În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.
Sfântul Chiril s-a născut din părinţi evlavioşi, care mărturiseau credinţa creştină. De mic copil a fost crescut şi el în nevoinţe asemănătoare, pe vremea împăratului Constantin. Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viaţa cea fericită, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe, ca un tiran pe scaunul său şi, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim.
Sfântul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rămas câtva vreme împreună cu minunatul episcop Silvan. După ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, în 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol şi a venit la împărat aţâţând mânia acestuia, prin cele spuse de el împotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. După moartea lui Constantiu însă, urmând la conducerea împărăţiei Iulian şi voind să atragă de partea lui pe toţi cei ce fuseseră surghiuniţi de înaintaşul său, a dat poruncă să revină la scaunele lor toţi episcopii care fuseseră mai înainte surghiuniţi. Împreună cu toţi ceilalţi a revenit din surghiun şi sfântul Chiril şi şi-a luat în primire scaunul său de la Ierusalim. Şi păstorind în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lăsând ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care căutase să întărească în credinţa creştină turma sa, după ce a mai trăit puţină vreme de la întoarcerea din surghiun, a răposat întru fericire.
Şi era sfântul Chiril, în ceea ce priveşte înfăţişarea trupului, om potrivit de vârstă, gălbui la faţă, cu părul lung, cu nasul adus, lat şi rotund la obraz, cu sprâncene deopotrivă tocmite şi aduse, cu barba albă, deasă şi îngemănată şi cu toată ţinuta asemenea unui om de la ţară.
Tot în această zi, pomenirea celor zece mii de mucenici, care s-au săvârşit tăindu-li-se capetele.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Trofim, Evcarpion şi cei împreună cu dânşii.
Când prigoana împotriva creştinilor din Nicomidia ajunsese în toi, în vremea împăratului Maximian, sfinţii mucenici aceştia, Trofim şi Evcarpion, se găseau în oaste şi fiind puternici la trup şi îndrăzneţi, pentru că încă nu ajunseseră să cunoască învăţătura creştină, prigoneau şi ei pe creştini şi ajunseseră nişte vrăjmaşi preaînverşunaţi ai creştinilor: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau şi pe alţii îi ocoleau.
Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, au văzut un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi au mai auzit şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea: "Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor". Auzind glasul acesta, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, au căzut la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau: "Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui". Iar după ce au zis acestea plini de frică, norul cel de foc s-a despărţit în două şi iarăşi s-a auzit un glas din el zicând: "Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!" Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, au zis ca dintr-o gură: "Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu şi a robilor Tăi!" După ce au zis ei acestea, norul unindu-se iarăşi laolaltă s-a urcat la cer. Iar ei plângând mult, s-au întors din drumul lor; şi pe toţi pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica şi teama, i-au îmbrăţişat ca pe nişte fraţi, închinându-se lor şi le-au spus să se ducă la casele lor.
Dar mai-marele locului aflând acestea s-a umplut de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, i-a întrebat care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce ei au istorisit însă toată vedenia pe care au avut-o, în toate amănuntele, mai-marele locului a poruncit să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce s-a făcut aceasta li s-au strujit coastele cu căngi de fier şi li s-au frecat rănile cu ţesături de păr. Iar sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I. Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multã mânie împotriva lor, a dat poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului s-a împlinit, sfinţii intrând în cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu nard şi le-a şters cu părul capului ei.
Matei 26, 6-13 :
Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în
toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
Marcu 14, 3-9 :
Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la
masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir@ de nard curat, de
mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.
Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.
Ioan 12, 1-8 :
Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns
picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a
umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, glasul al 4-lea
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
glasul al 4-lea
Irmosul
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, te rog, în adâncul nepătimirii, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, ca, întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie, ca dintr-o alăută, cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-ţi sufletul cu gândurile faptelor bune, l-ai făcut primitor al harurilor Duhului Sfânt. Pentru aceasta, ai dat afară adâncuri de înţelepciune şi ai uscat noianurile ereziilor, Sfinte Părinte Chiril.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-ţi-ai mintea mai înaltă decât lucrurile materiale arătându-te împreună trăitor cu slujitorii cei nematerialnici; şi cu focul cuvintelor tale, ai ars toată materia eresurilor, Sfinte Chiril, strălucirea neadormită a Bisericii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu miresmele plăcut mirositoare ale cuvintelor tale, înţelepte, ai alungat pe cel numit cu numele nebuniei, cel ce era întocmai ca un noroi nesuferit al tuturor eresurilor, păstor adevărat făcându-te, ca o bună mireasmă a lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din noroiul patimilor, din întreitul val al gândurilor, de săgeţile vicleanului şi din toată asuprirea cea potrivnică, miluieşte, Preacurată, pe toţi cei ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Stăpână cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind de luminile înţelepciunii duhovniceşti, ai arătat în chip luminat celor de pe pământ Lumina Cea Întreită a Preasfintei Treimi, părinte, prin care am scăpat din întunericul înşelăciunii.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alăută a Preasfântului Duh te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, lăsând să răsune cântarea arătării lui Hristos, pe Care L-ai propovăduit în două firi, desfătând sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul Cel Începător de viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nici chiar o minte cerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de fire, Fecioară; că ai zămislit în pântece, Curată, pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce toate le-a alcătuit cu cuvântul.
