: pururea pomenitul, măritul, întâiul între mucenici cel plin de credinţă şi de putere dumnezeiască şi de dar.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de sfinţită şi prealuminoasă şi strălucită şi cu adevărat plină de lumină şi de duhovnicească veselie s-a arătat împărătesei cetăţilor ziua celui întâi între mucenici, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite şi izgonind semeţia vrăjmaşilor.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Moştenirea cea bună ai luat-o după vrednicie, Sfinte Ştefan, Fericite, sălăşluindu-te unde este şi Hristos, Împăratul tuturor. Căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor şi ale minunilor săvârşindu-le, ai dăruit bolnavilor vindecare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stâlpul cel neplecat şi neclintit şi întărit al Bisericii s-a întins de la pământ până la cer, luminând toate marginile pământului cu lumina dreptei credinţe, Marele Mucenic Ştefan, propovăduitorul adevărului şi cu adevărat este zidul muceniciei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-Te-ai pentru cel dintâi Adam, nouă Adam din Fecioară pentru strămoaşa, Tu, Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor, Viaţa cea cu adevărat fără de moarte împotriva morţii. Pentru aceasta, ştiind drept Născătoare de Dumnezeu pe Ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioşii o fericim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mustrând cu tărie adunarea cea cu adevărat a deşertăciunii iudeilor celor fără de lege şi de ei cu împroşcare de pietre fiind acoperit, la ceruri ca un purtător de biruinţă te-ai înălţat cu duhul, Sfinte Ştefan, de Dumnezeu grăitorule.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de frumos, ca o dimineaţă te-ai arătat lumii, Mărite Mucenice Ştefan, risipind negura şi izgonind nălucirile demonilor şi vindecând patimile bolnavilor şi rănile neputinţelor sufleteşti, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Veselindu-te, fericite, împreună cu îngerii, prin înţelegere şi prin dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme duhovniceşti, cu venirea Ta sfinţeşti cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Având, Preacurată, către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, te rugăm, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de grijă de noi cei de un neam cu tine. Căci pe tine Singură te avem creştinii Curăţire cu bună milostivire către Stăpânul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul care te-ai făcut de bună voie următor îngerilor, ai câştigat chip îngeresc, fericite. Cu aceia împreună bucurându-te şi petrecând, pe cei ce te laudă pe tine, miluieşte-i, fericite, cu rugăciunile tale.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea graiurilor tale cele de Dumnezeu insuflate, fericite, alesule al lui Dumnezeu, ca un glas de tunet a detunat urechile celor nelegiuiţi şi a întunecat vederile lor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învrednicitu-te-ai, Sfinte Ştefan, a vedea Slava Cea Părintească şi Raza Cea de o Fiinţă cu Dânsa, Care îţi vestea cununile cele luminoase ale pătimitorilor, preacinstite, de Dumnezeu grăitorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul Cel Unul-Născut, Cel Nevăzut mai înainte de veci, S-a făcut în cele mai de pe urmă Întâi-Născut, fiind văzut cu Trup din tine, Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC
Glasul al 6-lea
Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerea sângiuirilor tale a deschis porţile cele cereşti şi pe Dătătorul de lupte, Care îţi sta înainte şi-ţi întindea cununile ţi L-a arătat ţie celui ce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ucigătorii de Dumnezeu, ca nişte fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate au omorât pe cel ce se ruga fierbinte pentru ucigaşi, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tu, cel prealegiuitul următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fără de lege şi i-ai arătat luptători împotriva lui Dumnezeu pe ei, de care fiind lovit cu pietre, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Fecioară Curată, fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani, cu luarea trupului, pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat, Căruia cu un glas cântăm, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, Preaalesule Ştefan, strălucit fiind de Lumina cea mai presus de fire, ai arătat chipul feţei tale asemenea cu al îngerilor, făcând vădit din destul darul cel ascuns în sufletul tău. Pentru aceea, cântai: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtătorule de cunună, Sfinte Ştefan, rănile sufletului meu şi rănile păcatelor mele şterge-le cu picăturile sângiuirilor tale; căci, la a ta apărare şi la mintea ta cea milostivă şi următoare lui Hristos scăpând, grăiesc: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cununa darurilor cea de o numire cu tine, mărite, pe preacinstit creştetul tău a pus-o Judecătorul Cel Nemitarnic, pe Care cu dreaptă credinţă L-ai propovăduit Ziditor şi Dumnezeu şi Împărat al tuturor, neîncetat grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
