Prin proiectie ne debarasam de continuturile de care ne temem ca ar putea exista in noi.
In “atunci si acolo” un copil a fost criticat, in “aici si acum” el a devenit adultul care se critica si critica pentru a se simti eliberat de povara criticului interiorizat.
Copilul nu are capacitatea sa puna la indoiala vorbele parintelui si le va lua ca parte de adevar despre el. Copilul nu se poate gandi pe sine separat de parinti si problemele vietii lor cotidiene. Si de multe ori in cautarea de a descarca tensiunea, cel mai mic si care nu este amenintator o incaseaza.
In loc de critica putem aduce limite. Limita nu ne face buni sau rai, frumosi sau urati, cuminti sau obraznici, ne face sa intelegem dinamicile relationale umane si consecintele actiunilor noastre asupra mediului exterior.
Prin limite se construieste forma de autoritate interna."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.