Irmosul
Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a
Irmosul
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta, neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Inima ta, cuvioase, primind izvorul înţelepciunii celei mai presus de lume, a scos la iveală adâncul de învăţătură, scufundând minţile celor nelegiuiţi.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O singură putere, o singură fiinţă şi o singură voire a Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri ai propovăduit, Sfinte Părinte Chiril şi pârâul înşelăciunii celei idoleşti l-ai nimicit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mintea cea murdară şi nebună a lui Manent, fericite, arzând-o cu sclipirile cuvintelor tale, ca un înţelept şi de Dumnezeu învăţat, l-ai înfruntat cu putere.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, Curată, ai zămislit pe Făcătorul zidirii şi L-ai născut mai presus de fire; pe Cel Ce iarăşi a zidit firea noastră.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru adâncul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toiagul cinstitei tale înţelepciuni, ierarhe, turma ta la apa credinţei ai păscut-o, Preafericite Părinte Chiril.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cuvântul tău, strălucind de Lumina Cea Dumnezeiască, a risipit negura necunoştinţei celor ce s-au luminat în Ierusalim, o, Sfinte Chiril!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Noaptea patimilor şi întunecimile răutăţilor acoperă sufletul meu; ci, te rog, luminează-mă pe mine, tu, care ai născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un râu dintr-un alt Eden ai ieşit, plin fiind de apele cele curgătoare de viaţă ale Duhului şi brazdele Bisericii le-ai adăpat, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu flacăra cuvintelor tale ai scăpat din furtuna mării nelegiuirii poporul, preasfinţite, chemându-l pe dânsul, cu dreapta credinţă, la limanul cel liniştit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Firea cea pământească a oamenilor tu ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai înnoit-o cu adevărat. Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri te cinstim, Fecioară.
Irmosul
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Tunet dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Focul temerii de Dumnezeu avându-l tu, părinte, în cugetul tău, materia dulceţilor ai ars-o, cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lacrimile stingând tu văpaia patimilor, fericite, ai păzit focul sufletului tău nestins, strigând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Harul Duhului Sfânt avându-l în suflet ca o apă vie, cugetătorule de Dumnezeu, ai izvorât, părinte, râuri de învăţături, adăpând Biserica ce cu credinţă te cinsteşte pe tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu totul te-a sfinţit pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Cel Ce Şi-a clădit Lui Însuşi Trup din trupul tău, Domnul, Cel Ce locuieşte întru Sfinţi, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 8-a
Irmos
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndepărtând dormitarea lenevirii de pe genele sufletului tău, fericite, ai adormit acum somnul care se cuvine drepţilor şi către ziua luminii celei neînserate te-ai mutat.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars eresurile cele pline de uscăciune, pururea pomenite, Sfinte Ierarhe Chiril şi pe credincioşi ai luminat să se închine Preasfintei Treimi, Care după Feţe este Treime, iar după Fire este Unime.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Jertfă aducându-te pe tine însuţi, prin ostenelile tale, Celui Ce a primit a fi omorât pentru tine, te-ai junghiat fără de sânge, ca un slujitor dumnezeiesc al Tainelor celor de negrăit, Părinte Chiril.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvindu-ne de blestemul strămoaşei prin tine, Curată Maică a lui Dumnezeu, Binecuvântată Stăpână, te binecuvântăm, Fecioară Preamărită, închinându-ne Preasfintei naşterii tale.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmosul
Eva, adică, prin boala neascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să vezi Slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de suflet şi să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Soarele Hristos, ca pe o stea mult luminoasă te-a pus pe tine, Sfinte Chiril, în înălţimea Bisericii, ca să luminezi cu Razele Dumnezeieştilor învăţături inimile credincioşilor, celor ce săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împreună vorbitor şi împreună slujitor te-ai făcut cu îngerii; căci tu, ca unul fără de trup vieţuind pe pământ, părinte, te-ai arătat părtaş laolaltă cu cuvioşii şi pe aceeaşi treaptă cu ierarhii; cu aceştia împreună dănţuind, adu-ţi aminte şi de noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Inima mea cea stearpă de Dumnezeieştile fapte bune, arat-o aducătoare de roade, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai născut din cea stearpă, prin voinţa Celui Ce face toate cu putere; ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti Prealăudată.
Irmosul
Eva, adică, prin boala neascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu Înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor binecredincioşi; şi cu toiag dumnezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în Dumnezeiasca livadă a cunoştinţei. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păstor şi mare învăţător şi apărător al credinţei, Sfinte Ierarhe Chiril, strigând: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA, glasul 1
Limba ta, înţelepte, cu insuflări Dumnezeieşti a luminat popoare să se închine Singurei Sfintei Treimi, Celei Nedespărţite după Fire, dar împărţită după Feţe. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim noi preasfântă pomenirea ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1
Marie, Ceea ce eşti Cinstit Vas al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, a greşelilor şi a necazurilor şi ne scoate din greşelile lenevirii, ca să te mărim pe tine, Singura Atotmilostivă, Nădejdea robilor tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1
Maica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort, întins pe Cruce, a strigat: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit zidirea cea făcută cu înţelepciune de mâinile Tale cele fără de prihană?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.