În mâinile Ziditorului ţi-ai pus duhul tău; iar oştile cerurilor, bucurându-se, te-au primit împreună locuitor, pe tine, cel ce mai înainte erai pe pământ asemenea cu îngerii şi acum, împreună fiind în cetele lor, neîncetat grăieşti: preoţi, binecu vântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş al Luminii Celei Neapuse te-ai făcut, Preacurată, căci ai născut pentru cei din întuneric şi din umbră Lumină care luminează marginile cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Acesteia neîncetat credincioşii îi cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Irmos: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte de şapte ori cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Începătura pătimirii mucenicilor, cel ce lămurit ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită şi povăţuitoare la ceruri, întâiul Mucenic Ştefan, pe toţi îi cheamă duhovniceşte la dumnezeiască veselie, spre împărtăşirea luminii şi spre unirea sfinţeniei.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos şi râvnind la blândeţea şi glasul Lui, grăiai: Doamne, nu socoti ucigaşilor păcatul şi primeşte duhul meu, Bunule şi mă învredniceşte a mă desfăta în Împărăţia Ta cea dumnezeiască şi negrăită.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind frumos cu chipul îngeresc şi plin de înţelepciune şi de credinţă, ai strălucit cu razele Luminii Celei Dumnezeieşti; şi predicând ca un râu de Dumnezeu cuvântător, ai dobândit moştenirea cea de sus, de Dumnezeu fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu cununa darurilor încununându-te şi de cetele mucenicilor fiind înconjurat şi stând înaintea lui Hristos, dătătorule de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârşim pomenirea ta cea cu adevărat purtătoare de lumină, mucenice şi din primejdii ne scapă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca o Părtinitoare a tuturor creştinilor, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată şi ca o Milostivă, izbăveşte din primejdii şi ispite pe robii tăi cei ce se necăjesc şi se chinuiesc în durerile cele cumplite ale greşelilor şi pe cei ce sunt în dureri izbăveşte-i de durerile bătăilor.
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
SEDELNA
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Cu strălucirea Duhului strălucind şi cu înţelepciunea cea adevărată înălţat fiind, ai risipit întunecimea minţii iudeilor şi muceniceşte surpând pe vrăjmaşul în privelişte, te-ai arătat cununa mucenicilor. Iar acum roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Fecioară Preacurată, Părtinitoarea cea Fierbinte şi Nebiruită, Nădejdea cea Adevărată şă Neruşinată, Zidul şi Acoperământul şi Limanul celor ce aleargă la tine pururea, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii pace, mântuire şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Ai stat înaintea divanului celui nedrept, Doamne, Cel Ce eşti Judecătorul Preadrept al tuturor şi cei osândiţi Te-au osândit la răstignire, pe sineşi osândindu-se mai înainte de judecată. Acestea văzându-le Mieluşeaua, cea care Te-a născut pe Tine fără de sămânţă, striga: ce este aceasta, Fiule? Cel Ce vei judeca făptura pătimeşti pe nedrept. Slavă puterii Tale.
Canon de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan
Sfântul Iosif Imnograful,
Canoane de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan
Glasul 1
Cântarea 1
Irmosul
Odor însuflețit al lui Hristos, slujitorule al tainelor lui Hristos, sfântă afierosire a lui Hristos, începutul tuturor mucenicilor, primește pârga cuvintelor mele, umplând de har mintea mea, ca să te laude pe tine.
Ascultător al dumnezeieștilor cuvinte ale lui Hristos cel întrupat te-ai făcut și venirea Acestuia lămurind-o prin cuvântul și înțelepciunea ta, ai mustrat pe necredincioșii evrei care te-au și ucis pe tine cu cruzime, atotînțelepte Ștefane.
