Pentru că iubirea adevărată nu pleacă

Golul care nu se umple

Când cineva iubit pleacă,
nu ia doar amintiri
ia o parte din tine
pe care nu o vei mai regăsi niciodată.

Și rămâne un gol.
Nu unul simplu…
ci o rană tăcută
care sângerează din când în când,
fără să anunțe,
fără să ceară.

Nu se vindecă.
Doar înveți să respiri pe lângă ea,
să-ți pui palma pe piept și să zâmbești
chiar dacă te arde.

E ca și cum ai merge prin lume
cu o cameră goală în inimă,
unde el a fost,
unde el a râs,
unde el te-a privit
și apoi a închis ușa
fără să spună: „rămân”...

Unii vor spune: „Timpul vindecă.”
Dar tu știi adevărul,
timpul doar te învață
să nu mai plângi în public.


Silvia Danilovich Del Ebro

 El nu pleacă.
El rămâne în inima ta mereu.
 Iar sufletul nu moare..
Sinpori comunica mereu cu el..Așa este…
El rămâne în inimă acolo unde iubirea nu cunoaște moarte.
Vorbim cu el în tăceri, în vis, în clipele fără margini.

Dar chiar și așa… doare.
Doare lipsa trupului,
lipsa prezenței în zilele noastre.
Nu mai poți clădi viitor,
nu mai poți cere ajutor,
nu-l mai poți ține de mână.

Și-atunci,
„rămâne un gol.
Nu unul simplu…
ci o rană tăcută
care sângerează din când în când,
fără să anunțe,
fără să ceară.”

Pentru că iubirea adevărată
nu pleacă , dar nici nu mai e întreagă.
Și doar cel care a iubit cu tot sufletul
știe cum doare…
o prezență nevăzută.