Sambata celor adormiti - Mosii de iarna

 Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt și că, din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. Dar, în mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială respective (Triod și Penticostar):

a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi

b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).

Aceste două sâmbete poartă denumirea generică de „moși” (prima – Moşii de iarnă, iar cea de-a doua – Moşii de vară), deoarece în aceste zile îi pomenim pe părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiți întru Domnul. În limba greacă, aceste zile se numesc ψυχοσάββατον (Sâmbăta sufletelor), iar în slavonă, Subbota roditelskaia.

Conform istoricului bisericesc Nichifor Calist şi a imnografilor Triodului, ne aducem aminte și îi pomenim pe (stră)moșii noștri în sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne, deoarece ziua imediat următoare este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Pomenirea adormiților în rugăciunile noastre devine, în acest fel, un tablou al adunării tuturor oamenilor, morţi şi vii, la Judecata de Apoi. În acest sens, părintele Ene Braniște consemnează că stabilirea acestei zile a fost posterioară secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în duminicile din cursul anului bisericesc.

În ceea ce privește pomenirea morților în Postului Mare – și pentru că am amintit de Triod –, potrivit rânduielilor tipiconale consemnate aici, doar în sâmbetele a doua, a treia și a patra se va săvârși pomenirea morților, celelalte sâmbete din Post (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) fiind dedicate altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

Biserica Ortodoxă prăznuiește Moșii de iarnă, zi cunoscută și sub numele de Sâmbăta Morților. Această sărbătoare are loc anual în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (Lăsatul secului de carne).

Semnificație și TradițiiPomenirea Generală: Este prima dintre cele șapte sâmbete dedicate pomenirii morților din cursul anului bisericesc. Se fac rugăciuni pentru sufletele celor adormiți, pentru ca aceștia să găsească milă la Judecata de Apoi.
De ce Sâmbăta?: Ziua de sâmbătă a fost aleasă deoarece este ziua în care Mântuitorul a stat cu trupul în mormânt, fiind prin excelență ziua de legătură între lumea celor vii și a celor adormiți.
Ce se duce la biserică?: Credincioșii merg la Sfânta Liturghie și la slujba Parastasului cu:Colivă: Simbolizează trupul celui adormit, grâul fiind chipul învierii (bobul care moare pentru a rodi).
Colac și Vin: Vinul reprezintă balsamul învierii.
Pomelnic: Lista cu numele celor dragi trecuți la cele veșnice.
Milostenie: După slujbă, se împart pachete cu alimente (plăcinte, brânzeturi, mâncare gătită) persoanelor nevoiașe în memoria celor adormiți.