Putere ți s-a dat de sus și har s-a revărsat pe buzele tale ca să grăiești tainele lui Dumnezeu, să săvârșești minuni și semne, Ștefane, pârga mucenicilor, îndemn și ofrandă.
A Născătoarei...
Arătându-Se din tine în asemănarea trupului, Se înfașă în scutece și leagă legăturile tuturor păcatelor, Preanevinovată, și viața o leagă de nestricăciune ca un Bun și Atotputernic.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Fiind ales de apostolii cei aleși, ca unul care ești plin de credință și de putere dumnezeiască, înțelepte, ai slujit cu sfințenie trebuințelor sfinților, strigând: „Sfânt ești, Doamne!”
Cu strălucită gură și glas slobod, Te-a propovăduit în mijlocul celor fără de lege, Hristoase, cel ce, prin mâna Ta cea atotputernică, și-a încins cel dintâi cununa mucenicilor, cântând: „Sfânt ești, Doamne!”
A Născătoarei...
Cum te voi înfășa cu scutece, văzându-Te pe Tine prunc, Fiule? Cum Te voi culca în iesle pe Tine, Care ești chemarea din nou a tuturor muritorilor? Cum Te voi hrăni cu lapte pe Tine, Care hrănești toată suflarea?, zicea Preacurata.
Cântarea a 4-a
Irmosul
S-a rupt zapisul lui Adam, când ai fost Tu înfășat în scutece și cerul și pământul s-au bucurat când Te-ai născut Tu, Împărate, și Raiul s-a deschis, când Te-ai arătat în Betleem, și peștera s-a arătat palat desfătat al Celui ce a venit în ea.
Când Te-ai născut Tu, singur Împărate, Ți s-a adus Ție, ca o cunună de mult preț înflorită din flori dumnezeiești, luminată și împodobită toată cu desfătate mărgăritare și cu nestemate, Ștefan, întâiul dintre mucenici.
Când ai fost ucis, înțelepte, și ai devenit mai înalt decât cerurile deschise ție, L-ai văzut pe Fiul șezând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cu sfânta Lui mână, ca un orânduitor al luptelor, cununa biruiței, Ștefane.
A Născătoarei...
„Pe Tine Care ai sărăcit de voie, Fiule, Te port ca pe o comoară neprădată, Care ai îmbogățit firea oamenilor cea sărăcită prin cumplita călcare de poruncă de mai înainte”, strigă Maica Plăsmuitorului, ținându-L pe Acesta în brațe, pe care ca pe Născătoarea de Dumnezeu o slăvim.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Și-au astupat urechile prin surzenia minții iudeii cei nebuni și ca niște lei s-au repezit să-l ucidă pe Ștefan cu vicleșug, pe care și ucigându-l cu pietre, l-au trecut la Piatra cea din capul unghiului, tăiată din muntele dumnezeieștii Fecioare.
Fiind plin de puterea lui Dumnezeu, săvârșea minuni Ștefan, tămăduind boli și alungând duhuri necurate. Pentru aceea, evreii din pizmă l-au ucis pe el ca pe Stăpânul, Care cel dintâi a deschis ușa mucenicilor.
Te slăvește Hristos pe tine, cel ce erai judecat cu nedreptate în mijlocul judecătorilor fără de lege. Căci vedeau fața ta luminoasă, Ștefane, ca o față de înger, fiindcă frumusețea cea dinlăuntru se revărsa cu îmbelșugare celor ce priveau din afară.
A Născătoarei...
Magii, cum te-au văzut ținându-L în brațe pe Cel ce ține toate cu mână tare, au adus daruri, strigându-ți, Curată: „De unde ți-a strălucit ție acum, Fecioară, această faimă? Cum te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Cel întrupat mai presus de minte.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Car desfătat, trepte și scări la cer suitoare ți s-au făcut ploile de pietre minunate, prin care picurându-ți propriul tău sânge, fericite, ai alergat la Dumnezeu, primind cununile biruinței.
Ieri Făcătorul vieții a intrat cu trupul în peșteră făcându-Se sărac, iar astăzi preasfântul Ștefan, cel ce s-a îmbogățit în harul și luminarea Aceluia, scapă din peștera trupului, ucis de mâinile amăgitorilor.
