„Of, Doamne!”

 "Eu sunt pentru un canon pe care să-l facă zi de zi, în starea de simţire, nu de obligaţie tipicală. Eu nu dau canoane dintr-astea, care se fac repede, ca să se scape de ele. Suspinarea nu îţi ia timp, este la îndemână şi angajează toată fiinţa ta. Zici: „Of, Doamne!”. Un simplu oftat face mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât a zice repede, de 15 ori, „Tatăl nostru”."
Părintele Arsenie Papacioc

"Uitaţi ce constat eu: un părinte zice aşa: „Cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă”. Pentru că aceasta este o rugăciune de tipic, care de fapt se face într-un anumit timp al zilei, fie noapte, fie zi. Vedeţi, aceasta ar putea să fie o rugăciune, care are doar efect pe termen scurt. Deci, trebuie o rugăciune făcută cu ajutorul „înălţătorului”, care are valoare pe termenul cel mai lung, să ajungă la Stăpânirea stăpâniilor şi această viaţă ne dă o stare în care să se ţină legătura permanentă cu Creatorul, nu doar atunci când te rogi. Pentru că în momentul în care te rogi numai atunci nu ai rezolvat nimic. „Doamne am zis rugăciunea, acum dă-mi, că eu am zis, mi-am făcut datoria”. Ai zis pentru că ţi s-a spus să zici şi aşa s-a obişnuit lumea şi face rugăciune de dimineaţă, de seară. Mi-a spus cineva că şi-a făcut rugăciunea de dimineaţa, dar seara, că nu a avut timp dimineaţa să o facă. Vă daţi seama cât a ţinut la tipic: „Tipic, tipic şi la inimă nimic”."
Părintele Arsenie Papacioc

 STARETUL FILOTHEI DIN FAROS (ZERVAKOS) – SFANTUL UCENIC AL SFANTULUI NECTARIE :

„Fiecare astăzi are limba lui pro­prie, nici unul nu-l aude pe celălalt. Unul zice una, altul zice împotrivă. Toţi vorbesc în folo­sul lor, nici unul pentru folosul tuturor. Din aceasta se naşte doar zarvă, tulburare şi nimic bun. Este semn rău, este dovadă limpede că lipseşte credinţa, căci vedem că nu există cre­dinţă lucrătoare întru dragoste. Credinţa cea adevărată şi Biserica au ca ţel unimea şi buna-înţelegere, iar unde credinţa este deplină, acolo există o singură inimă şi un singur suflet”.
***
„Unde vom ajunge dacă continuăm să schimbăm Predania Bisericii? Nu spun asta ca să-i acuz pe episcopii Bisericii, ci glăsuiesc din trâmbiţa duhovnicească ca să ne trezim cu toţii şi să lucrăm bine, căci e nevoie ca toţi arhiereii care se îngrijesc de Biserică şi doresc mântuirea lor şi a credincioşilor lor să strige şi să glăsuiască din trâmbiţa Duhului: «Să stăm bine, să stăm cu frică de Dumnezeu!»”
***
„Mulţi dintre teologii de astăzi, cu puţine excepţii, au devenit potrivnici Ortodoxiei şi iubitori ai bisericilor papale şi protestante. Avem mare şi grabnică nevoie de luptători înflăcărați, de apărători ai credinţei ortodoxe şi ai Bisericii, ai predaniilor apostolice şi patristice, pentru a ţine piept cu bărbăţie celor ce atacă credinţa noastră şi a-i alunga departe de turma cea cuvântătoare a lui Hristos”.
***
Spunea adesea despre vremurile în care trăim că:
„mulţime de oameni au ochi şi nu văd, urechi au şi nu aud. Acum se împlinesc cuvin­tele proroceşti din Apocalipsă: «Cel nedrept să mai nedreptăţească, cel spurcat să se mai spurce; şi cel drept să mai lucreze dreptatea, şi cel sfânt să se mai sfinţească». Vremuri stricate, zile viclene, când cel ce se mântuieşte pe sine mare se va numi, iar cel ce va mântui şi pe alţii între cei mai mari se va chema. E nevoie de multă trezvie, de rugăciune neîncetată, de credinţă adâncă şi de dragoste deplina ca să ne mântuim în vremurile acestea tulburi”.