Cel dintâi dintre luptători care ai intrat în arenă și cel dintâi care le-ai deschis lor ușa muceniciei ai fost pildă și înainte-mergător sfinților care te-au urmat, pentru aceea, noi, credincioșii, știindu-te cel întâi mucenic, te fericim pe tine, Ștefane.
A Născătoarei...
A arătat oarecând steaua magilor pe Soarele cel neapus șezând în peșteră, pe Cel ce a ieșit din norul Fecioarei în chip de negrăit cu trup, luminând pământul cu strălucirea Lui. Pentru aceea, pe aceasta au fericit-o ca Maică a lui Dumnezeu preanevinovată.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Îngropat sub pietre, te-ai mutat la Piatra Vieții cea nezdrobită, spălat în chip vădit cu sângiurile tale și împodobit cu cununile neveștejite, purtătorule de cunună al lui Hristos, faima mucenicilor.
Cel dintâi între diaconi strălucind, ai vorbit cu Viața ca cel dintâi tu să fii învrednicit a bea paharul muceniciei. Cea dintâi cunună a nestricăciunii tu ai moștenit-o, Ștefane, începutul tuturor purtătorilor de lupte.
Semne și minuni săvârșind cu dumnezeiască cuviință Ștefan, ca un înger pe pământ a fost cunoscut celor ce priveau, atrăgând popoare la cunoștința cea mântuitoare și cântând: Dumnezeule, binecuvântat ești.
A Născătoarei...
Păstorii cu magii au lăudat cu sfințenie nașterea ta în peștera din Betleem, văzând un prunc șezând, împreună-fără-de-început cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Binecuvântată.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Văzându-te pe tine ucigașii lui Dumnezeu făcând minuni și semne prin puterea Celui născut în Betleem, s-au pornit împreună să te ucidă (nebunii!). Însă tu, bucurându-te de Dumnezeu, strigai: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.
Ai fost început vestiților mucenici, văzând cerurile deschise și pe Dumnezeu Cuvântul de un tron stând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cununa. Către Care ai strigat bucurându-te: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Cunună să aducem toți din flori cuvântătoare purtătorului de cununi, atletului care a biruit toate cursele celui rău și care se bucură de răsplătiri nemuritoare și care cântă cu mucenicii: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
A Născătoarei...
Purtând pe Plăsmuitorul în brațele tale spre plăsmuirea din nou a firii zdrobite a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ai strigat: „Fiule al meu, cum te văd pe Tine prunc tânăr, Cela ce ești mai vechi decât toți vecii? Te binecuvântez și cu magii Te slăvesc și cu păstorii pururea Te laud pe Tine”.
Cântarea a 9-a
Irmosul
Izvorăști noiane de vindecări celor ce au nevoie, dezlegi boli, faci să înceteze neputințele sufletești, pentru aceea, îmbogățindu-ne cu tine ca și cu un doctor al sufletelor și al trupurilor, te fericim pe tine, culmea mucenicilor.
Frumoasă s-a arătat fața ta, Ștefane, când gloata te-a prins în mijlocul iudeilor pe tine care luptai cu tărie lupta Cuvântului. Pentru aceea, bătut fiind atunci cu pietre, răsplăteai cu rugăciuni pe cei ce te loveau amarnic cu pietre.
Să stăm toți în casa Dumnezeului nostru și să-i aducem cu credință coruri dimpreună cu laude ca niște cununi celui dintâi mucenic al lui Hristos, căci la Nașterea lui Hristos a strălucit sărbătoarea mucenicului luminându-ne pe noi.
Pomenirea ta se slăvește la Ziua de Naștere a Soarelui, Ștefane, a Celui ce a ieșit din pântece fecioresc fără de sămânță. Pe Care acum roagă-L să ne lumineze pe noi și să ne izbăveasă din patimi și ispite.
A Născătoarei...
Purtând chipul meu, Cel mai presus de dumnezeire Se naște din femeie ca om în cetatea Betleemului într-o peșteră. Pe Acesta toată făptura Îl mărește cu glasuri fără de tăcere, și noi o fericim pe cea care L-a născut cu vrednicie.
Canon de rugăciune la Sfântul Mucenic Ștefan
Purtând acrostihul:
Primește lauda, fericite Ștefane, [a lui] Iosif
Glasul 1
Cântarea 1
Irmosul
Pe cel ce se lăuda nebunește în răutate l-ai legat cu luptele tale, pentru aceea, dezleagă legăturile învinuirilor mele, înțelepte, cu rugăciunile tale către Hristos, Ștefane slăvite.
Reazem având piatra credinței, ai rămas neclintit în atacuri și în întreitele valuri ale răutății, fericite, pentru aceea, reazem fii mie, celui zbuciumat de multe răutăți.
În corurile drepților ai fost numărat, împreună cu care cere iertare, milă și îndurare, mucenice înțelepte, și pentru noi, cei ce alergăm cu credință fierbinte la acoperământul tău.
A Născătoarei...
Maică Fecioară, Cel singur nevăzut S-a arătat întrupat din tine, pe Carele roagă-L, de Dumnezeu dăruită, pururea să omoare patimile cele cumplite care mă ucid amarnic.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Erai înotând prin noianul de pietre, dar prin adierile Duhului, ai tras la limanul vieții, fericite, la care roagă-te să ne ducă și pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Ștefane slăvite, cel dintâi ți-ai supus trupul la atacurile chinurilor pentru Hristos, înțelepte, pentru aceea ești slăvit ca sfânt învățător al tainelor lui Hristos, dumnezeiescule mucenice.
Te-ai arătat preamare diacon și ai primit în chip vădit mare faimă, Ștefane slăvite. Pentru aceea, ne rugăm: Din mari rele izbăvește-ne pe noi, cu mijlocirile tale.
Eliberează-mă din legăturile morții și poartă de grijă omorâtului meu suflet cu mijlocirile tale cele purtătoare de viață, înțelepte, ca unul care împarți din cer slavă celor ce aleargă la tine cu credință, fericite.
A Născătoarei...
Lumina cea neapropiată cetelor celor nematerialnice, acum apropiată mi se face mie prin tine, Fecioară, din iubire de oameni. Pentru aceea, roagă-te să fiu izbăvit eu din înfricoșătoarea sentință.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Ai văzut, cu mintea curățită, pe Hristos Iisus de-a dreapta Tatălui, pentru aceea, nu te-ai clătinat deloc, nici nu ai fost biruit, fericite, ci cursa cea bună ai săvârșit, Ștefane, întâiul atlet între toți mucenicii.
Uite, Ștefane înțelepte, mulți sunt cei ce se luptă cu mine din înălțime, vrăjmași, pe care însuți luptă-i, neîngăduind să mă cufunde în păcate, nici să mă împingă în patimi de necinste, ca să te laud pe tine ca pe un ocrotitor al meu.
Dumnezeiește ți-ai săvârșit cursa ta, înțelepte, pentru aceea, acum locuiești în ceruri împreună cu toți sfinții. Ci roagă-te să ni se dea, în preasfânta ta Biserică, sfințire și pace nouă, celor te preamărim ca sfânt cu strălucire.
A Născătoarei...
A veștejit Hristos odrăslirea răutății, odrăslindu-Se din tine, pururea Fecioara, mai presus de minte. Pentru aceea, pe El roagă-L să smulgă din rădăcină odrăslirile gândurilor mele neroditoare ca, după datorie, să te slăvesc pe tine.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Frumusețea mucenicilor, înfrumusețează cu toate chipurile bunătăților inima mea cea întunecată prin atacurile amăgitorului, ca să te laud pe tine.
Ești cel dintâi care ai săvârșit lupte mucenicești pentru Hristos, pentru aceea ție strig: Fericite Ștefane, cu rugăciunile tale, întărește sufletul meu pentru lupta împotriva vrăjmașilor.
Ruinat-ai, fericite, săvârșind minuni, casa ucigașilor evrei cu dogmele tale. Pentru aceea, izbăvește-i din toată răutatea pe cei ce cu credință te laudă pe tine în casa ta.
A Născătoarei...
Iată, Fecioară, Sfântă Maică-Fecioară, pe Preasfântul Dumnezeu L-ai născut cu trup. Pe Acesta roagă-L ca Făcător al tău și Dumnezeu al nostru să ne sfințească pe toți cei ce te slăvim pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Cu ușurință răbdând, fericite, mulțimea greutăților, ai alungat mulțimea demonilor, înțelepte, făcându-te stâlp și întărire Bisericii.
Înțelepte, ai primit cununa cea de un nume cu tine în chip vădit din dreapta lui Hristos, ca unul care ești următor preabun al Stăpânului a toate, preafericite, slăvite.
Te-ai arătat locaș curat al Domnului, atletule, drept aceea, îți aducem pururea sfinte rugăciuni, cerând dezlegare de păcate, înțelepte, cu rugăciunile tale.
A Născătoarei...
Stăpână curată, arată-te slobozire din greutățile vieții și sprijin celor ce, după Dumnezeu, și-au pus nădejdea întru tine, Preanevinovată, curată Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Te rog, izbăvește-mă, înțelepte, din toate smintelile vicleanului, Mucenice. Prin bineprimitele tale rugăciuni, aprinde în sufletul meu dumnezeiescul sfeșnic al luminii care stinge plăcerile trupești, ca să te cinstesc pe tine pururea.
Ești nouă călăuză neînșelată a mucenicilor, precum s-a arătat odinioară Moise pentru popor. Pentru aceea, scoate-ne pe noi din căile vrăjmașului și în căile cele bune îndreaptă-ne totdeauna.
A Născătoarei...
Fecioară preanevinovată, prorocul Daniel pe tine te-a numit oarecând în chip limpede munte căci din tine S-a desprins piatra cea înțelegătoare și statuile înșelării le-a sfărâmat și pe noi ne-a înnoit.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Având mădularele tale zdrobite de pietre, ochii i-ai înălțat pururea la cer. Bătut de pietre fiind, nu ai cedat, ci te-ai preamărit, săvârșind lupta până la capăt.
Nu s-a plecat deloc voirilor trupului, sfinte, mintea ta, luminată fiind numai de voirile dumnezeiești. Pentru aceea, te rog ca pe mine, cel ce mă plec pururea către păcat, să mă întorci cu rugăciunile tale.
Erai cu totul neclintit în vremea ispitelor. Pentru aceea, pe mine, cel zdruncinat de atacurile vrăjmașului, arată-mă neclintit, întâiule mucenic al lui Hristos, ca să te laud pe tine ca pe un ocrotitor fierbinte.
A Născătoarei...
Izbăvește-mă, Preanevinovată, din noroiul patimilor celor stricătoare, din furtuna și întristarea gândurilor celor fără de rânduială și din toată răutatea potrivnicilor vrăjmași, ca să te laud pe tine pururea.
Cântarea a 9-a
Irmosul
O, fericite Ștefane, ca pe un turn nesurpat, ca pe un zid neclintit, ca pe un adevărat luptător, ca pe un nimicitor al vrăjmașului, te lăudăm pe tine cu credință, cerând să dobândim răscumpărare păcatelor cu sfintele tale rugăciuni.
Singur ajutor avându-te pe tine întru toate, în ispite, în primejdii și în nenorocirile vieții, preafericite Ștefane, nu mă voi teme de rele, pururea îngrădit fiind de sfântul tău acoperământ și avându-te pe tine ocrotitor fierbinte.
Înțelepte, ca un soare luminezi cu razele tale întreaga făptură. Pentru aceea, strig ție: Pe mine, cel întunecat de multe păcate, fericite, cu rugăciunile tale, luminează-mă, ca să te laud după vrednicie pe tine, înțeleptul.
A Născătoarei...
Fecioară, porți pe Cel ce poartă toate ca un scaun de Heruvimi, de Dumnezeu dăruită, Curată. Pe Acesta fără de încetare roagă-L să nu osândească pe cel care multe a păcătuit cumplit și care tremură de frica veșnicei osânde din care izbăvește-mă, rogu-mă, Buno.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.